Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 1119/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1119/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 25-11-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MIERCUREA C.
-
Sentința penală Nr. 1119/2015
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. V. G.
Grefier L. Ș.
Ministerul Public este reprezentat de procuror T. L.
din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpat U. J. și pe parte vătămată M. R. R., parte vătămată M. F., martor U. A., având ca obiect lovirea sau alte violențe (art.193 NCP)
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura fără citarea părților.
Se constată că dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat deliberarea la data de 25.11.2015
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 12.05.2015 în dosarul nr. 386/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul U. J., fiul lui I. și A., născut la data de 18.10.1956 în ., cu domiciliul în mun. Miercurea-C., ., jud. Harghita, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- lovirea sau alte violențe faptă prev. și ped. de art. 180 alin.(2) din Codul Penal din 1969 (faptă săvârșită față de persoana vătămată M. F.)
- vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1).Codul Penal din 1969 (faptă săvârșită față de persoana vătămată M. R. R.),
cu apl. art.33 lit.a) din C.pen. din 1969 (2 fapte) și art. 5 din Noul Cod Penal.
Prin Încheierea de Cameră preliminară din data de 29.07.2015, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată din data de 23.09.2015 inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, întrucât recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa. Totodată, a prezentat o stare conflictuală anterioară și actuală cu persoanele vătămate M. R. R. și M. F., motiv de la care a pornit și conflictul în urma căruia ar fi comis infracțiunile.
Luând concluziile procurorului, precum și ale părților civile – care prin atitudinile lor au confirmat existența unei stări conflictuale actuale cu inculpatul, instanța a apreciat că în situația contradictorie prezentă procedura în cazul recunoașterii învinuirii nu era oportună pentru aflarea adevărului în cauză, fapt pentru care a respins cererea inculpatului.
Sub aspectul probatoriului, au fost audiați inculpatul și persoanele vătămate. S-au depus înscrisuri în circumstanțiere constând în Raportul de evaluare nr. 2048/SP/12.11.2015 întocmit de Serviciul de Probațiune Harghita, cazierul judiciar actualizat al inculpatului, înscrisuri referitoare la starea conflictuală dintre inculpat și persoanele vătămate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că inculpatul U. J. în data de 01.10.2013, în jurul orelor 16:30, la domiciliul său din mun. Miercurea C., l-a lovit cu un hârleț pe M. R. R. în zona gâtului, prilej cu care i-a cauzat leziuni traumatice care au necesitat 26-28 zile de îngrijiri medicale și, în aceleași împrejurări, l-a lovit cu aceeași unealtă și pe M. F. în mâna stângă, tăindu-i degetul 1 de la această mână, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt mai sus menționată a fost stabilită în baza următoarelor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți: certificat medico-legal nr. A2/193 din 09.10.2013 și 29.10.2013, acte medicale privind pe M. R. R., certificat medico-legal nr. A2/194 din 09.10.2013, acte medicale privind pe M. F., declarație persoană vătămată M. R. R., declarație persoană vătămată M. F., declarație martor U. Lenke, declarație martor U. M., declarații suspect/inculpat.
Inculpatul a dat în fața instanței o depoziție care nu este în totalitate concordantă cu declarația dată în cursul urmăririi penale, în care a arătat că la data respectivă a consumat băuturi alcoolice, iar în cursul după-amiezii, aflându-se în curtea locuinței sale a venit nepotul său M. R. și i-a cerut cheia locuinței mamei sale. A început între cei doi o discuție contradictorie pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, inculpatul i-a solicitat să părăsească curtea, dar persoana vătămată a refuzat. A fost lovit de către M. R. cu pumnul în umăr, moment în care a luat un hârleț cu care s-a îndreptat către R., dar acesta părăsise deja curtea. A lovit înspre persoana vătămată care se afla dincolo de o poartă, hârlețul s-a blocat între stâlpul porții și aceasta, dar l-a atins pe R. în zona gâtului, moment în care a intervenit M. F. care a prins de tăișul hârlețului, inculpatul a tras de coada uneltei, iar atunci M. F. s-a tăiat la deget. Ulterior a fost imobilizat de către nepoții săi, care l-au lovit cu pumnii și picioarele până la sosirea organelor de poliție. A precizat că intenționat l-a lovit pe M. R. deoarece și acesta îl lovise, dar pe M. F. nu a avut intenția de a-l lovi, nu văzuse când acesta a prins tăișul hârlețului. (file 83-88 dos. u.p.).
În fața instanței inculpatul a precizat că starea conflictuală cu persoanele vătămate era mai veche și se datora unor sume de bani, că s-a apărat lovindu-l pe M. R. R. și nu își amintește să îl fi tăiat la deget pe M. F., că de față nu a văzut să fi fost martori și că la momentul faptei între el și persoanele vătămate nu a existat un gard despărțitor (file 37-38).
Partea civilă M. F. a dat în fața instanței o declarație concordantă cu declarația dată în cursul urmăririi penale, în care a relatat că în data de 01.10.2013, în urma unei discuții telefonice avute cu fratele său M. R. R. s-a deplasat la locuința acestuia, aflată în vecinătatea locuinței inculpatului, întrucât cu două-trei zile înainte, în urma unor neînțelegeri cauzate pe fondul consumului de alcool, inculpatul le-a alungat din casă pe mama lui, U. A. și surorile sale, U. Lenke și U. M., mama rec1amanților, care locuiesc în aceeași curte cu el, dar în imobile diferite. La solicitarea mamei lor, persoanele vătămate s-au deplasat în curtea inculpatului pentru a-i solicita cheia imobilului unde locuiesc cele trei femei, întrucât acestea aveau nevoie de medicamente, hrană și îmbrăcăminte. Au intrat împreună în partea din spate a curții unde se află un teren împrejmuit cu gard de sârmă și unde este amplasat cotețul păsărilor, loc unde se afla inculpatul. Numitul M. R. Rogert i-a cerut pe un ton calm inculpatului să-i dea cheia locuinței bunicii lor, dar inculpatul a răspuns folosind cuvinte jignitoare și de amenințare la adresa acestuia, iar la un moment dat a luat în mână un hârleț și s-a îndreptat spre R.. Persoana vătămată M. R. Rogert, aflându-se în spatele fratelui său și observând intenția inculpatului, și-a avertizat fratele, moment în care acesta a închis poarta gardului ce-l despărțea de unchiul său, dar inculpatul a împuns hârlețul spre el, iar unealta trecând prin gard și secționând sârma, l-a atins pe R. cu tăișul în zona gâtului. Imediat a intervenit persoana vătămată încercând să ia hîrlețul din mâna inculpatului, iar acesta a împins hârlețul și spre el, atingându-i cu tăișul degetul mare al mâinii stângi producându-i leziuni. În final au reușit imobilizarea inculpatului, și au solicitat telefonic intervenția organelor de poliție și a cadrelor medicale care i-au transportat la spital (file 58-61 dos. u.p.).
Partea civilă M. R. R. a dat în fața instanței o declarație concordantă cu declarația dată în cursul urmăririi penale, în care a relatat că la data de 01.10.2013, în jurul orelor 16.30, a mers împreună cu fratele său M. F. în curtea locuinței inculpatului, unde se află și locuința bunicii lor, pentru a-i cere acestuia cheia locuinței bătrânei unde mai locuiesc mama și mătușa lui, întrucât la data de 28.09.2013 inculpatul, după ce le-a amenințat pe femei cu un cuțit și le-a alungat din casă, a încuiat ușa, iar cheia a rămas în posesia sa. Inculpatul s-a deplasat în partea din spate a curții unde se află un teren împrejmuit cu sârmă și unde este amplasat cotețul păsărilor, unde probabil avea pregătit un hârleț, deoarece, în timp ce persoana vătămată îi cerea pe un ton calm cheia de la imobilul bunicii, inculpatul folosea cuvinte jignitoare și de amenințare la adresa acestuia în scopul de a-l provoca. Persoana vătămată nu a dat curs provocărilor, s-a întors cu spatele, ignorându-l, dar a fost avertizat de fratele său că inculpatul a luat ceva în mână, moment în care a închis poarta gardului ce-i despărțea, iar inculpatul s-a îndreptat spre el împingând hârlețul prin poartă și secționând sârma, iar tăișul uneltei ajungând la nivelul gâtului și producându-i leziuni traumatice. În acel moment a intervenit M. F., cei doi reușind imobilizarea inculpatului până la sosirea organelor de poliție și a cadrelor medicale (file 45-47, 49-51 dos. u.p.).
Din declarația olografă a martorului U. Lenke dată în cursul urmăririi penale rezultă că locuiește împreună cu mama sa U. A. și cu sora sa U. M. în aceeași curte cu fratele ei U. J., dar în imobile separate. La data de 28.09.2013 a avut loc o ceartă între ele și fratele lor care se afla în stare avansată de ebrietate și întrucât acesta devine foarte violent în astfel de situații, toate trei au fugit de acasă în câmp, iar ulterior s-au mutat la domiciliul nepotului ei M. R. R.. Întrucât aveau nevoie de îmbrăcăminte și medicamente, la data de 01.10.2013 i-a rugat pe nepoții ei să ceară de la inculpat cheia de la locuința lor. M. R. i-a solicitat inculpatului cheia, dar acesta a refuzat, devenind violent în vorbire cu scopul de a-l provoca, dar R. nu a răspuns provocărilor întorcându-se cu spatele. În acel moment, U. J. s-a îndreptat în fugă spre R. ținând în mână un hârleț care era îndreptat spre acesta. În acel moment martora și-a avertizat nepotul, acesta a reușit să închidă poarta gardului ce-i despărțea, dar inculpatul l-a lovit cu hârlețul, dar in final inculpatul a fost imobilizat de cei doi până la sosirea ambulanței și a organelor de poliție, persoanele vătămate fiind transportate la spital. Martora a menționat că inculpatul este o persoană foarte violentă în momentul în care se află sub influența băuturilor alcoolice, amenințându-le cu acte de violență atât pe ea și sora ei, cât și pe nepoții lui. (fila 64 dos. u.p.).
Ulterior martora a declarat că nu dorește să dea o altă declarație în cauză, întrucât este sora inculpatului, dar își susține cele declarate anterior, care corespund realității. De asemenea, martora menționează că îi este frică de fratele ei. întrucât ori de câte ori acesta consumă băuturi alcoolice devine foarte violent și amenințător (file 66-67 dos. u.p.).
Din declarația olografă a martorului U. M. dată în cursul urmăririi penale rezultă că în ziua de 28.09.2013, pe fondul consumului de alcool, fratele ei a provocat un scandal în curtea comună a imobilelor unde locuiesc, motiv pentru care aceasta, împreună cu sora sa Lenke și mama lor, au părăsit imobilul unde locuiesc. Fratele ei a încuiat ușa, iar la data de 01.10.2013, aceasta le-a solicitat fiilor ei, R. și F. să ceară unchiului lor cheia. R. a intrat în curtea inculpatului, dar acesta a refuzat să-i dea cheia și a început să-l înjure și să-i provoace la scandal, dar R. nu a răspuns provocărilor. Atunci inculpatul a luat un hârleț cu care a fugit înspre R. cu scopul de a-l înțepa. Inițial R. a încercat să se ferească închizând poarta gardului ce-i despărțea, dar inculpatul l-a înțepat cu hârlețul în zona gâtului. Imediat a intervenit și fiul ei F. care a fost tăiat la mână de către inculpat cu același hârleț, dar au reușit ulterior să-l imobilizeze pe agresor până la sosirea organelor de poliție și a ambulantei, care a transportat victimele la spital. Martora a mai menționat că s-au mutat la locuința fiului ei, întrucât le este frică de inculpat. (fila 68 dos. u.p.).
Ulterior și această martoră a declarat că cele consemnate anterior corespund întocmai cu cele petrecute la data de 01.10.2013 și nu dorește să mai dea o altă declarație în acest sens, întrucât este sora inculpatului, iar acesta este foarte recalcitrant și violent mai ales atunci când consumă băuturi alcoolice, folosind cuvinte de amenințare la adresa ei și a fiilor săi, motiv pentru care îi este frică de el (file 70-71 dos. u.p.).
Din certificatele medico-legal și actele medicale depuse de persoanele vătămate rezultă că M. F. a necesitat pentru vindecarea leziunilor un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale, iar M. R. R. 26-28 zile zile îngrijiri medicale, acesta din urmă fiind și internat în spital în perioada 01 – 08.10.2013. (file 52-56, 62-63 dos. u.p.).
Conform fișei de cazier judiciar a inculpatului, acesta are ca antecedente penale o condamnare de 1 an și 4 luni închisoare din anul 1995, pentru care s-a împlinit însă termenul de reabilitare (fila 56).
Din concluziile Raportului de evaluare a inculpatului întocmit de către Serviciul de Probațiune Harghita rezultă un profil nu foarte pozitiv pe plan social și familial, remarcându-se implicarea frecventă în stări conflictuale, pe fondul tendinței de agresivitate și imprevizibilitate în comportamentul său. Se apreciază că raportul factorilor protectivi și de risc este defavorabil, existând un risc mediu-crescut de reiterare a comportamentului infracțional. S-a concluzionat în privința perspectivelor de reintegrare socială că supravegherea acestuia sau includerea într-un program de reintegrare nu ar constitui măsuri eficiente în situația inculpatului.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul U. J. în data de 01.10.2013, în jurul orelor 16:30, la domiciliul său din mun. Miercurea C., a lovit cu un hârleț pe persoana vătămată M. R. R. în zona gâtului, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat 26-28 zile de îngrijiri medicale și pe persoana vătămată M. F. în mâna stângă, tăindu-l la degetul 1 și cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „Lovirea sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin.2 C. pen. din 1969 și „Vătămare corporală” prevăzută de art. 181 alin.1 C. pen. din 1969, săvârșite în concurs real, fapte pedepsite cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, respectiv închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Referitor la cererea formulată de persoana vătămată M. R. R., de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de tentativă de omor, aceasta nu este întemeiată întrucât din probele existente nu rezultă că inculpatul a avut intenția de a suprima viața victimei.
Sub aspectul prevederile art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în prezent faptele sunt incriminate de prevederile art. 193 alin. (2) și art. 86 alin. (1) și art. 194 alin. (1) lit. b) Cod penal, pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă, respectiv închisoare de la 2 la 7 ani. Având în vedere și tratamentul juridic sancționator mai aspru al concursului de infracțiuni în Codul penal, se reține ca lege penală mai favorabilă prevederile C. pen. din 1969.
Faptele sunt săvârșite cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv intenție, directă în cazul infracțiunii de vătămare corporală și indirectă în cazul infracțiunii de lovire, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatele faptelor sale și, chiar dacă nu se poate susține că a urmărit în mod expres rezultatul provocării de vătămări ce necesită îngrijiri medicale persoanei vătămate M. F., prin acțiunea sa cel puțin a acceptat posibilitatea producerii lui.
De asemenea, faptele sunt nejustificate și imputabile inculpatului.
În acest sens, deși inculpatul a recunoscut acțiunile de lovire, a susținut că inițial persoana vătămată M. R. l-a lovit cu pumnul în umăr și el s-a apărat, aspect care nu este confirmat de probele din dosar, din care rezultă că inculpatul a fost ulterior imobilizat de către nepoții săi. Ca urmare, în aceste circumstanțe nu se poate reține nicio cauză justificativă în favoarea inculpatului.
Ca urmare instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.
La stabilirea pedepselor vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 Cod penal, astfel:
- față de împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor (lovirea victimelor cu o unealtă periculoasă), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (punerea în pericol a integrității corporale a victimelor), natura și gravitatea rezultatului produs și a consecințelor infracțiunii (relativ grav în cazul persoanei vătămate M. F. și grav în cazul persoanei vătămate M. R. R.), faptele prezintă o gravitate considerabilă;
- în raport de faptul că motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit este reprobabil, lipsa antecedentelor penale actuale ale infractorului, conduita neconciliantă după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială nerelevante, instanța reține că inculpatul prezintă o periculozitate medie.
Nu se rețin circumstanțele atenuante sau agravante.
Deși inculpatul a solicitat procedura în cazul recunoașterii învinuirii, nu îi sunt aplicabile prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsă, întrucât declarația de recunoaștere a faptelor nu este concordantă cu situația de fapt reținută de instanța, respectiv cea descrisă în actul de sesizare.
În raport de criteriile stabilite, între limitele de pedeapsă prevăzute de lege instanța va stabili pedepse cu închisoare, la minim pentru infracțiunea de lovire și orientată spre 1/4 pentru infracțiunea de vătămare corporală.
Cu privire la individualizarea aplicării și executării pedepselor, raportat la infracțiunile comise și persoana infractorului, în situația inculpatului scopul preventiv este mai important decât rolul punitiv al pedepsei. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art. 81 Cod penal din 1969, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Pe latura civilă, relativ la daunele morale solicitate, din probele administrate rezultă că persoanele vătămate într-adevăr au suferit un prejudiciu nepatrimonial prin leziunile provocate de acțiunea inculpatului, prejudiciu moral generat de suferințele fizice la care au fost supuse pe parcursul recuperării medicale. Ca urmare sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
În ce privește cuantumul despăgubirilor, suma solicitată de partea civilă M. F. este justificată și rezonabilă, de natură a constitui o reparație echitabilă a prejudiciului moral suferit.
Despăgubirea solicitată de partea civilă M. R. R. este de asemenea justificată dar nu în ce privește cuantumul compensației. Acesta trebuie determinat relativ la gravitatea faptei autorului care a cauzat dauna, dar trebuie avut în vedere ca acestea să nu constituie nici venituri nejustificate pentru partea civilă și nici să nu aibă consecințe pecuniare excesive asupra inculpatului. De asemenea, în afară de suferințele fizice evidente, nu au fost dovedite alte prejudicii rezultate din suferințe psihice sau de afectarea semnificativă a vieții private și sociale.
Prin comparație cu cealaltă persoană vătămată, prejudiciul trebuie multiplicat în raport cu numărul de zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate, dublat de importanța zonei corpului în care s-au provocat leziunile, pe de o parte și de faptul că victima a fost internată în spital o perioadă de 8 zile, pe de altă parte. Ca urmare, cuantumul just al compensației se situează la nivelul sumei de 9.000 - 10.000 lei.
Din considerentele expuse, va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de partea civilă M. R. R..
În baza art. 396 alin. (l)-(2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 Cod penal, va condamna pe inculpatul U. J. la pedepsele de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Lovire sau alte violențe" și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Vătămare corporală", iar în baza art. 34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, va aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal din 1969, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare conform art. 82 Cod penal din 1969, iar în baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., va pune în vedere inculpatului consecința revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 397 alin. (3) raportat la art. 25 C. proc. pen., art. 1357 cod civil va admite în întregime acțiunea civilă promovată de partea civilă M. F. și în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă M. R. R. și va obliga inculpatul la plata sumelor de 1.000 lei, respectiv 9.500 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin.1 C. pen. din 1969 în infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. din 1969, formulată de persoana vătămată M. R. R..
În baza art. 396 alin. (l)-(2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul U. J., născut la data de 18.10.1956 în ., CNP_, fiul lui I. și A., cetățean român, stare civilă - divorțat, stagiul militar satisfăcut, studii – școala profesională, pensionar, domiciliat în mun. Miercurea C., ., jud. Harghita, fără antecedente penale, la pedepsele de:
- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Lovire sau alte violențe", prevăzută de art. 180 alin.2 C. pen. din 1969 (faptă săvârșită față de persoana vătămată M. F.);
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Vătămare corporală", prevăzută de art. 181 alin.1 C. pen. din 1969 (faptă săvârșită față de persoana vătămată M. R. R.).
În baza art. 34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare conform art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., pune în vedere inculpatului consecința revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 397 alin. (3) raportat la art. 25 C. proc. pen., art. 1357 Cod civil:
- admite acțiunea civilă promovată de partea civilă M. F. și obligă pe inculpatul U. J. la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de daune morale;
- admite în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă M. R. R. și obligă inculpatul la plata sumei de 9.500 lei, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (150 lei în cursul urmăririi penale și 200 lei în cursul judecății).
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, la data de 25.11.2015.
Președinte,
D. V. G.
Grefier,
L. Ș.
Red. G.D.V./25.11.2015
Primit:25.11.2015
Dact. L.Ș./26.11.2015
Ex./6
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 537/2015.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
