Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 258/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 258/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 10-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
-
SENTINTA PENALĂ Nr. 258/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. D.
Grefier V. É. A.
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe petent M. H. și pe intimat P. M. C., având ca obiect plângere conform art. 104 din Legea 254/2013
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul asistat de av. B. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că se constată comunicate relațiile solicitate de la P. M. C..
Întrebat fiind, petentul arată că nu dorește vizionarea CD-lui, pe care a fost înregistrat evenimentul din data de 09.12.2014.
Nemaifiind alte cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătoarea din oficiu al contestatorului, solicită admiterea plângerii, întrucât petentul nu se face vinovat pentru abaterea disciplinară așa cum rezultă și din probele administrate din dosar.
Petentul solicită admiterea cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria M. C. sub nr._ din data de 14.01.2015, petentul condamnat M. HORICĂ, fiul lui S. și V., născut la data de 10.11.1957, a înțeles a sesiza această instanță cu contestație împotriva Încheierii nr. 744 din data de 08.01.2015, pronunțată de judecătorul de supraveghere la P. M. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța rețineurmătoarele:
La data de 14.01.2015 este înregistrată pe rolul Judecătoriei M. C. cererea deținutului, prin care se contestă Încheierea nr. 744 din data de 08.01.2015, pronunțată de judecătorul de supraveghere din P. M. C., prin care s-a luat în examinare, fiind admisă în parte, plângerea formulată de persoana privată de libertate împotriva Hotărârii Comisiei de Disciplină din cadrul Penitenciarului M. C. nr. 294/2014.
Prin încheierea atacată s-a reținut că:
„Prin Hotărârea nr.294/16.12.2014 a Comisiei de disciplină din P. M. C., petentul a fost sancționat cu suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de 2 luni pentru comiterea abaterii prevăzute de art.81 lit.g și h din Legea nr.254/2013, constând în faptul că la data de 09.12.2014, cu ocazia sosirii după transfer, a refuzat să intre în camera de deținere la care a fost repartizat, adresând cuvinte jignitoare la adresa personalului și conducerii penitenciarului.
În cadrul procedurii disciplinare s-a întocmit raport de incident și notă de constatare, au întocmit note raport agenții G. G., I. C., și a dat declarație scrisă petentul.
Împotriva hotărârii comisiei de disciplină persoana privată de libertate a formulat plângere la judecătorul de supraveghere prin care susține că a fost agresat de anumiți agenți ai penitenciarului. La data de 09.12.2014 când a sosit de la Spitalul Penitenciar D. a fost repartizat la camera 1 secția a II-a. Petentul a întrebat de ce nu este repartizat la camera 7 secția a III-a unde era înainte dar nu i s-a răspuns ci i s-a spus că trebuie să execute dispoziția dată. De asemenea, susține că a fost amenințat că va fi transferat la alt penitenciar.
Fiind audiat de judecătorul de supraveghere petentul a declarat că nu a adresat cuvinte jignitoare agenților supraveghetori. A solicitat în probațiune vizionarea înregistrării video efectuate cu ocazia incidentului.
Din informațiile furnizate judecătorului de supraveghere de către administrația penitenciarului rezultă că din motive obiective, o înregistrare a incidentului nu poate fi pusă la dispoziție.
Din notele raport întocmite rezultă însă că petentul a refuzat să intre în camera în care a fost repartizat, a proferat amenințări, a adus injurii și a avut un comportament necorespunzător la adresa personalului și conducerii penitenciarului. Cu privire la notele raport întocmite de agenții penitenciarului, este firesc ca, până la proba contrară, să se aibă în vedere o prezumție de veridicitate a acestora atâta vreme cât agenții își asumă o răspundere mai mare fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În consecință, petentul a comis abaterea pentru care a fost sancționat. Cu toate acestea, având în vedere că abaterea a fost apreciată ca fiind ușoară în chiar hotărârea de sancționare, se constată că sancțiunea aplicată este prea aspră, motiv pentru care se va dispune reducerea perioadei pe aplicare a acesteia de la 2 luni la o lună, plângerea urmând a fi admisă în parte”.
Prin contestație, petentul a menționat că sancțiunea i-a fost aplicată în mod abuziv întrucât el nu a comis abaterea ce i se impută. A solicitat depunerea la dosar și vizionarea înregistrării efectuate de angajații penitenciarului cu prilejul incidentului urmare căruia a fost sancționat disciplinar. Din înregistrarea de referință nu rezultă că deținutul ar fi comis abaterea pentru care a fost sancționat.
Întrucât în fața instanței petentul și-a susținut nevinovăția, aspectele relatate de acesta fiind confirmate și de înregistrarea video depusă la dosar de unitatea penitenciară, instanța va avea în vedere aceste aspecte, considerând că asupra stării de fapt reținute în actele întocmite cu prilejul cercetării disciplinare a petentului există un grad ridicat de incertitudine, dubiul urmând să profite petentului. Instanța are în vedere faptul că presupusa abatere disciplinară ce face obiectul discuției nu a fost probată cu mijloace de înregistrare video (din înregistrarea depusă la dosar nu rezultă că petentul ar fi comis abaterea imputată) sau cu declarații ale unor martori care să nu fie angajați ai unității penitenciare și consideră că sarcina probei nu poate fi inversată, fiind îndatorirea administrației penitenciare să procedeze la sancționarea deținuților exclusiv pe bază de probe certe. Astfel, întrucât nu poate fi acordată valoare probatorie superioară susținerilor angajaților penitenciarului comparativ cu cele ale deținuților, mai ales în condițiile în care s-a efectuat o înregistrare video a incidentului care nu validează susținerile din actele întocmite în dosarul disciplinar, în virtutea principiului in dubio pro reo, apreciind că există îndoială cu privire la veridicitatea stării de fapt reținute în actele de sancționare a deținutului, îndoială care urmează să profite acestuia, instanța va dispune ca sancțiunea disciplinară aplicată petentului să fie anulată.
În aceste condiții, instanța va admite contestația formulată de petentul condamnat M. HORICĂ, fiul lui S. și V., născut la data de 10.11.1957, împotriva Încheierii nr. 744 din data de 08.01.2015, pronunțată de judecătorul de supraveghere din P. M. C.. pe cale de consecință, se va dispune anularea sancțiunii disciplinare aplicate acestui deținut prin Hotărârea nr. 294/2014 emisă de Comisia de disciplină din P. M. C..
Cheltuielile avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu urmează a fi avansată Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de petentul condamnat M. HORICĂ, fiul lui S. și V., născut la data de 10.11.1957, împotriva Încheierii nr. 744 din data de 08.01.2015, pronunțată de judecătorul de supraveghere din P. M. C..
Anulează sancțiunea disciplinară aplicată acestui deținut prin Hotărârea nr. 294/2014 emisă de Comisia de disciplină din P. M. C..
Cheltuielile avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu urmează a fi avansată Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.03.2015.
Președinte,
B. D.
Grefier,
V. É. A.
Redact B.D.-A.V.E
Primit._
Dact._
Ex.5
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
