Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 278/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 278/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 11-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
Sentința penală nr. 278/2015
Ședința publică de la 11 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. V. G.
Grefier: K. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent L. T. J. și pe intimat P. M. C., având ca obiect
plângere conform art. 104 din Legea 254/2013.
Fără participarea Ministerului Public.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 18.02.2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2014 sub nr. dosar_, persoana condamnată L. T. J., fiul lui Ș. și A., născut la data de 26.03.1989, deținut la data cererii în P. M. C., a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 622/08.12.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
În cuprinsul cererii contestatorul a arătat că nu se face vinovat de abaterea pentru care a fost sancționat disciplinar.
În drept, contestația nu este motivată.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 622/2014 al Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarului M. C..
Sub aspectul probatoriului, a fost audiat contestatorul și s-a administrat proba testimoniuală cu martorii K. I. și G. R..
Nu s-au depus memorii sau concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța rețineurmătoarele:
Prin Hotărârea nr. 248/21.10.2014 a Comisiei de disciplină din P. M. C. deținutul L. T. J. a fost sancționat cu suspendarea dreptului de a primi de a cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena individuală, pe o perioadă de 2 luni, pentru comiterea abaterii prevăzute de art. 82 lit. a din Legea nr. 254/1013, constând în faptul că în data de 13.10.2014 a agresat fizic pe deținutul G. R., înțepându-1 cu un obiect ascuțit și arzându-1 cu un fierbător electric.
Împotriva hotărârii comisiei de disciplină la data de 22.10.2014 deținutul a formulat plângere la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
Prin Încheierea nr. 622/08.12.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent.
Împotriva încheierii Judecătorului de supraveghere a privării de libertate petentul a formulat, în termenul legal prevăzut de art. 104 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, contestația care face obiectul prezentei cauze.
Instanța reține că abaterea a fost constatată printr-o notă de constatare întocmită în baza următoarelor documente:
- raport de incident din data de 15.10.2014, în care s-a consemnat că în data de 14.10.2014 persoana privată de libertate G. R. a declarat că a fost agresat în data de 13.10.2014 de către deținutul L. T. J., prin înțepare cu un obiect ascuțit și ars cu fierbătorul.
- declarația deținutului G. R., în care arată că predă o cartelă S. despre care afirmă că aparținea deținutului L. T. J. și că în data de 13.10.2014 a fost agresat de acesta prin înțepare în picior cu sula de papuci de 3 ori și punerea fierbătorului încins pe mână.
- declarația deținutului M. M., în care arată că în data de 16.10.2014 frații A. s-au certat, G. R. nu a participat dar avea o datorie la L. T. J. (?!).
- declarația deținutului L. T. J., în care arată că nu a lovit și nu ars pe nimeni, nici pe G. R..
- declarația deținutului U. M., în care arată că a văzut că G. R. era ars pe mână dar nu știa cine l-a ars, știa că G. R. îi datora țigări și bani lui L. T. J..
- declarația deținutului G. C., în care arată că L. T. J. l-a agresat în repetate rânduri pe G. R., datorită unei datorii neachitate legată de folosirea unui telefon mobil.
La dosarul disciplinar s-a anexat copie de pe registrul de consultații medicale, din care rezultă că în data de 14.10.2014 deținutul G. R. prezenta 4 semne de înțepături pe coapsa dreaptă și o arsură superficială pe încheietura mâinii stângi, de aproximativ 2-3 zile.
În plângerea și în declarația dată în fața Judecătorului de supraveghere a privării de libertate, petentul a arătat că nu l-a agresat pe G. R.. A menționat că G. R. era dator la persoanele din cameră cu mai multe pachete de țigări și îi trebuia un motiv să se mute din cameră. A precizat că în urmă cu o săptămână G. R. juca cărți cu deținuții D. A., Gerebens M. și Csog E. iar la un moment dat, deoarece a trișat, G. R. a fost înțepat cu pixul de D. A..
La solicitarea petentului au fost audiate persoanele private de libertate G. C. și Csog E. care au confirmat starea de fapt descrisă de petent.
În considerentele încheierii contestate Judecătorul de supraveghere a privării de libertate a reținut că, spre deosebire de declarația dată în fața judecătorului de supraveghere, în procedura disciplinară G. C. a declarat că petentul este cel care 1-a agresat pe G. R. deoarece nu a plătit pentru utilizarea telefonului mobil aparținând petentului. Din cele de mai sus rezultă că persoanele private de libertate audiate, având interese comune cu petentul au confirmat starea de fapt descrisă de petent. Cu toate acestea, inițial G. C. a dat o declarație complet diferită din care rezultă vinovăția petentului. De asemenea, însuși petentul prin plângerea sa invocă un alt motiv pentru care ar fi fost acuzat de G. R. că l-a agresat. S-a apreciat astfel că petentul a comis abaterea pentru care a fost sancționat, motiv pentru care plângerea a fost respinsă ca nefondată.
Aspecte menționate de petent în susținerea plângerii formulate la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate au fost reiterate și în prezenta cauză, prin contestația formulată și declarația dată în fața instanței. A mai menționat faptul că de fapt cartela S. aparținea lui G. R., că la data la care s-a reținut ca ar fi comis abaterea era în relații bune cu G. R., nu l-a agresat, nu l-a intepat și nu l-a ars cu fierbatorul și nu știe de ce G. R. l-a acuzat de acest lucru. Întradevăr G. R. era zgâriat la un picior, dar un alt deținut D. A. l-a zgâriat cu un pix în urma unui joc de cărți pentru că a trișat. A precizat că nu cunoaște nimic despre faptul că G. R. ar fi fost ars cu un fierbator electric și că acesta nu avea alte probleme cu celelalte persoane din cameră.
Martorul K. I. a declarat că nu a avut loc nici un incident la aceea data, G. R. avea datorii la ceilalți deținuți din cameră pentru țigări, pe care nu le putea plăti și aceasta a fost șansa lui de scăpare prin mutare din cameră. A precizat că nu știa nimic despre leziunile la picior ale lui G. R. și despre cartela S.. În urma afirmațiilor făcute G. R. a fost mutat din cameră și i s-a schimbat regimul de executare a pedepsei de la regimul inchis la regimul semideschis.
În fine, martorul G. R. a declarat că la data respectivă a ieșit să o sune pe concubina lui, moment in care a fost oprit de șeful de secție și dus la cabinetul medical, unde a fost consultat și a fost internat la infirmerie, dar nu cunoaște din ce motiv. Ulterior, a fost transportat la Spitalul Penitenciar D., întrucât este bolnav de ulcer. A precizat că nu a avut nici înțepături la picior și nici vreo arsură și că la data respectivă a avut loc un incident între el și D. A. legat de un joc de cărți dar acesta nu l-a agresat și că nu cunoaște nimic despre o cartela S. aflat în cameră în acea perioadă.
Se constată că declarația deținutului G. R. este total contradictorie cu declarația dată în cursul procedurii disciplinare și nu se coroborează cu aspectele din documentele aflate la dosar, respectiv declarațiile celorlalți deținuți și constatarea de la cabinetul medical. Din acest motiv instanța va înlătura declarația martorului ca fiind neobiectivă în raport cu realitatea.
În același sens și Judecătorul de supraveghere a privării de libertate a reținut că deținutul G. C. și-a schimbat diametral declarația dată în procedura disciplinară.
Din ansamblul probelor existente la dosar se poate reține însă cu certitudine că a existat situația de fapt constând în aceea că între contestator și deținutul G. R. a existat dacă nu un conflict, cel puțin o neînțelegere legată de o datorie neachitată.
Cum și susținerile contestatorului prin care invocă motivul pentru care ar fi fost acuzat de G. R. de agresiune (era dator la persoanele din cameră cu mai multe pachete de țigări și îi trebuia un motiv să se mute din cameră) sunt contradictorii cu cele prezentate de către martorii audiați în procedura disciplinară, contradictorii și ele la rândul lor (G. R. îi datora țigări și bani contestatorului, G. R. avea o datorie la contestator legată de folosirea telefonului mobil), judecătorul de supraveghere a reținut că persoanele private de libertate, având interese comune cu colegul lor petentul, au căutat să confirme starea de fapt descrisă de acesta.
În concluzie, instanța apreciază că soluția dată plângerii petentului de către Judecătorul de supraveghere a privării de libertate este legală și temeinică.
Din considerentele expuse, în baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 104 din Legea nr. 254/2013, va respinge ca nefondată contestația formulată de persoana privată de libertate L. T. J., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, din care suma reprezentând onorariul avocatului din oficiu va fi avansată Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 104 din Legea nr. 254/2013, respinge ca nefondată contestația formulată de persoana privată de libertate L. T. J., fiul lui Ș. și A., născut la data de 26.03.1989, împotriva Încheierii nr. 622/08.12.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. M. C..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu va fi avansată Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, la data de 11.03.2015.
Președinte,Grefier,
G. D. ViorelBoth K.
G.D.V./B.K.
Primit: 27.03.2015
Redactat: 27.03.2015
Ex: 5
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 919/2015.... → |
|---|
