Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 339/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 339/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 25-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
Sentința penală nr. 339/2015
Ședința publică de la 25 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. V. G.
Grefier: K. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent I. R. M. și pe intimat P. M. C., având ca obiect plângere conform art. 104 din Legea 254/2013.
Fără participarea Ministerului Public.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 18.03.2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.02.2015 sub nr. dosar_, persoana condamnată I. R. M., fiul lui M. și A., născut la data de 27.08.1982, deținut în P. M. C., a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 26/16.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
În cuprinsul cererii contestatorul solicită anularea sancțiunii disciplinare aplicate deoarece nu se face vinovat de abaterea reținută în sarcina sa.
În drept, contestația nu este motivată.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 26/2015 al Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarului M. C..
Sub aspectul probatoriului, a fost audiat contestatorul și s-a administrat proba video cu înregistrarea incidentului în urma căruia acesta a fost sancționat.
Nu s-au depus memorii sau concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța rețineurmătoarele:
Prin Hotărârea nr. 3/29.01.2015 a Comisiei de disciplină din P. M. C., petentul a fost sancționat cu suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioadă de 3 luni, pentru comiterea abaterii prevăzute de art. 82 lit. j din Legea nr. 254/2013, constând în faptul că la data de 13.01.2015, cu ocazia percheziției, în bagajul său s-a găsit un telefon mobil disimulat într-un cearceaf.
Împotriva hotărârii comisiei de disciplină la data de 30.01.2015 deținutul a formulat plângere la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
Prin Încheierea nr. 26/16.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate a fost admisă în parte plângerea formulată de petent și s-a dispus modificarea sancțiunii aplicate, în sensul că perioada de aplicare a sancțiunii cu suspendarea dreptului de a primi vizite se va reduce de la 3 luni la o lună.
Împotriva încheierii Judecătorului de supraveghere a privării de libertate petentul a formulat, în termenul legal prevăzut de art. 104 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, contestația care face obiectul prezentei cauze.
Instanța reține că abaterea a fost constatată printr-o notă de constatare întocmită în baza următoarelor documente:
- raport de incident din data de 14.01.2015, în care s-a consemnat că pe timpul percheziției efectuate asupra deținutului I. R. M., în bagajul acestuia, ascuns sub un cearceaf, s-a descoperit un telefon mobil. S-a menționat faptul că deținutul încerca să ascundă telefonul pentru a nu fi observat.
- notă raport întocmită de același agent supraveghetor, în care se relatează aceleași aspecte ca și în raport de incident.
- declarația deținutului I. R. M. din data de 15.01.2015, în care arată că telefonul găsit în cearceaful său nu îi aparține și nu știa cum a ajuns acolo. Ulterior percheziției, în urma discuțiilor din cameră a aflat că numitul C. O. l-a aruncat în cearceaful său ce era strâns pe pat împreună cu restul bagajelor, iar el nu a văzut nimic.
- declarația deținutului C. A. O. din data de 15.01.2015, în care arată că la momentul percheziției speriat fiind, după ce și-a strâns bagajul și s-a dat jos din pat, având un telefon mobil marca Nokia asupra lui, a căutat un loc în cameră unde să îl pună și văzând un bagaj adunat a pus telefonul în acesta și a ieșit din cameră la percheziție. Ulterior a aflat că bagajul în care pusese telefonul îi aparținea lui I. R. M..
- proces-verbal de confiscare a telefonului mobil marca Nokia model 113, încheiat la data de 13.01.2015.
În plângerea și în declarația dată în fața Judecătorului de supraveghere a privării de libertate, petentul a arătat că nu este vinovat de comiterea abaterii pentru care a fost sancționat. În motivare arată că la momentul percheziției și-a strâns bagajele într-un cearceaf pe pat și s-a dus să strângă vesela. În acest timp C. A. O. i-a pus un telefon mobil în cearceaful său fără ca el să vadă.
La solicitarea petentului a fost audiată persoana privată de libertate C. A. O. care a confirmat cele susținute de petent, arătând că în momentul percheziției s-a speriat și a aruncat telefonul în cearceaful petentului ca să nu fie prins.
În considerentele încheierii contestate Judecătorul de supraveghere a privării de libertate a reținut că faptul găsirii telefonului mobil în bagajul petentului nu este contestat de acesta și rezultă din toate actele întocmite în cadrul procedurii disciplinare. Din notele raport mai rezultă că petentul a fost văzut de agenții care efectuau percheziția când încerca să ascundă telefonul. Pe de altă parte, afirmația lui C. A. O. conform căreia a încercat să scape de telefon aruncându-l în cearceaful petentului nu este plauzibilă atâta vreme cât după aceea a recunoscut fapta pretins comisă pentru a-și salva colegul. Dacă ar fi vrut să evite sancționarea petentului nu ar fi aruncat telefonul în bagajul acestuia. În consecință, s-a apreciat că petentul se face vinovat de comiterea abaterii pentru care a fost sancționat. Cu toate acestea, având în vedere că petentul într-o lungă perioadă anterioară nu a mai fost sancționat disciplinar, s-a apreciat că sancțiunea aplicată este prea aspră și poate fi modificată în sensul reducerii perioadei de aplicare a acesteia de la 3 luni la o lună. În consecință, plângerea petentului a fost admisă în parte, în sensul că perioada de aplicare a sancțiunii cu suspendarea dreptului de a primi vizite, s-a redus de la 3 luni la o lună.
Aspecte menționate de petent în susținerea plângerii formulate la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate au fost reiterate și în prezenta cauză, prin contestația formulată și declarația dată în fața instanței. A menționat faptul că nu știe ca altcineva să fi văzut cele întâmplate. A precizat că el nu a folosit telefonul și nu știa de existența lui
Din înregistrarea video efectuată cu ocazia percheziției, înaintată de către P. M. C. prin adresa nr. Z_/PMCHR din 13.03.2015 pe suport optic CD marca Verbatim, este redat numai momentul examinării telefonului mobil, nu și desfășurarea anterioară a evenimentului, astfel că instanța nu poate observa nemijlocit modul în care a fost găsit bunul interzis.
Din ansamblul probelor existente la dosar se poate reține fără nici un dubiu faptul că a fost găsit telefonul mobil cu ocazia percheziției, în bagajul contestatorului, dar nu și certitudinea că telefonul aparținea acestuia și/sau a fost ascuns de către acesta.
Împrejurarea reținută în încheierea contestată, respectiv că din notele raport rezultă că petentul a fost văzut de agenții care efectuau percheziția când încerca să ascundă telefonul nu este susținută de probe. Astfel, în actele disciplinare există raportul unui singur agent, în care nu se precizează concret în ce mod încerca deținutul să ascundă bunul. Acest aspect nu este confirmat nici de înregistrarea video astfel că, deși se poate presupune existența unei astfel de solidarități în rândul persoanelor private de libertate, probele nu sunt relevante în sensul susținerii neplauzibilității afirmațiilor acestora.
În concluzie, instanța apreciază că în cauză există o îndoială rezonabilă cu privire la vinovăția contestatorului, prezumția de nevinovăție determinând că orice dubiu în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea acestuia, fiind necesar ca sancționarea disciplinară a persoanelor private de libertate să se efectueze exclusiv pe bază de probe certe.
Din considerentele expuse, în baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 104 din Legea nr. 254/2013, va admite contestația formulată de către persoana condamnată I. R. M. și în consecință va admite plângerea formulată de petent împotriva Hotărârii nr. 3/29.01.2015 a comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului M. C. și va dispune anularea sancțiunii disciplinare aplicate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului, iar suma reprezentând onorariul avocatului din oficiu va fi avansată Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 104 din Legea nr. 254/2013, admite contestația formulată de către persoana condamnată I. R. M., fiul lui M. și A., născut la data de 27.08.1982, împotriva Încheierii nr. 26/16.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C. și în consecință:
Admite plângerea formulată de petentul condamnat I. R. M. împotriva Hotărârii nr. 3/29.01.2015 a comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului M. C. și dispune anularea sancțiunii disciplinare aplicate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului, iar suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2015.
Președinte,Grefier,
G. D. ViorelBoth K.
G.D.V./B.K.
Primit: 27.03.2015
Redactat: 27.03.2015
Ex: 5
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 333/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1025/2015.... → |
|---|
