Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 346/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 346/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 25-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
-
SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 346/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Grefier C. V.
Pe rol judecarea cauzei Penale privind pe petent M. D. D. și pe intimat P. M. C., având ca obiect plângere conform art. 104 din Legea 254/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul asistat de apărător din oficiu, domnul av. Sofalvi A. și substituirea av. Sofalvi I., martorul C. A. și martorul C. M., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Av. Sofalvi A. depune delegație de substituire.
În baza art. 381 Cod pr. pen. coroborat cu art. 119, 120 Cod pr. pen., instanța procedează la audierea martorului C. M., după ce acesta, în prealabil a depus jurământul conform prevederilor art. 121 alin. 1-4 Cod pr. pen, datele și depoziția acestuia fiind separat consemnate și atașate la dosar.
În baza art. 381 Cod pr. pen. coroborat cu art. 119, 120 Cod pr. pen., instanța procedează la audierea martorului C. A., după ce acesta, în prealabil a depus jurământul conform prevederilor art. 121 alin. 1-4 Cod pr. pen, datele și depoziția acestuia fiind separat consemnate și atașate la dosar.
Apărătorul din oficiu al petentului arată că nu are de formulat cereri sau de solicitat probe.
Nefiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, în temeiul art. 387 C.p.p. rap. la art. 388 C.p.p., instanța declară terminată cercetarea judecătorească și, în conformitate cu disp. art. 388 C.p.p., declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Av. Sofalvi A., în temeiul art. 104 din Legea 254/2013, solicită admiterea cererii și anularea sancțiunii disciplinare aplicate. Din declarația petentului și din declarațiile martorilor rezultă că plângerea petentului este confirmată și susținută și că sancțiunea a fost aplicată în mod incoerct. Evidențiază că intimatul nu a administrat nici o probă în cauză. Cu cheltuieli în sarcina statului.
Având ultimul cuvânt, conf. art. 389 CPP, petentul solicită anularea raportului întocmit, arătând că este nevinovat de abaterea reținută în sarcina sa.
INSTANȚA
Prin contestația formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei M. C. la data de 03.03.2015, sub nr._, contestatorul M. D. D. a înțeles să conteste Încheierea nr. 62/24.02.2015, pronunțată în dosarul nr. 62/2015 de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr.62/2015 al judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C.. Analizând actele dosarului prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată și o va respinge pentru motivele ce urmează:
Prin hotărârea comisiei de disciplină nr. 24/17.02.2015, contestatorul a fost sancționat potrivit art.101 lit.e din Legea 254/2013 cu sancțiunea suspendării dreptului de a primi vizite pe o perioadă de 3 luni, pentru comiterea abaterii prevăzute de art. 81 lit.h din Legea 254/2013, constând în aceea că, în data 12.02.2015 a adus cuvinte jignitoare la adresa agentului supraveghetor de la curtea de plimbare pe motiv că nu i-a permis să ia legătura cu deținuți de la altă curte de plimbare.
Prin încheierea nr.62/24.02.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C., a fost admisă în parte plângerea formulată de contestator împotriva hotărârii Comisiei de disciplină nr. 24/17.01.2015. În motivare s-a reținut că petentul a formulat plângere la judecătorul de supraveghere în care a arătat că nu este vinovat de comiterea abaterii pentru care a fost sancționat și în cadrul procedurii disciplinare nu au fost audiate alte persoane care se aflau de față la data incidentului.
Fiind audiat de judecătorul de supraveghere petentul a declarat că nu este vinovat de comiterea abaterii pentru care a fost sancționat. La data respectivă era la curtea de plimbare împreună cu C. A., G. N., A. Ș. și C. G.. C. G. vorbea cu agentul supraveghetor și la un moment dat a început o discuție mai aprinsă între aceștia dar nu știe ce au vorbit. C. G. a vrut să ia o țigară de la altă curte de plimbare și a vorbit urât cu agentul supraveghetor. Petentul a spus acestuia să nu mai vorbească urât. Petentul susține că nu a cerut și nu a vrut să ia legătura cu vreo persoană din altă curte de plimbare. Nu a vorbit urât cu agentul supraveghetor.
La solicitarea petentului judecătorul de supraveghere a audiat persoanele private de libertate G. N. și A. Ș..
Ambele persoane audiate au confirmat cele susținute de petent.
S-a reținut însă, că din notele raport ale agenților rezultă starea de fapt descrisă în hotărârea comisiei de disciplină.
S-a arătat că notele raport întocmite de agenții penitenciarului nu reprezintă simple declarații, acestea fiind întocmite în exercitarea atribuțiilor de serviciu iar neconsemnarea unor situații reale ar avea consecințe grave asupra lor. Pentru aceste motive, s-a apreciat că documentele oficiale întocmite în cadrul procedurii disciplinare trebuie să se bucure de o anumită prezumție de veridicitate.
Pe de altă parte, s-a reținut că declarațiile persoanelor private de libertate a căror audiere a fost solicitată de petent, nu pot fi considerate total obiective datorită intereselor comune care îi leagă ca o consecință a conviețuirii în timpul executării pedepsei.
În consecință s-a constatat că petentul se face vinovat de comiterea abaterii privind nerespectarea prevederilor art.81 lit.h din Legea nr.254/2013. Totuși, apreciindu-se că sancțiunea aplicată este prea aspră, s-a admis în parte plângerea formulată de M. D. D., urmând ca perioada de aplicare a sancțiunii disciplinare să fie redusă de la 3 luni la o lună.
Împotriva acestei încheieri numitul M. D. D. a formulat contestație în care a arătat, în esență, că raportul i-a fost întocmit în mod abuziv.
În fața instanței contestatorul, reiterând aspectele menționate în susținerea plângerii formulate la judecătorul de supraveghere, a declarat că nu este vinovat de comiterea abaterii pentru care a fost sancționat.
La solicitarea contestatorului au fost audiați ca martori deținuții C. M. și C. A.. Martorii au confirmat veridicitatea susținerilor contestatorului.
Analizând probele dosarului, instanța reține că în data de data 12.02.2015, contestatorul a adus cuvinte jignitoare la adresa agentului supraveghetor de la curtea de plimbare pe motiv că nu i-a permis să ia legătura cu deținuți de la altă curte de plimbare. Această situație de fapt rezultă din coroborarea raportului de incident și a notelor raport întocmite cu ocazia constatării abaterii disciplinare.
În drept, potrivit art. 81 lit. h din Legea nr. 254/2013 condamnatul are obligația „să manifeste o atitudine cuviincioasă față de orice persoană cu care intră în contact”. Instanța consideră că, în cazul în care cele declarate de contestator ar corespunde realității, agenții ar fi reținut o altă situație de fapt și nu cea descrisă în notele de raport și în raportul de incident.
Instanța mai reține că, deși în cursul cercetării disciplinare contestatorul a declarat că numitul G. N. a fost cel care a cerut o țigară de la o altă persoană privată de libertate, în fața judecătorului de supraveghere, precum și în fața instanței, acesta a declarat că cel care a vrut să ia legătura cu deținuții de la o altă curte de plimbare a fost deținutul C. G.. În aceste condiții instanța apreciază că declarațiile date de contestator sunt subiective, fiind date pro causa, motiv pentru care vor fi înlăturate. De asemenea, având în vedere contradicția vădită cu cele consemnate de către agenții de supraveghere, instanța apreciază că declarațiile martorilor sunt nesincere, fiind date spre a sprijini versiunea contestatorului. Astfel, instanța constată că situația de fapt a fost corect reținută de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare prev. de art.81 lit.h din Legea nr.254/2013. Instanța mai reține că judecătorul de supraveghere a dat dovadă de clemență față de contestator și a redus perioada de aplicare a sancțiunii suspendării dreptului de a primi vizite de la 3 luni la o lună, ținând cont de gravitatea abaterii. Față de cele ce preced, constatând că Încheierea nr.62/2015 a judecătorului de supraveghere este legală și temeinică, instanța, în baza art. 104 din Legea 254/2013 va respinge contestația formulată de numitul M. D. D., ca neîntemeiată.
În baza art. 275 C.proc.pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 104 din Legea nr. 254/2013, respinge ca neîntemeiată contestația formulată de condamnatul M. D. D., fiul lui R. și E., născut la data de 26.10.1989, împotriva Încheierii nr. 62/24.02.2015, pronunțată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. M. C. V.
Cs.I.M./C.V.
Primit: 27.04.2015
Redactat: 27.04.2015
Ex: 5
| ← Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr.... | Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
