Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr. 471/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 471/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 05-05-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
-
SENTINTA PENALĂ Nr. 471/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. D.
Grefier V. É. A.
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe petent A. G. D. și pe intimat P. M. C., având ca obiect plângere conform art. 56 din Legea 254/2013
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul asistat de av. M. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
Petentul depune la dosarul cauzei în probațiune o . acte.
Se procedează la ascultarea contestatorului, datele și depozițiile acestuia fiind consemnate separat și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătoarea petentului contestator solicită admiterea contestației pentru motivele învederate de către petent în declarația dată.
Petentul solicită admiterea contestației așa cum a formulat-o și pentru motivele învederate în fața instanței.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria M. C. sub nr._ din data de 01.04.2015, petentul condamnat A. G. D., fiul lui N. și A., născut la data de 29.06.1973, a înțeles a sesiza această instanță cu contestație împotriva Încheierii nr. 96 din data de 25.03.2015, pronunțată de judecătorul de supraveghere din P. M. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 01.04.2015 este înregistrată pe rolul Judecătoriei M. C., cererea petentului, prin care se contestă Încheierea nr. 96 din data de 25.03.2015, pronunțată de judecătorul de supraveghere din P. M. C..
Analizând actele existente la dosarul cauzei instanța constată că prin încheierea atacată s-au reținut următoarele:
„Prin plângerea formulată petentul consideră că i s-au încălcat drepturile prevăzute de lege prin faptul că în raportul nr.517/16.10.2014 al Comisiei constituite în baza art.32 din Legea nr. 254/2013 s-a apreciat că a dovedit interes moderat față de programele și activitățile educative. Consideră că această apreciere nu este conformă cu realitatea deoarece în anul 2014 a participat și a finalizat 11 cursuri acumulând 185 de credite. De asemenea, consideră că analiza eronată efectuată în raportul menționat îi produce prejudicii. Susține că în luna octombrie a îndeplinit toate condițiile prevăzute de art.40 din Legea nr.254/2013 dar instanța a respins contestația sa împotriva încheierii judecătorului delegat prin care a fost respinsă plângerea sa și solicitarea de a i se schimba regimul în semideschis.
Fiind audiat de judecătorul de supraveghere petentul a precizat că în raportul comisiei s-a consemnat că "În intervalul analizat a dovedit un interes moderat față de programele și activitățile educative desfășurate cu categoria sa de deținere, fără a se evidenția în mod deosebit în cadrul acesteia". Consideră că din cauza acestei aprecieri au fost respinse atât plângerea cât și contestația formulată pentru a fi trecut la regimul semideschis, deși menținerea sa la regimul închis a fost motivată de faptul că are o perioadă mare de executat până la liberarea condiționată. A declarat că a participat la 11 cursuri în anul 2014, le-a finalizat și a acumulat 185 de credite. Mai menționează că a participat cu interes la aceste cursuri și a fost activ și atent la cursuri obținând calificative de foarte bine. De asemenea, a obținut și o diplomă la cursul "Calea spre o viață fericită".
Prin adresa nr.Z20716/PMCHR/13.03.2015, P. M. C. a comunicat un punct de vedere cu privire la plângerile petentului.
Astfel, se arată că prin raportul menționat, Comisia de inividualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din P. M. C. a decis menținerea petentului la regim închis, pe considerentul specificat pe documentele întocmite cu ocazia desfășurării lucrărilor Comisiei, respectiv "perioadă mare până la analiza din Comisia de propuneri pentru liberarea condiționată" și nu pe baza evaluării educaționale în care s-a menționat că "are un interes moderat față de activitățile și programele educaționale". Evaluarea educațională a scos în evidență comportamentul și interesul manifestat pe timpul desfășurării acestor activități și nu s-a bazat pe numărul activităților la care a participat. Se susține că petentul a manifestat un interes deosebit în activitățile în care a fost inclus iar nivelul educațional pe care îl are i-a permis reținerea minimului de informație care să îi permită acumularea creditelor aferente. Evaluarea întocmită reflectă realitatea, respectiv modul de implicare care a fost unul moderat, iar evaluarea deținuților se face în funcție de interesul pentru schimbare în sens prosocial, precum și de modul în care se implică în demersul recuperativ.
Analizând plângerea petentului și punctul de vedere al Penitenciarului M. C., se constată următoarele:
În raportul nr.517/16.10.2014 al Comisiei constituite în baza art.32 din Legea nr.254/2013 s-a consemnat decizia menținerii petentului la regimul închis de executare a pedepsei pe motiv că acesta mai are o perioadă mare de executat până la discutarea posibilității liberării sale condiționate. Petentul a formulat plângere împotriva acestei decizii la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, plângere respinsă prin Încheierea nr.587/03.11.2014. Contestația petentului formulată împotriva acestei încheieri a fost respinsă prin Sentința penală nr.2041/02.12.2014 a Judecătoriei M. C..
În primul rând petentul a avut posibilitatea să-și exprime punctul de vedere cu privire la decizia comisiei, sub toate aspectele, depunând note scrise și memorii atât la judecătorul de supraveghere cât și la instanța de judecată. Cu acestă ocazie petentul putea să critice motivat aprecierile comisiei referitoare la activitatea sa la cursurile educative, ceea ce nu a făcut deși a depus note scrise atât la judecătorul de supraveghere cât și la instanța de judecată.
Motivarea menținerii petentului la regimul închis de executare nu s-a bazat pe modul în care acesta a participat la cursurile educative, ci pe cuantumul pedepsei aplicate, un criteriu important prevăzut de lege, știut fiind că regimul semideschis este destinat în primul rând persoanelor care urmează a fi pregătite pentru liberare având o perioadă scurtă de executat până la acest moment. De asemenea, din motivarea sentinței prin care a fost respinsă contestația petentului rezultă că s-a avut în vedere și "natura și modul de săvârșire a infracțiunii" pentru care a fost condamnat petentul.
Pe de altă parte, aprecierea persoanelor răspunzătoare de activitatea educativă este urmare a constatărilor personale ale acestora pe parcursul orelor de curs. Judecătorul de supraveghere nu are mijloacele necesare de a verifica corectitudinea unor asemenea aprecieri, find vorba despre o perioadă anterioară, referitor la care de altfel, administrația penitenciarului și-a menținut punctul de vedere. Ar însemna ca judecătorul de supraveghere, fără să fi asistat la orele la care a participat petentul, fără a avea pregătirea necesară unui educator, doar pe baza afirmațiilor petentului să impună să se constate că participarea la activități a acestuia a fost superioară celei deja consemnate în raport.
De altfel, aprecierea activității petentului nu este una de natură a aduce prejudicii acestuia deoarece "interesul moderat pentru față de activitățile și programele educative" nu reprezintă decât un mod normal de participare la aceste activități. În acest sens, aprecierea făcută în raportul comisiei nu contrazice nici propria apreciere a petentului din notele scrise depuse la dosarul nr.587/2014 al judecătorului de supraveghere și la dosarul nr._ al Judecătoriei M. C.. În raportul comisiei nu se menționează că petentul nu ar fi manifestat interes ci că a manifestat un interes moderat ceea ce nu contrazice afirmația petentului că ar fi participat activ, astfel cum el însuși apreciază în notele scrise.
În ultimul rând, pentru a se admite o plângere întemeiată pe prevederile art.56 din Legea nr.254/2013, ar trebui să existe o măsură luată de administrația locului de deținere care încalcă drepturile petentului, măsură care să poată fi anulată sau modificată. În cauză nu este vorba despre o astfel de măsură și nici nu se poate impune personalului însărcinat cu activitățile educative să facă anumite aprecieri asupra participării petentului.
În consecință, neconstatându-se prejudicierea petentului sau încălcarea vreunui drept al acestuia, plângerea urmează a fi respinsă ca nefondată”.
Analizând actele dosarului și prevederile legale incidente, instanța reține că în cursul judecății, fiind audiat, deținutul a arătat că îi este afectat, prin măsura criticată, dreptul la liberare condiționată.
Instanța reține că dreptul la liberare condiționată este recunoscut și consacrat de art. 95 și următoarele din Legea nr. 254/2013 („conduita persoanei condamnate și eforturile acesteia pentru reintegrare socială, în special în cadrul muncii prestate, al activităților educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, precum și responsabilitățile încredințate, recompensele acordate și sancțiunile disciplinare aplicate” fiind unul dintre criteriile pe baza cărora se formulează propunerile de liberare condiționată și ulterior se adoptă deciziile ce se impun de către instanța competentă), modul de respectare a acestui drept putând face, așadar, obiectul controlului exercitat de judecătorul de supraveghere în temeiul art. 56 din Legea nr. 254/2013.
Instanța consideră că prin datele puse la dispoziție de unitatea penitenciară nu au fost oferite argumente pertinente justificate prin temeiuri legale, de natură să ateste veridicitatea mențiunilor inserate în documentul criticat de contestator.
Deși a fost legal citată, unitatea penitenciară nu a înțeles să își susțină poziția decât prin depunerea unor concluzii scrise prin care solicita respingerea contestației, fără indicarea vreunui argument suplimentar celor expuse deja în fața judecătorului de supraveghere.
Or, în atare condiții, instanța are în vedere faptul că sarcina probei nu poate fi inversată, fiind îndatorirea administrației penitenciare să procedeze la inserarea mențiunilor în documentele pe care le emite, exclusiv pe bază de probe certe. Nu au fost depuse în acest sens niciun fel de acte justificative din care să rezulte veridicitatea susținerilor inserate în documentul vizat de contestator. În acest context, se va reține că nu poate fi acordată valoare probatorie mențiunii vizate de deținut exclusiv pe baza susținerii unității penitenciare conform căreia aceasta este reală. În virtutea principiului in dubio pro reo, aplicabil în opinia instanței inclusiv în această materie, apreciind că există îndoială cu privire la veridicitatea mențiunii criticate de deținut, îndoială care urmează să profite acestuia, instanța va dispune conducerii Penitenciarului M. C. să adopte măsurile ce se impun astfel încât, când se va impune, potrivit legii, situația personală a deținutului să fie analizată în vederea stabilirii oportunității liberării sale condiționate fără luarea în considerare a mențiunii referitoare la interesul manifestat de deținut față de programele și activitățile educative la care a participat, existentă în Raportul din data de 517 din 16.10.2014 întocmit de Comisia constituită în baza art. 32 din Legea nr. 254/2013.
Cheltuielile avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu urmează a fi avansată Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de petentul condamnat A. G. D., fiul lui N. și A., născut la data de 29.06.1973, împotriva Încheierii nr. 96 din data de 25.03.2015, pronunțată de judecătorul de supraveghere din P. M. C..
Dispune conducerii Penitenciarului M. C. să adopte măsurile ce se impun astfel încât, când se va impune, potrivit legii, situația personală a deținutului să fie analizată în vederea stabilirii oportunității liberării sale condiționate fără luarea în considerare a mențiunii referitoare la interesul manifestat de deținut față de programele și activitățile educative la care a participat, existentă în Raportul din data de 517 din 16.10.2014 întocmit de Comisia constituită în baza art. 32 din Legea nr. 254/2013.
Cheltuielile avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu urmează a fi avansată Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.05.2015.
Președinte,
B. D.
Grefier,
V. É. A.
Redact B.D.-A.V.E
Primit._
Dact._
Ex.5
| ← Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... | Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
