Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr. 428/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 428/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 22-04-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
-
SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 428/2015
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Grefier C. V.
Pe rol judecarea cauzei Penale privind pe petent M. H. A. și pe intimat P. M. C., având ca obiect plângere conform art. 56 din Legea 254/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul asistat de apărător din oficiu, doamna av. Sukos Imola, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimatul a depus concluzii scrise.
La interpelarea instanței contestatorul arată că își menține cererea și dorește să dea o declarație. Instanța procedează la audierea contestatorului, depoziția acestuia fiind separat consemnată și atașată la dosar.
Av. Sukos Imola arată că nu are de formulat cereri sau de solicitat probe.
Nefiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, în temeiul art. 387 C.p.p. rap. la art. 388 C.p.p., instanța declară terminată cercetarea judecătorească și, în conformitate cu disp. art. 388 C.p.p., declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Av. Sukos Imola solicită admiterea cererii și anularea încheierii nr. 73/2015 a judecătorului de supraveghere. Arată că SP 2887/2014 a Judecătoriei B. a rămas definitivă, s-a constata că sancțiunea disciplinară a fost corect aplicată, astfel că cererea petentului a rămas fără obiect. Această sentință este în mod vădit o eroare judiciară, pentru că obiectul cauzei nu o constituia problema dacă sancțiunea disciplinară era sau nu întemeiată, ci faptul că de vreme ce nu era definitivă încă, refuzul de a îi acorda dreptul la vizită petentului era nelegal. Mai adaugă că cererea din luna octombrie 2014 a petentului a fost respinsă în mod nelegal; cererea acestuia din luna februarie 2015 a fost respinsă deja în mod legal pentru că termenul de 6 luni a început să curgă din luna noiembrie 2014. Însă, practic aplicarea efectelor sancțiunii disciplinare s-a început din luna octombrie 2014. Arată că SP 2887/2014 a Judecătoriei B. nu poate fi anulată, Judecătoria M. C. nefiind instanță de control, însă prin soluția pronunțată instanța poate remedia situația petentului. Cu cheltuieli în sarcina statului.
Având ultimul cuvânt, conf. art. 389 CPP, contestatorul achiesează la concluziile apărătoarei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. C. la data de 30.03.2015, sub nr._, persoana condamnată M. H. A., fiul lui Ș. și A. E., născut la data de 20.04.1972, a formulat contestație împotriva Încheierii nr.73 din data de 20.03.2015, pronunțată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr.73/2015 al judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C.. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: Prin Încheierea nr.73/20.03.2015, judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C. a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de condamnatul M. H. A. prin care acesta reclama faptul că nu i s-au respectat drepturile prevăzute de lege, deoarece nu i s-a aprobat cererea de vizită intimă formulată la data de 12.02.2015. Pentru a dispune în acest sens, judecătorul de supraveghere a reținut următoarele: Petentul a menționat că a luat cunoștință de respingerea cererii la data de 24.02.2015, respingere motivată de faptul că a fost sancționat în ultimele 6 luni. A arătat că evenimentul care a dus la sancționarea sa s-a produs la 18.08.2014 iar sancțiunea a rămas definitivă în luna noiembrie 2014. În luna octombrie 2014, deoarece a considerat că îndeplinește condițiile impuse de art.69 din Legea nr.254/2013 a formulat cerere pentru vizită intimă la P. C.. Cererea a fost respinsă iar prin Încheierea nr.806/20.11.2014 a judecătorului de supraveghere de la P. C. i-a fost respinsă plângerea formulată împotriva respingerii cererii sale. De asemenea, prin Sentința penală nr.2887/09.12.2014, Judecătoria B. i-a respins contestația formulată împotriva acestei încheieri. Petentul a menționat că în opinia sa, prin toate acestea i s-a încălcat dreptul său la vizită intimă care este foarte importantă pentru menținerea legăturii cu prietena sa. Fiind audiat de judecătorul de supraveghere, petentul a declarat că datorită unei sancțiuni aplicate la P. C. nu a beneficiat de vizită intimă în luna octombrie 2014 deși sancțiunea nu era definitivă. După ce a fost trecut la regimul închis de executare și a fost transferat la P. M. C. a solicitat aprobarea vizitei intime deoarece trecuseră 6 luni de la sancționarea sa. Cererea i-a fost respinsă, motivându-se că termenul de 6 luni curge de la rămânerea definitivă a sancțiunii nu de la data sancționării.
Față de plângerea formulată P. M. C. a comunicat faptul că cererea petentului a fost respinsă deoarece era sancționat disciplinar iar sancțiunea a rămas definitivă la data de 06.11.2014.
Analizând plângerea petentului și punctul de vedere al administrației locului de deținere, judecătorul de supraveghere a constatat următoarele: Cererea de vizită intimă formulată de petent la P. C. a fost respinsă după cum au fost respinse și plângerea și contestația acestuia. Astfel, intervenind o sentință definitivă cu privire la această cerere, judecătorul a apreciat că nu se mai poate invoca netemeinicia respingerii acesteia în motivarea actualei plângeri.
Cu privire la actuala plângere a petentului, judecătorul de supraveghere a constatat că respingerea acesteia de către conducerea Penitenciarului M. C. este întemeiată. Astfel, s-a reținut că sancțiunea aplicată în P. C. a devenit definitivă la data de 06.11.2014. În consecință, reținând că de la data aplicării efective a sancțiunii disciplinare nu au trecut cel puțin 6 luni cât prevede legea, judecătorul de supraveghere a constatat că petentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea vizitei intime, indiferent de motivul respingerii cererii sale adresate conducerii Penitenciarului C..
Împotriva acestei încheieri, persoana condamnată M. H. A. a formulat contestație, solicitând admiterea acesteia, desființarea încheierii atacate, și pe cale de consecință, admiterea plângerii formulate împotriva soluției date cererii sale de către conducerea Penitenciarului M. C..
Fiind audiat în fața instanței, petentul a reiterat aspectele menționate în plângerea și în declarația dată în fața judecătorului de supraveghere. Examinând în acest context contestația dedusă judecății, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 69 alin. 1 din Legea nr.254/2013, pot beneficia de vizită intimă persoanele condamnate care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: a) sunt condamnate definitiv și sunt repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de libertate;
b) nu sunt în curs de judecată în calitate de inculpat; c) există o relație de căsătorie, dovedită prin copie legalizată a certificatului de căsătorie sau, după caz, o relație de parteneriat similară relațiilor stabilite între soți;
d) nu au beneficiat, în ultimele 3 luni anterioare solicitării vizitei intime, de permisiunea de ieșire din penitenciar;
e) nu au fost sancționate disciplinar pe o perioadă de 6 luni, anterioară solicitării vizitei intime, sau sancțiunea a fost ridicată;
f) participă activ la programe educaționale, de asistență psihologică și asistență socială ori la muncă. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că deținutul M. H. A. fost sancționat disciplinar la data de 18.08.2014, iar sancțiunea a rămas definitivă la data de 06.11.2014. Potrivit art.104 alin.(2) din Legea nr. 254/2013, plângerile formulate de persoanele condamnate împotriva hotărârilor comisiei de disciplină suspendă executarea sancțiunilor disciplinare, iar potrivit art.104 alin.(10), contestațiile formulate împotriva încheierilor pronunțate de judecătorul de supraveghere suspendă executarea acestora.
Rezultă deci, că până la data rămânerii definitive a hotărârii comisiei de disciplină, sancțiunea disciplinară aplicată prin aceasta nu–și produce efectele. În consecință, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul de supraveghere, termenul de 6 luni, prevăzut în art.69 alin.1 lit.e din Legea nr.254/2013, se calculează de la data aplicării definitive a sancțiunii disciplinare. Față de cele expuse mai sus, constatând că la data formulării, respectiv soluționării cererii înregistrate sub nr. 671/12.02.2015, contestatorul nu îndeplinea condiția prevăzută de art.69 alin.1 lit.e din Legea nr.254/2013, și că aspectele reținute în încheierea atacată sunt întemeiate, justificând soluția dispusă, instanța va respinge contestația formulată de persoana condamnată M. H. A. împotriva Încheierii nr.73/20.03.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C., ca neîntemeiată.
În baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 56 din Legea nr. 254/2013, respinge ca neîntemeiată contestația formulată de condamnatul M. H. A., fiul lui Ș. și A. E., născut la data de 20.04.1972, împotriva Încheierii nr.73/20.03.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 150 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. M. C. V.
Cs.I.M./C.V.
Primit: 12.05.2015
Redactat: 12.05.2015
Ex: 5
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 591/2015.... | Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
