Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 503/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 503/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 11-05-2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MIERCUREA C.
-
Dosar nr._
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 503/2015
Ședința din camera de consiliu de la 11 mai 2015
Completul compus din:
Judecător de cameră preliminară C. I. M.
Grefier C. V.
Cu participarea doamnei procuror A. M. Zernovean, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C.
Pe rol judecarea cauzei Penale privind pe petent I. C. M., intimat T. M., având ca obiect plângere soluții de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 22.04.2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta încheiere penală.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea C. la data de 27.10.2014, sub nr._ /2015, petentul I. C. M. a solicitat desființarea Ordonanței nr.275/II/2/2014 din 02.10.2014 emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita.
În motivare petentul a arătat, în esență, că soluția este nelegală, deoarece fapta reclamată – de împiedicare de către intimata T. M. de a avea legături cu fiicele sale, contrar celor reținute de procuror, are caracter repetat. La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr.1088/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. (preluat ulterior de P. de pe lângă Tribunalul Harghita, înregistrat sub nr. 171/P/2014).
Verificând actele și lucrările dosarului conform art.341 alin.(7) pct.2, C.proc.pen., judecătorul de cameră preliminară constată că în cauză probele au fost legal administrate, iar actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Prin Ordonanța din data de 25.08.2014, emisă în dosarul nr.171/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita (dosarul nr. 1088/P/2013), în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b din C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b C.proc.pen. s-a dispus clasarea cauzei față de inculpata T. M. pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului - prev. de art. 379 alin. 2 din C.pen.
Pentru a dispune această soluție, procurorul a reținut următoarele:
La data de 11.06.2013 persoana vătămată I. C. M. a formulat o plângere la P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C. prin care a solicitat cercetarea inculpatei T. M. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului prev. și ped. de art.379 alin.2 din C.pen.
Din plângerea persoanei vătămate I. C. M. rezultă că a fost căsătorit cu T. M., iar prin Sentința civilă nr.1830/27.06.2011 din dosarul nr._ al Judecătoriei Miercurea C. s-a dispus desfacerea căsătoriei și încredințarea minorelor I. A. și I. N. numitei T. M..
Potrivit sentinței în cauză s-a stabilit în favoarea lui I. C. M. ca acesta să-și viziteze minorele în al doilea week-end de sâmbătă ora 08,00 până duminica ora 20,00.
Conform acestui program la data de 07.06.2013 persoana vătămată a contactat-o pe inculpata T. M. precizându-i că în perioada 08.06.2013, ora 08,00 - 09.06.2013, ora 20,00 se va deplasa pentru a vizita cele două minore.
În cauză, încunoștințarea inculpatei T. M. s-a făcut printr-un mesaj, iar răspunsul la acest mesaj a avut următorul conținut „D. (A. - fetița mai mare) e în tabără, nu te obosi să vii. Poate altădată". La mesajul trimis de către I. C. M.: ,,Eu respect o hotărâre judecătorească. Cum rezolvi tu probleme, te privește", în data de 08.06.2013, ora 09,00, T. M. a trimis următorul mesaj: „Am luat-o pe D., dar am rămas la mama. Dacă ai tupeu, poți veni aici".
Conform celor relatate în plângere persoana vătămată nu s-a deplasat la domiciliul părinților inculpatei T. M. deoarece a motivat că nu are o relație bună cu aceștia și putea să fíe refuzat.
Datorită acestui motiv s-a deplasat la o altă adresă din mun. Sf. G. pe care o indica-se la 18.04.2013 T. M..
În urma verificărilor în teren cu privire la T. M. persoana vătămată a constatat că aceasta nu a locuit niciodată la adresa indicată.
În cauză, persoana vătămată a considerat că inculpata prin acest lucru a săvârșit infracțiunea de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului prev. de art.379 alin.2 din C.pen.
Prin rezoluția din 08.10.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T. M. pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului prev. și ped. de art.307 alin.2 din vechiul Cod penal.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere persoana vătămată, iar prin rezoluția din 25.11.2013, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. a admis plângerea împotriva soluției.
În urma reluării cercetărilor la dosarul cauzei au fost atașate înscrisuri din care rezultă că T. M. a mai fost cercetată de P. de pe lângă Judecătoria Sf. G. în dosarul nr.2499/P/2011 cu privire la comiterea infracțiunii prevăzute de art.307 alin.2 din vechiul Cod penal.
Procurorul a constatat că în dosarul nr.2499/P/2011 persoana vătămată a relatat că a fost împiedicată în mod succesiv să-și viziteze copiii de fosta soție, și anume la: 23.06.2011, când s-a deplasat la domiciliul copiilor pentru a-i vizita, T. M. opunându-se acestor vizite pe motiv că hotărârea judecătorească nu este definitivă; la 01.10.2011 când T. M. a refuzat să-i permită persoanei vătămate să le viziteze pe minore, pe motiv că aceasta nu a primit sentința; la 15.10.2011, petentul s-a deplasat din nou la domiciliul lui T. M., ocazie cu care nu a găsit nicio persoană; la 07.06.2013, deși a anunțat-o pe fosta soție de vizita pe care urma să o facă în conformitate cu programul stabilit de instanță la 08.06.2013, ora 08,00 – 09.06.2013, ora 20,00.
S-a reținut că pentru datele de 01.10.2011, 15.10.2011 persoana vătămată a formulat plângere la P. de pe lângă Judecătoria Sf. G., dosarul fiind preluat de P. de pe lângă Tribunalul C. și înregistrat sub nr.510/P/2011 și în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I. M. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.307 alin.2 din Cp. În consecință, având în vedere că aceste acte au făcut obiectul unei alte cercetări, nu au mai fost analizate în cadrul acestei plângeri.
În ceea ce privește împiedicarea din 23.06.2011 s-a constatat că la data arătată nu exista vreo hotărâre judecătorească prin care cele două minore să fie încredințate, hotărârea în cauză pronunțându-se la data de 27.06.2011, astfel că nu s-a putut reține săvârșirea vreunei infracțiuni.
Referitor la acțiunea de împiedicare din 07.06.2013, din probatoriul administrat s-a constatat că T. M. nu a împiedicat în niciun mod persoana vătămată de a-și vizita cele două minore.
Astfel, s-a reținut că persoana vătămată a arătat că la data de 07.06.2013 a anunțat-o printr-un SMS pe T. M. că a doua zi, conform programului stabilit de instanță, se va deplasa pentru a-și vizita minorele, iar T. M. l-a anunțat pe acesta că A., fiica mai mare, este în tabără. Ulterior, la data de 08.06.2013, ora 09,00, persoana vătămată a primit un alt mesaj de la T. M. prin care îl anunța „Am luat-o pe D., dar am rămas la mama. Dacă ai tupeu, poți veni aici".
Procurorul a apreciat că din toate aceste împrejurări nu rezultă probe certe că inculpata T. M. a împiedicat în vreun fel persoana vătămată să-și viziteze cele două fetițe.
Astfel, s-a reținut că din conținutul hotărârii judecătorești nu rezultă faptul că persoana vătămată poate să-și exercite dreptul de vizită doar la domiciliul minorelor, iar faptul că minorele se aflau în altă parte la data programului de vizită nu poate fi interpretat ca și o împiedicare în sensul celor dispuse în hotărârea civilă.
Împotriva acestei Ordonanțe petentul I. C. M. a formulat plângere la P. de pe lângă Tribunalul Harghita, plângere care a fost respinsă prin Ordonanța din data de 02.10.2014 emisă de prim-procurorul Parchetului.
În motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
Pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 379 alin. 2 din C.pen. (art. 307 alin. 2 din Cp. anterior), legea cere ca acțiunea de împiedicare a oricăruia dintre părinți de a avea legături cu minorul să fie săvârșită în mod repetat, adică de mai multe ori, în așa fel încât să rezulte că este vorba nu de ceva întâmplător, izolat, ci de o tendință sistematică de a îndepărta pe minor de părinții (părintele) său. Infracțiunea se consumă în momentul în care acțiunea s-a săvârșit în mod repetat. În aprecierea caracterului repetat nu pot fi avute în vedere acțiunile care au făcut obiectul altor plângeri formulate de persoana vătămată și care au fost soluționate de procurori prin soluții de netrimitere în judecată anterior plângerii formulate în prezentul dosar. În ceea ce privește acțiunea de împiedicare din 7/8 iunie 2013, s-a reținut că în mod corect procurorul a apreciat că inculpata T. M. nu a împiedicat în nici un mod persoana vătămată să ia legătura cu minorele, rămânând astfel ca act singular acțiunea din 18 aprilie 2013, menționată de persoana vătămată în plângerea prealabilă.
Prin plângerea formulată împotriva acestei ordonanțe, petentul a reiterat, în esență, aspectele menționate în plângerea prealabilă, respectiv în plângerea formulată împotriva ordonanței de clasare. Totodată a menționat că organul de cercetare penală nu a luat în discuție celelalte încălcări
ale Sentinței civile nr. 3118/2013 a Judecătoriei Miercurea C. care stabilește programul de legături cu fetițele sale, și anume: 1. Să-i fie transmise informații despre fiicele sale referitoare la: a. probleme ivite în situația lor de sănătate, evaluări medicale; b. situații și evaluări școlare; c. schimbarea domiciliului. 2. Stabilirea împreună de către el și fosta soție a căilor de pregătire școlară și educație ale minorelor. 3.Posibilitatea de a vedea condițiile în care trăiesc fetițele. 4.Situațiile în care nu poate vizita sau lua la el copiii în zilele și la orele stabilite și să-i fie comunicate cu minim 2 zile înainte, caz în care vor stabili,de comun acord, alte zile și ore de vizită.
Petentul a mai arătat că a formulat plângere și pentru alte acțiuni de împiedicare a relațiilor sale cu fetițele, și anume din weekend-urile din 12 și 27 iulie și 23 august 2014. A menționat că intimata l-a împiedicat să ia legătura cu minorele și la datele de 5 și 19 septembrie 2014.
În susținere, petentul a anexat plângerii un set de acte (Ordonanța nr. 275/_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, Xerocopie după plicul cu care s-a primit Ordonanța, Plângerea din data de 24.01.2012-dosarul nr. 136/P/2012; Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. dată în dosarul nr. 136/P/2012; Plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C.-dosar nr,1088/P/2013; Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. dată în dosarul nr. 1088/P/2013; Plângerea adresată prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. - dosar nr.821/_ ; Rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. dată în dosarul nr.821/II/2/2013; Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita dată în dosarul nr. 171/P/2014; Plângere adresată prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita dată în dosarul nr. 275/_ ; Plângere adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. - dosar nr. 1632/P/2014; Completare la Plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. - dosar nr. 1632/P/2014; Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. dată în dosarul nr. 1632/P/20I4 pentru declinarea competenței de efectuare a urmăririi penale; o adresă emisă de Poliția Municipiului Sf. G.; Anexa 1 la acțiune).
Analizând motivele invocate de petent, susținerile intimatei și ordonanțele emise în cauză, judecătorul de cameră preliminară apreciază că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita corespunde împrejurărilor ce rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză.
Judecătorul de cameră preliminară constată că din aceste probe nu rezultă că în datele de 08-09 iunie 2013 inculpata l-ar fi împiedicat pe petent să ia legătura cu minorele I. A. și I. N..
În ceea ce privește acțiunile care au făcut obiectul altor plângeri formulate de petent, pentru care s-au efectuat cercetări în celelalte dosare, judecătorul de cameră preliminară reține pe de o parte, că inculpata T. M., în declarația dată în calitate de suspect, a recunoscut că a refuzat de câteva ori să-i permită petentului să intre în locuința lor pentru a vizita minorele, motivând că a acționat astfel doar din dorința de a-și apăra fiicele de izbucnirile nervoase ale petentului, iar pe de altă parte, că din cercetările efectuate în dosarul nr.2499/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. G., preluat de P. de pe lângă Tribunalul C., înregistrat sub nr.510/P/2011, a rezultat că în cauză nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.307 alin.2 din vechiul C.pen., lipsind latura subiectivă.
Cu privire la susținerile intimatei se reține că acestea sunt confirmate de rapoartele de psihodiagnostic și evaluare clinică a minorei I. A., întocmite la datele de 03.11.2011 și 02.05.2012 (f.41-42 d.u.p.), potrivit cărora, diagnoza profilului de dezvoltare neuropsihologică evidențiază printre altele, detresă recurentă atunci când survine sau este anticipată întâlnirea cu tatăl (raportul din data de 02.05.2012), respectiv reacție de retragere (anxioasă) manifestată atunci când survine sau este anticipată întâlnirea cu tatăl (raportul din data de 03.11.2011).
De asemenea, din raportul nr.391/04.09.2014, de evaluare psihologică a copiilor, întocmit de DGASPC C. rezultă că, atunci când minorele au aflat că la consilierea psihologică o să fie prezent și tatăl lor, le era frică că o să se certe și o să urle așa cum s-a întâmplat de mai multe ori, iar când petentul a intrat în camera de consiliere A. și N. nu l-au salutat, au stat cu spatele spre el, nu au comunicat cu el. În raport s-a mai menționat că după întâlnirea cu petentul, fetițele au spus că le e frică, constatându-se că există semne de abuz emoțional.
Așa cum s-a statuat în practica judiciară, refuzul minorului de a lua contact cu tatăl său nu pune la adăpost de răspundere penală pe mama căreia i-a fost încredințat minorul, deoarece acest refuz poate fi un reflex al atitudinii mamei față de tatăl copilului.
În cauză însă, acuzațiile petentului în sensul că intimata este singura răspunzătoare pentru atitudinea pe care o au minorele față de el (reticența de a comunica cu petentul, refuzul de a lua contact cu el, respectiv de a petrece mai mult timp cu el etc.) nu se confirmă. Astfel, din actele dosarului nu rezultă că atitudinea negativă a fiicelor față de tatăl lor se datorează comportamentului intimatei. Ceea ce rezultă cu certitudine este faptul că minorele manifestă temere față de tatăl lor.
În aceste condiții, și având în vedere că, așa cum în mod corect a reținut procurorul, din Sentința civilă nr.1830/27.06.2011 nu rezultă faptul că petentul putea să-și exercite dreptul de vizită doar la domiciliul minorelor, judecătorul de cameră preliminară apreciază că, într-adevăr, numita T. M., la datele la care i-a refuzat petentului să intre în locuința lor (acțiuni pentru care aceasta fusese cercetată anterior), nu a avut intenția de a-l împiedica pe acesta să își vadă fiicele, cu scopul de a le îndepărta de el (urmărind sau acceptând că aceste acțiuni vor avea urmări nefavorabile creșterii și educării copiilor), ci a acționat în interesul copiilor săi, încercând să le apere.
În orice caz, cum în privința acestor acțiuni s-au mai efectuat cercetări anterior și, constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.307 alin.2 C.pen. 1969, s-au dat soluții de netrimitere în judecată, procurorii în mod corect au reținut că acestea nu pot fi avute în vedere în aprecierea caracterului repetat al faptei reclamate de petent. Prin urmare, se reține că numai cu privire la fapta pentru care intimata a fost cercetată în dosarul nr.136/P/2012 s-a constatat că aceasta întrunește formal elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului. În acest caz, apreciindu-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatei și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În ceea ce privește criticile petentului în sensul că organele de urmărire penală nu au cercetat toate aspectele reclamate de el (nerespectarea de către intimată a celor dispuse prin Sentința civilă nr.3118/2013 a Judecătoriei Miercurea C.), se apreciază că acestea nu pot fi primite, pentru următoarele considerente: Pe de o parte, se reține că plângerea prealabilă a fost formulată la data de 11.06.2013, iar Sentința penală nr. 3118/2013 a fost pronunțată la data de 24.10.2013. Pe de altă parte, cercetările efectuate în prezenta cauză nu au confirmat afirmațiile petentului cu privire la presupusa activitate infracțională a intimatei, nefăcându-se dovada că aceasta l-a împiedicat, în mod repetat, să ia legătura cu minorele.
În aceste condiții, și având în vedere că la data de 20.08.2014 petentul a formulat o altă plângere, prin care a reclamat nerespectarea de către intimată a celor statuate prin Sentința civilă nr.3118/2013 a Judecătoriei Miercurea C., precum și alte presupuse acțiuni de împiedicare din lunile iulie, august și septembrie 2014 (plângere în urma căruia s-a constituit un nou dosar penal - nr.1632/P/2014), urmând ca toate aceste aspecte să fie clarificate în cadrul cercetărilor ce vor fi efectuate în dosarul penal menționat, judecătorul de cameră preliminară apreciază că nu se impune restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.
Față de cele mai sus expuse, constatând că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.341 alin.(7) pct.2 lit.a C.proc.pen., va respinge plângerea formulată de I. C. M. ca nefondată.
În baza art.275 alin.(2) C.proc.pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 341 alin.(7) pct.2 lit.a C.proc.pen., respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul I. C. M., domiciliat în Miercurea C., ., ., jud Harghita, cu adresa de corespondență căsuța poștală nr.87, of. poștal nr.1, Miercurea C., jud. Harghita, împotriva Ordonanței nr.275/II/2/2014 din 02.10.2014, emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita.
În baza art.275 alin.(2) C. proc. pen. obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în cameră de consiliu, azi, 11.05.2015.
Judecător de cameră preliminară, Grefier,
C. I. M. C. V.
Cs.I.M./C.V.
Primit: 22.06.2015
Redactat: 22.06.2015
Ex: 5
| ← Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 517/2015.... → |
|---|
