Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Încheierea nr. 500/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC

Judecătoria MIERCUREA CIUC - Sentințe și decizii penale / 2015

Încheierea nr. 500/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 10-05-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MIERCUREA C.

JUDEȚUL HARGHITA

Dosar nr._

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 500/2015

Camera de consiliu din 10 mai 2015

Completul compus din:

Judecător de drepturi și libertăți: A. M. T.

Grefier M. C.

Cu participarea doamnei procuror A.-M. Zernovean din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C.

Pe rol judecarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C. privind pe inculpatul B. L. născut la data de 23.12.1984 în municipiul M. C., jud. Harghita, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiuni de de viol, prev. și ped. de art. 218 alin. 1, alin. 2, alin. 3 lit. a,b,c C.P..

La apelul nominal făcut în camera consiliu au răspuns inculpatul B. L. personal, în stare de reținere, și asistat de apărător din oficiu B. G. și d-na Ambrus K., interpret autorizat de limba maghiară.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. 3 Cod procedură penală s-a procedat la traducerea dezbaterilor în limba maghiară de către doamna interpret Ambrus Katakin.

Ședința de judecată se înregistrează conform prevederilor art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

În temeiul art. 372 C.pr.pen. verificând identitatea inculpatului, instanța constată că inculpatul B. L. este persoana pentru care s-a făcut propunerea de arestare.

Întrebat fiind inculpatul arată că este de acord cu desemnarea apărătorului din oficiu.

Întrebate fiind Reprezentanta Parchetului și apărătorul din oficiu al inculpatului arată că nu mai au cereri de formulat, excepții de ridicat sau lămuriri prealabile.

În conformitate cu dispozițiile art. 225 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul de drepturi și libertăți îi aduce la cunoștință inculpatului infracțiunea de care este acuzat și dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.

Inculpatul B. L. arată că nu dorește să dea declarație separată.

Nemaifiind alte cereri de formulat, se acordă cuvântul în dezbaterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului G. R..

Reprezentanta Parchetului, având cuvântul, solicită în temeiul art.224 C. proc. pen., art.223 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 202 alin. (1) și (3) din C. proc. pen., arestarea preventivă pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 10.05.2015 și până la data de 08.06.2015 a inculpatului B. L. pentru comiterea infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 218 alin. 1, alin. 2, alin. 3 lit. a,b,c C.P., pentru următoarele considerente:

La data de 09.05.2015, organele de cercetare penală din cadrul IPJ Harghita-Serviciul de Investigații Criminale s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol, prev de art. 218 C.P.. asupra persoanei vătămate minore B. Klaudia. În acest sens, agenții de poliție din cadrul Postului de Poliție F. au fost anunțați de către martora N. T. (prietena persoanei vătămate) cu privire la faptul că în cursul zilei de 08.05.2015 minora B. Klaudia a fost abuzată sexual de către tatăl său.

Fiind audiată în calitate de martor, N. T. a declarat că în data de 08.05.2015 în timp ce se îndrepta spre școală, s-a întâlnit cu numita B. Klaudia, aceasta din urmă povestindu-i că în timpul nopții precedente a fost violată de către tatăl său. Martora reproduce amenințările adresate de către suspect persoanei vătămate cu scopul de a o constrânge să întrețină acte sexuale anale, respectiv ,, dacă nu te dezbraci tai cu briceagul hainele de pe tine”, aspecte declarate și de către persoana vătămată. Astfel, constat faptul că martora N. T. a luat cunoștință despre cele petrecute în noapte anterioară în mod direct de la persoana vătămată, declarațiile acestora coroborându-se în integralitate.

Din declarația persoanei vătămate rezultă starea de fapt astfel cum aceasta a fost prezentată anterior. De asemenea, se remarcă coerență în exprimarea șirului săvârșirii faptelor de către suspect, aspect ce subliniază dincolo de orice dubiu, în cazul unui minor de 11 ani, perceperea în mod direct și real a unor fapte asupra integrității fizice și psihice.

Astfel, minora persoană vătămată arată că în noaptea 07/8.05.2015, tatăl său, numitul B. L., fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-a dezbrăcat de haine și s-a așezat în pat lângă ea. În aceste împrejurări, acesta i-a spus fiicei sale să-și dea jos pantalonii de pijama, aceasta din urmă refuzând. Față de refuzul exprimat, B. L. a amenințat-o pe minoră că ,, îi va tăia pantalonii cu cuțitul” moment în care datorită temerii inspirate de către tatăl său minora nu s-a opus. Ulterior, acesta a luat flaconul de șampon aflat în baia casei cu scopul de a-l folosi pe post de lubrifiant, iar ulterior a întreținut cu persoana vătămată raporturi sexuale anale timp de aproximativ două ore.

Aspectele relatate de către persoana vătămate sunt confirmate și prin declarația martorului B. Richard, fratele acesteia. Acesta declară că în noaptea respectivă, tatăl său nu a venit să doarmă cu el, așa cum făcea de obicei, ci după ce s-a dezbrăcat, s-a așezat în patul în care dormea sora sa. Ulterior, martorul susține că a auzit-o pe sora sa în timp ce îl ruga pe tatăl său să o lase în pace pentru a se putea îmbrăca. De asemenea, martorul arată că l-a auzit pe tatăl său în timp ce se deplasa spre baie, de unde a adus flaconul de șampon. Succesiv, acesta a auzit-o se sora sa plângând și rugându-l pe tatăl său să o lase în pace., însă nu a intervenit în nici un fel întrucât se temea foarte tare.

În același sens, din declarațiile persoanei vătămate și a martorului B. Richard, rezultă și faptul că în dimineața zilei următoare săvârșirii faptei de viol, B. Klaudia a povestit cele întâmplate bunicii sale, numita B. E., însă aceasta din urmă a sfătuit-o să nu mai povestească nimănui.

Din cuprinsul fișei de constatări preliminare, întocmite de către medicul legist (nr. A1/39/09.05.2015) reies următoarele:

-cu ocazia examinării anale a minorei B. Klaudia, aceasta prezintă semne ale unui raport sexual anal, posibil repetat;

Aspectele prezentate anterior reies și din analiza planșei foto anexate procesului verbal de cercetare la fața locului, respectiv în imaginile nr.15 și 16, sunt evidențiate pete de substanță de culoare deschisă prezente pe suprafața păturii folosite ca și lenjerie de pat la momentul săvârșirii faptei. De asemenea, analiza aceleiași pături prin intermediul aparatului Crime Lite de culoare albastră, evidențiază un nr. de opt pete de culoare albă. În mod evident, aceste constatări sunt de natură să întărească aspectele declarate de minoră privind locul și persoana implicată în săvârșirea violului.

Cu ocazia cercetării la fața locului, au fost totodată efectuate fotografii judiciare și asupra chilotului aparținând persoanei vătămate. Din analiza acestora, reiese prezența unor pete de culoare brun-roșcată, precum și prezența unor pete de culoare albă. (aspectele au fost fixate în cuprinsul planșei foto depusă la dosarul cauzei).

În data de 09.05.2015, B. L. a fost audiat în calitate de suspect, acesta negând în totalitate faptele reținute în sarcina sa. Astfel, acesta susține că nu-și explică constatările medicului legist, însă ,,dacă sunt adevărate, înseamnă că există o altă persoană care a comis fapta despre care fiica sa nu dorește să vorbească”. De asemenea, suspectul arată că prezentul dosar penal a fost inițiat de către socrii săi (în colaborare cu soția sa) cu scopul de a fi decăzut din drepturile părintești.

În mod evident, din analiza declarației suspectului, reiese dincolo de orice dubiu caracterul nereal al aspectelor declarate. Explicația sa privind implicația unei alte persoane despre care persoana vătămată nu dorește să vorbească ( apreciez că se referă la un eventual iubit) sunt lipsite de temei și de coerență logică, având în vedere vârsta extrem de fragedă a minorei, respectiv 11 ani.

Fiind audiat în calitate de inculpat la data de 10.05.2015 (ora 10:00), B. L. menține declarațiile date în calitate de suspect.

Cu privire la persoana suspectului, organele judiciare urmează a avea în vedere faptul că acesta este cunoscut ca fiind o persoană extrem de violentă și consumatoare de băuturi alcoolice. Acest aspect reiese din declarațiile numiților B. Klaudia și B. Richard (cei doi copii fiind terorizați efectiv de către tatăl lor), dar și din chiar declarația dată în calitate de suspect de către B. L..

În cursul urmăririi penale, măsura arestării preventive se poate dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul instanței competente să judece cauza în primă instanță, față de inculpat, cu respectarea dispozițiilor art. 202 C.Proc.P.. raportat la art. 223 C.Proc.P..

Legea procesual penala fixează drept scop al masurilor preventive asigurarea bunei desfășurări a procesului penal (art.202 alin.1 C.p.p.). Crede insa ca asemenea finalitati ar putea justifica arestarea preventiva in cazul oricarei infractiuni, pentru ca in toate cazurile este de preferat sa existe o buna desfasurare a procesului penal si o impiedicare a inculpatului de a se sustrage raspunderii penale. Cu toate acestea, legea nu permite arestarea preventiva decat in cazul infractiunilor de o anumita gravitate, ceea ce inseamna ca exista si alte scopuri ale arestarii preventive, care nu sunt enuntate de legiuitor.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 223 alin. 2 C.Proc.P.. față de existența unor probe suficiente din analiza cărora reies suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de viol în formă agravată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii cuprinsă între 5-12 ani.

Dispozițiile art. 223 alin. 2 C.Proc.P.. menționează în mod expres în cuprinsul enumerării limitative infracțiunea de viol. Acest aspect este de natură subliniind încă odată faptul că legiuitorul a înțeles să atribuie un caracter deosebit de grav acestui tip de infracțiune.

Aceleași dispoziții legale impun condiția cumulativă a analizării următoarelor aspecte, gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a faptei, anturajul și mediul din care provine, antecedentele penale și alte împrejurări privind persoana acestuia. Concluzia trasă urmează a fi întemeiată pe analiza cumulativă a celor două categorii de condiții și de natură să evidențieze faptul că privarea de libertate este necesară în vederea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Cu privire la analiza criteriilor obiective și subiective prevăzute în cuprinsul art. 223 alin. 2 C.Proc.P.., în prezenta cauză urmează a fi reținute următoarele argumente:

-Gravitatea faptei: în mod evident infracțiunea de viol în formă agravantă, ce face obiectul prezentei cauze, fiind o infracțiune îndreptată împotriva libertății și integrității sexuale a unei persoane vătămate minore, este de natură să creeze o stare gravă de pericol efectiv asupra libertății sexuale și dezvoltării fizice și psihice a minorei. Gravitatea faptei săvârșite este și mai expresivă față de gradul de rudenie existent între inculpat și persoana vătămată(rude gr.I), vârsta persoanei vătămate (11 ani) și nu în ultimul rând, imposibilitatea efectivă a victimei de a se apăra.

-Modul și circumstanțele de săvârșire a faptei: respectiv constrângerea minorei, pe timp de noapte și prin amenințarea acesteia cu un pericol grav îndreptat împotriva integrității fizice a acesteia din urmă. Amenințare a fost întărită prin preexistența unor agresiuni fizice săvârșite de către inculpat asupra minorei de natură, în ansamblu, să creeze o stare de imposibilitate fizică și psihică de reacție din partea persoanei vătămate în fața stării de pericol cu care era confruntată.

-Anturajul și modul din care provine inculpatul: Numitul B. L. este cunoscut ca fiind o persoană violentă.

-Antecedența penală a inculpatului: Conform fișei de cazier judiciar a acestuia, nu subzistă antecedente penale în sarcina inculpatului. În mod evident, acest aspect nu este de natură să constituie o circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, întrucât în ordinea socială existentă într-un stat de drept, dezideratul social și totodată normalitatea este caracterizată prin lipsa antecedenței penale a cetățenilor. Pe cale de consecință, nu se poate susține faptul că lipsa unor conflicte cu legea penală anterioare ar putea crea o situație mai favorabilă inculpatului, atât cu ocazia tragerii la răspundere penală a acestuia cât și cu ocazia analizei stării de periculozitate socială de către Judecătorul de drepturi și libertăți.

-Alte împrejurări privind persoana inculpatului: Astfel cum reiese din declarația minorilor B. Richard și B. Klaudia (copii inculpatului), aceștia au exprimat în mod clar faptul că tatăl lor este o persoană extrem de violentă, arătând totodată faptul că din acest motiv mama lor a părăsit țara. De asemenea, acest aspect este recunoscut de însăți inculpat, acesta declarând cu ocazia audierii în calitate de suspect faptul că le-a aplicat corecții fizice copiilor săi cu titlu ,,părintesc”. Constată faptul că lipsa reacției din partea celor doi minori se explică în primul rând și în principal prin temerea insuflată de către inculpat, acesta manifestând un comportament deosebit de agresiv față de copii săi în special pe fondul consumului de băuturi alcoolice.

- Este evident faptul că față de considerentele expuse anterior, lăsarea inculpatului în libertate, și automat și în preajma celor doi copii minori, constituie dincolo de orice dubiu o stare de pericol, fiind necesară privarea sa de libertate în vederea înlăturării acesteia.

- De asemenea, protejarea ordinii publice în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni reprezintă două principii generale de bază impuse de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa constantă în vederea analizării necesității luării unei măsuri preventive privative de libertate.

De asemenea, Judecătorul de drepturi și libertăți va constata, pe lângă necesitatea și proporționalitatea măsurii arestului preventive față de gravitatea acuzației aduse inculpatului, și insuficiența altor măsuri preventive prev. de art. 202 alin. 4 C.Proc.P.., în conformitate cu jurisprudența recent a CEDO (cauza V. c.României, 2014). În cauză, luare unei măsuri preventive restrictive de libertate nu este de natură să înlăture riscul privind reluarea activității infracționale de către inculpat, și totodată, față de rezonanța socială a faptei săvârșite în comunitatea unde acesta locuia (o comunitate restrânsă), se impune cu titlu de necesitate izolarea acestuia. De asemenea, măsura arestului la domiciliu este practic inaplicabilă în cazul acestei infracțiuni, întrucât ar fi de natură să sporească posibilitatea săvârșirii din nou a unor fapte similar.

Aceste explicatii privind periculozitatea pot fi translatate si in cazul notiunii de pericol din cadrul art.223 alin.2 cpp. Pericolul pentru ordinea publica, ca si periculozitatea, reprezinta o predictie, o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului. De aceea este bizara „pretentia” legiuitorului ca la dosar sa existe probe ca lasarea in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica. O asemenea exigenta ar conduce la concluzia ca in nicio situatie nu ar putea fi luata masura arestarii preventive in baza acestui temei, intrucat nu exista astfel de probe.

Pericolul pentru ordinea publica reprezinta temerea ca, aflat în stare de libertate, inculpatul ar comite fapte penale, ori ar declansa puternice reactii in randul opiniei publice determinate de fapta savarsita de acesta si de starea sa de libertate.

Utilizarea ca principal criteriu in dispunerea masurii arestarii preventive a gravitatii faptei are ca efect si asigurarea unei „previzibilitati” (care are un alt inteles decat cel impus de principiile CEDO), in sensul ca s-ar crea asteptarea in randul opiniei publice ca pentru o fapta de anumita gravitate sa se dispuna o masura preventiva de o asemenea gravitate, indiferent de circumstantele personale ale inculpaților.

Art. 202 alin. 3 C.Proc.P.. reglementează necesitatea îndeplinirii condiției necesității și proporționalității măsurii față de scopul urmărit prin dispunerea acesteia.

În cauză, apreciază ca fiind pe deplin îndeplinite aceste condiții generale, fiind evidentă proporționalitatea măsurii față de gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, precum și necesitatea acestei măsuri față de rigorile procedurii penale, în scopul asigurării bunului mers al procesului penal.

Având în vedere că inculpatul se află în situația prevăzută de art.223 alin. 2 din C. proc. pen., iar comiterea faptei rezultă din ansamblul mijloacelor de probă administrate în mod legal și loial în cursul urmăririi penale,

În temeiul art.224 C. proc. pen., art.223 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 202 alin. (1) și (3) din C. proc. pen.,arestarea preventivă pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 10.05.2015 și până la data de 08.06.2015 a inculpatului B. L..

Apărătorul din oficiu al inculpatului, având cuvântul, arată că oricât si-ar dori de a nu fi luată o măsură severă față de inculpat, sigur nu va încerca că conteste că nu ar fi fost săvârșită această faptă a inculpatului și față de aceste împrejurări solicită respingerea motivației de pericol și de criterii de individualizare a pedepsei expuse de reprezentanta Ministerului Public.

În cauza de față arată că inculpatul solicită aplicarea art. 202 Cod procedură penală, care prevede scopul și condițiile generale de aplicare și de asemenea a se avea în vedere caracterul preventiv și ce anume în concret constituie pericol pentru ordinea publică, sigur că în baza acestor afirmații solicită ca instanța să aibă în vedere că inculpatul nu a mai avut antecedente penale dar în situația inculpatului mai este și o altă problemă, minorii sunt în îngrijirea tatălui și să fie luat în vedere și acest aspect și de asemenea instanța să mai aibă în vedere că inculpatul este singurul întreținător al familiei și al mamei sale și a faptului că soția a părăsit familia și situația acestuia este una critică. De asemenea mai arată că nu s-a desprins din motivația parchetului că ar împiedica buna desfășurare a procesului, nu a încercat să zădărnicească în nici un fel bunul mers al procesului și a faptului ca inculpatul nu și-a recunoscut fapta, și faptul că ar putea dovedi acest lucru este un drept al său și trebuie respectat . De asemenea instanța să mai aibă în vedere și faptul că inculpatul nu are o fire agresivă, ci doar în cazul în care folosește băuturii alcoolice.

Pentru toate aceste considerente solicită aplicarea măsurii neprivative de liberate față de inculpatul B. L..

Inculpatul B. L. având ultimul cuvânt, solicită respingerea propunerii reprezentantului Ministerului Public, arată că nu este vinovat, nu a săvârșit fapta și mai arată că acasă are animale de care nu are cine să se îngrijească el fiind singurul care se ocupă de gospodărie.

Instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Prin propunerea înregistrată la această instanță sub nr._ din 10.05.2015, P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C. a solicitat arestarea preventivă a inculpatului B. L., fiul lui Ladislau si al E., născut la data de 23.12.1984 în municipiul M. C., jud. Harghita, domiciliat în comuna F., ., jud. Harghita, posesor al C.I. ., nr._ eliberat de SPCLEP M. C. la data de 18.11.2013 valabil până la data de 23.12.2023 și CNP_, cetățean român, studii 8 clase primare, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit având în întreținere 2 copii minori, fără ocupație și loc de muncă stabil, fără antecedente penale, în prezent reținut pe o durată de 24 de ore prin Ordonanța organului de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Miercurea-C., Biroul de Investigații Criminale din data de 09.05.2015, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 218 alin. 1, alin. 2, alin. 3 lit. a,b,c C.P.., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 10.05.2015 și până la data de 08.06.2015 inclusiv.

În motivarea propunerii s-au arătat următoarele:

Prin ordonanța din data de 09.05.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 218 alin. 1, alin.2, alin.3 lit. a,b,c C.P...

Prin ordonanța din data de 09.05.2015 (ora 13:30) s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul B. L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 218 alin. 1, alin.2, alin.3 lit. a,b,c C.P..

Prin ordonanța din data de 09.05.2015 (ora 21:00) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului B. L. cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol, prev. și ped. de art.. 218 alin.1, 2, 3 lit. a, b, c C.P..

La data de 09.05.2015, organele de cercetare penală din cadrul IPJ Harghita-Serviciul de Investigații Criminale s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de viol, prev de art. 218 C.P.. asupra persoanei vătămate minore B. Klaudia. Îna cest sens, agenții de poliție din cadrul Postului de Poliție F. au fost anunțați de către martora N. T. (prietena persoanei vătămate) cu privire la faptul că în cursul zilei de minora B. Klaudia a fost abuzată sexual de către tatăl său.

Fiind audiată în calitate de martor, N. T. a declarat că în data de 08.05.2015 în timp ce se îndrepta spre școală, s-a întâlnit cu numita B. Klaudia, aceasta din urmă povestindu-i că în timpul nopții precedente a fost violată de către tatăl său. Martora reproduce amenințările adresate de către suspect persoanei vătămate cu scopul de a o constrânge să întrețină acte sexuale anale, respectiv ,,dacă nu te dezbraci tai cu briceagul hainele de pe tine”, aspecte declarate și de către persoana vătămată. Astfel, constat faptul că martora N. T. a luat cunoștință despre cele petrecute în noapte anterioară în mod direct de la persoana vătămată, declarațiile acestora coroborându-se în integralitate.

Din declarația persoanei vătămate rezultă starea de fapt astfel cum aceasta a fost prezentată anterior.

Din cuprinsul fișei de constatări preliminare, întocmite de către medicul legist (nr. A1/39/09.05.2015) reies următoarele:

- cu ocazia examinării anale a minorei B. Klaudia, aceasta prezintă semne ale unui raport sexual anal, posibil repetat;

Cu ocazia cercetării la fața locului, au fost totodată efectuate fotografii judiciare și asupra chilotului aparținând persoanei vătămate. Din analiza acestora, reiese prezența unor pete de culoare brun-roșcată, precum și prezența unor pete de culoare albă (aspectele au fost fixate în cuprinsul planșei foto depusă la dosarul cauzei).

S-a susținut că din analiza declarației suspectului, reiese dincolo de orice dubiu caracterul nereal al aspectelor declarate. Explicația sa privind implicația unei alte persoane despre care persoana vătămată nu dorește să vorbească sunt lipsite de temei și de coerență logică, având în vedere vârsta extrem de fragedă a minorei, respectiv 11 ani.

Cu privire la persoana suspectului, s-a solicitat a avea în vedere faptul că acesta este cunoscut ca fiind o persoană extrem de violentă și consumatoare de băuturi alcoolice. Acest aspect reiese din declarațiile numiților B. Klaudia și B. Richard (cei doi copii fiind terorizați efectiv de către tatăl lor), dar și din chiar declarația dată în calitate de suspect de către B. L..

S-a mai arătat că sunt incidente dispozițiile art. 223 alin. 2 C.Proc.P.. față de existența unor probe suficiente din analiza cărora reies suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de viol în formă agravată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii cuprinsă între 5-12 ani.

Dispozițiile art. 223 alin. 2 C.Proc.P.. menționează în mod expres în cuprinsul enumerării limitative infracțiunea de viol. Acest aspect este de natură sublinieze încă odată faptul că legiuitorul a înțeles să atribuie un caracter deosebit de grav acestui tip de infracțiune.

Cu privire la analiza criteriilor obiective și subiective prevăzute în cuprinsul art. 223 alin. 2 C.Proc.P.., în prezenta cauză, s-a solicitat a fi reținute următoarele argumente:

-Gravitatea faptei: în mod evident infracțiunea de viol în formă agravantă, ce face obiectul prezentei cauze, fiind o infracțiune îndreptată împotriva libertății și integrității sexuale a unei persoane vătămate minore, este de natură să creeze o stare gravă de pericol efectiv asupra libertății sexuale și dezvoltării fizice și psihice a minorei. Gravitatea faptei săvârșite este și mai expresivă față de gradul de rudenie existent între inculpat și persoana vătămată (rude gr.I), vârsta persoanei vătămate (11 ani) și nu în ultimul rând, imposibilitatea efectivă a victimei de a se apăra.

-Anturajul și modul din care provine inculpatul: Numitul B. L. este cunoscut ca fiind o persoană violentă.

-Antecedența penală a inculpatului: Conform fișei de cazier judiciar a acestuia, nu subzistă antecedente penale în sarcina inculpatului. S-a susținut că acest aspect nu este de natură să constituie o circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, întrucât în ordinea socială existenă într-un stat de drept, dezideratul social și totodată normalitatea este caracterizată prin lipsa antecedenței penale a cetățenilor. Pe cale de consecință, s-a arătat că nu se poate susține faptul că lipsa unor conflicte cu legea penală anterioare ar putea crea o situație mai favorabilă inculpatului, atât cu ocazia tragerii la răspundere penală a acestuia cât și cu ocazia analizei stării de periculozitate socială de către Judecătorul de drepturi și libertăți

-Alte împrejurări privind persoana inculpatului: Astfel cum reiese din declarația minorilor B. Richard și B. Klaudia (copii inculpatului), aceștia au exprimat în mod clar faptul că tatăl lor este o persoană extrem de violentă, arătând totodată faptul că din acest motiv mama lor a părăsit țara. De asemenea, acest aspect este recunoscut de însăși inculpat, acesta declarând cu ocazia audierii în calitate de suspect faptul că le-a aplicat corecții fizice copiilor săi cu titlu ,,părintesc”. Constat faptul că lipsa reacției din partea celor doi minori se explică în primul rând și în principal prin temerea insuflată de către inculpat, acesta manifestând un comportament deosebit de agresiv față de copii săi în special pe fondul consumului de băuturi alcoolice.

Față de considerentele expuse anterior, s-a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate, și automat și în preajma celor doi copii minori, constituie dincolo de orice dubiu o stare de pericol, fiind necesară privarea sa de libertate în vederea înlăturării acesteia.

De asemenea, s-a arătat că protejarea ordinii publice în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni reprezintă două principii generale de bază impuse de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa constantă în vederea analizării necesității luării unei măsuri preventive privative de libertate.

S-a mai solicitat a se constata, pe lângă necesitatea și proporționalitatea măsurii arestului preventive față de gravitatea acuzației aduse inculpatului, și insuficiența altor măsuri preventive prev. de art. 202 alin. 4 C.Proc.P.., în conformitate cu jurisprudența recent a CEDO (cauza V. c.României, 2014). S-a susținut că luare unei măsuri preventive restrictive de libertate nu este de natură să înlăture riscul privind reluarea activității infracționale de către inculpat, și totodată, față de rezonanța socială a faptei săvârșite în comunitatea unde acesta locuia (o comunitate restrânsă), se impune cu titlu de necesitate izolarea acestuia. De asemenea, măsura arestului la domiciliu este practic inaplicabilă în cazul acestei infracțiuni, întrucât ar fi de natură să sporească posibilitatea săvârșirii din nou a unor fapte similare.

S-a susținut că important in aprecierea periculozitații nu sunt atât calitățile persoanei, cat riscul ca aceasta sa comita in viitor un delict.

Aceste explicații privind periculozitatea pot fi translatate si în cazul noțiunii de pericol din cadrul art.223 alin.2 cpp. Pericolul pentru ordinea publica, ca si periculozitatea, reprezintă o predicție, o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului. De aceea este bizara „pretenția” legiuitorului ca la dosar sa existe probe ca lăsarea in libertate prezintă pericol pentru ordinea publica. O asemenea exigenta ar conduce la concluzia ca in nicio situație nu ar putea fi luata măsura arestării preventive in baza acestui temei, întrucât nu exista astfel de probe.

Pericolul pentru ordinea publica reprezintă temerea ca, aflat în stare de libertate, inculpatul ar comite fapte penale, ori ar declanșa puternice reacții in rândul opiniei publice determinate de fapta săvârșită de acesta si de starea sa de libertate.

Utilizarea ca principal criteriu in dispunerea măsurii arestării preventive a gravității faptei are ca efect si asigurarea unei „previzibilități” (care are un alt înțeles decât cel impus de principiile CEDO), in sensul ca s-ar crea așteptarea în rândul opiniei publice ca pentru o fapta de anumita gravitate sa se dispună o măsură preventiva de o asemenea gravitate, indiferent de circumstanțele personale ale inculpatului.

Art 202 C.proc.P.. stabilește condițiile generale în vederea dispunerii unei măsuri preventive, respectiv: existența unor probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiuni și necesitatea dispunerii acestei măsuri în scopul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal. Art. 202 alin. 3 C.Proc.P.. reglementează necesitatea îndeplinirii condiției necesității și proporționalității măsurii față de scopul urmărit prin dispunerea acesteia.

În cauză, s-a apreciat ca fiind pe deplin îndeplinite aceste condiții generale, fiind evidentă proporționalitatea măsurii față de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, precum și necesitatea acestei măsuri față de rigorile procedurii penale, în scopul asigurării bunului mers al procesului penal.

Analizând actele dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți constată că starea de fapt a fost în mod corect reținută de organele de urmărire penală.

În drept, având în vedere prevederile procesual-penale, judecătorul de drepturi și libertăți constată că pentru a putea fi luată măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale este necesară îndeplinirea următoarelor condiții:

- să existe probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune;

- măsura este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni;

- nu există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale;

- măsura este proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată;

- să existe unul din cazurile prevăzute la art. 223 Cod procedură penală.

Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți reține că măsura arestării preventive poate fi dispusă față de inculpată în condițiile art. 223 alin. 2 Cod proc. pen., temei invocat de P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C., dacă „din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune (…) pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.

În context, judecătorul de drepturi și libertăți reține că, potrivit jurisprudenței CEDO, „suspiciunea rezonabilă” presupune existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea.

Judecătorul de drepturi și libertăți arată că prezumția de nevinovăție operează în tot cursul procesului penal, însă pentru luarea măsurii arestării preventive nu este necesar să existe probe indubitabile pe baza cărora să se poată condamna, fiind suficient să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat. Săvârșirea infracțiunii de către inculpat, cu vinovăția pe care o presupune infracțiunea reținută în sarcina acestuia, se va stabili de către instanță cu ocazia soluționării fondului cauzei, în urma analizării tuturor mijloacelor de probă administrate.

Judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că în cauză există probe care atestă că inculpatul a comis infracțiunea de care este acuzat, ce rezultă din analiza următoarelor mijloace de probă: declarația părții vătămate B. Klaudia,

declarațiile martorilor N. T. și B. Richard, fișa de constatări preliminare întocmită de către medicul legist, procesul – verbal de cercetare la fața locului.

Astfel, din aceste mijloace de probă rezultă că în noaptea 07/8.05.2015, inculpatul B. L., tatăl minorei de 11 B. Klaudia, fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-a dezbrăcat de haine și s-a așezat în pat lângă ea. În aceste împrejurări, acesta i-a spus fiicei sale să-și dea jos pantalonii de pijama, aceasta din urmă refuzând. Față de refuzul exprimat, B. L. a amenințat-o pe minoră că ,,îi va tăia pantalonii cu cuțitul” moment în care datorită temerii inspirate de către tatăl său minora nu s-a opus. Ulterior, acesta a luat flaconul de șampon aflat în baia casei cu scopul de a-l folosi pe post de lubrifiant, iar ulterior a întreținut cu persoana vătămată raporturi sexuale anale timp de aproximativ două ore.

Din declarația persoanei vătămate rezultă starea de fapt astfel cum aceasta a fost prezentată anterior.

Din cuprinsul fișei de constatări preliminare, întocmite de către medicul legist (nr. A1/39/09.05.2015) reies următoarele:

- cu ocazia examinării anale a minorei B. Klaudia, aceasta prezintă semne ale unui raport sexual anal, posibil repetat;

Cu ocazia cercetării la fața locului, au fost totodată efectuate fotografii judiciare și asupra chilotului aparținând persoanei vătămate. Din analiza acestora, reiese prezența unor pete de culoare brun-roșcată, precum și prezența unor pete de culoare albă (aspectele au fost fixate în cuprinsul planșei foto depusă la dosarul cauzei).

Cu privire la cuantumul pedepsei prevăzute de lege, judecătorul de drepturi și libertăți constată că infracțiunea de „viol” în varianta agravată a comiterii este pedepsită cu închisoare de la 5 la 12 ani.

Judecătorul de drepturi și libertăți reține că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, pot provoca o tulburare socială de natură a justifica măsura arestării preventive. Acest pericol este dedus în speță din circumstanțele cauzei - cu luarea în considerare în afara gravității in abstracto și naturii infracțiunii – gravitatea faptei fiind și mai ridicată față de gradul de rudenie existent între inculpat și persoana vătămată (rude gr.I), vârsta persoanei vătămate (11 ani) și nu în ultimul rând, imposibilitatea efectivă a victimei de a se apăra -, cât și a următoarelor aspecte: reacția publicului, circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului ce este cunoscut ca fiind o persoană violentă, cât și împrejurarea că lăsarea inculpatului în libertate și în mod automat și în preajma celor doi copii minori, constituie o stare de pericol, fiind necesară privarea de libertate în vederea înlăturării acesteia.

Cu privire la starea de pericol pentru ordinea publică, judecătorul de drepturi și libertăți reține că această împrejurare, în cazul inculpatului, presupune o rezonanță socială negativă a faptei pentru comiterea căreia aceasta este cercetat, fapt apt să releve că lăsarea sa în libertate ar genera o stare de insecuritate socială.

În privința motivelor de arestare se va mai reține că fapta pentru care este cercetat inculpatul a fost comisă prin constrângere, pe timp de noapte și prin amenințare împotriva unei persoane minore, ce este chiar fiica acestuia. Comiterea faptei are un impact negativ asupra psihicului minorei și o rezonanță importantă în cadrul comunității, având în vedere importanța deosebită a relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere. Neluarea măsurii arestării preventive ar întreține climatul infracțional și ar genera tendința făptuitorilor de a persista în nerespectarea legii. De asemenea, neluarea măsurii arestării preventive ar fi în măsură să creeze neîncrederea populației în intervenția promptă și eficientă a organelor judiciare.

În raport de cele anterior expuse, judecătorul de drepturi și libertăți consideră că luarea măsurii arestării preventive este necesară, o măsură preventivă mai puțin severă nefiind de natură să aibă impactul scontat asupra activității infracționale a inculpatului.

Pentru aceste motive, în baza art.223 alin. 2, coroborat cu art. 226 Cod procedură penală, propunerea va fi admisă și se va dispune arestarea preventivă a inculpaților, pe o perioadă de 30 de zile.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, urmând ca suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, să fie suportată din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C. și, în consecință, dispune arestarea preventivă a inculpatului B. L., fiul lui Ladislau si al E., născut la data de 23.12.1984 în municipiul M. C., jud. Harghita, domiciliat în comuna F., ., jud. Harghita, posesor al C.I. ., nr._ eliberat de SPCLEP M. C. la data de 18.11.2013 valabil până la data de 23.12.2023 și CNP_, cetățean român, studii 8 clase primare, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit având în întreținere 2 copii minori, fără ocupație și loc de muncă stabil, fără antecedente penale cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 218 alin. 1, alin. 2, alin. 3 lit. a,b,c C.P.., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 10.05.2015 și până la data de 08.06.2015 inclusiv.

Respinge cererea apărătorului inculpatului de luare a unei alte măsuri preventive.

Cu drept de contestație în 48 de ore de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.

Pronunțată în cameră de consiliu, azi 10.05.2014, ora 14,00.

Președinte,

A. M. T.

Grefier,

M. C.

Red. A.M.T./M.C.

Primit 11.05.2015

Dact.11.05.2015

Ex. 5

← Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr....		Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr.... →

Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Încheierea nr. 500/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Încheierea nr. 500/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC