Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 8/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 02-09-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA Operator de date cu caracter personal 3161
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ nr. 8/R/2015
Camera de consiliu de la data de 02.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. I.
GREFIER: D. F.
Ministerul public este reprezentat de procuror Tiba M. A. din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
Înregistrarea dezbaterii cauzei s-a făcut în conformitate cu disp. art. 369 al. 1 C.pr.pen.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire, formulată de revizuentul O. I..
La apelul nominal făcut în cameră de consiliu, la prima strigare a cauzei se prezintă condamnatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-a depus la dosarul cauzei, de către revizuient, un memoriu.
Instanța, față de lipsa unui avocat care să asigure asistența juridică a revizuentului, pune în discuție lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se lua legătura cu Baroul Bihor, în vederea desemnării unui apărător din oficiu.
Reprezentanta parchetului nu se opune.
Instanța, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se lua legătura cu Baroul Bihor, în vederea desemnării unui apărător din oficiu.
La apelul nominal făcut în cameră de consiliu, la a doua strigare a cauzei se prezintă revizuentul, asistat de apărător din oficiu avocat H. I., potrivit delegației depusă la dosar.
Instanța, ia act de memoriul depus la dosar de către revizuient, în care se indică cazul de revizuire și temeiul legal.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
Avocata revizuentului solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire pentru considerentele arătate în scris de revizuent.
Revizientul solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire, urmând ca procesul să se deruleze corect și să i se aplice prevederile art. 460 C.p.p.. Arată că în memoriu a specificat că cel care a făcut toată treaba este un frate de al său, respectiv A. G. F. și că acesta a depus la dosar o declarație în care a descris cum s-au întâmplat faptele și din care rezultă că fratele său este vinovat de săvârșirea infracțiunii și nu el. Mai arată că organele de urmărire penală nu au avut nici un interes să-l audieze pe fratele său, pentru că atunci starea de fapt descrisă de procuror nu ar mai fi fost aceeași cu ceea ce s-a întâmplat în realitate. La întrebarea instanței, arată că nu s-a prezentat la proces, deoarece în acea perioadă a fost încarcerat în Anglia pentru a altă infracțiune, acesta fiind și motivul pentru care nu a declarat cale de atac împotriva hotărârii de condamnare, ci doar o contestație în anulare. Mai arată că recursul declarat împotriva hotărârii de condamnare nu a fost formulat de către el, ci probabil de o altă persoană care a urmărit procesul.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, în temeiul art. 459 alin.5 C.pr.pen. solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. solicită obligarea revizuentului la cheltuieli judiciare către stat.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Constată că la data de 26.03.2015 s-a înregistrat la Judecătoria Oradea, sub nr. de dosar_ cererea de revizuire formulată de revizuentul O. I., deținut în Penitenciarul Timișoara, cu privire la sentința penală nr. 365/18.03.2013 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosar nr._/271/2011, definitivă prin decizia penală nr. 326/R/07.05.2013 a Curții de Apel Oradea.
În susținerea cererii sale, la solicitarea instanței de judecată, petentul solicită revizuirea hotărârii invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin.1 lit.a Cod de procedură penală. În ceea ce privește motivele pentru care se solicită admiterea cererii de revizuire, în esență, revizuentul arată că:
- procesul penal s-a desfășurat cu încălcarea vădită a temeiurilor legale, prevăzute de Constituția României și Codul de procedură penală;
- nu a fost audiat principalul martor din proces, respectiv numitul A. F., care a fost propus de procuror;
- fapta comisă de către revizuent nu constituie infracțiunea de înșelăciune, ci eventual infracțiunea de abuz de încredere;
- judecata a avut loc în lipsa sa, iar hotărârea instanței de judecată a fost pronunțată cu rea-credință, nefiind întemeiată pe probe suficiente, ci mai mult pe presupuneri sau deducții.
Pentru toate motivele invocate, solicită a se dispune admiterea cererii de revizuire.
La cererea de revizuire s-a atașat dosarul nr._/271/2011 al Judecătoriei Oradea, cu anexele aferente.
Analizând actele de la dosar, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 365/18.03.2013 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosar nr._/271/2011, definitivă prin decizia penală nr. 326/R/07.05.2013 a Curții de Apel Oradea s-a dispus:
În baza art. 334 C.p.p. s-a respins solicitarea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice.
În baza art. 215 alin.1, și 3 cu apl. art. 37 lit.b din Codul penal, inculpatul O. I. a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 292 alin.1, cu apl. art. 37 lit.b din Codul penal inculpatul O. I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii fals in declarații, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
In temeiul art. 33 lit.a si 34 lit. b din C.pen., s-au contopit pedepsele stabilite mai sus, si s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în regim de detenție.
In baza art. 88 din C.pen, s-a desdus din pedeapsa aplicata durata reținerii (24 ore), din data de 15.02.2011.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II, lit. b) Cod penal, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
In temeiul art. 14 rap. la art. 346 al.1 din C.p.p.,art.998, 999 c. civ., s-a admis acțiunea civilă formulata de partea civila S.C. AAA Autorent S.R.L. București si obligat inculpatul la plata sumei de_ euro, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală o fost obligat inculpatul să plătească statului 1300 lei cheltuieli judiciare (din care 200 lei avocatului din oficiu).
În temeiul art. 189 C.p.p. s-a dispus ca suma de 200 lei cuvenita avocatului din oficiu C. R. sa fie avansata din fondurile MJ, cf. delegației nr.4365 din 10.08.2011.
Pentru a dispune astfel, instanța care a pronunțat sentința penală nr. 365/18.03.2013 a Judecătoriei Oradea a avut în vedere, în esență, că fapta inculpatului O. I. – recidivist postexecutoriu - care, în data de 14.11.2010 a formulat o plângere la organele de poliție, în care a arătat în fals că autoturismul Mercedes i-a fost furat de persoane necunoscute, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, iar fapta aceluiasi inculpat care, în timpul derulării contractului de închiriere a unui autoturism, a indus în eroare partea vătămată . București, prin formularea în fals a unei plângeri privind furtul autoturismului, deși acest autoturism a fost înmatriculat provizoriu în Germania cu cinci zile înainte, producând părții vătămate o pagubă de 25.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev. și ped. de art. 215 al. 1 și 3 C.p., cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal. S-a reținut că, cele două fapte au fost comise în concurs real, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Astfel instanța de fond a reținut că din adresa înaintată de . București, reiese că inculpatul O. I. a închiriat în data de 02.11.2010, în baza contractului RA82811195, de la biroul firmei din Timișoara, autoturismul marca MECEDES_ cu nr. de înmatriculare_ cu . șasiu WDD2452071J383625, pentru o perioada de 10 zile, respectiv până în data de 12.11.2010, dată la care acesta urma sa restituie autoturismul. Din aceeasi adresa rezultă însa ca inculpatul nu a mai restituit autoturismul mai sus mentionat (fila 6 dos. up), motiv pentru care reprezentanții societății S.C.AAA Autorent SRL Bucuresti, au încercat sa-l contacteze, însa fără succes, întrucât inculpatul nu a mai răspuns la nr. de telefon indicat pentru contact
Fiind condus în teren de către organele de cercetare penala, în vederea stabilirii locului de unde a fost sustras autoturismul, inculpatul nu l-a putut indica, dar a arătat cazinoul „Monaco”, unde a jucat în acea noapte la jocurile mecanice, astfel ca organele de poliție, împreună cu inculpatul, s-au deplasat pe străzile din vecinătatea cazinoului în vederea găsirii autoturismului sau a stabilirii locului unde a fost parcat în acea noapte, dar nu a fost găsit autoturismul și nici nu s-a putut stabili locul in care a fost parcat.
În urma unei verificări la Biroul SIRENE Germania s-a constatat că autoturismul menționat mai sus a primit în data de 08.11.2010 nr. de export UL-961D pe numele martorului M. M..
Din declarația martorului M. M. N. M. din Drobeta Turnu Severin cu reședința în Timișoara, reiese că în cursul lunii septembrie 2010 l-a cunoscut pe martorul Coșar A. și A. G. F. din B., prin intermediul cumnatului său și a numitului ”E. „. Cu ocazia discuțiilor a aflat că aceștia se ocupă cu tranzacții de autoturisme. Ulterior pe la începutul lunii noiembrie 2010 martorul Coșar A. însoțit de martorul A. F. l-au contactat cerându-i să îi însoțească în Germania pentru a înmatricula provizoriu un autoturism marca „Mercedes„ de culoare gri, cu care cei doi au venit la întâlnire, motivând că intenționează să îl vândă tot în Germania. Cei doi i-au promis că dacă este de acord ca autoturismul să fie înmatriculat în Germania pe numele său, o să îi dea suma de 500 euro. După ce a fost asigurat de cei doi că autoturismul nu este furat, a acceptat, astfel ca în acea seară au plecat toți trei cu autoturismul menționat mai sus în Germania. Autoturismul a fost condus de numitul A. G. F.. Într-o localitate din Germania au prezentat autoturismul în vederea efectuării inspecției tehnice care era necesară pentru obținerea nr. de înmatriculare de export sau de țol. După ce s-a făcut inspecția tehnică, s-au deplasat în trei localități în vederea obținerii nr. de export respectiv Rovesburg, Fribishufen și Neullm, dar au fost refuzați pe motiv că nu avea reședință în Germania. În loc. Ulm, autoritățile au acceptat eliberarea nr. de export, A. depunând toate actele autoturismului, iar martorul M. s-a legitimat cu cartea de identitate. După primirea nr. de export valabile 30 de zile, a semnat pentru primirea acestora. Plăcuțele cu nr. de înmatriculare de export au fost puse pe autoturism de martorii A. și Coșar iar plăcuțele cu nr. de înmatriculare de București le-au aruncat. După obținerea nr. de export au rămas în Germania aproximativ 5 zile perioadă în care s-au perindat pe la diferite parcuri auto pentru a vinde autoturismul, iar în final au reușit să îl vândă la un parc auto din loc. Rovesburg, contra sumei de 13.000 euro. Cumpărătorul a făcut o copie după cartea sa de identitate apoi au semnat contractul de vânzare cumpărare și i-a predat lui M. suma de 13.000 euro. Această sumă M. i-a înmânat-o lui A. F., el primind de la acesta suma promisă de 500 euro. Martorul Coșar și-a cumpărat un autoturism marca ”Ford Galaxi„ dar pe numele martorului A. F., iar cu acest autoturism s-au întors în Timișoara.
Ulterior după o săptămână, din declarația martorului reiese ca cei doi l-au căutat din nou cerându-i să îi însoțească din nou în Germania, de această dată cu un autoturism marca ”Volksvagen Passat” tot cu nr. de înmatriculare de București. Martorul arata ca a refuzat și i-a pus în legătură cu un coleg de facultate O. I. A., care a acceptat să îi însoțească. În luna decembrie l-au căutat din nou dar acesta i-a refuzat, dar i-a pus în legătură cu alt coleg pe nume A. T. I. din Salonta jud Bihor. Acesta a acceptat iar ulterior a aflat de la martorul Coșar A. că A. F. și A. T. au fost arestați în Germania pentru furturi de autoturisme.
Despre autoturismul „Mercedes„ martorul mai declară că A. F. i-a spus că provenea de la o cunoștință de a sa, fără a menționa vreun nume, iar întrucât acesta avea toate actele autoturismului, inclusiv cartea de identitate a vehiculului și asigurarea, nu i-a creat suspiciuni. Nu a semnat nici un act de vânzare cumpărare care să fi atestat că a cumpărat autoturismul de la cineva, iar la obținerea nr. de înmatriculare de export nu s-a solicitat nici un act de proprietate, ci doar asigurarea, talonul de inspecție tehnică și certificatul de înmatriculare. Martorul mai declară că a acceptat să fie înmatriculat pe numele său autoturismul întrucât cei doi martori i-au spus că aveau mai multe autoturisme înmatriculate în Germania pe numele lor și întrucât avea nevoie de bani. Când a fost contactat ulterior pentru același lucru, martorul a refuzat deoarece susține că i s-a părut că cei doi i-au dat cam mulți bani și a devenit suspicios.
S-a mai reținut de instanța de fond că ar mai fi de menționat faptul ca fiind audiat la data de 16.03.2011, martorul a arătat ca autoturismul Mercedes, avea o singura cheie originala, fapt pe care l-a observat in momentul vânzării (f. 67 verso dos.up).
În cursul cercetării judecătorești, martorul M. M. N. M., fiind stabilit in Germania, a fost audiat prin comisie rogatorie. Astfel, acesta si-a menținut declarațiile date in cursul urmăririi penale, subliniind ca nu la cunoscut personal pe inculpatul O. I., arătând insa ca a luat legătura cu acesta prin intermediul altor doua persoane (fila 117 dos. inst).
Din declarația martorului Coșar A., care se coroborează cu cea a martorului M., luata în cursul urmăririi penale, rezultă că l-a cunoscut pe numitul A. G. F. din B., care deținea un cafe-bar în localitate și pe care l-a împrumutat în repetate rânduri cu sume de bani. Acesta confirmă că în luna septembrie l-a cunoscut pe martorul M. M., care era însoțit de cumnatul său C. M., ocazie cu care el era însoțit de A. F.. La sfârșitul lunii septembrie 2010 împreună cu A. F. s-au întâlnit cu fratele lui A., inculpatul O. I., într-un bar din Timișoara, ocazie cu care, martorul arata ca cei doi s-au mutat la o altă masă unde au stat de vorbă.
Din declarația martorului reiese ca la începutul lunii noiembrie A. F. l-a căutat într-o dimineață solicitându-i un împrumut de 4.300 euro pentru a cumpăra un autoturism marca ”Mercedes B180„ din Timișoara. Acesta i-a dat suma cerută apoi i-a spus să se pregătească să îl însoțească în Germania pentru a vinde autoturismul, promițând că îi va restitui banii împrumutați și jumătate din câștigul obținut în urma vânzării autoturismului. În aceeași zi la orele 16,00 - 16,30 martorul A. l-a anunțat că a cumpărat autoturismul și i-a cerut să se pregătească întrucât urma a pleca în Germania în maxim o oră. În jurul orelor 18,00 martorul A. l-a luat de acasă cu autoturismul marca „Mercedes B 180„ de culoare gri cu nr. de înmatriculare de București. În mașină, martorul A. a afirmat că ar fi bine dacă ar găsit un băiat să îi însoțească care să accepte contra unui comision să obțină nr. de înmatriculare provizorii pe numele său, întrucât susținea că în acest fel vor putea vinde mai ușor autoturismul la un preț bun în Germania. Martorul Coșar l-a contactat telefonic pe martorul M., cerându-i să se întâlnească. Cei trei sau întâlnit astfel în fața căminului studențesc unde era cazat martorul M., apoi l-au rugat să le facă acest serviciu contra sumei de 500 euro. Martorul a fost de acord și au plecat în Germania. A. F. i-a spus că a cumpărat autoturismul cu 6.500 euro din Timișoara, dar nu i-a spus de la cine. După ce au obținut nr. de înmatriculare provizorii în Germania, au vândut autoturismul, martorul susținând că cei doi i-au spus că l-au vândut doar cu suma de 10.500 euro; A. i-a restituit suma împrumutată plus 1000 euro.
In continuare din declarația martorului mai reiese ca A. F. și-a cumpărat din Germania autoturismul marca ”Ford Galaxi „ cu care s-au întors în țară. Martorul a mai declarat că în acest fel au procedat cu încă două autoturisme împreună cu A., dar de cumpărarea și vânzarea acestora s-a ocupat doar martorul A.. Ulterior a aflat că martorul A. și încă doi tineri au fost arestați în Germania pentru furt de autoturisme. Martorul mai declară că A. F. i-a spus după întâlnirea cu fratele său, înv. O. I., că acesta trebuia să îi dea niște bani.
In cursul cercetării judecătorești, martorul C. A., fiind plecat in Italia, a fost audiat prin comisie rogatorie (filele 226-229 dos.up), ocazie cu care acesta a arătat ca-si menține in totalitate declarațiile date in cursul urmăririi penale si nu doreste sa mai declare nimic.
In cursul cercetărilor, organele de politie judiciara, l-au audiat pe inculpat la data de 14.11.2010, însa în calitate de martor. Din declarația respectiva (f.84 dos.up) rezultă că autoturismul în cauză l-a închiriat de la partea vătămată/civ., cu punct de lucru în Timișoara la Hotel Continental, în data de 02.11.2010, pentru a se putea deplasa în străinătate iar in data de 13.11.2010 s-a întors în România în jurul orelor 23,00 prin vama B., ocazie cu care s-a oprit peste noapte în Oradea la Cazinoul ”Monaco”. În jurul orelor 04,00 arata ca a părăsit cazinoul și s-a deplasat pe jos la clubul „La Pepito„ unde a consumat băuturi alcoolice până la orele închiderii. Întorcându-se la locul unde și-a lăsat mașina a constatat că a dispărut, iar cu acea ocazie a constatat că nu mai avea nici cheia de contact. Învinuitul s-a prezentat la poliție unde a depus plângere penală față de autorii necunoscuți care i-au furat mașina. A precizat că toate actele mașinii se aflau în interiorul acesteia.
Ulterior, după ce inculpatul a fost pus sub învinuire, nu a dorit sa dea nici o declarație, invocând dreptul la tăcere. După ce a fost reținut insa a declarat in fata procurorului că nu consideră că a înșelat firma de închirieri auto, atâta vreme cât prin contractul de închiriere firma și-a asumat un risc, că el nu a vândut autoturismul nimănui întrucât nu putea să vândă un bun care nu era proprietatea lui, că îl cunoaște pe numitul A. G. F., care îi este frate după mamă, dar că nu sunt în relații bune. Despre învinuirea de fals în declarații, a aratat că este posibil ca în plângere să se fi strecurat erori, pe care însă nu a dorit să le detalieze. De menționat ca nu a dat nici o explicație cu privire la faptul că n-a putut prezenta polițiștilor cheia autoturismului care pretindea ca a fost furat și nici cu privire la faptul ca nu a putut indica locul in care susține ca l-a parcat.
De asemenea, in cursul cercetărilor, pentru stabilirea cat mai exacta a situației de fapt s-a solicitat listingul apelurilor telefonice efectuate și primite la postul telefonic_ aparținând inculpatului O. I., în perioada 02 -14.11.2010.
Analizand listingul mai sus arătat (filele 35-55 dos up), instanța de fond a retinut că în perioada de referința postul telefonic a fost localizat pe raza jud. T. și Bihor. În data de 13.11.2010 începând cu orele 18,16 și 18,17 postul telefonic a fost localizat pe raza loc. Salonta, iar apoi pe raza mun. Oradea.
F. de acestea, instanța de fond a retinut ca fiind nesincere susținerile inculpatului, potrivit cărora acesta ar fi fost plecat in străinătate după ce a închiriat autoturismul respectiv si a sosit in România abia in seara zilei de 13.11.2010.
De asemenea rezultă că de la același post telefonic a efectuat mai multe apeluri ( respectiv trei în data de 13.11.2010 și două în dimineața când a depus plângere la politia Oradea la orele 08,36 și respectiv 08,39) către postul telefonic 0769_ aparținând fratelui său A. G. F., cu care inculpatul a declarat că nu este în relații bune, din motive familiale.
Cu privire la apelurile făcute de el către telefonul fratelui său în preziua și ziua reclamării furtului, cu toate că spusese că nu se află în relații bune, inculpatul nu a putut explica nimic, de asemenea, nu a dorit să declare cum se explică faptul că a purtat convorbiri telefonice de pe teritoriul României în perioada în care afirmase că se afla în străinătate.
S-a reținut de instanța de fond că martorul A. G. F. nu a putut fi audiat nici in cursul urmăririi penale si nici in faza de cercetare judecătoreasca întrucât nu a putut fi prezentat.
Coroborând declarațiile martorilor audiați, instanța de fond a retinut faptul că inculpatul, după ce a închiriat autoturismul Mercedes B 180 cu nr._ de la partea civila S.C. AAA Autorent S.R.L., a înstrăinat-o la un preț mult sub valoarea reala, fratelui sau, A. F., care la rândul sau a achitat-o cu banii împrumutați de către martorul C. A..
Instanța de fond a înlăturat toate apărările făcute de inculpatul O. I., întrucât acestea nu se coroborează cu nicio proba din dosar. Mai mult instanța de fond a reținut că inculpatul si-a conceput un plan elaborat si a premeditat săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, în scopul de a se pierde orice urmă a activității sale infracționale. Astfel, cu toate că în prima faza (ascultat in calitate de martor) a arătat ca a mers la locul unde parcase masina, însa nu a mai găsit-o, ulterior nu a mai putut indica locul în care a parcat-o, cel mai probabil datorita faptului că fiind vorba de o zona centrală, cu mulți agenți economici, puteau fi instalate camere video, și astfel ar fi putut fi prins cu minciuna chiar de la început. De asemenea, din probele administrate reiese faptul ca inculpatul a fost în toata perioada, in care a avut detenția autoturismului Mercedes B180 închiriat, pe teritoriul României (mai exact in Bihor si Timis), si nu în străinătate, astfel cum în mod mincinos a afirmat, perioadă în care a luat legătura în repetate rânduri cu fratele sau A. F. (în ciuda faptului că a declarat că nu se înțelege cu acesta), cel care în final a dus autoturismul în Germania, iar plângerea depusă la politie a fost formulată de inculpat la cinci zile după înmatricularea provizorie (fila 30 dos. up) a autoturismului Mercedes B180 în Germania, deci după de s-a asigurat că totul este în regulă si fratele sau A. F. s-a reîntors in România.
În continuare, instanța de fond a mai reținut că după ce a înstrăinat în mod fraudulos autoturismul închiriat de la partea civilă către fratele său și după ce s-a asigurat că acesta din urma „s-a scăpat de el” în Germania, s-a prezentat la organele de politie pentru a reclama un presupus furt săvârșit in noaptea de 13/14.11.2010.
În ce priveste concluziile aparatorului inculpatului, care a solicitat achitarea acestuia invocand incidenta prevederilor art. 10 al.1 lit a din C.p.p., instanța de fond a reținut că acestea sunt nefondate.Astfel, împrejurarile arătate de apărătorul inculpatului care sustine ca numitul A. F. ar fi autorul unei fapte de furt (avand ca obiect autoturismul apartinand partii civile), nu au fost primite de instanta de fond. Împrejurarea că aceasta persoana a fost arestată in Germania, sub acuzatia de furt de masini, nu are nici o legatura cu faptele retinute in prezenta cauza in sarcina inculpatului O. I.. De altfel aceste concluzii sustinute de avocatul inculpatului nu se coroboreaza cu probele din dosar, în special cu declaratia martorului C. A., care a arătat că numitul A. F. i-a cerut împrumut o sumă de bani pentru a „achiziționa” autoturismul Mercedes B180. De asemenea, nu poate fi explicat de ce inculpatul a sesizat așa-zisul furt abia după ce autoturismul a fost înmatriculat provizoriu în Germania, iar numitul A. F. s-a întors in tară (dupa 5 zile).
În ce privește latura civilă, s-a reținut de instanța de fond că prejudiciul în sumă de 25.000 euro (astfel cum a fost evaluat de partea civilă), nu a fost recuperat, fapt pentru care partea vătămată S.C. AAA Autorent S,R.L. Bucuresti, s-a constituit in cursul urmăririi penale parte civilă în cauză față de inculpat cu această sumă. (fila 29 dos. up).
Având in vedere faptul ca inculpatul nu a contestat pe parcursul procesului penal suma pe care o pretinde partea civilă, instanta de fond, în baza art. 14, 346 C.p.p. cu ref. la art. 998, 999 din codul civil de la 1864, a admis actiunea civilă si la obligat pe inculpat la plata sumei de_ euro (echivalent in lei la data plătii), in favoarea părții civile.
Instanța, analizând motivele invocate de către revizuentul O. I., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, constată că, cererea de revizuire formulată în prezenta cauză este inadmisibilă, astfel încât urmează să o respingă ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art.453 alin 1 Cod procedură penală, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un expert, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză.
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin.4 Cod procedură penală, cazul prevăzut la alin.1 lit. a, constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Din analiza dispozițiilor art. 459 alin.3 Cod procedură penală rezultă că, cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condițiile legii si dacă din probele depuse rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, cele două condiții trebuind astfel să fie întrunite cumulativ.
Instanța constată că petentul-condamnat O. I. nu a arătat în cuprinsul cererii de revizuire sau în fața instanței fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, respectiv probe noi care să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate, iar motivele invocate de către acesta nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prev. de art. 453 al. 1 lit. a)-f) Cod procedură penală.
Astfel, aspectele referitoare la legalitatea desfășurării procesului penal și temeinicia hotărârii judecătorești vizează în realitate fondul cauzei și au format obiectul analizei efectuate atât de către prima instanță, cât și de către instanța de apel, care prin dec. pen. nr. 326/R/07.05.2013 a Curții de Apel Oradea a soluționat recursul formulat de către petentul O. I. împotriva sent. pen. nr. 365/18.03.2013 a Judecătoriei Oradea.
Susținerea revizuentului în sensul că nu a fost audiat principalul martor din proces, respectiv numitul A. F., nu justifică admiterea în principiu a cererii de revizuire. Prima instanță a reținut, sub acest aspect, că martorul A. G. F. nu a putut fi audiat nici în cursul urmăririi penale si nici în faza de cercetare judecătoreasca întrucât nu a putut fi prezentat. A existat așadar o imposibilitate obiectivă cu privire la audierea acestui martor, deși s-au făcut toate demersurile procedurale privind aducerea și audierea sa, inclusiv audierea prin comisie rogatorie internațională-fila 152-153 dosar fond-încheierea din 11.06.2012 .
De asemenea, susținerea acestuia că fapta comisă nu constituie infracțiunea de înșelăciune, ci eventual infracțiunea de abuz de încredere nu constituie un caz de revizuire, acest motiv putând face obiect al controlului instanței de apel, respectiv recurs în casație, exercitat în temeiul art. 438 alin.1 pct. 7 C.pr.pen. și în condițiile prevăzute de lege.
În același sens, faptul că judecata a avut loc în lipsa revizuentului nu constituie un motiv pentru stabilirea existenței unor temeiuri legale care să permită revizuirea, ci eventual redeschiderea procesului penal, în condițiile prevăzute de art. 466 și urm. C.pr.pen.
Din considerentele prezentate, instanța, în temeiul art. 459 alin.5 Cod procedură penală va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către condamnatul O. I., deținut în Penitenciarul Timișoara, cu privire la sent. pen. nr. 365/18.03.2013 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosar nr._/271/2011, definitivă prin decizia penală nr. 326/R/07.05.2013 a Curții de Apel Oradea.
În temeiul art. 272 Cod procedură penală va dispune virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bihor a sumei de 260 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. H. I., conform delegației nr. 4142 din 02.09.2015.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga condamnatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 260 de lei reprezintă onorariul cuvenit avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art. 459 alin.5 Cod procedură penală respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către condamnatul O. I., fiul lui I. și M., ns. la 06.09.1956, CNP_, deținut în Penitenciarul Timișoara, cu privire la sent. pen. nr. 365/18.03.2013 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosar nr._/271/2011, definitivă prin decizia penală nr. 326/R/07.05.2013 a Curții de Apel Oradea.
În temeiul art. 272 Cod procedură penală dispune virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bihor a sumei de 260 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. H. I., conform delegației nr. 4142 din 02.09.2015.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă condamnatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 260 de lei reprezintă onorariul cuvenit avocatului din oficiu.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședința publică din 02.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. I. D. F.
Red T.I.
Dact. D.F.
2 ex /10.09.2015
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 968/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
