Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 309/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 309/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 10-03-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA O.
SECȚIA PENALĂ
Operator de date cu caracter personal 3161
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ nr. 309/2015
Ședința publică din data de 10 martie 2015
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: P. L.
Ministerul public este reprezentat de procuror M. Miriam din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria O..
Înregistrarea dezbaterii cauzei s-a făcut în conformitate cu disp. art. 369 al. 1 C.pr.pen.
Pe rol soluționarea contestației formulată de condamnatul B. I., împotriva încheierii nr. 11/20.01.2015 dată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului O. în Dosarul nr. 312/D/146/2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă condamnatul B. I., deținut în P. O. și asistat de avocat din oficiu G. M., lipsă fiind intimatul P. O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-a depus la dosar concluzii scrise formulate de intimatul P. O..
La întrebarea instanței, condamnatul arată că își susține cererea și este de acord să fie asistat de avocatul din oficiu.
Nu sunt cereri sau excepții.
Condamnatul, la întrebarea instanței, arată că dorește să dea declarație.
Instanța procedează la audierea condamnatului B. I., declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal și atașată la dosar, după ce a fost semnată de către condamnat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită și acordă cuvântul cu privire la fondul cauzei.
Avocatul condamnatului solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii judecătorului delegat și anularea sancțiunii disciplinare a avertismentului. Apreciază aplicarea acestei sancțiuni ca fiind neîntemeiată și nejustificată, întrucât fapta nu întrunește condițiile abaterii disciplinare prev. de art. 82 lit. r din Legea 254/2013. Solicită anularea sancțiunii.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii judecătorului de supraveghere.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, arată că nu se simte vinovat și precizează că înainte a primit avertisment și a recunoscut. Mai arată că a primit condamnare pentru lipsire de libertate, faptă pe care nu a comis-o și acum este sancționat pentru ce nu a făcut, ceea ce nu este legal. Arată că dacă ar fi făcut fapta ar fi recunoscut acest lucru.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Constată că la data de 28.01.2015 s-a înregistrat la Judecătoria O., sub nr. de dosar nr._, contestația formulată de condamnatul B. I., deținut în P. O., împotriva Încheierii nr. 11/2015 dată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului O. în Dosarul nr. 312/D/146/2014.
Contestația nu a fost motivată în fapt sau în drept.
Din actele și lucrările dosarului nr. 312/D/146/2014, înaintat de judecătorul delegat din cadrul Penitenciarului O., instanța reține următoarele:
Prin plângerea formulată de condamnatul B. I. împotriva hotărârii comisiei de disciplină, înregistrată la data de 23.12.2014 sub dosarul nr. 312/D/146/2014, condamnatul B. I. a solicitat admiterea plângerii, întrucât nu se sideră vinovat de fapta reținută în sarcina sa.
Potrivit raportului de incident, întocmit de AS.P P. N., la data de 05.12.2014, ora 15:20, deținutul B. I. a perturbat programul zilnic, vociferând și lovind puternic cu pumnul în ușa camerei pe motiv că nu este scos la activități sportive atunci când dorește el, deși i s-a adus la cunoștință că urmează să fie scos la activități în ., respectiv în jurul orelor 16:00.
În urma declanșării procedurii disciplinare și având în vedere: raportul de incident nr. 146 din data de 05.12.2014; nota întocmită de ASP P. N. din data de 15.12.2014; nota întocmită de Cms. Toia D. din data de 05.12.2014; declarația ppl H. C. din data de 09.12.2014, prin hotărârea Comisiei de disciplină nr. 171 din 19.12.2014 s-a aplicat deținutului B. I. sancțiunea disciplinară a avertismentului pentru comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art. 82, lit. r din Legea nr. 254/2013, constând în aceea că deținutul a lovit puternic în ușa camerei, deoarece dorea să fie scos la activități sportive cu prima . pe un ton ridicat acestea.
În fapt, s-a reținut că în data de 05.12.2014, în jurul orelor 15:20, pe secția II - T2, camera E2.17, în timpul derulării programului zilnic, deținutul B. I. a lovit puternic cu pumnul în ușa camerei de deținere. Agentul șef principal P. N. și șeful de secție s-au deplasat la ușa camerei de deținere și l-au întrebat pe deținut de ce bate la ușă, acesta a afirmat pe un ton ridicat că dorește să fie scos la activități sportive cu prima . de secție i-a explicat că va fi scos în . doua.
Fiind audiat de către judecătorul de supraveghere la data de 13.01.2015, condamnatul a declarat că nu dorește să dea declarații și că nu se consideră vinovat de săvârșirea unei abateri disciplinare. A mai arătat că doar atât i-a spus domnului Toia, șef de secție, că își bate joc de el. A mai arătat că a fost scos la activitate la orele 16:00 și a propus audierea persoanei pe care o cunoaște cu numele „C.", care se afla la data de 05.12.2014 în camera cu el și care a auzit cât de tare a bătut în ușă și cum s-a manifestat față de hotărârea șefului de secție de a-l scoate la activitate a doua tură.
S-a reținut că în faza de cercetare disciplinară, deținutul B. I. a refuzat să dea o declarație.
Întrucât deținutul a solicitat administrarea probei cu martori, respectiv audierea persoanei private de libertate H. C. P., judecătorul a încuviințat cererea formulată de către deținut și a dispus audierea acestei persoane private de libertate.
Astfel, la termenul din data de 20.01.2015, a fost audiată persoana privată de libertate H. C. P., care a declarat în legătură cu fapta reținută în sarcina deținutului B. I., că data de 05.12.2014 se afla cu acesta în camera de deținere nr. E2.17, secția II, când acesta a bătut normal în ușă de câteva ori, iar pentru că grilajul metalic nu era închis, acesta a lovit ușa și s-a auzit un zgomot pe tronson. După aceasta, a venit în cameră șeful de secție, domnul Toia, 1-a întrebat cu voce ridicată pe deținut de ce bate în ușă, iar acesta i-a explicat că a bătut încet în ușă și motivul pentru care a bătut în ușă, respectiv pentru a fi scos programul de sport. Ulterior, deținutul a înțeles ceea ce i s-a spus și a spus că nu a vorbit un ton ridicat, nu a jignit și nu a înjurat pe nimeni A mai arătat că deținutul nu a mai vorbit nimic, nu i-a mai dat nicio replică supraveghetorului și șefului de secție și nu le-a reproșat nimic acestora.
Întrucât deținutul a solicitat administrarea probei cu martori, respectiv audierea persoanei private de libertate H. C. P., s-a procedat la verificarea apărărilor sale în raport cu această probă, precum și cu probele administrate în faza de cercetare prealabilă.
Judecătorul de supraveghere a reținut că starea de fapt prezentată de Comisia de disciplină și vinovăția deținutului sunt dovedite cu probele administrate în cauză, potrivit cărora a constatat că în mod corect s-a reținut de către Comisia de disciplină Penitenciarului O. că fapta deținutului B. I., constând în aceea că în data de 05.12.2014, în jurul orei 15:20, pe secția II - T2, camera E2.17, în timpul derulării programului zilnic, deținutul a lovit cu pumnul în ușa camerei de deținere și a solicitat pe un ton ridicat să fie scos la activități sportive cu prima . elementele constitutive ale abaterii disciplinare prev. de art. 100 alin.2 raportat la art. 82 lit. r din Legea nr. 254/2013.
Astfel, din conținutul raportului de incident nr. 146 din data de 05.12.2014 și a notelor întocmite de ASP P. N. din data de 15.12.2014 și cms. Toia D. din data de 05.12.2014 rezultă că deținutul, nemulțumit de faptul că nu este scos la activități sportive atunci când dorește el, a devenit recalcitrant, adresând injurii și lovind cu pumnul în ușă.
Faptul că deținutul a bătut în ușă și a tulburat liniștea rezultă și din declarația martorului H. C. P., care a arătat că acesta a bătut în ușă de câteva ori, iar pentru că grilajul metalic nu era închis, acesta a lovit ușa și s-a auzit un zgomot pe tronson.
Declarația martorului H. C. P. cu privire la intensitatea cu care deținutul B. I. a bătut în ușă, modul de producere a zgomotelor, respectiv atitudinea deținutului față de personalul de supraveghere nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză și contravine inclusiv declarației date de către deținutul B. I., în care acesta a arătat că i-a reproșat șefului de secție că își bate joc de el, astfel că s-a reținut ca nesinceră și înlăturată, fiind dată în favoarea deținutului, în considerarea relației apropiate dintre cei doi condamnați, care au fost cazați în aceeași cameră.
S-a reținut că este evident faptul că deținutul a bătut puternic în ușă și a vorbit pe un ton ridicat, de vreme ce în acest fel și-a exprimat nemulțumirea față de hotărârea șefului de secție de a-1 scoate la activitatea sportivă în . doua și a determinat personalul de supraveghere să se deplaseze la ușa camerei de deținere pentru a-i cere explicații cu privire la motivul pentru care bate în ușă.
Potrivit art. 82 lit. r din Legea nr. 254/2013 persoanelor private de libertate le este interzisă tulburarea orarului zilnic sau a liniștii, inclusiv după ora
stingerii până la deșteptare, iar conform art. 100 alin.2 din același act normativ nerespectarea acestei interdicții constituie abatere disciplinară gravă.
Elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare comise de către deținut constă în tulburarea liniștii, prin zgomotul produs de loviturile în ușă și tonul ridicat folosit de către deținut, iar sub aspectul laturii subiective a acționat cu intenție directă, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate judecătorul de supraveghere a reținut natura abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost comisă, respectiv persoana condamnatului, care a mai fost sancționat disciplinar în perioada 28.02._14 pentru săvârșirea abaterilor disciplinare constând în atitudine necuviincioasă cadre și lovirea unui alt deținut, aspecte care justifică aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. a din Legea nr. 254/2013.
Din considerentele prezentate, judecătorul de supraveghere a reținut că sancțiunea aplicată condamnatului B. I. este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 104 alin. 7 lit. b din Legea nr. 254/2013 a respins plângerea formulată de condamnatul B. I., împotriva Hotărârii nr. 171 din data de 19.12.2014 date de Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului O., în dosarul de cercetare disciplinară nr. 146/2014.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele
Condamnatul B. I. este deținut în P. O., în executarea pedepsei de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prev. de art. 189 C.pen.
Prin hotărârea din data de 19.12.2014 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului O. contestatorului i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a avertismentului, în temeiul art. 82 lit. r din Legea nr. 254/2013.
Conform raportului de incident din 05.12.2014 întocmit de ASP P. N., în data mai sus menționată deținutul B. I. a perturbat programul zilnic vociferând și lovind puternic cu pumnul în ușa camerei pe motiv că nu este scos la activități sportive atunci când dorește el, deși i s-a adus la cunoștință că urmează să fie scos la activități în . în jurul orei 16.00.
S-a arătat că deținutul B. I. se face vinovat de comiterea abaterii de tulburarea orarului zilnic, prev. de art. 82 lit. r din Legea nr. 254/2013.
Prin urmare, s-a aplicat condamnatului B. I. sancțiunea disciplinară a avertismentului.
Împotriva Hotărârii Comisiei de disciplină în dosar nr. 171 din 19.12.2014, condamnatul B. I. a formulat plângere la data de 19.12.2014 care a fost înregistrată sub Dosar nr. 312/D/146/2014.
Fiind audiat în fața judecătorului delegat în data de 13.01.2015 declarația aflată la dosar la fila 2, deținutul a declarat că nu se consideră vinovat de săvârșirea unei abateri disciplinare și că doar atât i-a spus domnului Toia, șef de secție, că își bate joc de el. A mai arătat că a fost scos la activitate la orele 16:00 și a propus audierea persoanei pe care o cunoaște cu numele „C.", care se afla la data de 05.12.2014 în camera cu el și care a auzit cât de tare a bătut în ușă și cum s-a manifestat față de hotărârea șefului de secție de a-l scoate la activitate a doua tură.
Prin Încheierea nr. 11/20.01.2015, judecătorul de supraveghere a respins plângerea condamnatului B. I. formulată împotriva hotărârii din 19.12.2014, dată de Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului O., în dosarul de cercetare disciplinară nr. nr. 171/2014.
Împotriva acestei hotărâri condamnatului B. I. a formulat contestație.
Prin serviciul Registratură al instanței, intimatul P. O., a depus al dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea contestației și menținerea încheierii nr. 11/20.01.2015, din dosarul nr. 312/D/146/2014 al Judecătorului de supraveghere a privării de libertate desemnat pentru P. O. ca temeinică și legală.
In drept au fost invocate prev. art. 104 alin. 9-14 din Legea nr. 254/2013.
La termenul de judecată din data de 10.03.2015 a fost audiat condamnatul B. I., care a arătat că doar o singură dată a lovit ușa cu grilaj (f. 12-13 dos. inst.).
Potrivit art. 102 al. 1 din Legea nr. 254/2013, abaterile disciplinare se constată, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane, de către personalul administrației penitenciare și se consemnează într-un raport de incident.
Iar potrivit art. 81 lit. r) din Legea nr. 254/2013 persoanelor private de libertate le este interzisă tulburarea orarului zilnic sau a liniștii, inclusiv după ora
stingerii până la deșteptare.
Conform art. 100 alin.2 din același act normativ nerespectarea acestei interdicții constituie abatere disciplinară gravă și este susceptibilă de sancționare conform legii.
Față de cele declarate de condamnat, și având în vedere și declarația martorului audiat de judecătorul de supraveghere, instanța apreciază că apărările petentului nu pot fi reținute. Prin modul în care a acționat, astfel cum rezultă din raportul de incident, declarația martorului H. C. P., petentul a perturbat liniștea. Urmare a gestului său pe tronson s-a auzit un zgomot care a determinat două persoane din cadrul personalului de supraveghere, respectiv pe Agentul șef principal P. N. și pe șeful de secție, să se deplaseze la camera în care era petentul pentru a vedea ce s-a întâmplat.
Instanța mai reține, din declarația petentului, că acesta, în momentul în care a auzit că s-a făcut liniște pe hol, a lovit grilajul dorind astfel să atragă atenția personalului de supraveghere, respectiv aceștia să se deplaseze la camera unde era acesta pentru a-i da explicații privind programul activității sportive, tulburând astfel liniștea.
Pentru considerentele de mai sus, instanța, în baza art. 104 alin. 11 din Legea nr. 254/2013, va respinge ca nefondata contestația formulata de condamnatul B. I., împotriva încheierii nr. 11/20.01.2015 dată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului O. în Dosarul nr. 312/D/146/2014, care fiind legala si temeinica, este menținută în totalitate.
În baza art. 272 din Codul de procedură penală, suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea condamnatului, avocat G. M., se va plăti din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Bihor, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1005/19.02.2015.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga condamnatul B. I. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 104 alin. 11 din Legea nr. 254/2013, respinge ca nefondata contestația formulata de condamnatul B. I., fiul lui S. și E., născut la 17.09.1967, în prezent deținut in P. O., împotriva încheierii nr. 11/20.01.2015 dată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului O. în Dosarul nr. 312/D/146/2014, care fiind legala si temeinica, este menținută în totalitate.
În baza art. 272 din Codul de procedură penală, suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea condamnatului, avocat G. M., se plătește din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Bihor, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1005/19.02.2015.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă condamnatul B. I. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. P. L.
Red G.M.
Dact. P.L.
3 ex / 23.03 .2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA O.- JUDEȚUL BIHOR
SECȚIA PENALĂ
: O., ., jud. Bihor
: +_-412.047
: +_-432.758
Cod operator date cu caracter personal 3161
Dosar nr. _
Emisă la 23.03 .2015
CĂTRE,
P. O.
DIRECȚIA EVIDENȚĂ DEȚINUȚI
Alăturat prezentei, în baza art. 407 al.1 Noul Cod procedură penală, vă comunicăm în 2 exemplare copia sentinței penale nr. 309/2015 pronunțată în dosar cu nr. de mai sus al Judecătoriei O., privind pe condamnatul B. I., fiul lui S. și E., născut la 17.09.1967, un exemplar urmând a fi comunicat condamnatului cu numele de mai sus.
Vă trimitem alăturat și dosarul nr. 312/D/146/2014 al Penitenciarului O..
Președinte, Grefier,
G. M. P. L.
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 591/2015.... → |
|---|
