Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Sentința nr. 185/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 185/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 16-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 185/2015
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. V. Ș.
Grefier M. I. P.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea este reprezentat de dl. procuror P. C..
* * * * *
Înregistrarea cauzei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 C. pr. pen.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul G. I. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (art.192 NCP).
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 09 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii pe fond, care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 16 februarie 2015, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
INSTANȚA
Constată că, prin rechizitoriul emis în data de 21.10.2014 în dosarul nr. 7992/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat în instanță la data de 23.10.2014, sub dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 5 C. pen..
În fapt, s-a reținut că, în data de 23.11._ în jurul orelor 20:15, în timp ce inculpatul G. I. C. conducea autoturismul Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe . Oradea, din direcția străzii Sucevei spre . intersecția cu . prioritate la trecerea de pietoni, marcată și semnalizată corespunzător, l-a accidentat pe numitul V. A., care se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal, cauzându-i decesul.
Referitor la urmărirea penala efectuata, se retine ca, urmărirea penală a fost începută „in rem” prin Ordonanța din data de 03.02.2014 iar la 16.09.2014 s-a dispus continuarea cercetărilor față de inculpatul G. I. C., urmând ca la 18.09.2014 să fie pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 5 C. pen..
Pe parcursul cercetărilor inculpatul a avut o poziție de recunoaștere și regret față de fapta comisă.
În cursul procedurii de cameră preliminară nu au fost invocate excepții cu privire la nelegalitatea actelor sau administrării mijloacelor de probă din cursul urmăririi penale sau cu privire la nelegala sesizare a instanței, și nici din oficiu nu s-a impus a fi invocate, astfel ca prin încheierea nr. 681 din data de 24.11.2014, s-a dispus de către judecătorul de cameră preliminară începerea judecății și s-a stabilit primul termen pentru soluționarea fondului, la data de 12.01.2015, termen la care apărătorul ales al părții civile V. C. S., a solicitat amânarea cauzei pentru a detalia pretențiile civile. Ulterior la termenul din data de 09.02.2015, inculpatul prezent și asistat de apărător din oficiu, a fost audiat și a solicitat să fie judecat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, conform art. 375 cod pr. penala, recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată și însușindu-și mijloacele de probă aflate la dosarul penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Din procesul verbal de cercetare la fața locului-accidente rutiere și planșa foto aferentă (filele 10-20 dos. u.p.), instanța reține că la data de 23.11.2013 în jurul orelor 20:15, în timp ce inculpatul G. I. C. conducea autoturismul Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe . Oradea, din direcția străzii Sucevei spre . intersecția cu . prioritate la trecerea de pietoni, marcată și semnalizată corespunzător, l-a accidentat pe numitul V. A., care se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal, cauzându-i decesul.
Potrivit declarației olografe dată de inculpatul G. I. C., la data producerii accidentului (fila 68 dos. u.p.), acesta se deplasa în seara zilei de 23.11.2013, la volanul autoturismului mai sus menționat, pe . Oradea, din direcția străzii Sucevei spre . o viteză de aproximativ 60 km/h, și când a ajuns la intersecția cu . simțit că a lovit ceva, moment în care a frânat puternic și a văzut că a lovit un bărbat cu partea din față a mașinii. Acesta a mai menționat că iluminatul public stradal funcționa, farurile autoturismului erau pornite, iar vizibilitatea era bună, însă nu a putut preciza dacă persoana pe care a lovit-o se angajase în traversarea străzii pe marcaj pietonal sau imediat după acesta, precizând că nu l-a văzut pe pieton și a realizat că a lovit ceva doar când a auzit zgomotul, arătând că totul s-a petrecut într-un moment de neatenție.
Instanța mai reține că, in urma accidentului, inculpatul a fost testat de catre politistii ajunsi la fata locului cu aparatul etilotest și i s-a recoltat o proba de sânge la SML Oradea, reieșind ca acesta nu a consumat băuturi alcoolice (filele 50-53 dos. u.p.).
Cele declarate mai sus au fost menținute de G. I. C. și în declarațiile date în calitate de suspect și inculpat în fata organelor de urmărire penală (filele 66-67, 71-72 dos. u.p.).
Situația de fapt de mai sus reiese și din declarațiile martorilor P. R. P. și C. C. G. (filele 73-79 dos. u.p.).
Astfel, din declaratia martorului P. R. P., instanta retine ca în acea seară, martorul se afla la domiciliul sau (aflat in imediata apropiere a locului accidentului), atenția fiindu-i atrasă de sirenele care se auzeau afară. Ieșind în stradă acesta a văzut la intersecția străzilor C. V. cu A. I. o salvare și un echipaj de poliție, motiv pentru care a mers în acea direcție și a întrebat ce s-a întâmplat, ocazie cu care o doamnă i-a spus că în salvare este un om mai în vârstă care a fost accidentat de un taxi. Totodată, acesta a arătat că după colțul intersecției străzilor C. V. cu A. I. a observat un autoturism marca Dacia L., oprit pe trecerea de pietoni, cu luminile de avarii pornite, cu partea din față înspre centrul orașului, având parbrizul spart. Acesta a mai arătat că i s-a solicitat de către organele de poliție să asiste în calitate de martor la măsurătorile ce au fost efectuate la locul accidentului, precizând că nu a văzut personal momentul impactului, întrucât era în casă în acel moment.
De asemenea și martorul C. C. G., a arătat că la data și ora producerii accidentului se afla pe . Oradea, deplasându-se pe jos, din direcția . . din stânga, când, la un moment dat, a auzit un zgomot puternic care i-a atras atenția, a ridicat privirea și a observat, la intersecției străzilor C. V. cu A. I., o persoană de sex masculin în aer, fiind lovit de un taxi de culoare roșie, care circula pe . centrul orașului. Martorul a arătat că s-a îndreptat spre locul accidentului, apelând serviciul 112 pentru a anunța evenimentul, ocazie cu care a observat că persoana accidentată era întinsă pe carosabil, în colțul intersecției străzilor C. V. cu A. I., în brațele conducătorului auto care îl accidentase.
Martorul a mai arătat că la scurt timp după acestea a sosit un echipaj SMURD care a preluat pitonul și l-au transportat la spital, precizând că el a rămas la locul accidentului, a asistat la testarea conducătorului auto cu aparatul alcool test, rezultatul fiind zero, după care a participat activ la măsurătorile efectuate de polițiști la locul accidentului. Totodată, martorul a precizat că nu a văzut exact locul în care a avut loc accidentul, din cauza autoturismelor parcate.
Referitor la locul exact al producerii accidentului, instanta retine ca organele de urmarire penala au ridicat de la “ATE Bank”, sucursala Oradea (situata exact la intersecita strazilor A. I. cu C. Voda), inregistrarile camerelor de supraveghere, care aveau vedere spre locul accidentului. Astfel, din procesul verbal atasat la fila 28 dos. U.p., si din imaginile stocate pe CD-ul atasat la fila 29 dos. U.p., instanta retine ca victima s-a angajat regulamentar in trecerea strazii A. I., pe trecerea de pietoni, corespunzator marcata, observandu-se momentul in care a fost surprinsa si accidentata de autoturismul Dacia L., condos de inculpatul G. I. C..
Instanța mai reține că în urma accidentului, numitul V. A. a decedat la data de 24.11.2013, ora 06:10, moartea acestuia fiind violentă, leziunile de violență constatate la cadavru cu ocazia autopsiei producându-se în cadrul unui accident rutier prin lovirea victimei de către un autovehicul în mișcare, preluate pe capota mașinii, urmată de proiectarea pe acostament, astfel cum reiese din Raportul de constatare medico-legală nr. 3409/III/428 din 25.11.2013. (filele 32 – 45 dos. up). La data de 24.09.2014, V. C. Ș., fiul victimei, cu ocazia audierii în calitate de persoana vătămată, în prezența apărătorului său ales, a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma stabilită prin constituirea de parte civilă depusă la dosar la data de 18.03.2014. Totodată, acesta a precizat că nu a văzut accidentul rutier, dar a fost anunțat de cunoștințe din vecini.
Față de cele de mai sus, se reține că inculpatul G. I. C. a recunoscut și regretat comiterea faptei, precizând că nu se poate pronunța cu privire la vinovăția sa, deoarece nu l-a văzut pe pieton decât după ce l-a lovit, neputând preciza dacă acesta s-a aflat pe trecerea de pitoni sau imediat după aceasta, deși iluminatul public stradal funcționa, avea farurile autoturismului pornite, iar vizibilitatea era bună, concluzionând că totul s-a petrecut într-un moment de neatenție.
Astfel, prin neacordarea priorității de trecere pietonului care traversa pe trecerea marcată și semnalizată corespunzător, inculpatul G. I. C. a încălcat prevederile art. 135 lit. h din HG 1391/2006.
Și în fața instanței de judecată inculpatul și-a păstrat poziția procesuală avută în cursul urmăririi penale, recunoscând și regretând fapta, astfel cum reiese din declarația dată de acesta și atașată la dosarul instanței.
Inculpatul a precizat totodată că la data la care a avut loc accidentul era întuneric, ploua și pur și simplu nu a observat pietonul care se angajase în trecerea străzii pe trecerea de pietoni. Totodată, acesta a arătat că a vrut să se înțeleagă cu băiatul victimei, însă nu a reușit să ia legătura cu acesta, deoarece organele de Poliție nu i-au dat numărul de telefon sau adresa acestuia.
F. de cele de mai sus, instanta va retine vinovatia inculpatului G. Isvan C., mjloacele de proba aflate la dosarul penal, insusite de inculpat, fiind de natura sa rastoarne prezumtia de vinovatie ce opereaza in favoarea oricarui inculpat.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța reține că de la data săvârșirii faptei de către inculpat și până în prezent au fost în vigoare două legi penale succesive, respectiv codul penal din 1969 și noul cod penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014. Astfel, instanța, potrivit art. 5 din noul cod penal, trebuie să aprecieze în mod global (potrivit Dec. Curții Constituționale nr.265/2014), care lege penală este mai favorabilă inculpatului.
Astfel, văzând dispozițiile din codul penal anterior incidente în speță, instanța constată că este mai favorabil inculpatului, limitele pedepsei închisorii fiind menținute, însa modurile de individualizare a executării pedepsei sunt mai blânde.
In drept, fapta inculpatului G. I. C. care, în data de 23.11.2013, în timp ce conducea un autoturism pe . Oradea, nu a acordat prioritate de trecere numitului V. A., care traversa . pietoni și astfel l-a accidentat pe acesta, cauzându-i decesul, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 1 și 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, texte legale în baza cărora, făcând și aplicarea art. 396 alin. 10 cod pr. penala, va condamna pe inculpatul G. I. C., la o pedeapsa principală de 2 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere cauza de reducere a limitelor de pedeapsa prev. de art. 396 alin.10 din C.p.p., criteriile generale prev. de art.72 Cod penal de la 1969, fapta comisă de inculpat și pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă și urmările produse, iar pe de altă parte, s-a ținut seama de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a colaborat cu organele judiciare atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, astfel că s-a aplicat pedeapsa orientată spre minimul special prevăzut de lege (redus cf. art. 396 alin. 10 C.p.p.), într-un cuantum însa care reflectă pericolul social concret al faptei și care este de natură să asigure atingerea scopului educativ al pedepsei. Astfel, neatenția șoferilor la trecerile de pietoni trebuie sancționate de organele judiciare mai sever, întrucât chiar și la viteze de deplasare sub limita legală, impactul dintre un autoturism și o persoană sau mai multe pot avea urmări foarte grave, astfel cum s-a întâmplat și în speță.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, aplicarea acesteia inculpatului trebuie realizată atât în baza art.71 alin. 2 și 3 C.pen.de la 1969 și art.64 C.pen.de la 1969, cât și prin prisma Convenției E.D.O., a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței C.E.D.O., care, în conformitate cu art. 11 alin.2 și art.20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către R., prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. In consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Protocolul adițional nr. 1, așa cum a statuat și Î.C.C.J., prin decizia nr. 74/2007, pronunțată în interesul legii.
Așadar, conform art.71 alin.3 C.pen.de la 1969, instanța reține că urmarea socialmente periculoasă care s-a produs prin săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului G. I. C., duce la concluzia existenței unei nedemnități ce atrage necesitatea interzicerii exercitării drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a Il-a și lit. b C.pen.de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care va interzice inculpatului exercitarea acestor drepturi pe durata executării pedepsei principale.
In ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate, instanța reține, potrivit art. 81 alin. 1) și 2) Cod penal de la 1969, că sunt îndeplinite în prezenta cauză condițiile de aplicare a suspendării condiționate a executării pedepsei, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului este de 2 ani închisoare iar din fișa de cazier rezultă că acesta nu are antecedente penale. De asemenea, raportat la persoana inculpatului, prevederile art. 52 Cod penal de la 1969 privitoare la funcțiile pedepsei, respectiv aceea de constrângere și de reeducare, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție.
D. urmare, față de motivele expuse, in baza art.81 Cod penal de la 1969, va suspenda condiționat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 Cod penal de la 1969.
În temeiul art.71 alin.5) Cod penal de la 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, va suspenda executarea pedepsei accesorii și va atrage totodată atenția inculpatului asupra cauzelor ce pot atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
In ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că persoana vătămată V. C. Ș. (fiul victimei), s-a constituit parte civila în cauză, solicitând obligarea inculpatului G. I. C., in solidar cu partea responsabila civilmente la .-Reasigurare SA, societate la care autoturismul condus de inculpat era asigurat la data accidentului (fila 82 dos. u.p.), la plata sumei de 4400 lei, daune materiale și 150.000 lei daune morale.
Referitor la daunele materiale, instanța constată ca acestea constau, potrivit sustinerilor partii civile în contravaloarea deplasărilor cu taxiul ocazionate de accident, de procedurile ulterioare decesului, întocmirea actelor medico-legale, îmbrăcăminte pentru decedat, cheltuieli cutumiare, deplasări Aleșd-Oradea, cheltuieli de înmormântare, concesiune loc de veci, masa după înmormântare si contravaloare consiliere psihologică. Totodată, instanța reține că partea civilă a precizat în constituirea de parte civilă depusă la dosar la data de 09.02.2015, că va dovedi pretențiile civile prin înscrisuri și prin martorii pe care îi vor propune în acest sens. O dată cu constituirea de parte civilă, apărătorul părții civile a depus la dosar și cerere de amânare a cauzei în vederea comunicării cu asiguratorul a constituirii de parte civilă, ocazie cu care instanța a respins cererea de amânare a cauzei în acest sens, a dat citire actului de sesizare, iar inculpatul prezent și asistat de apărător din oficiu, a fost audiat și a solicitat să fie judecat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, conform art. 375 cod pr. penala, astfel că, pentru ca apărătorul părții civile să aibă posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, dar si inscrisurile care dovedesc cheltuirea sumelor solicitate cu titlu de daune materiale, a amânat pronunțarea în cauză la data de 16.02.2015. Cu toate acestea, apărătorul părții civile nu a înțeles să depună la dosar alte înscrisuri pentru a dovedi pretențiile civile solicitate, astfel că suma solicitată, de 4400 lei, nu este dovedită în nici un fel. Orice suma de bani cheltuita, de partea civila trebuie dovedita cu acte justificative (bonuri fiscale, facturi) si nu cu martori.
Mai mult cea mai mare parte a pretentiilor materiale se refera la cheltuielile ocazionate cu inmormantarea tatalui partii civile (a victimei accidentului), or, referitor la aceste cheltuieli este de notorietate faptul ca orice persoana decedata, primeste de la Primarie, ajutor de inmormantare (aprox. 2300 lei).
Analizând cele de mai sus, instanța apreciază ca pretentiile materiale solicitate de partea civila V. C. Ș., sant nedovedite si in parte neantemeiate, astfel că va respinge pretențiile materiale solicitate de acesta, apreciind că nu este suficientă simpla enumerare a cheltuielilor efectuate, fiind obligatorie dovedirea cu documente fiscale a prejudiciului suferit.
Referitor la daunele morale solicitate de partea civila, instanța apreciază că acestea sunt in parte nejustificate. Astfel, este incontestabil faptul ca partea civilă a suferit psihic în urma accidentului cauzat de inculpat și astfel este evident că i s-a cauzat un prejudiciu moral. Suferința psihică nu poate fi cuantificată la modul absolut în sume de bani, dar este unanim admis că în astfel de situații, despăgubirile bănești sub forma daunelor morale, sunt de natură să acopere într-o oarecare măsură prejudiciul moral suferit.
Legea civilă nu distinge sub aspectul naturii prejudiciului, prin urmare trebuie admis că o reparare integrală a prejudiciului vizează atât prejudiciul material cât și cel moral.
Totodata, instanta retine ca, apreciind cu privire la daunele solicitate, nu se poate pierde din vedere si contributia victimei la producerea accidentului, aspect care, chiar daca nu are relevanta asupra responsabilitatii penale a inculpatului (care raspunde si pentru cea mai usoara culpa), trebuie in mod obligatoriu a fi avut in vedere la intinderea despagubirilor civile, indiferent ca este vorba de daune materiale sau morale.
Astfel, faptul ca victima accidentului (tatal partii civile) a trecut pe respectiva trecere de pietoni fara sa se asigure, considerand in mod gresit, trecerea de pietoni ca pe o continuare a trotuarului, a facut posibil tot lantul cauzal, care a dus la accident si in final la decesul sau. Prin urmare o atentie minima din partea pietonilor, prin simpla oprire inainte de a trece . stanga si dreapta, operatiune ca nu ia mai mult de 5 secunde, duce in mod indiscutabil la evitarea unor astfel de accidente. Este adevarat ca in lipsa grijii victimei fata de propria viata, inculpatul este raspunzator de accidentul in care victima a decedat.
F. de cele de mai sus, instanta apreciaza ca suma de 150.000 lei, reprezintă o sumă prea mare de bani, și nu se justifică acordarea acesteia, întrucât despăgubirea s-ar transforma într-o îmbogățire fără just temei.
Este adevărat că partea civilă a fost supusă unor suferințe psihice, însă suma de bani pretinsă este departe de a reprezenta o despăgubire justă și echitabilă.
Astfel în susținerea pretențiilor sale, partea civilă a arătat în esență că decesul tatălui său a avut un impact masiv asupra psihicului său și nu numai, având în vedere că cei doi locuiau împreună într-un imobil închiriat de la Comunitatea Evreilor din Oradea, imobil în care partea civilă s-a născut și a crescut. Totodată, partea civilă (in varstra de 36 de ani), a arătat că lucra împreună cu tatăl său, în atelierul acestuia, defunctul ocupându-se cu restaurarea obiectelor de artă, având venituri în sumă de aproximativ 2500 lei lunar, din care o parte considerabilă era destinată ajutorării părții civile. Partea civilă a mai arătat că în urma decesului tatălui său, locuința, comună până la acea dată, a trebuit restituită Comunității Evreilor, precum și că toate reperele comune au dispărut, nemaiavând rude cu care să cultive o relație apropiată, iar afectarea psihică se perpetuează în timp, traumele cauzate făcând necesară consilierea psihologică.
In continuare, instanta constata ca in motivele prezentate de partea civila, in justificarea daunelor morale, se arata si anumite sume de bani pe care victima le castiga si de care beneficia si partea civila. Trebuie mentionat ca daunele morale nu au nici o legatura cu aceste aspecte, care ar putea tine eventual de daunele materiale (daca erau dovedite).
Astfel, daunele morale privesc, sau mai exact incearca sa inlocuiasca, suferintele morale (psihice) ale partii civile, ca urmare a pierderii suferite.
Instanța, deși nu contestă suferința provocată părții civile, apreciază că nivelul daunelor morale trebuie să fie în limite rezonabile, în concordanță cu jurisprudența în materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor și cu nivelul general de dezvoltare economică a României.
În concluzie, instanța apreciază că suma de_ lei, reprezinta o reparare echitabilă a prejudiciului moral încercat de partea civila ca urmare a accidentului a cărui victima a fost tatăl său.
Astfel, în soluționarea acțiunii civile, referitor la partea civila V. C. S., instanta, in baza art. 19 C. pr. pen. raportat la art. 397 al 1 C. pr. pen. raportat la art. 1357 C. civ., va admite în parte acțiunea civilă și în consecință va obliga pe inculpatul G. I. C., în solidar cu partea responsabila civilmente .-Reasigurare S.A., la plata sumei de_ lei cu titlu de daune morale, urmând a fi respinse restul pretențiilor.
Fiind în culpă procesuală, instanța, în baza art. 274 alin. 1 C. pr. pen., va obliga pe inculpatul G. I. C., în solidar cu partea responsabila civilmente civilmente, .-Reasigurare S.A. la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
In baza art. 5 cod penal, vazand si Decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale, constata ca, in mod global legea penala veche este mai favorabila in cazul inculpatului G. I. C., respectiv codul penal de la 1969 (art.178 alin. 1 si 2).
În baza art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 cod pr. penala, condamnă pe inculpatul G. I. C., fiul lui Ș. și I., născut la data de 04.05.1978 în loc. Oradea, jud Bihor, cetățenia română, studii 8 clase, conducător auto, cu domiciliul în Oradea, .. 2, .. 114, jud. Bihor, C.N.P_, fără antecedente penale, la o pedeapsa principala de:
- 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin 2 Cod penal de la 1969, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 Cod penal de la 1969 și art. 71 alin 5 Cod penal de la 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal de la 1969.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal de la 1969, referitoare la revocarea beneficiului suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
În baza art. 19 C. pr. pen. raportat la art. 397 al 1 C. pr. pen. raportat la art. 1357 C. civ., admite in parte actiunea civila formulata de persoana vatamata V. C. S. si in consecinta obliga pe inculpatul G. I. C., in solidar cu partea responsabila civilmente .-Reasigurare S.A. la plata sumei de _ lei cu titlu de daune morale.
Respinge pretentiile materiale solicitate de partea civila, ca nedovedite/nefondate iar restul pretentiilor morale ca nefondate.
În baza art. 274 alin. 1 C. pr. pen., obligă pe inculpat in solidar cu partea responsabila civilmente civilmente, .-Reasigurare S.A.la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu apel la Curtea de Apel Oradea în 10 zile de la comunicare
Pronuntata in ședința publică din 16.02.2015.
Președinte, Grefier,
R. V. Ș. M. I. P.
Red. Ș.R.V.
Tehnored. P.M.
2 ex/09.03.2015.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 175/2015.... | Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Sentința nr. 166/2015.... → |
|---|
