Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Sentința nr. 150/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 150/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 24-04-2015
Dosar nr._ - mărturie mincinoasă (art. 273 NCP) -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA PENALĂ NR. 150
Ședința publică din data de 24.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. B.
Grefier – I. – M. ZAMAN – I.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Judecătoria R. a fost reprezentat de procuror M. - Ș. P..
Pe rol, la ordine fiind, s-a luat spre soluționare cauza penală privind pe inculpatul A. I.-C., CNP_, domiciliat în satul și comuna H., . bis, jud. N., și cu reședința fără forme legale la familia S. D. din mun. R., .. 15, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1180/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R., sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. 1 NCP.
Dezbaterile fondului asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.04.2015, fiind consemnate în încheierea corespunzătoare care face parte integrantă din prezenta, când pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 24.04.2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față:
Actul de sesizare
Prin rechizitoriul nr. 1180/P/2014 din 17 decembrie 2014, înregistrat pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 10 februarie 2015, P. de pe lângă această instanță a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. I.-C., fiul lui D. și A., născut la 5 martie 1992 în mun. R., domiciliat în com. H., . bis, jud. N., cu reședința fără forme legale în mun. R., .. 15 (la fam. S. D.), studii – 8 clase, fără ocupație, starea civilă – căsătorit, 2 copii minori, cu antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. 1 din noul Cod penal (NCP).
S-a reținut prin actul de sesizare că la data de 28 februarie 2014 procurorul care a participat la judecarea dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei R., în care numitul A. I.-C. a fost audiat în calitate de martor, s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât în fața instanței de judecată a dat declarații contradictorii raportat la cele relatate în cursul urmăririi penale, declarații care nu se corelează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, fiind înregistrat dosarul penal nr. 1180/P/2014. În baza materialului probator administrat în cauză s-a stabilit că inculpatul a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, acționând cu forma de vinovăție cerută de dispozițiile art. 273 alin. 1 NCP, reținându-se următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 1778/P/2013 emis la data de 3 octombrie 2013, înregistrat la Judecătoria R. la data de 14 octombrie 2013 sub nr._, P. de pe lângă această instanță a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. M.-C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată. S-a reținut prin actul de sesizare că în ziua de 4 mai 2013, la ora 18,40, organele de poliție din cadrul Poliției mun. R. – Biroul Rutier, aflate în exercitarea serviciului de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier pe raza mun. R., au procedat la oprirea în trafic pe . autoturismului marca Audi A6 înmatriculat în Anglia cu numărul_, acesta fiind condus de inculpatul M. M.-C., care era însoțit pe locul din stânga față de numitul A. I.-C.. Inculpatului i s-a solicitat de către organele de poliție permisul de conducere, însă acesta nu l-a putut prezenta, susținând că nu deține un astfel de document. Din verificările efectuate în baza automată de date a rezultat că sus numitul nu posedă permis de conducere. Inculpatul M. M.-C. a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, susținând că, deși nu posedă permis de conducere, a conclus autoturismul aproximativ 30 m pe . . care a fost depistat de lucrătorii de poliție.
Atât în cursul urmăririi penale, în dosarul nr. 1778/P/2013, cât și în faza de judecată, inculpatul M. M.-C. a negat comiterea infracțiunii, susținând că nu a condus efectiv autoturismul, ci a fost identificat de organele de poliție în momentul în care încerca să pornească vehiculul, acesta având o defecțiune. Inculpatul a precizat că s-a deplasat împreună cu martorul A. I.-C. și au fost identificați de lucrătorii de poliție chiar în momentul în care încercau să pornească motorul, fără să-l fi condus anterior.
În cursul urmăririi penale, în dosarul nr. 1778/P/2013, a fost audiat martorul A. I.-C. care a declarat că este adevărat că în ziua de 4 mai 2013 a fost solicitat de inculpatul M. M.-C. să depaneze autoturismul acestuia care rămăsese în pană în zona Pieței Centrale din mun. R., iar după ce a reușit să pornească motorul, acesta din urmă a urcat la volanul autoturismului și a condus circa 30 m, moment în care a fost oprit de organele de poliție, care au stabilit că inculpatul nu poseda permis de conducere. De asemenea, în cursul urmăririi penale, în dosarul nr. 1778/P/2013, martorul A. I.-C. a fost audiat și la data de 4 mai 2013, când a declarat că la ora 18,20 a mers pe . mun. R., unde se afla inculpatul M. M.-C. cu autoturismul său marca Audi A6 înmatriculat în Anglia, după care inculpatul a urcat la volanul acestuia și a condus de pe . . la intersecția cu . fost oprit de un echipaj de poliție rutieră, care a constat că acesta nu deține permis de conducere și că a consumat băuturi alcoolice. Fiind audiat în fața instanței de judecată, în dosarul nr._ (format ca urmare a înregistrării rechizitoriului nr. 1778/P/2013), martorul A. I.-C. a declarat că se află în relații de prietenie cu M. M.-C., iar în ziua de 4 mai 2013 a fost solicitat de inculpat să îl ajute să pornească autoturismul, care se defectase pe . de lângă Piața Centrală din mun. R., ceea ce s-a și întâmplat, moment în care au fost identificați de lucrătorii de poliție în timp ce inculpatul încerca să pornească autoturismul, astfel că, în perioada în care s-a aflat de față, nici un moment inculpatul nu a condus vehiculul, ci a staționat în permanență. Martorul a precizat că declarația pe care a dat-o în cursul urmăririi penale nu corespunde adevărului, întrucât se afla în stare de ebrietate, astfel că a revenit asupra declarației date în cursul urmăririi penale și a arătat că nu este adevărat faptul că inculpatul M. M.-C. ar fi condus autoturismul pe o distanță de 30 m, ci în realitate au fost identificați de lucrătorii de poliție imediat după ce inculpatul a reușit să pornească motorul, fără a deplasa vehiculul din locul unde era oprit.
Urmare a acestei declarații a fost întocmit prezentul dosar penal, în care inculpatul A. I.-C. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Cu ocazia audierii în calitate de inculpat în prezentul dosar, A. I.-C. a declarat că recunoaște semnătura de pe declarația dată la data de 29 august 2013 în fața organelor de cercetare penală în dosarul nr. 1778/P/2013 ca fiind a sa. Martorul a precizat că prima declarație dată în fața organelor de poliție la data de 4 mai 2013 este conformă adevărului și celor întâmplate și declarația dată tot în fața organelor de poliție la data de 29 august 2013 este parțial adevărată, iar declarația dată în fața judecătorului la data de 28 februarie 2014 nu corespunde adevărului, ci a dat-o deoarece era emoționat și a încercat să îl ajute pe M. M.-C. care se plângea că va face închisoare. Față de cele anterior expuse, se constată că inculpatul A. I.-C. a adoptat o poziție procesuală nesinceră în cursul judecății dosarului nr._, în care a fost audiat în calitate de martor, încercând să disimuleze adevărul pentru a-l ajuta pe M. M.-C. să nu fie condamnat.
Instanța constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 35 și art. 41 din noul Cod de procedură penală (NCPP).
Aspecte procedurale
Instanța a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 10 februarie 2015 sub imperiul prevederilor NCPP (Legea nr. 135/2010). D. fiind că fapta dedusă judecății a fost comisă ulterior intrării în vigoare a prevederilor noului Cod penal, nu s-a pus problema stabilirii legii penale mai favorabile.
Potrivit art. 344 NCPP inculpatului i-a fost comunicată copia rechizitoriului la data de 13 februarie 2015. Se face mențiunea că procedura de comunicare s-a îndeplinit la domiciliul din ., . bis, jud. N., și la reședințele din mun. R., .. 15 (la fam. S. D.), mun. R., ., .. R., .. 19, rezultate din fișa de evidență DEPABD sau din precizările făcute de inculpat în cursul urmăririi penale. D. fiind că inculpatul nu a fost găsit la domiciliu, la locul de comunicare s-a afișat înștiințarea prevăzută de art. 261 alin. 4 NCPP, ulterior inculpatul neprezentându-se la arhiva instanței pentru a intra în posesia copiei rechizitoriului. Inculpatul nu a formulat cereri sau excepții în legătură cu legalitatea actului de sesizare, a probelor administrate la urmărirea penală sau a actelor de urmărire penală efectuate în cauză, astfel încât prin încheierea din data de 27 martie 2015 s-a dispus începerea judecății, conform art. 346 alin. 2 NCPP.
Apărările inculpatului
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii, susținând că declarația dată în fața judecătorului la data de 28 februarie 2014 nu corespunde adevărului. La . ședință a instanței s-a emoționat și a căutat să-l ajute pe M. M.-C., care i se plânsese că va face închisoare. A menționat că nu a fost amenințat, constrâns sau remunerat pentru a da acea declarație.
În fața instanței inculpatul a invocat prevederile art. 375 NCPP, recunoscându-și vinovăția și însușindu-și probele administrate la urmărirea penală. Inculpatul a declarat că în dosarul nr._ al Judecătoriei R. a dat o declarație necorespunzătoare adevărului ca urmare a insistențelor lui M. M.-C., cu care în acea perioadă se afla în relații de prietenie. Chiar înainte de a intra în sala de ședințe acesta a insistat ca A. I.-C. să dea o declarație mincinoasă în scopul consolidării apărării sale. A mai arătat că se afla în autoturism împreună cu M. M.-C. în momentul când acesta a fost oprit în trafic și s-a constatat că nu deținea permis de conducere. La urmărirea penală a declarat adevărul, dar la judecată, ca urmare a insistențelor lui M. M.-C., a fost de acord să își schimbe declarația. Și-a exprimat consimțământul de a presta muncă în folosul comunității.
Probe
Având în vedere incidența dispozițiilor art. 349 alin. 2, art. 374 alin. 4 și art. 375 NCPP, precum și împrejurarea că probele administrate la urmărirea penală nu au fost contestate, soluționarea cauzei s-a făcut fără administrarea de dovezi în cursul judecății. Au fost însușite fără rezerve probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de sesizare din oficiu, încheierea Judecătoriei R. de la termenul de judecată din 28 februarie 2014, declarația dată de A. I.-C. în dosarul nr._, procesul-verbal din data de 4 mai 2013, fișa de cazier judiciar și declarația inculpatului.
Inculpatul nu a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Situația de fapt reținută de instanță
Prin rechizitoriul nr. 1778/P/2013 din 3 octombrie 2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 14 octombrie 2013, P. de pe lângă această instanță a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. M.-C., fiul natural al lui M. L., născut la 13 mai 1980 în mun. R., cu același domiciliu – . fără forme legale în mun. R., .. 1, studii – 12 clase și școala profesională, starea civilă – căsătorit, 1 copil minor, fără antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței cu nr._ .
Prin sentința penală nr. 135 din 4 aprilie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare cu suspendarea condiționată a executării, potrivit art. 81 CP. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în ziua de 4 mai 2013, în jurul orei 18,40, un echipaj de poliție care efectua activitatea de patrulare și supraveghere a traficului rutier pe .. R., a observat un autoturism marca Audi A6 înmatriculat în Anglia cu nr._ ai cărui ocupanți nu purtau centura de siguranță. S-a procedat la oprirea regulamentară a autoturismului, constatându-se că la volan se afla inculpatul M. M.-C., iar în urma verificărilor a rezultat că acesta nu deține permis de conducere. Cu adresa nr._ din 15 mai 2013 a IPJ N. – Serviciul Rutier s-a confirmat acest aspect. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest la ora 19,08, rezultând o concentrație de 0,32 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Instanța a apreciat că, în raport de probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale și de poziția procesuală adoptată de inculpat, vinovăția acestuia este pe deplin probată. Nu subzistă nici un echivoc asupra veridicității aspectelor de fapt reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, în condițiile în care acestea rezultă cu prisosință din probele administrate. Inculpatul a negat în mod constant comiterea infracțiunii, susținând că doar încerca să pornească autoturismul, fără să-l fi condus până în momentul depistării sale de către polițiști. Instanța a remarcat, însă, că între declarațiile date succesiv de inculpat și martorul A. I.-C. pe parcursul procesului penal există contradicții semnificative, de natură a suscita îndoială cu privire la veridicitatea aspectelor relatate. Astfel, în primă fază inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul pe o distanță de circa 20-30 de metri pe . la intersecția cu . de martor. Martorul a susținut inițial că inculpatul s-a deplasat până în locul unde fusese lăsat autoturismul având cheia de contact asupra sa, pentru ca ulterior să declare că au găsit cheia băgată în contact și autoturismul descuiat în zona pieței. A. I.-C. a clarificat neconcordanța dintre aceste declarații prin aceea că la data audierii din cursul urmăririi penale s-ar fi aflat în stare de ebrietate, nefiind, însă, în măsură să explice într-o manieră verosimilă cum de s-a aflat în stare de ebrietate la ambele audieri (4 mai 2013 și, respectiv 29 august 2013). De asemenea, M. M.-C. a susținut că s-a întâlnit cu pretinsul cumpărător al autoturismului în zona pieței, iar acesta i-a restituit cheia de contact, pentru ca A. I.-C. să declare că, deși s-a deplasat împreună cu inculpatul de acasă până la locul staționării autoturismului, nu s-au întâlnit cu vreo persoană care să le remită cheia de contact. Inculpatul a susținut că în încercarea de a porni autoturismul ar fi apelat la taximetriștii staționați în apropiere, aspect neconfirmat de martor. Toate aceste neconcordanțe au convins instanța că inculpatul și martorul au adoptat în cursul judecății o poziție procesuală nesinceră, menită să disimuleze adevărul.
Inculpatul A. I.-C. a fost audiat în calitate de martor nemijlocit de organele judiciare atât în dosarul de urmărire penală nr. 1778/P/2013 instrumentat de Poliția mun. R. (la datele de 4 mai 2013 și 29 august 2013), cât și în faza de judecată, în cauza penală ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei R. (la termenul de judecată din 28 februarie 2014). Dacă în declarația inițială a avut o poziție în totalitate sinceră, ulterior a nuanțat anumite aspecte, iar în fața instanței acesta a dat declarații necorespunzătoare realității, în încercarea de a întări apărările formulate de M. M.-C., în vederea sustragerii de la răspunderea penală. Instanța care a pronunțat sentința penală nr. 135 din 4 aprilie 2014, intrată în puterea lucrului judecat, a stabilit, însă, o altă situație de fapt decât cea la care inculpatul A. I.-C. s-a referit în declarația dată în calitate de martor.
Astfel, în cauza respectivă inculpatul A. I.-C. a arătat că M. M.-C. nu a condus în nici un moment autoturismul, întrucât acesta avusese o defecțiune și reușise să îi pornească motorul chiar în momentul în care organele de poliție și-au făcut apariția la fața locului.
În cauza de față inculpatul a revenit asupra acestor susțineri, precizând că declarația dată inițial în fața organelor de cercetare penală exprimă adevărul, în sensul că M. M.-C. a fost oprit în trafic de organele de poliție rutieră, după ce condusese autoturismul pe . o distanță de circa 30 m. După trimiterea în judecată a lui M. M.-C., ca urmare a rugăminților insistente ale acestuia, a fost de acord să își schimbe declarația inițială și să declare în mod mincinos că acesta nu ar fi condus deloc autoturismul.
Este de remarcat că aspectele de fapt relevate de inculpat cu ocazia audierii sale ca martor în dosarul nr._ al Judecătoriei R. sunt contrare adevărului judiciar stabilit de instanță cu putere de lucru judecat în urma administrării nemijlocite a probelor. Ca atare, se poate concluziona fără rezerve că declarația dată de sus-numit în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei R. este mincinoasă, aspect confirmat de inculpat în cauza de față.
În drept
Instanța apreciază că, în raport de probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, raportat la situația de fapt reținută prin sentința penală nr. 135 din 4 aprilie 2014 a Judecătoriei R., definitivă prin neapelare, vinovăția inculpatului este pe deplin probată. Nu subzistă nici un echivoc asupra caracterului mincinos al declarației date de inculpat în dosarul nr._, în condițiile în care o situație de fapt contrară celei relevate de inculpat rezultă cu prisosință din probele administrate.
Fapta inculpatului care, audiat în calitate de martor în dosarul penal nr._ al Judecătoriei R., sub prestare de jurământ, a dat declarații necorespunzătoare adevărului judiciar asupra unor aspecte de fapt esențiale în ceea ce privește existența infracțiunii și stabilirea vinovăției inculpatului M. M.-C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 373 alin. 1 NCP.
Individualizarea pedepsei
La stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea instanța va ține seama de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 74 NCP, dând eficiență gradului relativ ridicat de pericol social al faptei, modalității concrete în care aceasta a fost comisă (prin raportare la gravitatea lezării valorilor sociale ocrotite de legea penală), conținutului acțiunilor inculpatului și circumstanțelor personale ale acestuia. Se reține că declarația mincinoasă a avut ca scop exonerarea de răspunderea penală a lui M. M.-C., cu care sus-numitul se afla în relații apropiate, dar nu se va trece cu vederea peste impactul negativ deosebit pe care o astfel de conduită o poate avea în ceea ce privește înfăptuirea justiției și buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, vor fi avute în vedere aspectele referitoare la prezența antecedenței penale (inculpatul fiind anterior sancționat administrativ de trei ori de P. de pe lângă Judecătoria R. pentru infracțiuni comise cu violență), conduita inculpatului anterior comiterii infracțiunii și pe parcursul procesului penal, precum și elemente circumstanțiale cu caracter personal (nivelul de școlarizare, starea de sănătate, situația social-familială, neimplicarea în raporturi de muncă). În fine, instanța mai reține că pe parcursul întregului proces penal de față inculpatul a adoptat o poziție sinceră, recunoscând fără rezerve săvârșirea infracțiunii și prevalându-se de prevederile art. 375 NCPP.
Potrivit art. 67 alin. 1 NCP se va aplica inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP pe o durată de 1 (un) an, urmând ca aceasta să fie executată în condițiile art. 68 alin. 1 lit. b NCP. De asemenea, conform art. 404 alin. 5 NCPP se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 NCP, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP, urmând ca pedeapsa accesorie să fie executată din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la considerarea ca executată a pedepsei principale.
Referitor la individualizarea modului de executare a pedepsei principale, instanța apreciază că pedeapsa închisorii are ca finalitate restabilirea ordinii juridice încălcate prin săvârșirea infracțiunii. În aplicarea acesteia instanța trebuie să aibă în vedere că, prin natura ei, pedeapsa are o dublă natură, preventivă și în același timp coercitivă. Ea se adresează individului autor al infracțiunii și urmărește să împiedice reiterarea comportamentului infracțional. În același timp, are rolul de prevenție generală, întrucât prin expunerea infractorului la anumite privațiuni membrii comunității pot anticipa consecințele unui comportament similar. Pedeapsa are și un vădit rol aflictiv și retributiv, fiind percepută ca o consecință directă a lezării valorilor ocrotite de legea penală și concretizându-se în restrângerea exercițiului drepturilor civile.
În raport cu toate cele ce preced, în considerarea tuturor circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța apreciază că nu este necesară executarea pedepsei închisorii în regim privativ de libertate, considerând că acesta dispune de resurse personale pentru înlăturarea riscului de reiterare a comportamentului infracțional. În același timp, însă, având în vedere circumstanțele reale și necesitatea asigurării unei prevenții eficiente, instanța constată necesar să îl supună pe inculpat măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 93 NCP, respectiv să se prezinte la Serviciul de Probațiune N. la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea, să comunice încadrarea în muncă sau, eventual, schimbarea locului de muncă, precum și să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. De asemenea, în temeiul art. 93 alin. 2 NCP se va impune inculpatului interdicția de a părăsi teritoriul României fără acordul instanței. În fine, pentru a spori eficiența măsurilor de supraveghere, se va impune inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. R. pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În acest scop, supravegherea inculpatului va fi încredințată Serviciului de Probațiune N., punându-i-se inculpatului în vedere dispozițiile art. 96 NCP, referitoare la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse de instanță. Se va atrage atenția inculpatului că săvârșirea unei infracțiuni în termenul de supraveghere conduce la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Alte aspecte
Inculpatul va fi îndatorat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, potrivit art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 NCPP.
Văzând și dispozițiile art. 408 NCPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. 1 din noul Cod penal (NCP), condamnă pe inculpatul A. I.-C., fiul lui D. și A., născut la 5 martie 1992 în mun. R., domiciliat în ., . bis, jud. N., cu reședința fără forme legale în mun. R., .. 15 (la fam. S. D.), studii – 8 clase, fără ocupație, starea civilă – căsătorit, 2 copii minori, cu antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, în condițiile art. 375 și art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală (NCPP).
Potrivit art. 67 NCP aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 1 (un) an, în condițiile art. 68 alin. 1 lit. b NCP.
În temeiul art. 404 alin. 5 NCPP aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 NCP, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 91 NCP dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, conform prevederilor art. 92 NCP.
În temeiul art. 93 alin. 1 NCP obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune N. la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice încadrarea în muncă sau, eventual, schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. d NCP impune inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.
În temeiul art. 93 alin. 3 NCP pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. R., jud. N., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 NCP, referitoare la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse de instanță. Atrage atenția inculpatului că săvârșirea unei infracțiuni în termenul de supraveghere conduce la revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 274 alin. 1 NCPP obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
BC/IMI; 5 ex.; Red. 08.05.2015; Tehnored. 11.05.2015
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 19/2015.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
