Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 810/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 810/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 20-11-2015
Cod ECLI
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 810/2015
Ședința publică din data de 20 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: J. M. I.
GREFIER: P. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror B. G..
Pe rol pronunțarea soluției asupra cauzei penale privind pe inculpatul A. V. L., avand ca obiect – infracțiuni privind circulația pe drumurile publice - O.U.G nr. 195/2002.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.11.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit data pronunțării la 20.11.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Cu privire la cauza penală de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București nr._/P/2012 din data de 27.07.2015, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. unic de dosar_ /2014 la data de 24.08.2014, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpatul A. V. L., fiul V. și C., născut la data de 16.07.1971 în mun. București, necăsătorit, domiciliat în București, ., sector 1, cu adresa pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., sector 2, cetățean român, recidivist, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. (1968), cu aplic. art. 5 C. pen..
În actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 15.11.2012, în jurul orelor 17.30, în stare de recidivă postcondamnatorie, a condus autovehiculul marca LDV cu nr. de înamtriculare IF026705 în mun. București, pe ., având dreptul de a conduce suspendat.
Situația de fapt anterior menționată a fost stabilită în baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de depistare, fișa de evidență auto, înscrisuri, decalrațiile inculpatului A. L. și declarațiile martorului B. B..
Inculpatul A. V. L., asistat de apărător desemnat din oficiu, a uzat de prevederile art. 375 C. pr. pen. privind judecarea cauzei în situația recunoașterii învinuirii.
În cauză a fost audiat inculpatul în conformitate cu dispozițiile art. 375 C. pr. pen.
În ședința publică din data de 10.11.2015 inculpatul a depus la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere, respectiv caracterizare emisă de S.C. Mar Actual Services S.R.L. și sentința penală nr. 114/05.02.2010.
La dosarul cauzei a fost atașată fișa cazier judiciar a inculpatului (f. 6 dosar instanță).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 15.11.2012, în jurul orelor 17.30, inculpatul A. V. L., în timp ce conducea autovehiculul marca LDV cu nr. de înamtricualre IF026705 în mun. București, pe . oprit pentru control de către organele poliției rutiere.
În urma verificărilor efectuate în cauză s-a constatat că inculpatul are dreptul de a conduce suspendat ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni la regimul rutier la data de 19.07.2011.
Din examinarea fișei de evidență auto a inculpatului a reieșit că la data de 14.11.2007 a săvârșit infracțiunea de condcuere a unui autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie peste limita legală, infracțiune pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, suspendată condiționat, prin sentința penală nr. 114/05.02.2010, definitivă prin neapelare la data de 17.02.2010.
În baza acestei sentințe penale inculpatului i-a fost anulat permisul de conducere prin dispoziția șefului Brigăzii Rutiere nr._/13.02.2014.
S-a reținut faptul că potrivit art. 114 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002, anularea permisului de conducere este obligatorie, iar inculpatul, în cunoștința faptului că a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune la regimul rutier și a faptului că urma să i se anuleze permisul de conducere, a continuat să conducă un autovehicul pe drumurile publice în perioada 2010 – 2012, inclusiv în data de 15.11.2012, dată la care s-a reținut că a săvârșit infracțiunea care face obiectul prezentei cauze.
Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală inculpatul A. V. L. a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că la data de 15.11.2012, în jurul orelor 17.30, a condus autoutilitara marca LDV cu nr. de înamtricualre IF026705 în București, pe Șos. Chitilei, dinspre .. Chitila, iar în dreptul imobilului cu nr. 198 a fost oprit de un echipaj de poliție rutieră care, în urma verificărilor efectuate, a constatat că figurează cu dreptul de a conduce suspendat în urma unui dosar penal din 19.07.2011.
Inculpatul a arătat că a condus autoutilitara întrucât a crezut că dosarul este soluționat și că la data de 29.01.2010 a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare în dosarul nr._/299/2009 pentru o infracțiune la OUG 195/2002, săvârșită la data de 14.11.2007, însă nu a comunicat poliției acest aspect până la data formulării declarației în faza de urmărire penală.
Cu privire la autovehiculul condus inculpatul a arătat că la data de 15.11.2012 era proprietatea numitei B. B. care cunoștea că inculpatul posedă permis de conducere, dar care nu avea cunoștință de faptul că acesta avea suspendat dreptul de a conduce la acea dată.
Audiată fiind în faza de urmărire penală, martora B. B. M. a declarat că la data de 15.11.2012, orele 18.00, a fost de față la discuția dintre organele de poliție și numitul A. V. L., acesta din urmă declarând verbal și în scris că în aceeași dată, în jurul orei 17.30, a condus autoutilitara cu nr. de înamtriculare IF026705 în București, pe . arătat că în urma verificărilor efectuate de polițiști s-a constatat că acesta avea dreptul de a conduce suspendat, întrucât mai era cercetat și în cadrul altor dosare penale, lucru despre care acesta a declarat că îl cunoștea, însă credea că au fost soluționate. Aceasta a mai arătat că autoutilitara în cauză era proprietatea sa și i-a încredințat-o inculpatului spre a o conduce pe drumurile publice, fără a cunoaște situația acestuia.
Fiind audiat în fața instanței inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că a condus cu permisul suspendat, neștiind că se va lua în calcul pedeapsa de 3 ani și 6 luni.
Situația de fapt mai sus expusă în actul de sesizare rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză. Astfel, declarația inculpatului de recunoaștere a faptei formulată în faza de urmărire penală (f. 33 și 54 din dosarul de urmărire penală) se coroborează cu constatările efectuate de organele de poliție care l-au surprins pe inculpat în trafic, la data de 15.11.2012, în timp ce conducea autovehiculul susmenționat.
Instanța reține că potrivit art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep. “conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
Din cuprinsul actului de sesizare se reține că inculpatului i s-a imputat faptul că a condus autovehiculul la data de 15.11.2012 în condițiile în care avea permisul suspendat în raport de săvârșirea unei infracțiuni la data de 19.07.2011, cât și în raport de faptul că prin sentința penală nr. 114/05.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 17.02.2010, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În ceea ce privește prima ipoteză, respectiv conducerea autovehiculului după săvârșirea unei infracțiuni la data de 19.07.2011, instanța reține că prin ordonanța din data de 23.11.2011 (f. 18 d.u.p.) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta. Așadar, la data săvârșirii faptei ce face obiectul prezentei cauze, respectiv 15.11.2012, inculpatul, teoretic, nu avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat în raport de infracțiunea săvârșită la data de 19.07.2011, întrucât procuroul adoptase o soluție de neîncepere a urmăririi penale înainte de săvârșirea faptei analizată în prezenta cauză.
Cu toate acestea, instanța reține că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 114/05.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 17.02.2010, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 (faptă săvârșită la data de 14.11.2007). Această pedeapsă a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, astfel că la data săvârșirii faptei din prezenta cauză, 15.11.2012, inculpatul se afla în termenul de încercare.
Din decalrațiile inculpatului formulate atât în fața instanței, cât și în faza de urmărire penală, se reține că acesta, deși a luat la cunoștință de condamnarea sa la pedeapsa închisorii, a continuat să conducă autovehicule, apreciind că această pedeapsă nu se va lua în calcul.
Potrivit art. 114 din OUG 195/2002 rep., în vigoare la data săvârșirii faptei “anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri: ... b) titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru infracțiunile prevăzute la art. 85, art. 86 alin. (2), art. 87 alin. (1), (2), (4) și (5), art. 89 alin. (1) și (2), art. 90 alin. (1) și la art. 92 alin. (3)”.
Totodată, potrivit art. 116 din același act normativ “(1) persoana al cărei permis de conducere a fost anulat ca urmare a rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru una dintre faptele prevăzute la art. 114 alin. (1) și la art. 115 alin. (1) se poate prezenta la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, după caz, dacă a intervenit una dintre situațiile următoare: a) au trecut 6 luni de la data executării pedepsei amenzii sau a pedepsei în regim de privare de libertate ori la locul de muncă; b) a trecut un an de la data grațierii pedepsei sau a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; c) a intervenit amnistia; d) interzicerea dreptului de a exercita profesia sau ocupația de conducător de autovehicule, prevăzută la art. 64 lit. c) din Codul penal, a expirat sau a fost revocată”.
Așadar, în virtutea acestor dispoziții legale, persoana condamnată în mod definitiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiționat poate redobândi dreptul de a conduce autovehicule după cel puțin un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Acest lucru rezultă din interpretarea logică a acestor dispoziții legale întrucât, din moment ce persoana condamnată nu are nici măcar dreptul de a se prezenta pentru susținerea examenului în vederea obținerii unui nou permis de conducere, cu atât mai mult aceasta nu are dreptul de conduce autovehicule pe drumurile publice.
Din fișa de evidență auto aflată la fila 57 din dosarul instanței se constată că inculpatul nu a redobândit dreptul de a conduce autovehicule în condițiile arătate anterior, astfel că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (17.02.2010), și ulterior, până la împlinirea termenului de încercare (17.08.2013), acesta a săvârșit atât fapta ce face obiectul prezentei cauze la data de 15.11.2012, cât și alte fapte de natură penală în privința cărora procurorul a apreciat că sunt întrunite condițiile legale pentru adoptarea unor soluții de netrimitere în judecată (faptele săvârșite la data de 19.07.2011, respectiv 07.01.2013).
Împrejurarea că anularea permisului de conducere ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii, suspendată condiționat, aplicată prin sentința penală nr. 114/05.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 17.02.2010, s-a dispus de către organul competent – șeful Brigăzii Rutiere – abia la data de 13.02.2014 (conform înscrisului aflat la f. 22 d.u.p.), deci după expirarea termenului de încercare de 3 ani și 8 luni, nu poate conduce la concluzia că în toată această perioadă inculpatul a avut dreptul de a conduce autovehicule.
În caz contrar, s-ar admite inclusiv că între data rămânerii definitive a condamnării la pedeapsa cu închisoarea a cărei executare a fost suspendată condiționat și data anulării permisului de conducere de către șeful poliției rutiere, ca procedură administrativă, aspect ce presupune în mod evident trecerea unei perioade de câteva zile, luând în considerare o comunicare efectivă și eficientă între instituțiile statului, inculpatul ar avea dreptul de a conduce autovehicule pentru ca ulterior să-l piardă ca urmare a anulării permisului de conducere.
În concret, instanța reține că la data de 15.11.2012 inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule.
Coroborând probatoriul administrat în cauză instanța constată că fapta inculpatului A. V. L. care la data de 15.11.2012, în jurul orelor 17.30, în stare de recidivă postcondamnatorie, a condus autovehiculul marca LDV cu nr. de înamtriculare IF026705 în mun. București, pe ., în condițiile în care nu avea dreptul de a conduce un autovehicul în România, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. (1968), cu aplic. art. 5 C. pen.
Instanța reține că fapta săvârșită de inculpatul A. V. L. există, a fost săvârșită de către acesta și urmează să îi aplice o pedeapsă la individualizarea căreia va ține seama că a avut o atitudine sinceră, de recunoștere a faptei comise, condiții în care este astfel posibilă aplicabilitatea prevederilor art. 396 alin. 10 C. pr. pen. („în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime ...”).
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia instanța va avea în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 74 Cod penal, instanța va avea în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și persoana inculpatului.
Din înscrisurile atașate la dosar (f. 74 și urm. d.u.p.) rezultă că inculpatul a săvârșit fapta din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 114/05.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 17.02.2010.
Totodată, din fișa cazier judiciar aflată la fila 51 din dosarul de urmărire penală, coroborată cu ordonanțele procurorului prin care s-au adoptat soluții de netrimitere în judecată pentru săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală la regimul circulației pe drumurile publice (f. 13, f. 15, f. 18, f. 20 dos. u.p. și f. 19, 20 din dosarul instanței), instanța reține că inculpatul a dat dovadă de indiferență față de normele legale privind circulația pe drumurile publice, plasându-se în mod constant în conflict cu acestea.
Pentru aceste motive, instanța preciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special astfel cum va fi redus în urma aplicării disp. art. 396 alin. 10 C. pr. pen., este de natură să asigure scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât, pe viitor, inculpatul să nu mai intre în conflict cu legea penală.
Astfel, în baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. (1968), cu aplic. art. 5 C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 C. pr. pen., va condamna inculpatul A. V. L., fiul V. și C., născut la data de 16.07.1971 în mun. București, necăsătorit, domiciliat în București, ., sector 1, cu adresa pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., sector 2, cetățean român, recidivist, CNP_, la pedeapsa de 4 luni închisoare (faptă săvârșită la data de 15.11.2012).
Va dispune interzicerea drepturilor prev. la art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C. pen. (1968), având în vedere natura faptei și împrejurarea că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu.
În baza art. 15 alin. 2 din Lg. 187/2012, art. 83 alin. 1 C. pen. (1968) va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 114/05.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 17.02.2010, și va dispune cumularea acestei pedepse cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul A. V. L. urmând să execute în final pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen. (1968) va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. (1968).
În baza art. 274 alin. 1 din C. pr. pen. va obliga inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cuantum de 520 lei conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/10.09.2015 va rămâne în sarcina statului și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.
Văzând și disp. art. 408 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. (1968), cu aplic. art. 5 C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 C. pr. pen., condamnă inculpatul A. V. L., fiul V. și C., născut la data de 16.07.1971 în mun. București, necăsătorit, domiciliat în București, ., sector 1, cu adresa pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., sector 2, cetățean român, recidivist, CNP_, la pedeapsa de 4 luni închisoare (faptă săvârșită la data de 15.11.2012).
În baza art. 15 alin. 2 din Lg. 187/2012, art. 83 alin. 1 C. pen. (1968) revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 114/05.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 17.02.2010, și dispune cumularea acestei pedepse cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul A. V. L. urmând să execute în final pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen. (1968) interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. (1968).
În baza art. 274 alin. 1 din C. pr. pen. obligă inculpatul A. V. L. să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cuantum de 520 lei conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/10.09.2015 rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.11.2015.
Președinte, Grefier,
J. M. I. P. M.
Red. /Dact. JMI/PM
2 ex./19.01.2016
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 811/2015. Judecătoria... | Ultrajul. Art.257 NCP. Sentința nr. 816/2015. Judecătoria... → |
|---|
