Ultrajul. Art.257 NCP. Sentința nr. 816/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 816/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 20-11-2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința penală nr. 816/2015
Ședința publică din 20.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. V.
GREFIER: V. A. F.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost reprezentat de procuror C. R. A.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul K. T. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută și pedepsită de art.257 alin.1 și 4 C.pen.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 20.11.2015 pentru când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.5412/P/2014 din data de 02.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 25.06.2014, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpatului K. T. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută și pedepsită de art.257 alin.1 și 4 C.pen.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că la data de 08.05.2014, în jurul orelor 19:00, inculpatul K. T. a lovit pe numitul M. M., agent șef de poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, provocându-i la falanga V mâna dreaptă o ruptură incompletă bandelată terminală ce necesită, conform raportului de expertiză medico-legală nr. A_, 5-7 zile de îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea situației de fapt reținute prin rechizitoriu, în cuprinsul acestuia au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: declarația persoanei vătămate M. M.; procesul – verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; declarațiile martorilor C. B.; declarațiile martorilor S. A.; declarațiile martorului A. Abdula Husein; declarațiile inculpatului K. T. și raport medico-legal nr. A_ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 12.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății. Prin rezoluție, judecătorul de cameră preliminară a acordat termen la data de 25.11.2014 (filele 29 – 31).
La termenul din data de 25.11.2014, persoana vătămată M. M. a declarat că își menține constituirea de parte civilă cu suma de 50.000 euro, reprezentând daune morale și materiale (fila 60).
În cauză, inculpatul a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptei și că nu dorește să dea declarație.
Ca urmare, s-a procedat la efectuarea cercetării judecătorești, fiind audiată persoana vătămată, martorul și s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză medico-legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și a judecății, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 08.05.2014 organele de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră au fost sesizate, în jurul orelor 19:15, prin intermediul stației de emisie recepție, de către agent principal de poliție S. A. cu privire la faptul că în municipiul București, pe . sectorul 1 se solicită, în sprijin un echipaj, întrucât la fața locului, agentul șef de poliție M. M., colegul său, era victima unei agresiuni din partea unei persoane de sex bărbătesc cu identitate necunoscută.
Prin procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 08.05.2014 s-au constatat următoarele: evenimentul sesizat s-a petrecut pe ..3, sectorul 1, București, iar la fața locului au fost găsite următoarele persoane: inspector de poliție T. C. – I. din cadrul Brigăzii Rutiere – Serviciul de Supraveghere Rutieră pentru Sectoarele 1 și 6, el fiind cel care a încheiat procesul verbal; numitul C. B., domiciliat în București, .-27, . 13, sector 3, în calitate de martor ocular; agent principal de poliție S. A. din cadrul Brigăzii Rutiere – Serviciul de Supraveghere Rutieră pentru Sectoarele 1 și 6, în calitate de martor ocular; numitul A. A. Husein Salman, născut la data de 11.08.1976 în Abu Dhabi, cu pașaport diplomatic nr._, domiciliat în Emiratele Arabe Unite, Abu Dhabi, în calitate de martor ocular; agent șef de poliție M. M. din cadrul Brigăzii Rutiere – Serviciul de Supraveghere Rutieră pentru Sectoarele 1 și 6, în calitate de persoană vătămată; numitul K. T., domiciliat în București, . nr. 2, ., sectorul 1, în calitate de autor.
La fața locului au fost găsite următoarele vehicule: autospeciala de poliție cu numărul MAI_ în care se afla încătușat pe bancheta dreapta spate numitul K. T.; autospeciala de poliție cu numărul MAI_ în care se afla pe bancheta dreapta spate numitul A. A. Husein Salman; autoturismul marca BMW, tipul X6, ce avea demontate plăcuțele cu numărul de înmatriculare_, situat pe sensul de mers dinspre . . I de circulație, parcat paralel cu bordura din dreapta. De la nivelul părții din față la nivelul bordurii din dreapta s-au măsurat 0,30 m, iar de la nivelul părții din spate până la nivelul părții din față a autoturismului cu nr._ s-au măsurat către înapoi 27,00 m. De la nivelul părții din spate a autoturismului până la nivelul motocicletei cu nr. MAI-_ oprită în spatele acestuia s-au măsurat către înapoi 3,60 m.; autoturismul marca Suzuki cu numărul de înmatriculare_ situat pe sensul de mers dinspre . . I de circulație, paralel cu bordura din dreapta. De la partea din față a autoturismului până la nivelul bordurii din dreapta s-au măsurat 0,70 m, iar de la partea din spate la nivelul bordurii din dreapta s-au măsurat 0,80 m. De la partea din spate a autoturismului până la nivelul bordurii din dreapta a . .-au măsurat către înapoi 4,50 m.
Cu ocazia examinării criminalistice a autoturismului BMW X6 cu nr. de înmatriculare_, s-a constatat că nu prezintă avarii vizibile. Cu ocazia cercetării interiorului acestuia, în compartimentul de depozitare situat în fața scaunului dreapta față au fost găsite următoarele: poliță de asigurare de răspundere civilă auto ./17/G17/HR nr._ pentru auto BMW X6 cu nr. de identificare a vehiculului WBAFH610500B37696 valabilă până la data de 11.04.2014; un permis de conducere de conducere eliberat de autoritățile din DUBAI numărul_ pe numele K. M. T., valabil până la 22.07.2011; un permis de conducere de conducere eliberat de autoritățile din DUBAI numărul_ pe numele K. M. T., valabil până la 22.07.2021; certificat de înmatriculare nr. B03041370 pentru autoturismul BMW X6 cu nr._ .
Din compartimentul de depozitare situat pe consola centrală a autoturismului examinat s-a găsit și ridicat o carte de rezidență permanentă . nr._ pe numele K. T..
Cu ocazia examinării criminalistice a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, acesta nu prezintă avarii vizibile, iar în interiorul acestuia nu au fost găsite bunuri, valori sau înscrisuri. În urma tratării cu praf de culoare argintie, de pe exteriorul geamului lateral stânga față, au fost relevate două urme papilare ce au fost ridicate cu folie adezivă transparentă pe suport negru în vederea continuării cercetărilor.
Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale, inculpatul K. T. arată în declarația dată în calitate de suspect, că „am purtat o discuție cu unul dintre agenții de poliție, acela mai plinuț, în urma căreia m-a mirat un gest făcut de acesta cu degetul pe abdomenul meu. (…) i-am dat mâna la o parte, i-am împins-o, prinzându-l de antebraț de frică să nu fie zgâriată mașina și spunându-i că am actele în mașină, iar plăcuțele sunt fixate în șurub, agentul de poliție, în replică reacționând prin pulverizarea în zona feței a unui spray iritant-lacrimogen. Arăt că agentul de poliție nu a manifestat o atitudine ireverențioasă față de mine cu excepția gestului cu degetul. Consider că agentul era un pic supărat în momentul venirii mele și apreciez că a folosit spray-ul față de mine din cauză că a fost deranjat de gestul meu de împingere cu mâna sau de faptul că eu surâdeam cu prietenul meu”.
De asemenea, în declarația dată, cu ocazia luării măsurii preventive, în fața judecătorului de drepturi și libertăți, inculpatul a declarat: „i-am dat peste mână; (…) nu (l-am lovit pe agentul de poliție cu pumnul în piept) întrucât acesta avea spray paralizant asupra sa, deci nu aveam cum; (…) cred că și-a rupt degetul din cauza trusei cu care a încercat să scoată plăcuțele de înmatriculare”.
Declarațiile inculpatului K. T. sunt contrazise de depoziția persoanei vătămate M. M. care se coroborează cu declarațiile martorilor C. B. și S. A..
Astfel, persoana vătămată, M. M. a declarat că la data de 08.05.2014, în jurul orelor 19:00, în timp ce efectua serviciul de patrulare și supraveghere a traficului rutier pe . motocicleta de serviciu, inscripționată cu însemnele poliției împreună cu colegul său S. A., aflat pe o altă motocicletă, a observat în trafic autoturismul marca BMW X6, de culoare albă, cu nr. de înmatriculare_ al cărui conducător auto folosea telefonul mobil și nu purta centura de siguranță, iar autoturismul avea aplicate pe geamurile laterale față, spate și pe lunetă folii de culoare neagră, ce restrâng și estompează vizibilitatea, atât din interior cât și din exterior.
Mai arată că, colegul său, numitul S. A. a efectuat semnal regulamentar de oprire, indicându-i conducătorului auto prima alveolă care permitea oprirea în condiții de siguranță și fără perturbarea traficului rutier.
Din conversația ce s-a purtat în limba engleză, întrucât conducătorul auto nu vorbea limba română a rezultat că respectivul conducător auto se afla doar în posesia permisului de conducere național, propunând ca restul documentelor, ce se aflau la proprietarul autovehiculului, să fie aduse de către acesta, în urma efectuării unui apel telefonic pentru care a cerut permisiunea.
În timp ce efectuau verificări pentru a se stabili dacă asigurarea vehiculului marca BMW model X6 este valabilă, la fața locului s-a prezentat un cetățean care a afirmat că este proprietarul autovehiculului oprit în trafic și a cărui identitate a fost stabilită ulterior în persoana numitului T. M. K. născut la data de 08.06.1973, cetățean libanez, CNP_, cu adresa din România în municipiul București, ., nr.2, ., ..
Persoana vătămată mai arată că în urma interpelării inculpatului K. T. cu privire la identitatea și calitatea sa, s-a prezentat, declinându-și calitatea de polițist și a solicitat, din nou, certificatul de înmatriculare al autovehiculului_, aducând la cunoștința inculpatului că dacă nu face dovada unei asigurări obligatorii de răspundere civilă auto obligatorie valabile, se va proceda, conform legii, la reținerea plăcuțelor cu nr. de înmatriculare.
În lipsa prezentării documentelor solicitate, persoana vătămată, agentul șef de poliție M. M. a luat un clește multifuncțional care are în componență și o șurubelniță și a inițiat acțiunea de demontare plăcuța nr. de înmatriculare spate.
În declarație se mai arată că în această împrejurare, inculpatul K. T. a reacționat violent adresând injurii și împingând organul de poliție, ceea ce a determinat dezechilibrarea acestuia. După revenirea la poziția bipedă a numitului M. M., inculpatul K. T. a aplicat acestuia o lovitură de pumn în piept și s-a manifestat mai violent, moment în care lucrătorul de poliție a luat din cob-ul motocicletei un spray iritant lacrimogen. „M-am apropiat de T. M. K., iar acesta a dat din nou cu pumnul, am încercat să parez lovitura și să-l imobilizez. În desfășurarea acestor evenimente T. M. K. mi-a prins degetul mic de la mâna dreaptă și mi l-a forțat către exterior. Am reușit să folosesc spray-ul iritant lacrimogen, în timp ce colegul meu a scos pistolul și a efectuat somație legală. Am reușit să-l imobilizăm numai după efectuarea somației. În continuare, am solicitat sprijin prin rețeaua radio din dotare”.
În același sens este și declarația dată în cursul judecății, persoana vătămată M. M. menționând că inculpatul s-a manifestat agresiv și violent, iar la solicitarea documentelor s-a uitat în ochii lui și i-a zis „Ce ești așa tare în gură”, spunându-i că nu îi dă nimic.
Ca urmare, agentul de poliție, respectiv persoana vătămată a încercat să ridice plăcuțele de înmatriculare, moment în care inculpatul a devenit și mai violent, împingând persoana vătămată, care după cum declară s-a dezechilibrat, dar nu a căzut și mergând spre inculpat, acesta a lovit persoana vătămată în zona pieptului.
Inculpatul a adresat injurii persoanei vătămate, iar cea din urmă, împreună cu colegul său au încercat să-l imobilizeze pe inculpat și să-l încătușeze. Inculpatul s-a liniștit abia când agentul de poliție S. A. l-a somat că trage, între timp venind și alte echipaje de poliție (fila 57).
Urmare a altercației dintre cei doi, persoana vătămată după circa o oră de la eveniment s-a prezentat la medic, unde s-a constatat că are degetul fracturat.
În vederea clarificării situației medicale a persoanei vătămate M. M., în cursul cercetării judecătorești s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză nr.A_ din 09.05.2014, iar potrivit Raportului de expertiză medico-legală completare nr.A_ /2015 din 22.06.2015 s-a constatat că urmare a noilor date medicale și medico-legale puse la dispoziție, precum și reinterpretarea examenului CT, a rezultat că M. M. a prezentat leziuni traumatice, fracturi degete III, IV, V mâna dreaptă care sub rezerva interpretării examenelor imagistice nu este exclus să se fi produs la data de 08.05.2014. Potrivit aceluiași raport, pentru leziunile traumatice se cuantifică o gravitate de 35 – 40 zile de îngrijiri medicale (filele 250 – 251).
Având în vedere completarea raportului de expertiză medico-legală s-a dispus trimiterea raportului la Institutul Național de Medicină Legală în vederea avizării de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală.
Potrivit avizulul nr.E2/_/2014 din data de 10.09.2015, Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală a aprobat avizarea Raportului de Expertiză Medico – Legală nr.A_ /2015 din data de 22.06.2015 efectuat de Institutul Național de Medicină Legală privind pe M. M. (fila 286).
Martorul S. A., agentul de poliție aflat în misiune împreună cu persoana vătămată, confirmă situația de fapt prezentată de persoana vătămată, acesta declarând în cursul urmăririi penale, că în timp ce patrula moto cu colegul său, M. M., la data de 08.05.2014, în jurul orelor 19:00, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit în trafic un conducător auto de altă naționalitate (arab), care a prezentat spre verificare doar permisul de conducere emis de autoritățile arabe, aducând la cunoștință că restul documentelor, în speță cele ale mașinii, sunt la proprietar, mașina condusă de el fiind a unui prieten.
Apelat telefonic, proprietarul mașinii în cauză s-a prezentat la fața locului, moment în care i-au fost cerute documentele necesare, iar acesta a interpelat lucrătorii de poliție cu privire la calitatea lor, după care li s-a adresat agresiv, opunându-se prezentării actelor.
Mai arată că în această împrejurare, colegul său, M. M. a scos o șurubelniță, pentru a proceda la demontarea plăcuței de înmatriculare din spate, moment în care proprietarul mașinii, care era o persoana înaltă, corpolentă, masivă, l-a împins, aducându-i injurii, interzicându-i verbal să se atingă de mașină, lovindu-l cu pumnul in piept și devenind agresiv prin gestica, dar și verbal.
Se mai precizează că după ce a fost lovit cu pumnul, colegul său, M. M. s-a îndreptat către motocicleta și a luat din cob-ul motocicletei un spray lacrimogen - iritant pe care l-a folosit, pulverizând în zona feței proprietarului autovehiculului oprit în trafic, două jeturi.
Cel în cauză a reacționat mai violent, lovindu-l din nou pe M. M. la nivel facial și încercând să se îndepărteze, moment în care, martorul S. A. a scos pistolul din cob-ul motocicletei, a procedat la somare conform prevederilor legale, apropiindu-se de cei doi, care se aflau într-o încleștare continuă, timp în care s-au deplasat pe trotuarul opus.
De asemenea, martorul S. A. apreciază că contuzionarea falangei numitului M. M. s-a produs în timpul încleștării între cei doi, după momentul loviturii cu pumnul în zona feței colegului său de echipaj rutier.
Cu ocazia audierii, în cursul judecății, martorul S. A. a reiterat declarația dată în cursul urmăririi penale, menționând că inculpatul a folosit un ton agresiv încă de la început, iar în momentul când persoana vătămată a încercat să demonteze plăcuțele de înmatriculare, inculpatul a devenit foarte violent, a împins persoana vătămată, în timp ce o înjura și striga că nimeni nu se va atinge de mașină.
Atât persoana vătămată, cât și martorul au declarat că inculpatul a scos din buzunar niște chei, din care una era foarte ascuțită, le-a prins între degete în vederea lovirii persoanei vătămate, spunându-i „o să vezi tu acum” (filele 137, 57).
Aspectele privind lovirile exercitate de către inculpat asupra persoanei vătămate M. M. sunt, de asemenea, descrise și confirmate de către martorul C. B. care relatează că fiind pieton pe trotuarul foarte îngust, de aproximativ 60 de cm, nu avea cum sa omită locul desfășurării altercației. Astfel, precizează că a observat doi bărbați discutând aprins, într-o poziție foarte apropiată, în spatele autovehiculului marca BMW model X6, culoare albă, înmatriculat în București.
Imediat, persoana masivă, situată înspre stradă, a lovit cu pumnul în zona plexului pe cealaltă persoană de sex masculin, (…)
Polițistul s-a întors la motocicletă, de unde a luat un spray, altercația a continuat, persoana masivă deplasându-se câțiva pași către . drumului și autovehicul. Între timp, persoana masivă a țipat: Cine ești tu să îmi ceri mie actele?! (…) că era extrem de agresiv în limbaj și agitat.
Arăt că a intervenit o luptă între cei doi, am observat cum persoana masivă a inițiat o altă lovire cu pumnul, dar precizez că din unghiul în care mă aflam nu am avut posibilitatea să surprind dacă pumnul și-a atins ținta, respectiv pe polițist.
Polițistul l-a ajuns din urmă, a avut loc din nou o încleștare, disproporția fizică de forțe fiind vădită; în acest timp polițistul a pulverizat de mai multe ori, spray care părea că nu își face efectul, iar persoana masivă, în tot acest timp, fiind agitată, dând în continuu din mâini și împingându-l pe polițist.
Lupta a continuat, cei doi deplasându-se încleștați prin fața mașinii, pe trotuar și apoi pe spațiul verde.
Și în cursul judecății, martorul a susținut cele declarate în cursul urmăririi penale, declarând că la data de 08.05.2014, când traversa de pe .-dul M. E. a observat cum inculpatul prezent în sala de judecată l-a lovit în plex pe un agent de la poliția rutieră (fila 102).
Martorul A. Abdula Husein relatează că ajungând la respectivul loc, T. a început să poarte o discuție normală cu colegul primului polițist (M. M.). Tonul discuției s-a schimbat devenind una tensionată atunci când agentul (M. M.) a început să demonteze plăcuța de înmatriculare, spate. Nu am înțeles ce se discuta, dar consider că T. se opunea demontării plăcuței.
Am văzut cum T. l-a împins cu forță, în repetate rânduri, pe agentul de poliție în zona toracelui. Eu m-am îndepărtat ușor atenționându-l pe T. că nu procedează bine cu agenții de poliție.
Am mai văzut cum un agent de poliție (M. M.) alerga după T., iar acesta îl împingea cu mâinile pentru că polițistul încerca să-i pulverizeze spray, dar nu nimerea în zona fetei.
Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că încă de la început inculpatul s-a manifestat agresiv, fiind iritat de faptul că i-au fost solicitate documentele autoturismului, probabil și din cauză că asigurarea RCA era expirată de câteva zile, iar în momentul când agentul de poliție M. M. a dorit să rețină plăcuțele cu numărul de înmatriculare_ ale autoturismului marca BMW model X6, pe care inculpatul K. T. îl împrumutase numitului A. Abdula Husein, inculpatul devenise extrem de violent, lovind agentul de poliție și adresându-i injurii.
Mai mult, inculpatul K. T. a inițiat către persoana vătămată două lovituri cu pumnul, prima în zona plexului, astfel cum rezultă și din actul medical al Spitalului U. de Urgențe București care constată o contuzie toracică și o a doua lovitură cu pumnul, fără însă a se putea preciza dacă aceasta a avut ca finalitate atingerea fizică a agentului de poliție.
De asemenea, atât martorul C. B. cât și A. Abdula Husein fac precizarea că între inculpatul K. T. și persoana vătămată au existat contacte fizice numeroase datorate încleștării celor doi, precum și a acțiunii de împingere a agentului de poliție.
Din depozițiile martorilor, rezultă că inculpatul K. T. a denotat curaj infracțional prin faptul că inițial, a manifestat față de un agent de poliție, un reprezentant al autorității de stat, o atitudine zeflemitoare, disprețuitoare, surâzând continuu la momentul sosirii la locul săvârșirii faptei, de altfel după cum însuși declară inculpatul, iar ulterior, pe lângă forța fizică utilizată, înălțând vocea, chiar strigând, către agentul de poliție.
Mai mult, inculpatul a manifestat o atitudine superioară față de organul de poliție, aspect indicat de către martorul C. B. care arată că inculpatul striga: „Cine ești tu să îmi ceri mie actele?”
Ca urmare, instanța reține că inculpatul K. T. a săvârșit fapta iritat fiind de faptul că persoana vătămată i-a solicitat documentele și deoarece nu le-a prezentat, iar asigurarea obligatorie RCA era expirată, iar agentul de poliție a încercat să demonteze plăcuțele, inculpatul a devenit și mai agresiv și violent.
În drept, fapta inculpatului K. T., constând în aceea că la data de 08.05.2014, în jurul orelor 19:00, în timp ce s-a deplasat în municipiul București, pe . sectorul 1, chemat fiind de un prieten căruia îi împrumutase mașina l-a lovit pe agentul de poliție M. M., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat 35 – 40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen. rap. la art.193 alin.2 C.pen.
Astfel, instanța constată că încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul K. T. a fost trimis în judecată este incompletă, deoarece infracțiunea de ultraj poate fi săvârșită prin modalități alternative, iar procurorul deși a reținut corect situația de fapt, a omis încadrarea juridică completă.
În aceste condiții, instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul K. T. a fost trimis în judecată și în temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen. va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul K. T. a fost trimis în judecată din infracțiunea de ultraj, prevăzută și pedepsită de art.257 alin.1 și 4 C.pen. în infracțiunea de ultraj, prevăzută și pedepsită de art.257 alin.1 și 4 C.pen. rap. la art.193 alin.2 C.pen.
În acest context, nu pot fi admise solicitările apărătorului inculpatului de chemare a persoanei vătămate în fața instanței pentru a preciza dacă formulează plângere prealabilă, infracțiunea de ultraj fiind o infracțiune care se cercetează din oficiu.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul K. T. a acționat cu intenție.
Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpatul K. T., atrăgând răspunderea penală conform art.15 alin.2 C.pen., instanța urmează să pronunțe condamnare acestuia.
La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța va avea în vedere dispozițiile art.74 C.pen.
În conformitate cu dispozițiile art.74 C.pen., instanța va avea în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care vor fi evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Astfel, instanța apreciază că fapta de ultraj săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere importanța valorilor sociale lezate, acesta ignorând cu desăvârșire autoritatea cu care sunt învestite organele de poliție, adresându-le injurii și exercitând acte de violență asupra acestora într-un loc public, fapte de natură să știrbească încrederea cetățenilor în reprezentanții acestei instituții.
Instanța reține că inculpatul a avut o atitudine nesinceră în cursul procesului penal, declarând că nu recunoaște săvârșirea faptei.
În privința circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța constată că acesta deși nu a suferit condamnări, potrivit fișei de cazier judiciar a săvârșit infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, fiind sancționat administrativ. Chiar și așa, nefiind cunoscut cu săvârșirea unor fapte cu violență, instanța consideră în mod rezonabil că fapta săvârșită de acesta are un caracter izolat. În aceste condiții, instanța apreciază că riscul ca inculpatul să comită noi fapte de natură penală este unul redus, având în vedere și profilul socio-moral al acestuia, astfel cum este relevat de înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei (face parte dintr-o familie organizată, are ocupație și domiciliu stabil).
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea față de inculpatul K. T. a unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare, aceasta fiind o sancțiune suficientă în cauză.
Sub aspectul modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a acesteia, conform art.91 alin.1 C.pen., această modalitate fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenție pentru îndreptarea inculpatului prin prisma argumentelor expuse anterior, cu atât mai mult cu cât acesta va executa efectiv pedeapsa în cazul în care în termenul de încercare va săvârși o altă infracțiune.
Totodată, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pozitive prevăzute de art. 91 alin.1 C.pen., respectiv pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, dar și condițiile negative prevăzute de art. 91 alin.3 C.pen., astfel încât nu există nici un impediment legal pentru dispunerea acestei modalități de individualizare a executării pedepsei.
În privința pedepselor complementare și accesorii, instanța reține că potrivit art.65 alin.1 C.pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a), lit.b și lit.h C.pen. a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. Totodată, conform art.67 alin.1 C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
În consecință, aplicarea unei pedepse accesorii poate fi dispusă numai dacă, în raport de criteriile prevăzute de art.67 alin.1 C.pen., instanța dispune aplicarea unei pedepse complementare.
De asemenea, în cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție - a stabilit că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Or, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii de ultraj săvârșită de către inculpat, de împrejurările cauzei, precum și de persoana acestuia, aplicarea unei pedepse complementare sau accesorii este necesară.
În aceste condiții, în temeiul art.67 rap. la art.66 alin.1 lit. a, lit.b și lit.h C.pen., instanța va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a purta pe o perioadă de 3 ani, care se va executa începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art.65 alin.1 C.pen. va interzice inculpatului ca pedeapsa accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, lit.b și lit.h C.pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art.91 alin.1 C.pen. va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 4 (patru) ani, care se calculează conform art.92 C.pen.
În temeiul art. 93 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- va comunica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.93 alin.2 lit.b și lit.d C.pen. va impune inculpatului să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate și să nu părăsescă teritoriul României, fără acordul instanței.
În conformitate cu prevederile art.378 alin.3 C.proc.pen., care prevăd că în situațiile în care legea prevede posibilitatea ca inculpatul să fie obligat la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, la termenul din data de 17.11.2015, inculpatul a fost întrebat dacă își manifestă acordul în acest sens, ocazie cu care a dat o declarație în sensul că dorește să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.
În temeiul art.93 alin.3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul K. T. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 2 sau în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 6 București.
În temeiul art.91 alin.4 C.pen. va atrage atenția inculpatului K. T. asupra dispozițiilor art.96 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau în caz de neexecutare a obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege, precum și dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune.
În temeiul art.399 alin.1 C.proc.pen. rap. la art.241 alin.1 lit.b C.proc.pen. va înceta de drept măsura controlului judiciar.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2000 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul K. T., în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în Sistemul Național de date Genetice Judiciare.
Cu privire la latura civilă, instanța reține că în cursul urmăririi penale persoana vătămată M. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 euro.
La termenul din data de 25.11.2014, înainte de a se da citire actului de sesizare, la interpelarea instanței, persoana vătămată M. M. a declarat că își menține constituirea de parte civilă cu suma de 50.000 euro, reprezentând daune morale și materiale (fila 60).
Aavând în vedere că în cauză acțiunea civilă a fost alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea succesorilor persoanei vătămate ca părți civile, se constată incidența în cauză a dispozițiilor art.19 alin.1 C.proc.pen., conform cărora repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile.
Instanța urmează a analiza dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1357 din Codul civil: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția.
În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta constă în acțiunea inculpatului K. T. de lovire a persoanei vătămate M. M., care s-a constituit parte civilă.
Prejudiciul părții civile constă în suferința psihică produsă ca urmare a loviturilor primite, dar și în cheltuielile pe care aceasta a fost nevoită să le suporte ca urmare a acestui fapt.
Vinovăția presupune o atitudine de conștiință față de faptă și de urmările ei și un act de voință, sub impulsul căruia este realizată fapta. Astfel cum a fost analizat în cele ce preced, inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției.
Din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă cu certitudine existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, în sensul că loviturle aplicate persoanei vătămate au avut ca urmare directă 35 – 40 de zile de îngrijiri medicale și indirect a condus la provocarea unei suferințe psihice acesteia.
Instanța reține, că în materia răspunderii civile delictuale, răspunderea pentru fapta ilicită este integrală, trebuind a fi acoperit integral prejudiciul efectiv produs, conform art.1381 alin.1 C.civ., iar spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe.
În ceea ce privește daunele materiale, instanța reține că persoana vătămată nu a făcut dovada acestora, îngrijirile medicale acordate fiind gratuite.
Cu privire la daunele morale, repararea daunelor morale este și trebuie sa fie înțeleasă, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate.
Se poate acorda, astfel, o indemnitate cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent - o suma de bani - care îi permite sa-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. De aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine sa compenseze prejudiciul, și nu prejudiciul ca atare.
Din acest motiv, în repararea prejudiciului nepatrimonial instanța va stabili o sumă necesară nu atât pentru a repune victima într-o situație similară cu cea avută anterior, care de altfel este imposibilă în cauza de față, cât de a-i procura satisfacții de ordin moral susceptibile de a alina suferințele suportate.
Daunele morale constând în durerile fizice sau psihice, determinate de cauzarea leziunilor traumatice vor fi acordate cu caracter compensator având în vedere intenția inculpatului de a lovi persoana vătămată.
În acest sens au fost audiați martorii B. F. C. și
Martorul B. F. C. a declarat că este coleg de serviciu cu persoana vătămată și că are cunoștință că persoana vătămată în urma unui eveniment și-a rupt degetul.
A precizat că de la producerea evenimentului persoana vătămată are o anumită teamă și a solicitat să nu conducă mașina sau motocicleta în timpul misiunilor pe care le efectuează.
De asemenea, a precizat că știe că nu a putut să conducă din cauza problemei de la mână, dar știe că i-a fost și teamă (fila 204).
În cauză a fost audiată și martora D. S. G., care a avut o relație de concubinaj cu persoana vătămată și care a declarat că are cunoștință de eveniment, că în noaptea respectivă trebuia să ajungă acasă la ora 22:00, dar a ajuns la ora 05:00, iar ulterior a aflat că are un deget fracturat.
A precizat că a făcut recuperare, că o perioadă destul de lungă nu putea să doarmă, îl durea degetul și îi amorțea mâna, menționând că are cunoștință că și acum îi amorțește mâna (fila 208).
În consecință, instanța apreciază că prejudiciul moral încercat de partea civilă în urma leziunilor, consecință a faptei ilicite a inculpatului, îl îndreptățește pe acesta la acordarea de daune morale, însă nu în cuantumul solicitat. La stabilirea cuantumului instanța are în vedere ideea acordării unei reparații corespunzătoare, ceea ce presupune aproximarea prejudiciului și o echivalare în drepturi bănești, urmând a se acorda în parte suma solicitată.
Astfel, instanța apreciază ca fiind întemeiată pentru compensarea prejudiciului moral suma de 10.000 euro, echivalentul în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data plății efective, cu titlu de daune morale.
Ca urmare, în temeiul art.397 C.proc.pen. rap. la art.19, 20 și 25 C.proc.pen. și art.1357 C.civ. va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. M. și va obliga pe inculpatul K. T. la plata sumei de 10.000 euro, echivalentul în lei la data efectuării plății, reprezentând daune morale.
În temeiul art.397 C.proc.pen. rap. la art.19, 20 și 25 C.proc.pen. și art.1357 C.civ. va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. de Urgență București și va obliga pe inculpatul K. T. la plata sumei de 450 lei, reprezentând contravaloarea analizelor medicale și contravaloarea consultului medical de specialitate a persoanei vătămate M. M..
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen. va obliga pe inculpatul K. T. la plata sumei de 2500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul K. T. a fost trimis în judecată.
În temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul K. T. a fost trimis în judecată din infracțiunea de ultraj, prevăzută și pedepsită de art.257 alin.1 și 4 C.pen. în infracțiunea de ultraj, prevăzută și pedepsită de art.257 alin.1 și 4 C.pen. rap. la art.193 alin.2 C.pen.
În temeiul art.257 alin.1 și 4 C.pen. rap. la art.193 alin.2 C.pen. condamnă pe inculpatul K. T. la pedeapsa de 2 (doi) și 6 (șase) luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj.
În temeiul art.67 alin.1 C.pen. rap. la art.66 alin.1 lit.a, lit.b și lit.h C.pen., aplică inculpatului K. T. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 (cinci) ani, urmând a fi executată conform art.68 alin.1 lit.b C.pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art.65 alin.1 C.pen. aplică inculpatului K. T. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, lit.b și lit.h C.pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.
În temeiul art.91 C.pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 2 (doi) ani închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 4 (patru) ani, calculat potrivit dispozițiilor art.92 C.pen.
În temeiul art.93 C.pen., inculpatul K. T. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a.) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;
b.) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c.) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d.) să comunice schimbarea locului de muncă;
e.) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.93 alin.2 lit.b și lit.d C.pen. instanța impune inculpatului K. T. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate și să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.
În temeiul art.93 alin.3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul K. T. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 2 sau în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 2 pe o perioadă de 60 de zile.
În temeiul art.91 alin.4 C.pen. atrage atenția inculpatului K. T. asupra dispozițiilor art.96 C.pen.
În temeiul art.404 alin.4 lit.a C.proc.pen. rap. la art.72 C.pen. deduce durata reținerii și arestării preventive de la data de 09.05.2014 la data de 28.05.2014.
În temeiul art.399 alin.1 C.proc.pen. rap. la art.241 alin.1 lit.b C.proc.pen. încetează de drept măsura controlului judiciar.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2000 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul K. T., în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în Sistemul Național de date Genetice Judiciare.
În temeiul art.397 C.proc.pen. rap. la art.19, 20 și 25 C.proc.pen. și art.1357 C.civ. admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. M. și obligă pe inculpatul K. T. la plata sumei de 10.000 euro, echivalentul în lei la data efectuării plății, reprezentând daune morale.
În temeiul art.397 C.proc.pen. rap. la art.19, 20 și 25 C.proc.pen. și art.1357 C.civ. admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. de Urgență București și obligă pe inculpatul K. T. la plata sumei de 450 lei, reprezentând contravaloarea analizelor medicale și contravaloarea consultului medical de specialitate a persoanei vătămate M. M..
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă pe inculpatul K. T. la plata sumei de 2500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Judecător O. V. Pentru grefier aflat în CO
Grefier șef
V.O. 29 Decembrie 2015
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 739/2015.... → |
|---|
