Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 302/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 302/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 07-05-2015

document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

SENTINȚĂ PENALĂ NR.302

Ședința publică la data de 07.05.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: D. B. A.

GREFIER: A. A.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost reprezentat prin procuror U. M..

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat AL D. M. și pe parte civilă S.C. U. L. CORPORATION IFN S.A., având ca obiect-înșelăciunea (art.244 NCP).

Prezența și dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 30.03.2015, fiind consemnate în aceea încheiere de ședință, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a stabilit termen pentru pronunțare la data de 09.04.2015, apoi în aceeași compunere și pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea la data de 23.04.2015 și apoi la data de astăzi 07.05.2015.

INSTANȚA,

1. Prin Rechizitoriul nr. 945/P/2012 din data de 09.04.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 09.05.2014 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului AL D. M. fiul lui A. si M. Th, născut la 04.11.1976 în Irak, cu reședința în București, . A, .. B, ., arestat în altă cauză, cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptăprev. de art. 244 alin.1, 2 cu aplicarea art.5 C.pen.

În fapt, s-a reținut că în perioada noiembrie 2008 – februarie 2009, inculpatul, prin manopere dolosive, a indus în eroare partea vătămată S.c. U. L. Corporation IFN S.a., determinând-o să încheie contracte de leasing cu privire la trei autoturisme în favoarea S.c. Broscuța Oaky Cofee S.r.l.. Ulterior ridicării autoturismelor, nu a plătit nicio sumă de bani în condițiile în care ratele de leasing și valorile reziduale care trebuiau plătite pentru cele trei autoturisme au fost în valoare totlă de 61.953 euro.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, faptăprev. de art. 244 alin.1, 2 cu aplicarea art.5 C.pen..

Prin rezoluția 945/P/2012 din data de 05.12.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale fată de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune faptă prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 din C.pen. din 1969.

Totodată prin aceeași rezoluție s-a dispus începerea urmăririi penale în rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. și ped. de art. 288 alin. 1 C.pen. din 1969, fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. de art.290 alin.1 C.pen. din 1969, uz de fals faptă prev. și de art. 291 C.pen. din 1969, falsificarea de instrumente oficiale faptă prev. și ped. de art. 286 alin.1 C.pen. din 1969, folosirea instrumentelor oficiale false prev. și ped. de art. 287 alin. 1 C.pen. din 1969, fals privind identitatea faptă rev. Și ped. de art. 293 C.pen. din 1969 și participare improprie (instigare) la fals intelectual faptă prev. și ped. de art. 31 C.pen. din 1969 rap. la art. 289 alin. 1 C.pen. din 1969 (fapte comise în legătură cu înmatricularea din data de 15.12.2010), precum și începerea urmăririi penale în rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. și ped. de art. 288 alin. 1 C.pen. din 1969, fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. de art.290 alin.1 C.pen. din 1969, uz de fals faptă prev. și de art. 291 C.pen. din 1969, falsificarea de instrumente oficiale faptă prev. și ped. de art. 286 alin.1 C.pen. din 1969, folosirea instrumentelor oficiale false prev. și ped. de art. 287 alin. 1 C.pen. din 1969, fals privind identitatea faptă rev. Și ped. de art. 293 C.pen. din 1969 și participare improprie (instigare) la fals intelectual faptă prev. și ped. de art. 31 C.pen. din 1969 rap. la art. 289 alin. 1 C.pen. din 1969 (fapte comise în legătură cu înmatricularea din data de 09.06.2011).

Prin ordonanța a Parchetului de pe lângă Tribunalul București din data de 30.10.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul Al D. M. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptăprev. de art. 244 alin.1, 2 cu aplicarea art.5 C.pen.

Prin ordonanța 1587/P/2012 din data de 03.10.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra autoturismului marca Toyota Rav4, . JTMBH31V30D002038, cu nr. de înmatriculare_, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune (f.83-f.84 d.up Vol I).

În dosarul cauzei au fost efectuate următoarele activități și fost întocmite următoarele acte:

 sesizare S.c. U. L. Corporation IFN S.a..

 plângere penală formulate de PAKZADMOGHADDAM REZA și declarații în calitate de persoană vătămată

 contracte de leasing financiar_/2008,_/2008,_/2008 și anexele acestora

 cerere de finanțare pentru persoane juridice din data de 25.11.2008 adresată de S.c. Broscuța OAKY Cofee S.r.l. către S.c. U. L. Corporation IFN S.a.,

 declarație suspect / inculpat Al D. M.

 declarații martor G. S. M.

 declarații martor G. A. M.

 declarații martor P. A. E.

 declarații martor Jasiam Mesaraa Th

 declarații martor A. M. M.

 declarații martor C. M.

 declarații martor R. P.

 declarații martor M. F.

 declarații martor B. C. V.

 declarații martor Asz Jamal

 declarații martor Abu Azash Imad

 contract de cesiune părți sociale S.c. Broscuța OAKY Cofee S.r.l. încheiat între G. M., G. A. M. și Jasiam Mesaraa Th

 raport de constatare tehnico – științifică nr. 445.193/05.05.2012

 procese verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșe foto

 carte de identitate a vehiculului Toyota Rav4, . JTMBH31V30D002038 emisă de registrul Auto Român

 fișă de înmatriculare a autoturismului Toyota Rav4, . JTMBH31V30D002038

 factură de vânzare cumpărare între S.c. U. L. Corporation IFN S.a. și S.c. Broscuța OAKY Cofee S.r.l.

 factură de vânzare cumpărare între S.c. Broscuța OAKY Cofee S.r.l. și PAKZADMOGHADDAM REZA

 raport de constatare tehnico – științifică din 03.09.2012

2. În cursul cercetării judecătorești,constatând conform art. 349 C.pr.pen. că probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei și ținând cont de cererea inculpatului Al D. M., care a recunoscut faptele așa cum acestea au fost reținute prin actul de sesizare al instanței solicitând aplicarea procedurii prevăzută art. 375 alin.1 C.pr.pen, instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat a dispus ca judecarea cauzei sa se fac numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală motiv pentru care a soluționat cauza penală dedusă judecății conform acestei proceduri.

3. Analizând materialul probator instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin plângerea penală depusă la data de 28.02.2011 S.c. U. L. Corporation IFN S.a. a sesizat organele de poliție solicitând efectuarea de cercetări împotriva numiților Brebla S. M., Abu Ayash Imad și S.c. Broscuța OAKY Cofee S.r.l. cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune faptă prev. și ped. de art. 215 alin. 3 C.pe. din 1969 (f.1-f.9 vol. I d.up).

În motivarea plângerii aceștia au susținut că martorul G. S. M., în calitate de asociat și administrator al S.c. Broscuța OAKY Cofee S.r.l., prin încheierea contractului de leasing financiar nr._/BROSCUTA-1-004, a achiziționat în sistem leasing un autoturism marca Toyota Rav4, . sașiu JTMBH31V30D002038, cu nr. de înmatriculare_, pentru ca ulterior să nu plătească nicio rată contractuală, să procedeze la înmatricularea acestuia pe numele societății prin folosirea de acte false și să îl înstrăineze către o terță persoană.

De asemenea din actele dosarului a rezultat faptul că S.c. Broscuța OAKY Cofee S.r.l., prin G. S. M., în calitate de asociat și administrator, a încheiat contractul de leasing financiar nr._/BROSCUTA-1-003 având drept obiect un autoturism Peugeot 308 (f.169-f.197 vol. I d.up.) și contractul de leasing financiar nr._/BROSCUTA-1-002 având drept obiect un autoturism Peugeot 207, fără ca ulterior să achite nicio obligație contractuală (f.198-f.226 vol. I d.up.)

Autoturismele ce fac obiectul celor trei contracte anterior menționate au fost predate conform înțelegerii împrejurare ce rezultă din procesele verbale de predare primire (f.231-f.232 vol. I d.up.).

Totodată conform înscrisurilor depuse de către persoana vătămate, în baza acestor contracte nu a fost achitate nicio rată scadentă.

Conform certificatului ONRC la momentul încheierii contractelor S.c. Broscuța OAKY Cofee S.r.l. avea drept asociați pe numiții G. A. – M. și G. S. M., ce figurau și ca administratorii acesteia (f.243-f.245 vol. I d.up.), iar în urma rapoartelor de constatare tehnico științifică nr.445.193 din data de 05.05.2012 (f.247-f.262 vol. I d.up.) și nr._ din 29.09.2011 (f.270-f.288 vol. I d.up.) s-a stabilit că semnăturile aplicate pe contractele de leasing și pe actele aferente acestora au fost executate de martorii G. S. M. și P. A. E., iar ștampilele aplicate au fost create de către ștampila aparținând „S.c. Broscuța OAKY”.

Instanța constată că deși, așa cum a menționat anterior la momentul încheierii contractelor de leasing financiar 26.11.2008 în evidențele ONRC apăreau ca asociați ai S.c. Broscuța OAKY numiții G. A. – M. și G. S. M., societatea a fost înstrăinată, la data de 04.11.2008, aceștia cesionând acțiunile către Jasiam Mesaraa Th, mama inculpatului Al D. M., așa cum rezultă din contractul din data de 04.11.2014 ( f.59-f. 61, f.115 vol. II d.up.), modificările în eviențele Oficiului Național al Registrului Comerțului fiind efectuate la data de 07.01.2009 prin încheierea nr. 1128 a Tribunalului București pronunțată în dosarul_/2008 (f.118 vol. II d.up.).

Cum nu au fost plătite ratele contractuale S.c. U. L. Corporation IFN S.a. a procedat la reziliere contractelor de leasing financiar, iar în data de 09.03.2010 a fost recuperat unul dintre autoturismele Peugeot, motiv pentru care, la data de 10.03.2010 acțiunile S.c. Broscuța OAKY Cofee S.r.l. a fost cesionate către numitul Abu Ayash (f.51 vol. II d.up.). La data de 19.04.2010 s-a reușit recuperarea celui de-al doilea autoturism Peugeot.

Fiind audiat martorul G. S. M. a recunoscut faptul că a semnat cele trei contracte de leasing, precizând că la acel moment nu mai avea nicio calitate în cadrul S.c. Broscuța OAKY Cofee S.r.l. care fusese înstrăinată, însă la rugămințile inculpatului care a motivat că această schimbare nu fusese înregistrată la ONRC și că dorește achiziționarea celor trei autoturisme cât mai repede, a fost de acord să le încheie înscrisurile.

Martora P. E. A. a declarat că la recomandarea mătușii sale, martora G. A. M., a fost angajată de inculpatul Al D. M. în vederea administrării S.c. Broscuța OAKY, perioadă în care l-a însoțit pe acesta la dealerii Toyota și Peugeot de unde a ridicat cele trei autoturisme.

Totodată martora M. F., fosta soție a inculpatului, a declarat că acesta a preluat S.c. Broscuța OAKY S.r.l. în cursul lunii noiembrie, iar în luna februarie 2009 a primit cheile actele și autoturismul Toyota Rav4 drept cadou de la numitul Al D. M., pe care l-a folosit timp de două luni până în momentul în care a divorțat de acesta.

Fiind audiat în timpul urmăririi penale inculpatul nu are recunoscut că a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, pentru ca la primul termen de judecată să solicite aplicare dispozițiilor art. 374 alin. 4 C.pr.pen., menționând că este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Coroborând materialul probator administrat în cauză instanța reține că situația de fapt reținută în rechizitoriu este pe deplin dovedită și demonstrează fără nicio îndoială că inculpatul Al D. M. a achiziționat în fapt cele trei autoturisme ce fac obiectele contractelor de leasing financiar nr._/BROSCUTA-1-004, nr._/BROSCUTA-1-003 și nr._/BROSCUTA-1-002 prin inducerea în eroare a persoanei vătămate S.c. U. L. Corporation IFN S.a. Astfel declarațiile martorilor se coroborează în întregime iar împrejurarea că nu a fost achitată nicio rată aferentă contractului întărește convingerea instanței. În același timp instanța reține reaua credință a inculpatului și prin prisma faptului că a acesta nu a predat niciunul din autoturisme după ce contractele au fost reziliate și că a încercat ascunderea acestora prin înstrăinări succesive ale acțiunilor S.c. Broscuța OAKY S.r.l.. În același timp instanța constată că autoturismul Toyota Rav4, . sașiu JTMBH31V30D002038, cu nr. de înmatriculare_ a fost înstrăinat către numitul PAKZADMOGHADDAM REZA prin falsificarea actelor de proveniență a mașinii.

4. În drept,conform art. 15 alin.2 din Constituția României “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” iar potrivit. art.5 din Legea 286/2009 privind Codul Penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Astfel aplicarea legii penale mai favorabile are un caracter obligatoriu iar pentru a aplica dispozițiile anterior menționate trebuie îndeplinite mai multe condiții precum: succesiunea de reglementări ulterior comiterii faptei, prezența unui element de continuitate între cele două reglementări precum și existența unor diferențe intre pedepsele aplicabile.

Pentru a determina legea penală mai favorabilă instanța instanța urmează a se raporta la o . elemente cum ar fi: condițiile de incirminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, cuantumul sau conținutul pedepselor normele privitoare participație și la recidivă.

Instanța constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.pr.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Cum infracțiunea de care este acuzat inculpatul a fost săvârșită în anul 2008, anterior schimbărilor legislative, instanța este obligată să analizeze legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.

Conform vechii reglementări fapta inculpatului constituia infracțiunea de înșelăciune faptă 215 alin. 1,2 și 3 din C.pen. din 1969, iar in conformitate cu prevederile noii reglementări fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune faptăprev. de art. 244 alin.1, 2, cele două prevederi fiind prezente atât în vechea reglementare cât și în cea nouă.

În ceea ce privește elementul material al infracțiunilor, acesta constă în inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărate a împrejurării că inculpatul dorește încheierea celor trei contracte de leasing, împrejurare neadevărată inculpatul urmărind doar procurarea în mod ilegal a celor trei autoturisme, neavând nicio clipă intenția de a le plăti obligațiile contractuale. Inculpatul a creat așadar o falsă reprezentare a realității, iar mijlocul prin care a reușit inducerea în eroare a părții civile fiind unul fraudulos – prezentarea ca acționare a S.c. Broscuța OAKY S.r.l.. a altor persoane decât cele care erau în mod adevărat. Totodată se observă că inculpatul a încheiat contractele de leasing în interesul său iar nu al societății. Este fraudulos acel mijloc care în mod obișnuit inspiră încredere, înlătură orice bănuială și dispensează de efectuarea altor diligențe, faptul că autoturismele urmau a fi folosite în interesul S.c. Broscuța OAKY S.r.l. și nu a inculpatului, persoană cu antecedente penale, a conferit încredere parții civile care era îndreptățită să creadă că societatea comercială va achita contravaloarea contractelor de leasing. Totodată inculpatul a folosit o societate a cărui administrator nu era, pentru a încheia contractele de leasing.

Urmarea imediată a faptei constă într-o pagubă ce s-a produs în patrimoniul S.c. U. L. Corporation IFN S.a.. aceasta suferind un prejudiciu reprezentând contravaloarea contractului nerespectat.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate, instanța reține că inducerea în eroare a părții civile a avut aptitudinea reală de a produce o pagubă în patrimoniul ei, folos material necuvenit, caracterul injust al acestuia decurgând din împrejurarea că inculpatul a prezentat părții civile o situație nereală.

Din punct de vedere subiectiv inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (respectiv obținerea autoturismelor în mod injust) și l-a și urmărit, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției directe prevăzută de art.16 alin.3 lit.a C.pen..

Astfel instanța constată că există o continuitate între cele două reglementări motiv pentru care prima condiție este îndeplinită fapta inculpatului constituind infracțiune atât prin prisma vechii reglementări cât și față de prevederile noului Cod Penal.

În ceea ce privește pedeapsa aplicabilă numitului Al D. M. instanța constată că în conformitate cu art. 215 alin. 2 și 3 din C.pen. din 1969 inculpatul îi poate fi aplicată o pedeapsă cuprinsă între 3 ani și 15 ani de închisoare (2 ani și 10 luni reduse cu o treime ca efect a dispozițiilor art. 394 alin. 10 c.pr.pen.), iar în conformitate cu prevederile art. 244 alin. 2 pedeapsa aplicabilă inculpatului este cuprinsă între 1 an și 5 ani închisoare (8 luni și 3 ani și 4 luni ca efect al reducerii limitelor pedepselor).

Studiind fișa de cazier judiciar al inculpatului instanța constată că prin sentința penală nr.126/2011 a Curții de Apel București, Secția a II –a penală (rămasă definitivă la data de 18.10.2011) s-a aplicat o pedeapsa principală rezultantă de un an și 4 luni de închisoare, provenind din două pedepse de câte de un an si 4 luni de închisoare, o pedeapsa de 4 luni de închisoare și trei pedepse de câte 2 luni de închisoare.

Pe de altă parte, prin sentința penală nr. 900/2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală (rămasă definitivă la data de 27.02.2013), același petent - condamnat a fost condamnat la o pedeapsa principală rezultantă de trei ani și 6 luni de închisoare, provenind din următoarele componente: două pedepse de câte de 2 ani si 6 luni de închisoare, o pedeapsa de 3 ani de închisoare, cinci pedepse de câte 6 luni de închisoare precum și un spor de pedeapsă de 6 luni de închisoare.

Prin sentința penală nr.132 a Tribunalul Ilfov - Secția Penală pronunțată la data de 25.09.2013 în dosar nr._ cele patrusprezece infracțiuni au fost descontopite și repuse în individualitatea lor și ulterior contopite numitul Al D. M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani de închisoare, la care aplică un spor de un an de închisoare, în final acesta urmând să execute o pedeapsă principală rezultantă de 4 ani de închisoare.

Cum infracțiunea care face obiectul prezentului dosar a fost comisă în luna noiembrie 2008 instanța constată că aceasta este concurentă cu infracțiunile la care susnumitul a fost condamnat prin cele două sentințe penale, și contopite prin sentința penală nr.132 a Tribunalul Ilfov - Secția Penală.

Instanța constată că prin decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.proc.pen.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin. 2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

În ceea ce privește stabilirea pedepsei instanța consideră că o pedeapsă orientată spre minim este aptă să atingă scopul preventiv și represiv. În vederea stabilirii pedepsei instanța are în vedere modul elaborat de săvârșirea a infracțiunii pe care inculpatul l-a pus în practică, încerările acestuia de a ascunde modul de săvârșire a infracțiuni prin interpunerea unor persoane în vederea creării unei aparențe de vinovăție a acestora, precum și faptul că pe timpul urmăririi penale nu a oferit organelor judiciare relații cu privire la infracțiunea de care este acuzat. În același timp instanța reține că inculpatul nu este recidivist.

Pentru aceste motive instanța consideră că aplicarea unei pedeapse de 3 (trei) ani stabilită conform vechiului Cod penal și una de 1 (un) an și 6 (șase) luni conform Codului penal din 2009 este aptă a constitui un avertisment pentru inculpat în vederea prevenirii de săvârșire pe viitor a unor alte infracțiuni.

Astfel la prima vedere, mai favorabil este Noul Cod penal însă continuând raționamentul instanța observă că, din acest moment, tratamentul sancționator este diferit. În cazul concursului de infracțiuni pe vechiul Cod penal (art.34 alin.1 lit.b C.pen. 1969), instanța ar urma să aplice pedeapsa cea mai grea de 3 (trei ani) închisoare care va fi sportită cu un an (sport stabilit anterior prin sentințele penale), instanța urmând să mai aplice inculpatului un spor de 6 (șase) luni închisoare pentru a releva tratamentul sancționator mai aspru în cazul pluralității de infracțiuni. În consecință, pedeapsa rezultantă ar fi de 4 ani și 6 luni închisoare.

În schimb, în cazul concursului de infracțiuni pe noul Cod penal, instanța ar urma să aplice pedepsa cea mai grea, respectiv 3 ani, la care s-ar adăuga un spor obligatoriu de 4 ani și 6 luni închidoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite respectiv de 12 ani și 6 luni – două pedepse de câte de un an si 4 luni de închisoare, o pedeapsa de 4 luni de închisoare și cele trei pedepse de câte 2 luni de închisoare, două pedepse de câte de 2 ani si 6 luni de închisoare, cele cinci pedepse de câte 6 luni de închisoare precum și o pedeapsă de 1 an și 6 luni aplicată prin prezenta) – art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009, rezultând o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.

Astfel este evident că vechiul cod penal este mai favorabil inculpatului având în vedere că pedepsa rezultată este mai mică.

Pentru aceste motive în temeiul art. 215 alin. 1, 2 și 3 cu aplic art. 374 alin.4, 396 alin. 10 și art. 5 C.pen. condamnaă pe inculpatul AL D. M. fiul lui A. si M. Th, născut la 04.11.1976 în Irak, cu reședința în București, . A, .. B, ., la pedeapsa de 3 ani închisoare cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă calificată.

În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).

Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală). Or, natura faptei săvârșite de inculpat, susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Față de aceste considerente, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și b C.pen. 1969.

Instanța va constata în baza art.33 lit. a C.pen. 1969 că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.126/2011 a Curții de Apel București, Secția a II –a penală (rămasă definitivă la data de 18.10.2011) și prin sentința penală nr. 900/2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală (rămasă definitivă la data de 27.02.2013) sunt concurente cu infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar.

In temeiul art. 36 alin. 2 Cod penal din 1969 descontopește pedeapsa principală rezultantă de un 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.132 a Tribunalul Ilfov - Secția Penală pronunțată la data de 25.09.2013 în dosar nr._ (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2081 din 11.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I Penală ) în următoarele componente: cele două pedepse de câte de un an si 4 luni de închisoare, pedeapsa de 4 luni de închisoare și cele trei pedepse de câte 2 luni de închisoare, cele două pedepse de câte de 2 ani si 6 luni de închisoare, pedeapsa de 3 ani de închisoare, cele cinci pedepse de câte 6 luni de închisoare și sporul de 1 an închisaore.

In temeiul art.34 alin. 1 lit. b) Cod penal, contopește cele 14 pedepse principale mai sus indicate, repuse in individualitatea lor cu pedeapsa aplicată prin prezenta de 3 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani, la care instanța va aplica un spor de 6 luni închisoare care se va adăuga sporului de un an închisoare, așa cum a fost stabilit prin sentința penală nr.132 a Tribunalul Ilfov - Secția Penală pronunțată la data de 25.09.2013 în dosar nr._, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În stabilirea sporului instant are în vedere că prin sentința penală nr.132 a Tribunalul Ilfov - Secția Penală pronunțată la data de 25.09.2013 în dosar nr._ i s-a aplicat un spor de 1 an la care prezenta instanța va mai aplica un spor de 6 luni închisoare. Astfel instanța reține că inculpatul a fost condamnat pentru cincisprezece infracțiuni săvârșire în concurs, motiv pentru care raportat la numărul mare a faptelor antisociale instanța consideră că se impune, mărirea sporului la 1 an și 6 luni închisoare. Instanța reține că inculpatul a săvârșit într-o perioadă relativ scurtă un număr de 15 infracțiuni fapt ce denotă o adevărată îndeletnicire a acestuia de a încălca normele de conviețuire socială.

In temeiul art.65 Cod penal din 1969 menține pedeapsa complementară aplicată petentului condamnat prin sentința penală nr.900/2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală (rămasă definitivă la data de 27.02.2013), pedeapsă complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a) și litera b) Cod penal pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale rezultante de 4 ani de închisoare.

In temeiul art.71 Cod penal din 1969 interzice petentului - condamnat, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a) și litera b) Cod penal.

In temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal din 1969, raportat la art. 88 Cod penal din 1969, deduce din cuantumul pedepsei principale rezultante de 4 (patru) ani și 6 (șase) de închisoare aplicate petentului - condamnat, durata reținerii, arestării preventive sau deținerii acestuia, inclusiv în altă cauză, de la 13.08.2008 la 20.08.2008 inclusiv, de la 20.10.2011 la 19.02.2013 inclusiv, precum si de la 27.02.2013 la zi.

Dispune ca, la momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe, să se anuleze mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.255/2013, emis de către Tribunalul Ilfov - Secția penală, și să se emită un nou mandat de executare a pedepsei închisorii, de către Judecătoria Sectorului 1 București, pentru pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța constată că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 28.963,47 lei constând în contravaloarea facturilor emise și neîncasate aferente contractului de leasing financiar nr._/BROSCUTA-1-004/26.11.2008, precum și la plata sumei 24.067,08 euro reprezentând contravaloarea ratelor de leasing nefacturate de la rezilierea aceluiași contract.

Cum inculpatul a recunoscut aceste debite instanța va admite acțiunea și va dispune obligarea condamnatului la plata sumei de 28.963,47 lei constând în contravaloarea facturilor emise și neîncasate aferente contractului de leasing financiar nr._/BROSCUTA-1-004/26.11.2008 și 24.067,08 euro reprezentând contravaloarea ratelor de leasing nefacturate de la rezilierea aceluiași contract.

Astfel chiar dacă inculpatul nu este parte în fapt în contractual de leasing financiar nr._/BROSCUTA-1-004/26.11.2008 întrucât nu și-a asumat conținutului acestuia în niciun fel, instanța constată că potrivit Codului civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Potrivit Vechiului cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Principiul reparației integrale constând în acoperirea prejudiciului efectiv produs precum și în foloasele nerealizate (damnum emergensși lucrum cessans) impune obligarea inculpatului în cauză la plata atât a, cât și a dobânzilor și penalităților de întârziere calculate în condițiile contractuale stipulate cu unitate bancară.

În ceea ce privește cererea S.c. U. L. Corporation IFN S.a. de a obliga inculpatul la restituirea autoturismului Toyota Rav4 . JTMBH31V30D002038, cu nr. de înmatriculare_, instanța constată că este neîntemeiată atât timp cât inculpatul nu a fost proprietar al autoturismului, ci acesta aparținea S.c. Broscuța OAKY Cofee S.r.l., motiv pentru care numai această societate poate fi obligată la restituire autoturismului întrucât ea este parte contractantă iar nu inculpatul. Totodată instanța are în vedere că autoturismul a fost înstrăinat către Pakzadmoghaddam Reza pe baza unor acte false, iar prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la acest aspect.

Astfel instanța consideră că restituirea sau nu a autoturismului către S.c. U. L. Corporation IFN S.a. depinde sau nu de buna credință a persoanei vătămate Pakzadmoghaddam Reza, aspect ce se va lămuri după ce se va stabili întreaga situație de fapt aferentă cauzei. Instanța observă că s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la falsificarea cărții de identitate a vehiculului, înscris emis de Registrul Auto Român, fișă de înmatriculare a autoturismului Toyota Rav4, . JTMBH31V30D002038, factură de vânzare cumpărare între S.c. U. L. Corporation IFN S.a. și S.c. Broscuța OAKY Cofee S.r.l., factură de vânzare cumpărare între S.c. Broscuța OAKY Cofee S.r.l. și Pakzadmoghaddam Reza.

Instanța nu se poate pronunța asupra restituirii autoturismului Toyota Rav4 atât timp cât nu sunt lămurite toate aspectele cu privire la împrejurările în care a fost înstrăinat acest autoturism către numitul Pakzadmoghaddam Reza, deoarece, având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la aplicarea art. 1 Protocolul 1 din Convenție, nu poate înlătura o nedreptate ce a fost cauzată S.c. U. L. Corporation IFN S.a. prin cauzarea unui prejudiciu unei alte persoane, care până la proba contrară este de buna-credință.

Astfel S.c. U. L. Corporation IFN S.a. poate introduce o acțiune civilă în care poate solicita revendicare autoturismului de la numitul Pakzadmoghaddam Reza.

Totodată instanța consideră că nu sunt aplicabile disp. art.25 alin.2 C.pr.pen. care prevăd că atunci când acțiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanța dispune ca lucrul să fie restituit părții civile, întrucât restituirea autoturismului nu este posibilă, raportat la cauza dedusă judecății.

În același timp conform art. 25 alin. 3 C pr. pen. instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, având în vedere și dispozițiile art. 20 care consacră efectele publicității statuând că aceasta asigură opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum și a oricărui alt raport juridic supus publicității, stabilește rangul acestora și, dacă legea prevede în mod expres, condiționează constituirea sau efectele lor juridice instanța nu va pronunța anularea contractelor leasing financiar nr._/BROSCUTA-1-004, nr._/BROSCUTA-1-003 și nr._/BROSCUTA-1-002 încheiate între vătămată S.c. U. L. Corporation IFN S.a și S.c. Broscuța OAKY Cofee S.r.l. întrucât la momentul întocmirii acestora în evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului figurau ca asociați și administratori numiții G. A. – M. și G. S. M. (f.243-f.245 vol. I d.up.),c are și-au asumat contractele prin semnare.

Mai mult instanța constată că prin rechizitoriu nr. 945/P/2012 din data de 09.04.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată de către numiții G. A. – M. și G. S. M. motiv pentru care instanța nu este sesizată cu privire la acest aspect.

Totodată instanța va menține măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanța nr._/P/2012 din data de 03.10.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Partea superioară a machetei

În baza art. 274 alin.1 C.pr.pen, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE,

În baza art. 386 C.pr.pen. admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Ministrul Public din infracțiunea de înșelăciune în formă calificată, faptăprev. și ped. de art. 244 alin.1, 2 cu aplicarea art.5 C.pen. în infracțiunea de înșelăciune în formă calificată faptăprev. și ped. de art. 215 alin.1, 2 și 3 C.pen. din 1969 cu aplicarea art.5 C.pen.

În temeiul art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. din 1969 cu aplic art. 374 alin. 4 C.pr.pen., 396 alin. 10 C.pr.pen.și art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul AL D. M. fiul lui A. si M. Th, născut la 04.11.1976 în Irak, cu reședința în București, . A, .. B, ., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă calificată.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În baza art.33 lit. a C.pen. 1969 constată că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.126/2011 a Curții de Apel București, Secția a II –a penală (rămasă definitivă la data de 18.10.2011) și prin sentința penală nr. 900/2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală (rămasă definitivă la data de 27.02.2013), contopite prin Sentința penală nr.132 a Tribunalul Ilfov - Secția Penală pronunțată la data de 25.09.2013 în dosar nr._ sunt concurente cu infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar.

In temeiul art. 36 alin. 2 Cod penal din 1969 descontopește pedeapsa principală rezultantă de un 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.132 a Tribunalul Ilfov - Secția Penală pronunțată la data de 25.09.2013 în dosar nr._ (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2081 din 11.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I Penală ), pe care le repune în individualitatea lor, respectiv în următoarele pedepse componente: cele două pedepse de câte de un an si 4 luni de închisoare, pedeapsa de 4 luni de închisoare și cele trei pedepse de câte 2 luni de închisoare, cele două pedepse de câte de 2 ani si 6 luni de închisoare, pedeapsa de 3 ani de închisoare, cele cinci pedepse de câte 6 luni de închisoare și sporul de 1 an închisoare.

In temeiul art.65 Cod penal menține pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin sentința penală nr.900/2010 a Tribunalului București – Secția a II-a penală (rămasă definitivă la data de 27.02.2013), pedeapsă complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a) și litera b) Cod penal pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale rezultante de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raporta la art.71 Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a) și litera b) Cod penal.

In temeiul art. 36 alin. 3 C.pen. din 1969, raportat la art. 88 C.pen. din 1969, deduce din cuantumul pedepsei principale rezultante de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului, durata reținerii, arestării preventive sau deținerii acestuia, inclusiv în altă cauză, de la 13.08.2008 la 20.08.2008 inclusiv, de la 20.10.2011 la 19.02.2013 inclusiv, precum si de la 27.02.2013 la zi.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de S.c. U. L. Corporation IFN S.a., cu sediul in mun. București, . – 25, sect.1.

În temeiul art. 397 C.pr.pen. rap la art. art. 23 alin.2 C.pr.pen. și art. 998 Vechiul Cod Civil obligă inculpatului la plata sumei de 28.963,47 lei constând în contravaloarea facturilor emise și neîncasate aferente contractului de leasing financiar nr._/BROSCUTA-1-004/26.11.2008 și 24.067,08 euro reprezentând contravaloarea ratelor de leasing nefacturate de la rezilierea aceluiași contract către S.c. U. L. Corporation IFN S.a.

Respinge solicitarea S.c. U. L. Corporation IFN S.a. de restituire a autoturismului marca Toyota Rav4, . JTMBH31V30D002038.

Menține măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanța nr._/P/2012 din data de 03.10.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Partea superioară a machetei

În baza art. 274 alin.1 C.pr.pen, obliga inculpatul la plata sumei de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.

Cu drept de apel în zece zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2015.

Judecător,Grefier,

D. B. AlexandruArman A.

Red. DBA/AA

2 ex.

08.05.2015

← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine....		Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Sentința nr. 500/2015.... →

Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 302/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 302/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI