Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Sentința nr. 500/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 500/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 13-07-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 500
Ședința publică de la 13.07.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier E. D. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul M. P. și pe părțile civile E. I., E. V., având ca obiect ucidere din culpă (art.192 NCP).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.06.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată care face parte integrantă din prezenta sentință când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat data pronunțării la 06.07.2015 si ulterior a amânat pronunțarea la 13.07.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 10.02.2015 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr. 7700/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare al instanței, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că în data de 04.06.2012, în jurul orelor 23,45, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca F. A. cu nr. de inmatriculare_ pe . .-ța Charles de Gaulle către P-ța Victoriei, la intersecția cu ., efectuând manevra de schimbare a direcției de mers a autoturismului prin viraj spre stânga fără a se asigura temeinic, inculpatul M. P. a pătruns în . se deplasa motocicleta marca Suzuki cu nr._, condusă de victima E. M. T., fără să-i permită trecerea acesteia, cu care a intrat in coliziune, cauzând din culpă decesul conducătorului motocicletei E. M. T..
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului si planșele foto aferente, raport medico-legal de necropsie nr. A_, raport de expertiză tehnică auto, opinii separate la raportul de expertiză tehnică auto, declarațiile inculpatului, declarație parte civilă, declarații martori, rezoluția din 04.06.2013, polița de asigurare de răspundere civilă auto.
În cursul urmăririi penale numitul E. I., în calitate de părinte al defunctului, a arătat că înțelege să se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței de judecată.
Instanța a dispus citarea în cauză în calitate de asigurător de răspundere civilă a . SA, în baza art. 54 din Legea nr. 136/1995, având în vedere că inculpatul deținea poliță de asigurare RCA la momentul producerii accidentului la această societate.
Prin încheierea din data de 02.04.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p., legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
În cursul fazei de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, numiții E. I. și E. V., părinții victimei E. M. T., s-au constituit părți civile în procesul penal cu suma de 50.000 lei reprezentând daune materiale (25.000 lei fiecare), respectiv 1.000.000 euro fiecare, reprezentând daune morale (f. 20-23 dosar instanță).
La termenul din data de 20.04.2014, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului M. P. dispozițiile art. 374 alin. 4, art. 375 și art. 396 alin. 10 C.p.p., referitoare la procedura simplificată în cazul recunoașterii învinuirii, însă acesta nu s-a prevalat de aceste dispoziții, învederând că nu recunoaște săvârșirea faptei astfel cum este reținută în actul de sesizare.
Pe parcursul cercetării judecatoresti, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale ale partilor, instanta a procedat la readministrarea materialului probator strâns în cursul urmaririi penale. In acest sens, au fost audiati inculpatul M. P., precum și martorii G. A. și Ș. G..
Totodată, instanța a procedat la audierea a doi martori în circumstanțiere la solicitarea inculpatului, respectiv martorii A. V. și D. A. P., precum și a doi martori sub aspectul laturii civile a cauzei, respectiv L. C. I. și N. I. G., încuviințând totodată proba cu înscrisuri pentru inculpat și pentru părțile civile.
La termenul din data de 29.06.2015, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 381 alin. 7 C.p.p. cu privire la martora B. M. R., constatând imposibilitatea audierii acesteia, în condițiile în care martora a fost citată de două ori prin toate mijloacele prevăzute de lege, inclusiv cu mandate de aducere la cele două adrese cunoscute, atât la adresa comunicată de INEP cât si la adresa unde aceasta ar locui fără forme legale, fără a putea fi adusă în fața instanței în vederea audierii.
La același termen de judecată, instanța a respins cererea inculpatului de efectuare a unui nou raport de expertiză tehnică judiciară auto, apreciind că aceasta nu se circumscrie disp. art. 181 C.p.p., care prevăd că instanța dispune efectuarea unei noi expertize când există contradicții in cuprinsul concluziilor raportului de expertiză sau există contradicții intre concluziile raportului si considerentele acestuia.
Totodată, instanța a pus în discuția părților din oficiu necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., în infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen.
S-au depus la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Părțile au depus la dosar concluzii scrise după închiderea dezbaterilor.
Pe parcursul procesului penal nu a fost dispusă față de inculpat nicio măsură preventivă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 04.06.2012, în jurul orelor 23,45, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca F. A. cu nr. de inmatriculare_ pe . .-ța Charles de Gaulle către P-ța Victoriei, la intersecția cu ., efectuând manevra de schimbare a direcției de mers a autoturismului prin viraj spre stânga fără a se asigura temeinic, inculpatul M. P. a pătruns în . se deplasa cu o viteză peste limita legală motocicleta marca Suzuki cu nr._, condusă de victima E. M. T., fără să-i permită trecerea acesteia, cu care a intrat in coliziune, cauzând din culpă decesul conducătorului motocicletei, numitul E. M. T..
Situația de fapt expusă anterior rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului si planșele foto aferente (f. 26-95 DUP), raport medico-legal de necropsie nr. A_ (f. 98-101 DUP), raport de expertiză tehnică auto (f. 167-180 DUP), opinii separate la raportul de expertiză tehnică auto (f. 181-230 DUP), declarațiile inculpatului M. P. (f. 13-14, 110-114 DUP, f. 37-38 dosar instanță), declarație parte civilă (f. 97 DUP), declarațiile martorului G. A. (f. 134-138 DUP, f. 52-53 dosar instanță), declarațiile martorului Ș. G. (f. 139-142 DUP, f. 54 dosar instanță), declarațiile martorei B. M. R. (f. 124-125 DUP).
Astfel, la data de 04.06.2012, în jurul orei 23,54, organele de poliție rutieră au fost sesizate cu privire la faptul că pe ., sector 1, s-a produs un accident rutier soldat cu decesul unei persoane și vătămarea corporală a alteia.
Din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului rezultă că în accidentul rutier au fost implicați victima E. M. T., care conducea motocicleta marca Suzuki cu nr._ pe .-ța Charles de Gaulle către P-ța Victoriei și care a decedat la fața locului, și inculpatul M. P., care conducea autoturismul taxi marca F. A. cu nr. de înmatriculare_ pe . .-ța Charles de Gaulle către P-ța Victoriei, în interiorul căruia se mai afla și martora B. M. R., la rândul său vătămată corporal în urma accidentului.
Procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente relevă că pe . se desfășura în ambele sensuri, carosabilul fiind prevăzut cu marcaje longitudinale cu linie dublă continuă pentru delimitarea sensurilor de circulație și cu linie simplă discontinuă pentru separarea benzilor de circulație. La intersecția cu . circulația era dirijată prin semafoare în stare de funcționare la momentul producerii accidentului, iar la ieșirea din . . indicatorul rutier "Cedează Trecerea". În momentul producerii accidentului circulația se desfășura în condiții normale, marcajele rutiere erau vizibile, suprafața carosabilă era asfaltată și uscată, condițiile atmosferice și vizibilitatea fiind optime, asigurată de iluminatul stradal și de farurile de la autovehicule, aspecte confirmate și de către martorii oculari.
Din cuprinsul raportului medical de necropsie nr. A_ rezultă faptul că moartea victimei E. M. T., în vârstă de 22 ani, a fost violentă, fiind cauzată de hemoragia internă, consecință a unei rupturi traumatice totale de aortă descendentă survenită în cadrul unui politraumatism cu fractură de boltă și bază craniană cu hemoragie meningee, rupturi și contuzii ale organelor interne (pulmon, ficat, mezenter) și fracturi de membre. Leziunile traumatice constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur/plan dur, posibil în condițiile unui accident rutier, fiind în legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu cauza medicală a decesului. Raportul medical de necropsie a relevat că sângele recoltat de la victimă nu conținea alcool, însă examenul toxicologic a evidențiat prezența tetrahidrocanabinoizilor și metaboliților în sânge și urină.
Inculpatul M. P. a fost testat cu aparatul etilotest, care a relevat că acesta nu se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului.
Din declarațiile martorului ocular G. A. rezultă că la data de 04.06.2012, în jurul orei 23,45, circula ca pieton pe trotuarul din partea stângă a . de mers dinspre P-ța Charles de Gaulle către P-ța Victoriei, îndreptându-se către trecerea de pietoni amplasată după statuia Aviatorilor pe sensul către P-ța Victoriei. Când ajuns la trecerea de pietoni semaforul pietonal s-a schimbat în culoarea roșu, motiv pentru care martorul s-a oprit, moment în care a observat un grup de motocicliști care se deplasau dinspre P-ța Charles de Gaulle și care au pătruns în intersecție întrucât aveau culoarea verde.
În același timp, martorul G. A. a văzut un autoturism taxi care venea de pe . a . direcție cu grupul de motocicliști, iar în momentul în care taximetrul a ajuns în intersecția statuii Aviatorilor, a oprit în dreptul primei benzi, după care a efectuat viraj către stânga și a tăiat benzile pe sensul către Piața Victoriei, având intenția de a ocoli statuia Aviatorilor.
Totodată, martorul G. A. a relatat că în timp ce autoturismul taxi efectua virajul la stânga, grupul de motocicliști și-a continuat deplasarea, unul dintre aceștia desprinzându-se de grup, iar când a trecut de statuie s-a lovit de roata din stânga față a taximetrului. În urma impactului, care a avut loc pe banda a treia a sensului de mers al motocicletei, taxiul s-a rotit de față către dreapta, rămânând cu partea frontală către direcția din care venise, iar motocicleta cu conducătorul acesteia s-a răsturnat pe carosabil.
În același sens sunt și declarațiile martorului Ș. G., care a arătat că în data de 04.06.2012, în jurul orei 23,45, conducea motocicleta cu nr. de înmatriculare_, pe .-ța Charles de Gaulle către P-ța Victoriei, făcând parte dintr-un grup de 12 motocicliști. Când s-au apropiat de statuia Aviatorilor, întrucât semaforul instalat la trecerea de pietoni indica semnalul de culoare verde, și-au continuat deplasat. Martorul Ș. G. a precizat că circula pe banda a II-a cu o viteză de peste 100 km/h, iar în fața sa, pe banda a III-a, circula cu aceeași viteză, la o distanță de aproximativ 15-20 metri, motocicleta condusă de victima E. M.. De asemenea, a învederat că în momentul în care s-a apropiat de intersecție a văzut un autoturism taxi care se deplasa către sensul giratoriu, venind din partea dreaptă, iar în momentul în care se afla lângă bordura statuii Aviatorilor, efectuând viraj către stânga, acesta a intrat în coliziune cu motocicleta condusă de E. M., în urma impactului, care a avut loc pe banda a III-a a sensului de mers al motociletei, taxiul rotindu-se de față către dreapta, rămânând cu partea frontală către direcția din care venise, iar motocicleta împreună cu conducătorul acesteia răsturnându-se pe carosabil.
Martora B. M. R. a declarat că la data de 04.06.2012, în jurul orei 23,45, s-a urcat în taxiul condus de inculpatul M. P., așezându-se pe locul din spate dreapta. Martora a relatat că direcția de deplasare a autoturismului era către P-ța Charles de Gaulle, iar în momentul în care taxiul a pătruns pe . se întoarce în rondul de la Statuia Aviatorilor, conducătorul auto a accelerat, moment în care a auzit o bubuitură provenind de la coliziunea cu o motocicletă care venea din partea stângă.
Inculpatul M. P. a declarat în cursul urmăririi penale că la data de 04.06.2012, în jurul orei 23,45, conducea autoturismul taxi marca F. A. cu nr. de înmatriculare_, pe . .-ța Charles de Gaulle către P-ța Victoriei. Când a ajuns la intersecția cu ., inculpatul a intenționat să vireze la stânga, pentru a se deplasa către . a precizat că în intersecție s-a asigurat atât din partea stângă, cât și din partea dreaptă, iar cu această ocazie a observat că la aproximativ 250-300 metri, din partea stângă, se apropia o motocicletă. Inculpatul a apreciat că are timp să treacă înainte ca motocicleta să ajungă în intersecție, dar în momentul în care a ajuns în dreptul benzii a treia a intrat în coliziune cu aceasta. În urma impactului autoturismul a fost proiectat spre P-ța Victoriei, iar motocicleta s-a răsturnat pe carosabil.
În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul M. P. și-a menținut declarațiile anterioare, precizând că a observat că din partea stângă se zăreau niște luminițe la o distanță de aproximativ 300 metri, însă a considerat că are timp să pătrundă în intersecție, motiv pentru care s-a asigurat și din partea dreaptă, însă în acel moment a fost acroșat de motocicleta marca Suzuki condusă de victimă. Inculpatul a susținut că de la momentul la care a zărit acele luminițe și până când a intrat în coliziune cu motocicleta au trecut aproximativ 2-3 secunde. Inculpatul a estimat viteza cu care circula motocicleta la aproximativ 150 km/h, precizând că din discuțiile auzite după producerea accidentului între motocicliștii aflați la fața locului a dedus că victima participa la o întrecere. De asemenea, inculpatul a susținut că victima poartă întreaga culpă pentru producerea accidentului, întrucât a circulat cu o viteză superioară limitei legale și consumase substanțe interzise, apreciind că s-a asigurat temeinic înainte de a efectua virajul spre stânga.
Dinamica producerii accidentului de circulație care face obiectul prezentei cauze este evidențiată de raportul de expertiză tehnică auto efectuat de expertul desemnat (f. 181-230 DUP). Astfel, din cuprinsul acestui raport rezultă că în momentele premergătoare producerii accidentului, autoturismul taxi marca F. A. cu nr. de înmatriculare_, condus de către inculpatul M. P., circula pe . . de mers dinspre P-ța Charles de Gaulle către P-ța Victoriei, iar când a ajuns la intersecția cu . inculpatul a efectuat manevra de schimbare a direcției de mers a autoturismului prin viraj spre stânga, cu pătrundere în . se deplasa motocicleta marca Suzuki cu nr. de înmatriculare_, condusă de victima E. M. T., pe sensul de mers dinspre P-ța Charles de Gaulle către P-ța Victoriei.
În momentul producerii impactului autoturismul marca F. A. se deplasa cu o viteză de aproximativ 32 km/h, iar motocicleta marca Suzuki cu o viteză de aproximativ 121 km/h. Raportul de expertiză a relevat că amprenta corespondentă a zonelor avariate indică un impact frontal-lateral produs între frontala motocicletei și partea laterală din stânga față a autoturismului marca F. A., dispunerea urmelor materiale pe carosabil coroborate cu traiectoriile de deplasare și probatoriul testimonial evidențiind că impactul a avut loc pe . punct situat la o distanță longitudinală de aproximativ 3,3 metri după nivelul intersecției cu ., iar în profil transversal la o distanță de aproximativ 5 metri față de bordura trotuarului din dreapta privind sensul de mers către P-ța Victoriei.
Raportul de expertiză tehnică auto judiciară arată că în desfășurarea evenimentului rutier s-au manifestat două stări de pericol, o stare de pericol efectiv și iminent fiind creată de inculpatul M. P., prin faptul că nu s-a asigurat temeinic la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers a autoturismului prin viraj spre stânga, pătrunzând pe sensul de deplasare al motocicletei, nerespectând astfel disp. art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, iar o stare de pericol potențial fiind creată de victima E. M. T., prin faptul că a circulat cu motocicleta cu o viteză mult superioară limitei maxime legale admise în localitate, încălcând astfel prevederile art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Expertul desemnat a ajuns la concluzia că momentul apariției stării de pericol efectiv și iminent pentru conducătorul motocicletei marca Suzuki creat de conducătorul autoturismului marca F. A. a fost cel în care autoturismul a pătruns pe sensul său de deplasare. Din acel moment intersecția traiectoriilor de deplasare a celor două vehicule a devenit ireversibilă și impunea luarea măsurilor de evitare, obligațiile participanților la trafic având un caracter autonom, ele neanulându-se prin faptul că alții nu respectă la rândul lor anumite obligații ce le revin.
Conform raportului de expertiză tehnică auto, pentru conducătorul motocicletei nu a existat posibilitatea tehnică a evitării producerii accidentului de la viteza de 121 km/h cu care circula, întrucât spațiul de care dispunea pentru decizie și manevră, de 41 metri, a fost net inferior spațiului necesar pentru oprirea motocicletei prin frânare de la viteza de deplasare, de 122 metri, viteza limită maximă de deplasare a motocicletei de la care impactul putea fi evitat fiind de 62 km/h, viteză superioară limitei maxime admise pe sectorul de drum respectiv.
Concluziile raportului de expertiză tehnică auto relevă o culpă comună a celor doi conducători auto în producerea accidentului, întrucât ambii ar fi avut posibilitatea evitării producerii evenimentului rutier în ipoteza în care ar fi respectat în totalitate normele de circulație rutieră. Astfel, inculpatul M. P. ar fi avut posibilitatea de a evita producerea accidentului dacă s-ar fi asigurat temeinic la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers a autoturismului prin viraj spre stânga și ar fi renunțat la pătrunderea pe sensul de deplasare al motocicletei, urmând să efectueze virajul numai după ce permitea trecerea motocicletei.
Totodată, victima E. M. T. ar fi avut la rândul său posibilitatea de a evita producerea accidentului dacă se deplasa cu motocicleta cu viteza maximă legală admisă pe sectorul de drum respectiv, situație în care ar fi dispus de spațiu suficient pentru oprirea motocicletei prin frânare înainte de locul în care s-a produs coliziunea cu autoturismul.
Opiniile formulate în scris de către experții-parte propuși de către inculpat și de către părțile civile sunt contradictorii. Astfel, în timp ce expertul-parte propus de inculpat a concluzionat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a victimei, expertul parte propus de părțile civile a opinat în sensul culpei exclusive a inculpatului.
Instanța apreciază că dinamica producerii accidentului a fost stabilită în mod corect prin intermediul raportului de expertiza tehnică auto efectuat de expertul desemnat, care reprezintă un mijloc de probă științific cu grad ridicat de acuratețe, astfel încât nu există niciun dubiu în această privință. Astfel, expertiza auto se dispune, în general, în cazul accidentelor de circulație rutieră, având un aport deosebit pentru clarificarea unor împrejurări legate de producerea acestora, respectiv a cauzelor și mecanismelor producerii evenimentului rutier supus analizei. Concluziile raportului de expertiză nu au o forță probantă absolută, fiind lăsate la libera apreciere a organului judiciar. Deși într-un dosar toate probele sunt considerate ca având valoare probantă egală, expertizei i se acordă însă o autoritate deosebită dat fiind fundamentul său științific.
Totodată, concluziile raportului de expertiza evidentiate anterior se bazeaza pe elemente obiective, cum ar fi pozitionarea vehiculelor implicate în accident și a victimei, astfel cum au fost relevate prin intermediul planșelor fotografice conținând aspectele fixate cu ocazia cercetării la fata locului, dispunerea urmelor materiale pe carosabil coroborate cu traiectoriile de deplasare a vehiculelor, precum și leziunile prezentate de victima, evidentiate de raportul medical de necropsie.
Față de cele arătate, instanța va reține ca fiind corespunzătoare adevărului concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de către expertul desemnat în cauză, care sunt mai bine fundamentate științific decât cele formulate de experții-parte și care, de asemenea, se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Astfel, în raport de concluziile raportului de expertiză tehnică auto coroborate cu declarațiile inculpatului și ale martorilor oculari audiați în cauză, instanța apreciază că accidentul rutier din data de 04.06.2012 ce face obiectul prezentei cauze s-a produs din culpa comună a inculpatului și a victimei.
În acest sens, instanța apreciază că inculpatul M. P. a încălcat dispozițiile art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002, conform cărora conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele, este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, în condițiile în care acesta nu s-a asigurat în mod corespunzător la efectuarea virajului la stânga, contribuind astfel la producerea evenimentului rutier.
În opinia instanței este exclusă teza cazului fortuit prevăzută de art. 31 din Codul penal în ceea ce îl privește pe inculpatul M. P., întrucât această cauză de neimputabilitate care înlătură caracterul penal al faptei exclude existența vreunei culpe din partea făptuitorului, fiind necesar ca rezultatul socialmente periculos al faptei să fie consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Or, inculpatul putea și trebuia să prevadă faptul că neasigurarea în mod corespunzător în momentul efectuării manevrei de schimbare a direcției de mers poate pune în pericol siguranța participanților la traficul rutier.
În ipoteza cazului fortuit, imposibilitatea de prevedere la care face referire norma legală anterior indicată are caracter obiectiv, astfel încât este necesar ca împrejurarea respectivă să nu poată fi prevăzută în mod obiectiv de nicio persoană. În speța de față, un conducător auto mai prudent și mai diligent decât inculpatul M. P. ar fi putut prevedea faptul că există posibilitatea apariției unui autovehicul care circulă cu viteză excesivă, astfel încât să se asigure în mod temeinic la efectuarea manevrei de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate.
Totodată, raportul de expertiză a evidențiat faptul că la momentul apariției stării de pericol, respectiv momentul pătrunderii pe sensul de deplasare a victimei a autoturismului aparținând lui M. P., motocicleta se afla la o distanță de circa 41 de metri de autoturismul condus de inculpat. În aceste condiții, inculpatul M. P. ar fi putut observa apropierea motocicletei conduse de către victima E. M. T. în situația în care s-ar fi asigurat în mod corespunzător pe parcursul efectuării manevrei.
În privința culpei victimei E. M. T. în producerea accidentului, instanța reține că acesta a condus motocicleta în momentele premergătoare producerii accidentului cu viteza de 121 km/h, de peste două ori mai mare decât viteza legală maxim admisă, încălcând în acest mod dispozițiile art. 48 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevăd că un conducător de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, precum și disp. art. 49 din același act normativ, care prevăd că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
De asemenea, victimei E. M. T. a condus motocicleta aflându-se sub influența unor substanțe halucinogene interzise (tetrahidrocanabinoizi), cu ignorarea normelor legale care guvernează circulația pe drumurile publice. În mod evident, acest fapt are înrâurire asupra gradului de culpă a acestuia, întrucât în aceste condiții nu avea dreptul de a circula pe drumurile publice cu motocicleta.
În privința proporției culpei, ținând cont de toate elemente menționate anterior, instanța va reține culpa comună în cote egale a inculpatului și a victimei la producerea accidentului rutier, apreciind că au ignorat în egală măsură normele de circulație rutieră, contribuțiile concurente ale acestora conducând la rezultatul tragic produs în urma evenimentului rutier care face obiectul prezentei cauze.
În drept, instanta va analiza necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., în infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen., având în vedere că de la momentul săvârșirii faptei și până în prezent a intervenit o succesiune de legi penale.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Instanța reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen., pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 2 și 7 ani.
Potrivit Codului penal în vigoare la data săvârșirii faptei, limitele de pedeapsa pentru infractiunea de ucidere din culpa in modalitatea retinuta in sarcina inculpatului erau aceleași, conform art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969.
Instanța apreciază că în speța de față reglementarea anterioară este mai favorabilă inculpatului sub aspectul modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei, întrucât instanța urmează să suspende condiționat executarea pedepsei, modalitate de individualizare mai favorabilă decât corespondentul acesteia din noua reglementare, respectiv amânarea aplicării pedepsei, prin raportare la sfera obligațiilor impuse inculpatului pe durata termenului de încercare.
Astfel, dacă în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei singura obligație pe care inculpatul trebuie să o respecte pe durata termenului de încercare este aceea de a nu comite o nouă infracțiune, în cazul amânării aplicării pedepsei, reglementată de dispozițiile art. 83 și urm. C.pen., sfera obligațiilor pe care inculpatul trebuie să le respecte în cursul termenului de supraveghere este mult mai extinsă.
Prin urmare, văzând și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, prin care s-a statuat că dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, instanța apreciază că dispozițiile anterioare intrării în vigoare a Noului Cod penal, în ansamblul lor, sunt mai favorabile inculpatului, astfel încât acesta va fi judecat în baza acestor dispoziții.
În consecință, în baza art. 386 C.p.p., instanta urmeaza sa schimbe incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina inculpatului în actul de sesizare, din infractiunea prev. de art. 192 alin 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, in infractiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen.
Așadar, fapta inculpatului M. P.,care în data de 04.06.2012, în jurul orelor 23,45, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca F. A. cu nr. de inmatriculare_ pe . .-ța Charles de Gaulle către P-ța Victoriei, la intersecția cu ., efectuând manevra de schimbare a direcției de mers a autoturismului prin viraj spre stânga fără a se asigura temeinic, a pătruns în . se deplasa motocicleta marca Suzuki cu nr._, condusă de victima E. M. T., fără să-i permită trecerea acesteia, cu care a intrat in coliziune, cauzând din culpă decesul conducătorului motocicletei, numitul E. M. T., întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii se caracterizează prin acțiunea inculpatului de conducere a unui autovehicul fără a respecta dispozițiile art. 54 alin. 1 din OUG 195/2002, conform cărora conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele, este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Urmarea imediată a acțiunii inculpatului o reprezintă decesul victimei E. M. T., urmare imediată care se află în legătură de cauzalitate directă cu elementul material al infracțiunii, din cuprinsul raportului medical de necropsie nr. A_ rezultând faptul că moartea victimei a fost violentă, fiind cauzată de hemoragia internă, consecință a unei rupturi traumatice totale de aortă descendentă survenită în cadrul unui politraumatism cu fractură de boltă și bază craniană cu hemoragie meningee, rupturi și contuzii ale organelor interne (pulmon, ficat, mezenter) și fracturi de membre. Leziunile traumatice constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur/plan dur, posibil în condițiile unui accident rutier, fiind în legătură de cauzalitate directă și necondiționată cu cauza medicală a decesului. De asemenea, legătura de cauzalitate dintre încălcarea normelor de circulație rutieră și producerea accidentului rezultă din materialul probator administrat în cauză, întrucât în situatia in care inculpatul ar fi respectat in totalitate regulile de circulatie rutieră, producerea accidentului si, implicit, consecintele sale, ar fi fost evitate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului socialmente periculos, deși putea și trebuia să-l prevadă, atitudine psihică specifică culpei simple, reglementata de art. 19 pct. 2 lit. b C.pen. din 1969.
Întrucât fapta dedusa judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, atrăgând răspunderea penală conform art. 17 C.pen. din 1969, instanța urmează să pronunțe condamnarea acestuia.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța va avea în vedere dispozițiile dispozițiile art. 72 alin. 1 și ale art. 52 Cod penal din 1969.
În conformitate cu dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal din 1969, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal din 1969, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și urmarea produsă.
Instanța apreciază că pericolul social al faptei este unul ridicat, determinat de rezultatul acesteia, respectiv decesul victimei, ținând cont și de faptul că inculpatul a încălcat o regulă elementară de circulație pe drumurile publice.
Instanța apreciază că pericolul social deosebit al faptei determinat de rezultatul acesteia, respectiv decesul victimei, este atenuat într-o anumită măsură de faptul că, pe lângă contribuția inculpatului la producerea rezultatului socialmente periculos, subzistă și culpa persoanei decedate, care a condus motocicleta în momentele imediat premergătoare producerii accidentului cu o viteză mult superioară vitezei legale maxim admise, aflându-se sub influența unor substanțe halucinogene interzise, provocând o stare de pericol pentru siguranța traficului rutier.
În privința circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța va ține cont că acesta nu are antecedente penale, fiind la prima abatere de la dispozițiile legii penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei, dar și de faptul că este o persoană integrată în societate, care avea un loc de muncă la momentul comiterii faptei, aspecte rezultate din înscrisurile depuse la dosar, dar și din declarațiile celor doi martori audiați în circumstanțiere.
Referitor la atitudinea procesuală a inculpatului, instanța constată că acesta a cooperat cu organele judiciare în sensul de a se prezenta ori de câte ori a fost citat în fața acestora, însă a avut o atitudine nesinceră, neasumându-și partea de vină și încercând să acrediteze ideea falsă că victima ar fi exclusiv culpabilă de producerea accidentului.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța reține că potrivit art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969 infracțiunea dedusa judecății se pedepseste cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, în cuantum de 2 ani, având ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C.pen. din 1969, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenție pentru îndreptarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta va executa efectiv pedeapsa în cazul în care în termenul de încercare va săvârși o altă infracțiune.
Față de aceste considerente, în baza art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., instanța îl va condamna pe inculpatul M. P. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infractiunii de ucidere din culpă.
In baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art. 81 C.pen. din 1969 va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen. din 1969.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În privința laturii civile a cauzei, instanța reține că în cursul fazei de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, numiții E. I. și E. V., părinții victimei E. M. T., s-au constituit părți civile în procesul penal cu suma de 50.000 lei reprezentând daune materiale (25.000 lei fiecare), respectiv 1.000.000 euro fiecare, reprezentând daune morale (f. 20-23 dosar instanță).
Potrivit art. 1357 C.civ., "Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare".
Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, precum și existența capacității delictuale a celui care a săvârșit fapta ilicită.
Având în vedere considerentele exprimate anterior sub aspectul laturii penale a cauzei, instanța apreciază că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpatului, prin fapta sa ilicita cauzând părtilor civile atat un prejudiciu de ordin material, cat si unul de ordin moral.
In ceea ce privește prejudiciul, ca un element esențial al răspunderii delictuale, instanța reține că acesta constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite comisă de o altă persoană. Cu privire la prejudiciu, practica judiciară și doctrina de specialitate au stabilit că acesta trebuie să aibă un caracter cert și, în mod evident, să nu fi fost reparat încă. Totodată, în materia răspunderii civile delictuale operează principiul reparării integrale a prejudiciului.
In privinta daunelor materiale solicitate de catre partile civile E. I. și E. V., părintii persoanei decedate, instanta constata ca aceștia au depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri în dovedirea cheltuielilor cauzate de inmormantarea fiului lor (f. 64-71, 88-95 dosar instanță), care justifică partial sumele solicitate cu titlu de despagubiri materiale. De asemenea, din declaratiile martorilor L. C. I. și N. I. G. rezulta ca partile civile au suportat cheltuielile legate de inmormantarea persoanei decedate, precum si cele ulterioare, ocazionate de ritualurile de pomenire a memoriei victimei, fără a putea estima cu exactitate sumele cheltuite în acest sens.
Astfel, instanța consideră că suma de solicitată de părțile civile cu titlu de daune materiale reprezintă o valoare rezonabilă a cheltuielilor efectuate cu acest titlu, fiind de notorietate că o înmormântare presupune o . costuri, începând cu cheltuielile legate de înmormântarea propriu-zisă dar și în continuare, în legătură cu pomenirile defunctului. Având însă în vedere că instanța a reținut o culpă de 50% a inculpatului la producerea accidentului, instanța va acorda părților civile E. I. și E. V. proporțional cu aceasta culpă suma de 12.500 lei pentru fiecare, reprezentând daune materiale.
Referitor la prejudiciul moral, instanta retine ca acesta consta în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.
Prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umană, lezează direct și nemijlocit sentimentele de dragoste și afecțiune, cum este și cazul de față.
În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de daune morale, instanța retine ca la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să aibă în vedere anumite criterii cum sunt:
-criteriul echității care presupune existenta unei corespondențe intre prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii;
-criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv;
- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.
Toate aceste criterii trebuie sa conducă la stabilirea unei sume care sa reprezinte o justa și reala despăgubire a părților civile, cu efect de satisfacție și sa nu reprezinte o sancțiune excesiva pentru autorul faptei prejudiciabile ori ca venituri necuvenite părților civile.
Instanța reține că în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-si aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Instanța reține că prin săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă deduse judecății, părților civile le-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important, constând în pierderea unei persoane foarte dragi, a fiului lor, în împrejurări dureroase pentru membrii familiei.
Astfel, consecințele negative suferite de către partile civile în plan psihic și afectiv, cauzate de pierderea unei rude apropiate sunt de netăgăduit, fiind totodată notorie suferința provocată de o astfel de pierdere.
În raport de toate criteriile arătate mai sus, analizând cuantumul daunelor morale solicitate de partile civile, instanța le consideră ca fiind nejustificat de mari, ajungându-se prin sumele solicitate practic la o „comercializare a sentimentelor de afecțiune", motiv pentru care va admite in parte pretențiile părților civile privind despăgubirile pentru daunele morale încercate.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța va aprecia în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, ținând cont și de aspecte precum vârsta frageda a victimei la momentul decesului, legaturile de rudenie ale partilor civile cu victima, relatiile afective existente intre acestea.
Tinand cont de elementele mentionate anterior, instanta considera că suma de 40.000 euro pentru fiecare dintre parintii persoanei decedate, E. I. și E. V., proporțional culpei inculpatului de 50% retinuta la producerea accidentului, reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestia.
În consecință, în baza art. 25 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p., art. 1357 si urm. C.civ., instanța va admite în parte acțiunile civile formulate de părțile civile E. I. și E. V. și va obliga inculpatul M. P., reținând culpa comună în cote egale a inculpatului și a victimei la producerea accidentului, la plata următoarelor sume:
- 12.500 lei daune materiale și 40.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă E. I.;
- 12.500 lei daune materiale și 40.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă E. V..
Totodată, instanta constată că inculpatul deținea poliță de asigurare RCA la momentul producerii accidentului la . SA, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 143-144 DUP.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri, in baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Potrivit art. 50, despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea de bunuri. În caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai daca acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu detinatorul autovehiculului respectiv.
Conform art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.
Rezultă deci că răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală, angajată în baza contractului de asigurare încheiat cu asiguratul și nu o formă a răspunderii civile delictuale.
În consecință, asigurătorul nu poate fi obligat în solidar cu asiguratul la plata despăgubirilor către victima accidentului ci direct, nemijlocit.
Pe de altă parte pronunțarea hotărârii fără a dispune obligarea directă a asigurătorului ci doar făcându-se mențiunea că este opozabilă asigurătorului nu ar satisface niciuna din părți și prevederile expuse mai sus ar rămâne fără finalitate.
Asadar, in baza art. 55 alin. 1 din Legea nr.136/1995, instanta va obliga asiguratorul de răspundere civilă . SA la plata către părțile civile a sumelor învederate anterior.
In baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. P. în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, care se va realiza conform disp. art. 7 alin. 3 din acelasi act normativ.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 alin. 1 și 2 C.p.p. va obliga inculpatul M. P. la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către partea civilă E. V., conform chitanței atașate la fila 113 din dosar, sumă care va fi achitata in baza art. 50 alin. 1 din Legea nr.136/1995 de asiguratorul de răspundere civilă . SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 386 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., în infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen.
În baza art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul M. P. (fiul lui A. și P., născut la data de 26.10.1957 în loc. Comoara, jud. Teleorman, CNP -_) domiciliat in București, ., nr. 2, .. 1, ., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infractiunii de ucidere din culpă.
In baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art. 81 C.pen. din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen. din 1969.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 25 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p., art. 1357 si urm. C.civ. admite în parte acțiunile civile formulate de părțile civile E. I. și E. V. și obligă inculpatul M. P., reținând culpa comună în cote egale a inculpatului și a victimei la producerea accidentului, la plata următoarelor sume:
- 12.500 lei daune materiale și 40.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă E. I.;
- 12.500 lei daune materiale și 40.000 euro daune morale, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, către partea civilă E. V..
În baza art. 55 alin. 1 din Legea nr.136/1995 obligă asiguratorul de răspundere civilă . SA la plata către părțile civile a sumelor la care a fost obligat inculpatul M. P..
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M. P. în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, care se va realiza conform disp. art. 7 alin. 3 din acelasi act normativ.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 alin. 1 și 2 C.p.p. obligă inculpatul M. P. la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat), către partea civilă E. V., sumă care va fi achitata in baza art. 50 alin. 1 din Legea nr.136/1995 de asiguratorul de răspundere civilă . SA.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.07.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Jud. P. A. A. E. D.
Red. P.A/ Dac. E.A /2 ex/07.12.2015
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 302/2015.... | Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Sentința nr. 462/2015.... → |
|---|
