Ultrajul. Art. 239 C.p.. Sentința nr. 255/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 255/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 16-04-2015
document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA PENALĂ NR.255
Ședința publică de la data de 16.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. B. A.
GREFIER: A. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost reprezentat prin procuror D. M..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat B. N. și pe parte vătămată A. G., având ca obiect-ultrajul (art. 239 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul personal, lipsind persoana vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se învederează instanței că s-au depus la dosar note scrise din partea apărătorului ales al inculpatului, cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei invocată de instanță din oficiu.
Instanța pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ultraj prev. și ped. de art. 239 alin.2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. în infracțiunea de ultraj prev. și ped. de art. 239 alin. 2 și alin. 5 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen..
Reprezentanta Ministerului Public este de acord.
Inculpatul personal este de acord cu concluziile apărătorului său depuse la dosar pentru termenul de astăzi, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei.
Instanța ia act de declarațiile părților, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond, cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei urmând a se pronunța odată cu pronunțarea hotărârii.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul pe fond își menține concluziile, cu reținerea încadrării juridice, respectiv disp.art. 239 alin. 2 și alin. 5 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită să se încheie procesul, și-a pus în pericol locul de muncă, sănătatea, dacă va fi închis, după eliberare își va face dreptate,polițistul a făcut acest dosar pentru a-și ascunde faptele, este polițist de ordine publică, nu avea atribuții, a fost încătușat trei ore și bătut cu bestialitate.
INSTANȚA,
Prin Rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 20.05.2014, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 29.05.2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B. N., fiul lui S. și Aristița, născut la data de 08.09.1967, în ., domiciliat în București, ., ., ., sector 2, posesor C.I. . nr._, având CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, faptă prev. de art. 239 alin.2 CP din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen..
În fapt, s-a reținut că la data de 19.12.2011, în timp ce se afla la sediul Secției 1 Poliție din București, ..22 sector 1, inculpatul B. N. l-a lovit intenționat in tibia piciorului stâng pe numitul A. G., agent de politie care la acel moment se afla in exercitarea atribuțiunilor de serviciu și urma sa procedeze la audierea acestuia. In urma agresiunii, agentul de politie A. G. a prezentat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Prin rezoluția din data de 20.04.2012 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru față de inculpatul B. N., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, faptă prev. de art. 239 alin.2 C.pen. din 1969. (f.26 d.up).
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București din data de 29.04.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul B. N., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, faptă prev. de art. 239 alin.2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. (f.116 d.up).
În dosarul cauzei au fost efectuate următoarele activități și fost întocmite următoarele acte:
proces - verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.2-f.3 d.up);
raport privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare (f.4 d.up);
declarație persoană vătămată A. G. (f.19 d.up, f. 27-f.29 d.up);
proces verbal din data de 19.12.2011 (f.5 d.up);
fișă de urgență întocmită de Serviciul de Ambulanță București – Ilfov (f.6 d.up);
declarație martor B. D.-A. (f.7 d.up, f.21 d.up);
declarație martor B. M. – A. (f.8-f.9 d.up, f. 22 d.up);
declarație martor M. G. (f.10 d.up, f. 24d.up);
declarație martor B. A. - M. (f.16 d.up,);
declarație martor B. G. (f.17 d.up);
declarație martor S. P. B. ( f.18 d.up, f 113 d.up);
raport de expertiză medico–legală nr.A1/_/2011 și scrisoare medicală (f.30-f.31 d.up);
declarație inculpat B. N. (f.33-f.37 d.up, 110 d.up);
adresă Secția 1 Poliție (f.52 d.up);
înscrisuri reprezentând declarații B. G., V. S. (f.117-f.136).
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa astfel încât instanța a procedat la efectuarea cercetării judecătorești precedând la administrarea următoarelor mijloace probatorii:
- declarație inculpat B. N. (f.77-f.78, f.135);
- declarație persoană vătămată A. G. (f.105-f.106);
- declarație martor M. G. (f.129-f.131);
- declarație martor B. A. M. (f.132);
- declarație martor B. D. (f.133);
- declarație martor B. G. (f.136-137);
- declarație martor S. P. B. (f.138-139);
- declarație martor B. M. A. (f.141-f.142);
- înscrisuri
Analizând materialul probator instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 19.12.2011, numita V. S., a anunțat-o telefonic pe martora B. A. M. cu privire la faptul că tatăl acesteia, respectiv inculpatul B. N., se află în imobilul situat în ., . lucrurilor personale. Astfel martora B. A. M. a apelat Dispeceratul de Urgență 112 solicitând intervenția organelor de poliție, anunțând telefonic că la imobilul mai sus menționat a pătruns fără drept o persoană necunoscută, împrejurare care rezultă din declarațiile martorei date atât în timpul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești. Totodată aceasta a anunțat-o telefonic și pe mama sa, respectiv pe martora B. G. relatându-i acesteia cele întâmplate.
La fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție format din persoana vătămată, Ag. A. G. și martorul As. M. G., care au luat legătura cu martora B. G. care le-a comunicat că este soția inculpatului cu care este despărțită în fapt, că acesta are un comportament agresiv, că a pătruns într-un imobil unde provoacă stricăciuni și din care dorește să sustragă mai multe bunuri ce nu îi aparțin, respectiv cabluri electrice, componente ale instalațiilor sanitare precum și o butelie de aragaz. Martora împreună cu organele de poliție s-a deplasat la imobilul în cauză, ulterior aceasta părăsind locul faptei, aspecte ce reies atât din declarațiile oferite de martorii B. G. și M. G. cât și din declarațiile persoanei vătămate A. G..
Instanța reține că întrucât inculpatul a refuzat să ofere relații cu privire la datele sale de identitate a fost condus la echipajul de poliție unde s-a procedat la identificare sa, agenții de poliție solicitându-i să îi însoțească la sediul Secției 1 Poliție pentru a da o declarație cu privire la cele întâmplate în vederea lămurii situației de fapt, moment în care inculpatul a devenit violent verbal adresând injurii organelor de poliție. Ulterior s-a procedat la conducerea la sediul secției a inculpatului, după ce în prealabil acesta a fost încătușat.
Această situație de fapt este conturată atât prin prisma faptului că primul echipaj de poliție a solicitat deplasarea la fața locului a încă unui echipaj format din martorii B. D. și B. M. A. așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, respectiv din raport privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare (f.4 d.up), precum și de declarațiile date în timpul urmăririi penale cât și a judecății de numiții M. G., B. D., B. M. A. și de persoana vătămată A. G. a căror declarații se coroborează în totalitate.
Totodată instanța reține declarațiile martorului S. P. B., ce lucra ca agent de securitate și asigura paza imobilului situat în ., . confirmat că inculpatul a avut o atitudine necorespunzătoare față de organele de poliție, iar după ce a fost încătușat chiar a simulat că îl lovește pe unul din polițiști.
Ajuns în cadrul Secției 1 Poliție, instanța reține că inculpatul a fost condus într-o cameră unde urma să fie audiat, loc în care a agresat fizic prin lovirea în mod repetat cu piciorul pe numitul A. G..
Din declarațiile persoanei vătămate rezultă că acesta a încercat să îl oprească pe inculpat să se automutileze, cuprinzându-l pe la spate cu ambele mâini moment în care inculpatul l-a lovit cu călcâiul în tibia în gamba stângă, provocându-i o leziune ce a necesitat 4-5 zile de îngrijire medicală după cum reiese din raport de expertiză medico–legală nr.A1/_/2011 și scrisoarea medicală emisă de Spitalul Clinic de Urgență București (f.30-f.31 d.up).
Această situație de fapt este confirmată și de numitul M. G. care a declarat că în momentul în care era la în camera ofițerului de serviciu, solicitând deplasarea unei ambulanțe întrucât inculpatul acuzase o stare de rău, l-a auzit pe numitul A. G. că îi strigă numele solicitând ajutorul colegilor întrucât numitul B. N. se automutilează. Intrând în cameră, a observat cu inculpatul, încătușat fiind, era cuprins în brațe din spate de persoana vătămată, observând momentul în care acesta i-a lovit colegul de mai multe ori, cu călcâiul în tibie.
Instanța consideră analizând materialul probator, că inculpatul, se face vinovat, în afara oricărui dubiu de infracțiunea de care este acuzat.
Astfel instanța urmează a înlătura toate apărările inculpatului ca fiind neîntemeiate pentru următoarele motive.
Inculpatul a susținut că acțiunea polițiștilor de a-l conduce la secția de poliție a fost una abuzivă deoarece nu a fost citat iar el a oferit toate datele de stare civilă pentru a fi identificat. Totuși instanța se va raporta la situația e fapt cunoscută de organele de poliție la momentul luării măsurii administrative de conducere la sediul Secției 1 Poliție. Astfel conform dispozițiilor Legii 218/2002, respectiv conform art. 31 literele a) și b) organele de poliție au dreptul să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală și să conducă la sediul poliției pe cei care, prin acțiunile lor, periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum și persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii; în cazurile nerespectării dispozițiilor date de polițist, acesta este îndreptățit să folosească forța; verificarea situației acestor categorii de persoane și luarea măsurilor legale, după caz, se realizează în cel mult 24 de ore, ca măsură administrativă.
Inculpatul a avut o atitudine agresivă și sfidătoare fapt susținut de împrejurarea că a refuzat în primă instanță să se legitimeze, că încercat să oprească conducerea sa la secție prin anunțarea telefonică a unor persoane despre care credea că au o influența asupra polițiștilor spunându-le acestora că o să îi dea afara din Ministerul de Interne precum și din faptul că a simulat lovirea unui polițist. Astfel instanța reține că inculpatul periclita ordinea publică alarmând prin strigătele sale ceilalți locatari ai imobilului și punea în pericol siguranța acestora prin comportamentul său instabil, dovedit de faptul că a spart telefonul mobil trântindu-l de asfalt, împrejurare ce ce se coroborează din declarațiile martorilor audiați în cauză si ce conferă dispoziției organelor de poliție de a conduce inculpatul la sediul secției un caracter legitim raportat la dispozițiile Legii 218/2002.
Totodată instanța reține polițiștii au fost avertizați de martora B. G., fosta soție a inculpatului, că acesta are un comportament violent, precum și de împrejurarea că inculpatul a pătruns fără drept într-un imobil aducând distrugeri mobilierului sustrăgând totodată mai multe bunuri, respectiv componente de instalații sanitare, componente electrice și o butelie. Instanța reține că aceeași situație de fapt a fost reclamată și de martora B. A. M. la Dispeceratul de Urgență 112 prin care a solicitat intervenția organelor de poliție.
De asemenea, din declarațiile persoanei vătămate și a martorului M. G. rezultă că în autoturismul inculpatului erau depozitate mai multe bunuri printre care cele menționate mai sus, motiv pentru care, având în vedere că inculpatul nu a oferit detalii cu privire la acestea și nici numita B. G. nu a explicat organelor de poliție situația de fapt, așa cum reiese chiar din declarația dată în fața instanței, aceștia erau îndreptățiți a considera că bunurile fuseseră luate fără drept din imobil, fiind deci în prezența unei infracțiuni flagrante.
Conform art. 645 Vechiul Cod de procedură penală, aplicabil la data săvârșiri faptelor, este flagrantă infracțiunea descoperită în momentul săvârșirii sau imediat după săvârșire. În cazurile de mai sus, orice persoană are dreptul să prindă pe făptuitor și să-l conducă înaintea autorității, iar conform art. 647 din același act normative organul de urmărire penală sesizat întocmește un proces-verbal, în care consemnează cele constatate cu privire la fapta săvârșită. În procesul-verbal se consemnează de asemenea declarațiile învinuitului și ale celorlalte persoane ascultate.
Astfel este evident că prezența inculpatului era necesară la sediul secției pentru a lămuri situația de fapt și a întocmi actele necesare în vederea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu astfel încât și în conformitate cu vechiul Cod de procedură penală organele de poliției au procedat corect.
În ceea ce privește susținerea inculpatului că vătămările părții vătămate au fost produse întrucât încerca să se apere de . agenților de poliției instanța reține că toate urmele de agresiune prezente pe corpul inculpatului au fost produse de acesta. Astfel conform declarațiilor matorului M. G. și a persoanei vătămate rezultă că inculpatul s-a lovit de mai multe ori singur de capota mașinii cu care a fost condus la sediul secției, de geamul acestuia când automobilul rula, precum și de biroul din camera în care a fost introdus pentru a fi audiat. De asemenea inculpatul nu a acceptat asistența medicală specializată atunci când polițiștii au solicitat sprijinul unei ambulanțe, refuzând de asemenea să îi fie fotografiate urmele de vătămare așa cum cerut organele de poliție arunci când acesta a susținut că a fost lovit de cei care l-au condus la secție situație ce reiese din proces verbal din data de 19.12.2011 (f.5 d.up);
În drept, onstanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr.265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Raportat la limitele speciale ale pedeselor instanța constată că inculpatului îi sunt mai favorabile prevederile Codului Penal din 1968 care stabilesc limite speciale mai mici astfel fapta inculpatului B. N. care la data de 19.12.2011, în timp ce se afla la sediul Secției 1 Poliție din București, ..22 sector 1, inculpatul B. N. l-a lovit intenționat in tibia piciorului stâng pe numitul A. G., agent de politie care la acel moment se afla in exercitarea atribuțiunilor de serviciu și urma sa procedeze la audierea acestuia cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive a ale infracțiunii de ultraj, faptă prev. de art. 239 alin.2 C.pen. din 1969..
În ceea ce privește elementul material al infracțiunii acesta este reprezentat de acțiunea de lovire a persoanei vătămate A. G. și cauzarea acestuia vătămări corporale ce au necesitat 4-5 zile de îngrijire medicală.
Urmarea imediată a faptei constă pe de o parte, în lezarea relațiilor sociale referitoare la autoritatea de stat, a căror dezvoltare este asigurată prin apărarea prestigiului și siguranței funcționarilor care exercită această autoritate, iar pe de altă parte în vătămarea fizică a persoanei purtătoare a autorității publice, având în vedere și reacția negativă a opiniei publice în situația în care prin astfel de manifestări se subminează încrederea de care ar trebui să se bucure organele ce exercită autoritatea statului, slăbind astfel capacitatea de acțiune a acestora și credibilitatea de care trebuie să se bucure în fața cetățenilor.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate, instanța reține că prin lovirea lucrătorului de poliție s-a adus atingere autorității Ministerului de Interne. Totodată infracțiunea fiind una de pericol, legătura de cauzalitate se produce eo ipso prin săvârșirea faptei.
Din punct de vedere subiectivinculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a și urmărit, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției directe prevăzută de art.16 alin.3 lit.a C.pen..
Totodată instanța reține că este îndeplinită și cerința premisă, întrucât persoana vătămată este funcționar public, fiind aplicabile totodată și prevederile alin. 5, întrucât aceasta îndeplinea funcția de polițist în momentul exercitării activității de agresiune, motiv pentru care instanța urmează să admită cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de ultraj prev. și ped. de art. 239 alin.2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. în infracțiunea de ultraj prev. și ped. de art. 239 alin.2 și alin. 5 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
Analizând individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen. 1969 și dispozițiile art.72 C.pen. 1969, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal 1969, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la fapta săvârșită, infracțiunea de ultraj prev. de art. art. 239 alin.2 și alin. 5 C.pen. din 1969 protejează o valoare socială deosebit de importantă, respective respectul datorat autorităților statului precum și protejarea integrității corporale a celor care o exercită contra unor acte intenționate îndreptate împotriva sa cu intenția de a îl leza. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv de la 9 (nouă) luni la 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Funcția de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare corectă a pedepsei, astfel încât instanța trebuie să analizeze în mod corect atât circumstanțele reale ale faptei cât și cele persoanele ale inculpatului.
Analizând circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii instanța reține că inculpatul a dat dovadă de un comportament rudimentar pe de la momentul interpelării sale de către organele de poliție, având o atitudine josnică ce a culminat cu lovirea unuia dintre agenți, întreaga situație de fapt putând fi evitată dacă inculpatul se supunea cerințelor legale adresate de autorități
Totodată instanța reține în favoarea acestuia împrejurarea că nu este recidivist că are un copil întreținere, că este integrat în societate având un loc de muncă stabil motiv pentru care instanța va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aceasta fiind aptă să își atingă scopul preventiv și educativ.
În privința pedepsei accesorii, instanța reține că deși art. 71 alin. (2) C.pen. din 1969 prevede: “condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei…”, totuși, prin Decizia nr. 74 din 05.11.2007, instanța supremă a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – Cod penal nu se va face automat, ci va fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) din Codul penal.
De asemenea, în cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție - a stabilit că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
În plus, interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție.
Instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu-i va interzice exercițiul acestui drept.
Comportamentul antisocial al acestuia relevă însă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei. Pentru aceste motive, în baza art. 71 alin. 1 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere pedeapsa aplicată inculpatului, că acesta nu este recidivist, că este integrat în societate, că are un loc de muncă și un copil minor în intreținere, are o stare de sănătate precară și o vârstă înaintată instanța consideră că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închsorii de 1 (un) an și 6 (șase) luni pe un termen de 4 (patru) ani este aptă să constituie un avertisment pentru inculpat și o garanție că acesta nu va mai săvârși fapte de natură penală.
Astfel în baza art. 861 C.pen. din 1969 va dispune suspendarea executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare sub supraveghere, pe o durata de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art 862 C.pen. din 1969.
In baza art. 863 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie sa se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin 1 lit a-d C.pen. din 1969:
a) sa se prezinte lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul
București;
b) sa anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau
locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) sa comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență
În baza art. 71 al. 5 C.pen. din 1969 va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza 404 alin. 2 C.pr.pen va atrage atenția inculpatului B. N. asupra dispozițiilor 864 C.pen. din 1969 și art. 83 C.pen. din 1969 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv dacă inculpatul nu respectă cu rea credință măsurile de supraveghere impuse de instanță pe perioada termenului de încercare, ori săvârșește o nouă infracțiune în acest termen.
Totodată atrage atenția inculpatul că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, noua pedeapsă va avea un regim de executare cu privare de libertatedupă cum prevăd dispozițiile legale.
În baza art. 19 C.pp și art. 397 C.pr.pen. raportat la art 1357 C.civ, constată că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE,
Admite cererea de schimarea a încadrării juridice invocată din oficiu.
Schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de ultraj prev. și ped. de art. 239 alin.2 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. în infracțiunea de ultraj prev. și ped. de art. 239 alin. 2 și alin. 5 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen..
În baza art. 239 alin.2 și alin. 5 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen. condamna pe inculpatul B. N., fiul lui S. și Aristița, născut la data de 08.09.1967, în ., domiciliat în București, ., ., ., posesor C.I. . nr._, având CNP_ la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea a infracțiunii de ultraj în formă agravantă.
În baza art. 71 alin. 1 C. pen. din 1969 interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b) C. pen. din 1969.
În baza art. 861 C.pen. din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare sub supraveghere, pe o durata de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 862 C.pen. din 1969.
În baza art. 863 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie sa se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin 1 lit. a-d C.pen. din 1969:
a) sa se prezinte lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) sa anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) sa comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
În baza art. 71 al. 5 C.pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza 404 alin. 2 C.pr.pen atrage atenția inculpatului B. N. față de dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 19 C.pp și art. 397 C.pr.pen. raportat la art 1357 C.civ, constată că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 274 alin.1 C.pr.pen, instanța obligă inculpatul la plata sumei de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.
Cu drept de apel în zece zile de la comunciarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.
Judecător,Grefier,
D. B. A. A. A.
Red. DBA/AA
2 ex.
17.04.2015
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 859/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 345/2015.... → |
|---|
