Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr. 761/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 761/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-11-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ NR 761

Ședința publică de la 10.11.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A. P.

Grefier E. D. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpații I. V., B. F. G., pe parte responsabilă civilmente . SRL, persoanele vătămate G. I. prin tutore G. D., S. U. DE URGENȚĂ ELIAS, având ca obiect infracțiuni la alte legi speciale legea 319/2006.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.10.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată care face parte integrantă din prezenta sentință când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat data pronunțării la 04.11.2015 si ulterior a amânat pronunțarea la 10.11.2015, când a dispus următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

P. rechizitoriul nr. _/P/2008 din data de 25.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de “neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent a unui accident de munca sau imbolnavirea profesionala” fapta prevazuta de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 si “vatamare corporala din culpa” fapta prevazuta de art 184 alin. 2 si 4 Cod Penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod Penal din 1969, precum și a inculpatului B. F. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de “nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol grav si iminent a unui accident de munca sau imbolnavirea profesionala” fapta prevazuta de art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 si “vatamare corporala din culpa” fapta prevazuta de art 184 alin. 2 si 4 Cod Penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit.”b” Cod Penal din 1969.

În fapt, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că inculpatulI. V., în calitate de reprezentant legal al angajatorului . SRL, nu a procedat la efectuarea pentru lucrătorul G. I. a instructajului în domeniul securității și sănătății în muncă, la angajare și la locul de muncă, conform art. 20 din Legea nr. 319/2006, iar ca urmare a acestei inacțiuni, în data de 08.12.2008 s-a pricinuit, din culpă, persoanei vatamate G. I. o vătămare ce a necesitat pentru vindecare 150 de zile de ingrijiri medicale.

În sarcina inculpatului B. F. G. s-a reținut că la data de 08.12.2008, în calitate de șef al punctului de lucru al S.C. B. Y. TRANS S.R.L. din incinta S.C. Textile Dacia S.A., a admis la lucru pe lucrătorul G. I., căruia nu îi fusese efectuat instructajul în domeniul securității și sănătății în muncă și nu avea echipament individual de protecție adecvat riscurilor de la locul de muncă, iar ca urmare a acestei inacțiuni, s-a pricinuit, din culpă, persoanei vatamate G. I. o vatamare ce a necesitat pentru vindecare 150 de zile de ingrijiri medicale.

Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă:

- proces verbal de consemnare a declaraței persoanei vătămate G. I. (f. 18-20);

- declarație martor N. M. (f. 129-132);

- declarație martor C. S. M. (f. 134-137);

- declarație martor M. S. V. ( f.138-140);

- declarații inculpat I. V. (f. 89-100);

- declarații inculpat B. F. – G. (f. 109-117 );

- raport de expertiză medico – legală nr.A_ (f. 20-24);

- proces - verbal de ceretare la fața locului și planșa foto aferntă (f. 39-44);

- procese – verbale de verificări (f. 45-48);

- proces- verbal de cercetare a accidentului de muncă întocmit la data de 12.12.2008 și documentele anexte (f. 147-153);

- adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă al Municipiului București nr. P13553/_/M.R.M./28.10.2014 (f. 190-194);

- înscrisuri privind societatea . SRL (Act aditional la actele constitutive, Fișe post administrator și funcționar administrativ – f. 54-87, Regulament de ordine interioară );

- adresă ONRC_/26.06.2014 (F. 333 - 361);

- adresa Serviciului Public de Impozite și Taxe C. cu nr. RS48385/31.07.2014 (f. 233, 257-259);

- adrese transmise de către Depozitarul Central SA (f. 234-256 și 329);

- adresa ANCPI nr. 9705/09.07.2014 (f. 260 - 328).

P. încheierea de ședință din data de 05.05.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Anterior începerii cercetării judecătorești, persoana vătămata G. I., prin reprezentant legal G. D., s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea în solidar a inculpaților I. V. și B. F. G. și a părții responsabile civilmente . SRL, la plata următoarelor sume: 55.950 lei, reprezentând daune materiale aferente recuperării medicale (cheltuieli efectuate pentru operațiile și îngrijirile medicale acordate, medicamentele și materialele cumpărate, perioadele de recuperare, însoțitori, cheltuieli de transport, hrană suplimentară specială, examinări medico-legale, taxe și alte cheltuieli de transport efectuate în legătură cu accidentul de muncă produs), 10.000 euro, reprezentând prejudiciu material aferent pierderii totale a capacității de muncă și 100.000 euro, reprezentând daune morale (f. 63 - 68).

Totodată, G. D., soția persoanei vătămate G. I., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 30.000 euro, reprezentând daune morale (f. 63 - 68).

S. U. de Urgență Elias s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.370,38 de lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de îngrijirea pacientului G. I. (f. 57).

La termenul din data de 12.10.2015, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale, instanța le-a adus la cunoștință inculpaților disp. art. 374 alin. 4 C.p.p. și art. 375 C.p.p. potrivit cărora dacă recunosc săvârșirea faptelor astfel cum sunt expuse în rechizitoriu și sunt de acord să fie judecați numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunosc și le însușesc, vor beneficia de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lor în cazul condamnării la pedeapsa inchisorii și cu o pătrime în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, conf. art. 396 alin 10 C.p.p.

Inculpatul I. V. a învederat că recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum sunt expuse în rechizitoriu, motiv pentru care solicită să fie judecat conform procedurii simplificate.

Instanța a procedat la audierea inculpatului I. V. (f. 73) și a constatat că sunt îndeplinite condițiile solicitate de textul de lege mai sus menționat, respectiv că inculpatul recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și nu a solicitat administrarea de probe, astfel încât a admis cererea acestuia de a fi judecat conform procedurii simplificate.

Totodată instanța a procedat la audierea inculpatului B. F. G. (f. 74-75), care a învederat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, solicitând să fie judecat conform procedurii de drept comun.

Instanța a adus la cunoștința părților disp. art. 374 alin. 7 C.p.p., potrivit cărora Probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești.

Inculpatul B. F. G. și părțile civile au solicitat pe latură penală audierea martorului M. S. V. și proba cu înscrisuri, iar părțile civile au solicitat pe latură civilă administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu expertiza contabilă, precum și a probei cu 3 martori.

În aceste condiții, instanța a procedat în cursul cercetării judecătorești la audierea martorului M. S. V. pe latură penală, precum și la audierea martorilor C. L. T., N. A. și P. V. pe latură civilă, respingând ca nefiind utilă soluționării cauzei proba cu expertiză contabilă.

S-au depus la dosarul cauzei fișele de cazier judiciar ale inculpaților.

Pe parcursul procesului penal nu a fost dispusă față de inculpați nicio măsură preventivă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 09.12.2008, la Secția 5 Poliție a fost înregistrat procesul- verbal de constatare întocmit de către organele de poliție cu privire la accidentul de munca produs în data de 08.12.2008 la punctul de lucru al . SRL din incinta . situat în ..43, sector 1, Bucuresti, în urma caruia numitul G. I. a suferit leziuni ce au necesitat transportul său de urgență la o unitate medicală, precum și interventia medicala de urgență.

Conform procesului-verbal de constatare întocmit de organele de poliție, la data de 08.12.2008, în timp ce își desfășura activitatea în cadrul . SRL în calitate de lucrator „taietor cu flacara” fără a avea întocmite forme de muncă legale, persoana vătămată G. I. a participat la indicațiile șefului de șantier la o activitate de demolare la punctul de lucru al ., în cursul căreia, efectuând activitati de taiere cu flacara a unei parti metalice ale unei hale, a cazut de la o inaltime de aproximativ 5 metri, de pe o scara metalică.

Ca urmare a căderii de pe respectiva scară, G. I. a suferit un traumatism cranio – cerebral grav, fiind preluat de către colegii de seviciu si transportat la o unitate medicala din apropiere, respectiv Clinica Med Life din Calea Grivitei, sector 1, unde, constatandu-se gravitatea leziunilor, s-a apelat serviciul de urgență 112 și o ambulanta l-a preluat și transportat la S. Elias unde acesta a fost operat și internat, în stare de comă, la Terapie Intensivă, totodată, fiind anunțat evenimentul și organelor de politie.

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 09.12.2008, accidentul de muncă s-a produs într-o hală dezafectată în care echipa de lucru din care făcea parte și victima efectua lucrări de dezafectare a materialelor fieroase aflate pe perții halei (f. 39-44 DUP).

Totodată, s-a constatat că echipa de lucru din care făcea parte persoana vătămată G. I. era coordonată de către inculpatul B. F. G. cât, iar lucrătorii nu dețineau în timpul executării lucrărilor echipamente de protecție, aspecte menționate de către persoanele prezente la cercetarea locului faptei, respectiv șeful de șantier B. F. G. și lucrătorul N. M.. Martorul N. M. a precizat că lucra în incinta halei situate în București, ..43, sector 1, împreună cu persoana vătămată G. I. și cu martorul C. S. M. de aproximativ trei săptămâni.

Aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului se coroborează cu declarațiile martorilor N. M. (f. 129-132 DUP) și C. S. M. (f. 134-137 DUP), care au arătat ca la data producerii accidentului de muncă lucrau impreuna cu persoana vătămată G. I. la punctul de lucru al . SRL din incinta ., fiind coordonați de seful de echipa B. F. - G., iar in jurul orelor 14.00, G. I. a cazut de pe o scară, in timp ce tăia părți metalice ale halei cu aparat autogen, de la o înălțime de aproximativ 5 metri. Totodată, cei doi martori au precizat că inculpatul B. F. G. era persoana din cadrul . SRL care s-a ocupat de angajări, precum și de stabilirea sarcinilor de lucru. Aceștia au susținut că împreună l-au transportat cu o mașină pe G. I. la o clinică sanitară din zonă, fiind insotiti si de seful de echipa cu alta mașină, însă din cauza faptului ca nu i s-a putut acorda primul ajutor a fost solicitata o ambulanta, care l-a transportat la un spital.

De asemenea, martorii N. M. și C. S. M. au mai arătat că, deși lucrau la . SRL împreună cu persoana vătămată G. I. de la începutul lunii noiembrie 2008, nu aveau încheiat contract individual de muncă cu societatea, nu aveau în dotare echipament de protectie și nu erau instruiti in domeniul protectiei muncii, precizând că ulterior datei de 08.12.2008, șeful de echipa B. F. G. le-a solicitat sa semneze contracte de munca „in alb”, acestia nestiind pe ce perioada sunt valabile, motivand ca au fost conditionati la semnarea acestora cu neplata salariilor (f. 129-137 DUP).

Din declarațiile martorului C. S. M. rezultă că acesta era singur cu persoana vătămată la momentul producerii accidentului de muncă si ca atat el, cat si numitul G. I. nu purtau echipament adecvat, respectiv casca de protectie, ham sau centura, iar schela pe care se afla acesta era formată din două picioare cu roti si doua fixe, nefiind asigurată cu echipament de protectie. Totodată, martorul a declarat că pe tot timpul muncii prestate, lucrătorii nu au fost niciodata instruiti în domeniul protecției muncii.

Martorul M. S. V., administrator al . SRL, societate având ca obiect de activitate prestarea de servicii de instructaj securitate și sănătate în muncă, a declarat că în anul 2008 a încheiat un contract de prestari servicii cu . SRL în vederea efectuarii instructajului de consultanta de specialitate si introductiv general, urmand ca instructajul specific de la punctul de lucru să revină ca obligatie conducatorului punctului de lucru.

Acesta a mai precizat ca serviciile efectuate (instructajul de consultanta de specialitate si introductiv general) au privit si activitatile desfasurate la punctul de lucru din incinta ., dar niciodata nu a regasit in rândul muncitorilor societatii pe numitul G. I., despre care a aflat ulterior ca a suferit un accident de munca. De asemenea, a aratat ca nu a fost anuntat telefonic si nici nu a existat vreo solicitare din partea reprezentantilor . SRL pentru a se efectua instructajul introductiv general la angajare pentru angajatul G. I. (f.138-140 DUP, f. 263 dosar instanță).

Concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A_, efectuat în cauză de Institutul Național de Medicină Legală, au relevat că leziunile traumatice prezentate de persoana vătămată G. I., constând în traumatism grav cranio-cerebral cu stare de comă prin multiple fracturi, contuzii cerebrale și hematom subdural acut, traumatism coloană vertebrală cu posibilă fractură la nivel C2, traumatism toracic cu contuzie pulmonară bilaterală și fractură coastă VI hemitorace stâng posterior, excoriații la nivelul membrelor pelvine, se puteau produce la data de 08.12.2008, prin lovire cu și de corp dur, în condițiile accidentului de muncă descris anterior. Leziunile constatate au necesitat 150 zile de ingrijiri medicale, cu precizarea că leziunile traumatice cranio-cerebrale au pus in primejdie viata persoanei vătămate, prin consecințele posttraumatice neurologice constituindu-se totodată starea de infirmitate (f. 20-24 DUP).

Declarațiile martorilor audiați în cauză se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate G. I. (f. 18-20 DUP), care a declarat că și-a început activitatea în cadrul . SRL cu trei săptămăni înaintea producerii accidentului de muncă din data de 08.12.2008, iar singura persoană cu care a discutat condițiile de angajare a fost inculpatul B. F. G. în calitate de coordonator de echipă și sef al punctului de lucru din incinta ., tot acesta fiind persoana care stabilea atribuțiile de serviciu, conducea și supraveghea activitatea muncitorilor.

De asemenea, persoana vătămată a confirmat faptul că anterior producerii accidentului nu s-a efectuat instructaj de protectia muncii si nici nu i-a fost dat echipamentul de protecție necesar desfăsurării activitătii, precizînd că in momentul producerii accidentului nu era echipat de catre societate cu mijloace adecvate de munca, respectiv cască și centură. Totodată, acesta a menționat că la data accidentului, la punctul de lucru se efectuau activitati de dezafectare hale in echipă, acesta lucrând impreuna cu numitii N. M. si C. S. M..

Faptul că persoana vătămată G. I. lucra fără forme legale rezultă și din adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă al Municipiului București nr. P13553/_/M.R.M./28.10.2014 (f. 190-194 DUP), care relevă că pentru niciunul dintre cei trei lucrători care făceau parte din echipa de lucru, respectiv G. I., N. M. și C. S. M., nu a fost încheiat contract individual de muncă, fapt ce indică o cutumă a angajatorului în a nu efectua forme legale de angajare și instruire pe linie de securitate și sănătate a muncii pentru lucrătorii necalificați.

În cursul urmăririi penale, inculpații I. V. și B. F. G. au adoptat o poziție procesuală nesinceră, susținând că nu au avut vreo culpă în producerea accidentului de muncă din data de 08.12.2008, declarațiile acestora fiind însă în vădită contradicție cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, în declarația dată inițial (f. 100-101 DUP), inculpatul I. V., administrator și asociat unic al . SRL, a arătat că în perioada noiembrie – decembrie 2008, o echipă din cadrul societății condusă de către inculpatul B. F. G. a efectuat o lucrare de dezafectare a materialelor feroase din incinta ., iar la data de 08.12.2008 un membru al echipei, și anume G. I. a suferit un accident de muncă.

În ceea ce privește formele legale de angajare pentru G. I., inculpatul I. V. a declarat că avea cunoștință că pentru acesta era întocmită atât documentația pentru angajare, cât și aceea pentru efectuarea protecției muncii, însă aceasta nu a fost semnată din cauza faptului că persoana avea încheiat contract de muncă cu altă societate și nu a putut intra în posesia carnetului de muncă.

Ulterior, inculpatul I. V. a declarat (f. 96-99 DUP) că în cursul lunii decembrie 2008, în urma unor recomandări, l-a angajat pe numitul G. I., care urma să-și desfasoare activitatea în cadrul unei echipe conduse de inculpatul B. F. G..

Totodată, inculpatul a menționat că lucrătorului i s-a efectuat instructajul introductiv general, urmand a i se efectua și cel specific la locul de munca de catre firma specializata cu care societatea sa avea contract de furnizare servicii, sustinând că reprezentanții acestei societăți au fost anunțați telefonic în acest sens, fapt contrazis atât de înscrisurile atașate la dosarul cauzei, cât și de martorul M. S. V..

Cu privire la formele legale de angajare ale persoanei vătămate G. I., inculpatul I. V. a învederat că nu era semnat contractul individual de muncă la data producerii accidentului, fiind semnat ulterior din motive de imposibilitate de deplasare în municipiul Bucuresti și detalii tehnice de înscriere în munca conform carnetului de muncă al acestuia.

Referitor la echipamentele de protectie a muncii, inculpatul I. V. a susținut că acestea era sarcina inculpatului B. F. G. să le pună la dispoziție muncitorilor, acesta înștiințându-l ulterior ca G. I. a efectuat la data de 08.12.2008 o operatiune neautorizata de acesta, urmarea fiind accidentul respectiv.

În ultima declarație dată în cursul urmăririi penale, inculpatul I. V. a recunoscut că avea cunoștință despre angajarea persoanei vătămate G. I. în calitate de lucrător în probă în echipa de la punctul de lucru din incinta . și a fost de acord cu participarea acestuia la respectivele lucrări, chiar dacă nu avea încheiat contract individual de muncă și nici nu îi fusese efectuat instructajul de protecția muncii, urmand ca ulterior sa fie angajat cu forme legale (f. 90-91 DUP).

Cu toate că în cursul urmăririi penale a dat declarații contradictorii, în încercarea de a găsi diverse justificări pentru nerespectarea legislației în domeniul protecției muncii, în faza de judecată inculpatul I. V. a recunoscut în totalitate acuzațiile reținute în sarcina sa în actul de sesizare, respectiv faptul că în calitate de reprezentant legal al angajatorului . SRL, nu a procedat la efectuarea pentru lucrătorul G. I. a instructajului în domeniul securității și sănătății în muncă, la angajare și la locul de muncă, conform art. 20 din Legea nr. 319/2006, iar ca urmare a acestei inacțiuni, în data de 08.12.2008 s-a pricinuit, din culpă, persoanei vatamate G. I. o vătămare ce a necesitat pentru vindecare 150 de zile de ingrijiri medicale, solicitând să fie judecat conform procedurii simplificate.

Inculpatul B. F. - G. a declarat (f. 109-117 DUP, f. 74-75 dosar instanță) că la data evenimentului avea calitatea de șef lucrare la . SRL, cu punct de lucru in incinta ., avându-l in subordine si pe numitul G. I., care a efectuat o activitate specifica fara a lua masurile ce se impun, urmarea fiind accidentul de muncă respectiv.

Despre G. I. acesta a precizat ca era echipat corespunzator calitatii sale de sudor taietor, fiindu-i pus la dispoziție echipament de protectie. În ceea ce privește incadrarea in munca a acestuia, inculpatul B. F. G. a învederat că acesta și-a început activitatea în data de 06.12.2008 și urma ca în perioada următoare acesta să aducă toate documentele necesare încheierii contractului individual de muncă. De asemenea, a susținut că instructajul privind protecția muncii trebuia să fie efectuat de societatea contractată în acest sens, neavând cunoștință dacă s-a efectuat. Totodată, a susținut că nu era atribuția sa să primească muncitori la punctul de lucru și să se ocupe de întocmirea formelor legale, neavând sarcini în acest sens.

Inculpatul B. F. G. a menționat că persoana vătămată G. I. nu avea ca atribuții de lucru dezafectarea respectivelor țevi de pe pereții halei, acestea trebuind dezafectate cu un utilaj special.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul B. F. G. a învederat că persoana vătămată G. I. a fost angajat fără forme legale cu aproximativ 15-20 zile înainte de producerea accidentului și că, deși acesta nu era în subordinea sa, el le spunea tuturor muncitorilor care lucrau în incinta . ce au de făcut și le procura echipamente de protecție, susținând că toți muncitorii aveau echipament de protecție ce consta în bocanci, mănuși, șorț, căști și ochelari de protecție.

Totodată, inculpatul a susținut că el era persoana responsabilă cu efectuarea instructajului de protecția muncii, procedura fiind una sumară și constând în citirea unor norme legale, însă nu îi punea pe muncitori să semneze vreun act care să ateste îndeplinirea acestei proceduri.

Având în vedere situația de fapt reținută anterior, instanța apreciază că probele administrate în cauză, respectiv declarațiile persoane vătămate, ale martorilor N. M., C. S. M. și M. S. V., înscrisurile atașate la dosarul cauzei și parțial chiar declarațiile inculpaților, relevă fără putință de tăgadă că inculpații au încălcat în mod grav legislația privind securitatea și protecția muncii, având ca rezultat producerea accidentului de muncă din data de 08.12.2008 soldat cu vătămarea corporală a numitului G. I..

În acest sens, se observă că persoana vătămată G. I. a fost admisă la lucru la punctul de lucru al S.C. B. Y. TRANS S.R.L. din incinta S.C. Textile Dacia S.A., cu toate că nu avea încheiat contract individual de muncă, nu îi fusese efectuat instructajul în domeniul securității și sănătății în muncă și nu avea echipament individual de protecție adecvat riscurilor de la locul de muncă.

Cât privește persoanele responsabile, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea 319/2006 privind sănătatea și securitatea în muncă, angajatorul, respectiv . SRL (prin administrator I. V.), are obligația de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca. Totodată alineatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd că în cazul în care angajatorul apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitatile sale in acest domeniu, iar obligatiile lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu aduc atingere principiului responsabilitatii angajatorului.

Totodată, în conformitate cu art. 11 alin. 1 și art. 20 alin. 1 lit. a din actul normativ menționat anterior, angajatorul are obligația de informare, cat mai curand posibil, a tuturor lucratorilor care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav si iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum si despre masurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protectia lor, precum și pe aceea de a asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca la momentul angajării o instruire suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului sau.

În vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, în sarcina angajatorului, în temeiul art. 13 lit. r din Legea 319/2006 revine și obligația asigurării echipamentelor individuale de protectie pentru lucrători.

Analizând situația de fapt reținută prin raportare la prevederile legale enunțate anterior, instanța constată că . SRL era reprezentată la data producerii accidentului de muncă de către inculpatul I. Vsile în calitate de administrator și asociat unic, aspect ce rezultă atât din Actul aditional la actele constitutive ale societății (f. 54-83 DUP) cât și din adresa ONRC cu nr._/26.06.2014 (f. 333 - 361 DUP).

De asemenea, potrivit punctului 16 din Fișa postului de administrator/ Director societate comercială (f. 84-85 DUP), inculpatul I. V. avea ca atribuții și respectarea normelor de protecția a muncii și de sănătate potrivit reglementărilor în vigoare, având grijă ca și angajații societății să le respecte.

Potrivit art. 5 din Legea 319/2006 lit. a și b, noțiunea de lucrător este definită ca fiind persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice, iar cea de angajator, este definit ca fiind persoana fizica sau juridica ce se afla in raporturi de munca ori de serviciu cu lucratorul respectiv si care are responsabilitatea intreprinderii si/sau unitatii.

Astfel, potrivit lit. c) al art. 5 din Legea nr. 319/2006, prin alți participanți la procesul de muncă se inteleg persoane aflate în întreprindere și/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activități în folosul comunității sau activități în regim de voluntariat, precum și șomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională și persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă și pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

Dispozițiile legale anterior citate relevă că instructajul privind securitatea si sănătatea muncii, precum și echiparea conformă condițiilor de muncă ar trebui efectuat nu doar persoanelor care sunt angajate cu forme legale, ci lucratorilor in sens larg, astfel cum este reglementata aceasta notiune prin legea speciala.

În aceste condiții, persoana vătămată G. I. a fost lucrator în sensul legii speciale (“alt participant la procesul de munca”), astfel cum reiese din actele intocmite cu ocazia cercetarii evenimentului, din declaratiile de martori, precum si din declaratiile inculpaților, cu atât mai mult cu cât evenimentul produs a fost încadrat ca accident de muncă de către Inspectoratul Teritorial de Muncă București, conform adresei nr. 6339/R/18.12.2008.

În privința inculpatului B. F. G., din materialul probator administrat în cauză reiese că acesta avea calitatea de sef de echipă pentru punctul de lucru din incinta ., fiind singurul reprezentant al . SRL care s-a ocupat în fapt de angajarea persoanei vătămate și a martorilor N. M. și C. S. M., de trasarea sarcinilor de serviciu ale acestora, precum și de coordonarea și controlarea echipei de lucru.

În acest sens, din probele administrate în cauză, astfel cum au fost analizate anterior, rezultă că acesta era persoana care, în fapt, se ocupa de angajarea lucrătorilor necalificați, de acordarea sarcinilor de lucru către aceștia, de controlarea și coordonarea activității acestora la punctul de lucru, având calitatea de șef punct de lucru. Astfel, conform susținerilor persoanei vătămate G. I. și a martorilor N. M. și C. S. M., singura persoană din cadrul . SRL cu care au avut contact pe perioada desfășurării activității lor a fost inculpatul B. F. – G..

În același sens, se reține și din procesul - verbal de cercetare a accidentului de muncă întocmit la data de 12.12.2008 faptul că B. F. – G., în calitate de șef punct de lucru, a admis la desfășurarea serviciului un lucrător care nu avea perfectate documente de angajare și nu avea echipament individual de protectie adecvat riscurilor de la locul de muncă.

Or, având în vedere că inculpatul B. F. - G. avea calitatea de șef punct de lucru și reprezentant al . SRL, în fapt, acesta avea implicit și obligația de a respecta prevederile Legii nr. 319/2006 privind sănătatea și securitatea în muncă, în virtutea acestei functii fiind așadar obligat să nu admita la lucru pe lucrătorul G. I., căruia nu îi fusese efectuat instructajul în domeniul securității și sănătății în muncă si respectiv sa ia masurile pentru acordarea echipamentului de protectie lucratorilor.

Cu toate acestea, instanța consideră că o anumită culpă în producerea accidentului o are și persoana vătămată G. I., întrucât a acceptat să lucreze fără forme legale, faptă care constituie contravenție potrivit art. 260 alin. 1 lit. f din Codul muncii. Astfel, nu doar angajatorul are obligația de a nu primi la muncă persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, ci și angajatul are datoria de a nu presta vreo muncă anterior încheierii contractului individual de muncă, chiar dacă principala responsabilitate în această privință o are angajatorul.

De asemenea, cu toate că nu a fost instruită de angajator, persoana vătămată putea și trebuia să manifeste mai multă atenție și prudență în timpul efectuării lucrării și să poziționeze schela pe care se afla în așa fel încât să evite contactul acesteia cu țevile metalice pe care le dezasambla.

În aceste condiții, instanța apreciază că în cauză se poate vorbi de o culpă concurentă a persoanei vătămate la producerea accidentului de muncă, evaluată de instanță la 20%, gradul de culpă al inculpaților fiind de 80%.

În drept, în prealabil, văzând și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, prin care s-a statuat că dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, instanța apreciază că dispozițiile anterioare intrării în vigoare a Noului Cod penal, în ansamblul lor, sunt mai favorabile inculpaților, astfel încât aceștia vor fi judecați în baza acestor dispoziții. Astfel, în urma analizei globale a limitelor de pedeapsă, a tratamentului sanctionator pentru concursul de infractiuni, precum și a modalității de individualizare a executării pedepselor, instanța apreciază că legea veche este mai favorabilă inculpaților.

Așadar, fapta inculpatuluiI. V., care în calitate de reprezentant legal al angajatorului . SRL, nu a procedat la efectuarea pentru lucrătorul G. I. a instructajului în domeniul securității și sănătății în muncă, la angajare și la locul de muncă, conform art. 20 din Legea nr. 319/2006, iar ca urmare a acestei inacțiuni, în data de 08.12.2008 s-a pricinuit, din culpă, persoanei vatamate G. I. o vătămare ce a necesitat pentru vindecare 150 de zile de ingrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de “neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent a unui accident de munca sau imbolnavirea profesionala” fapta prevazuta de art. 37, alin.1 din Legea nr.319/2006 si “vatamare corporala din culpa” fapta prevazuta de art 184, alin. 2 si 4 Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod Penal din 1969.

Fapta inculpatului B. F. G. care la data de 08.12.2008, în calitate de șef al punctului de lucru al S.C. B. Y. TRANS S.R.L. din incinta S.C. Textile Dacia S.A., a admis la lucru pe lucrătorul G. I., căruia nu îi fusese efectuat instructajul în domeniul securității și sănătății în muncă și nu avea echipament individual de protecție adecvat riscurilor de la locul de muncă, iar ca urmare a acestei inacțiuni, s-a pricinuit, din culpă, persoanei vatamate G. I. o vatamare ce a necesitat pentru vindecare 150 de zile de ingrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de “nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol grav si iminent a unui accident de munca sau imbolnavirea profesionala” fapta prevazuta de art. 38 alin. 1 din Legea nr.319/2006 si “vatamare corporala din culpa” fapta prevazuta de art 184,alin.2 si 4 Cod Penal, cu aplicarea art. 33, lit. b Cod Penal din 1969.

In ceea ce priveste notiunile de „pericol grav și iminent de accidentare”, respectiv notiunea de „accident de muncă”, se constata ca potrivit art. 5 lit. g) si l) din Legea 319/2006, acestea sunt definite ca fiind „ situația concretă, reală și actuală căreia îi lipsește doar prilejul declanșator pentru a produce un accident în orice moment”, respectiv „vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces, conditii care sunt indeplinite in prezenta cauza, avandu-se in vedere lipsa instructajului, precum si a echipamentului corespunzator functiei de „lucrator cu flacara”.

Astfel, având în vedere cele prezentate anterior, se constată din probe că există fapta de “neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent a unui accident de munca sau imbolnavirea profesionala” fapta prevazuta de art. 37 alin.1 din Legea nr.319/2006, că aceasta a fost săvârșită de către inculpatul I. V., precum și aceea de “vatamare corporala din culpa” prev. de art 184, alin. 2 si 4 Cod Penal, întrucât ca urmare a săvârșirii primei infracțiuni, la data de 08.12.2008 s-a produs accidentul de muncă in urma caruia a rezultat cu vătămarea corporală gravă a persoanei vătămate G. I., acesta necesitând 150 de zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, fapta inculpatului B. F. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii intenționate de “nerespectare de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol grav si iminent a unui accident de munca sau imbolnavirea profesionala”, prevazute de art. 38 alin. 1 din Legea nr.319/2006, precum și aceea de “vatamare corporala din culpa” prev. de art 184, alin. 2 si 4 Cod Penal, întrucât ca urmare a săvârșirii primei infracțiuni, la data de 08.12.2008 s-a produs accidentul de muncă in urma caruia a rezultat cu vătămarea corporală gravă a persoanei vătămate G. I., acesta necesitând 150 de zile de îngrijiri medicale.

Cât privește legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată, aceasta rezultă în mod evident din materialul probator administrat în cauză, întrucât în situația în care inculpații ar fi respectat în totalitate obligațiile care le reveneau, respectiv n-ar fi admis la lucru persoana vătămată fără forme legale, i-ar fi efectuat instructajul în domeniul securității și sănătății în muncă și i-ar fi pus la dispoziție echipament individual de protecție adecvat riscurilor de la locul de muncă, rezultatul socialmente periculos al faptei nu s-ar fi produs.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunile prev. de art. 37 al. 1 si art. 38 al. 1 din Legea nr. 319/2006 au fost săvârșite de inculpați cu intenție indirectă în sensul art. 19 al. 1 pct. 1 lit. b C.pen din 1969, intrucât aceștia au prevazut faptul ca nerespectarea obligatiilor ce le reveneau conform legislatiei sanatatii si securitatii muncii (respectiv, neincheierea in scris a contractului de munca, desi lucratorul presta munca de aproximativ trei saptamani, neefectuarea instructajului si neechiparea corespunzatoare a lucratorului, conform celor expuse mai sus), poate avea ca urmare un pericol grav si iminent a unui accident de munca, si desi nu au urmarit acest rezultat, au acceptat posibilitatea producerii lui.

De asemenea, ca urmare a nerespectării prevederilor legale menționate și a primirii la muncă în condiții de nelegalitate a lucrătorilor, inculpatii au creat premisa pentru producerea accidentului de muncă din data de 08.12.2008 in urma caruia a rezultat vătămarea corporală a persoanei vătămate G. I., care a necesitat pentru vindecare un număr de 150 de zile de îngrijiri medicale, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de “vatamare corporala din culpa” prev. de art 184, alin. 2 si 4 Cod Penal, pentru fiecare dintre inculpati.

În ceea ce priveste latura subiectivă a infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 si 4 Cod Penal din 1969, aceasta este culpa cu prevedere in sensul art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a C.pen. din 1969, intrucat, din situatia concreta, astfel cum a fost expusa mai sus, inculpatii au prevazut ca se poate produce vatamarea corporala a lucratorului ca urmare a un accident de munca, dar nu l-au acceptat, socotind fara temei ca nu se va produce.

În privința susținerii inculpatului B. F. G., în sensul că plângerea penală prealabilă sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală din culpă nu ar fi fost depusă în termenul de prevăzut de lege de persoana vătămată, aceasta este nefondată. Astfel, potrivit Codului penal din 1969, în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și C.pen., acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

În schimb, conform Noului Cod penal, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă. În aceste condiții, după . Noului Cod penal, procurorul de caz a procedat conform art. 297 alin. 2 C.p.p., încunoștințând apărătorul ales al părții civile la data de 12.06.2014 că în cauză se analizează o eventuală schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, având în vedere modificările legislative intervenite la data de 01.02.2014, precum și că în cazul schimbării încadrării juridice cercetarea infracțiunii de vătămare corporală din culpă este condiționată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate (proces-verbal aflat la fila 195 DUP).

Astfel, reprezentantul legal al persoanei vătămate G. I., numita G. D., desemnată ca tutore al persoanei vătămate prin sentința civilă nr. 313/05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin neapelare, a formulat plângere prealabilă (f. 227-229 DUP) împotriva inculpaților I. V. și B. F. G. la data de 25.06.2014 (data poștei - f. 230 DUP), deci în termenul de 3 luni prevăzut de lege.

Întrucât faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpați, atrăgând răspunderea penală conform art. 17 C.pen. din 1969, instanța urmează să pronunțe condamnarea acestora.

La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța va avea în vedere dispozițiile dispozițiile art. 72 alin. 1 și ale art. 52 Cod penal din 1969.

În conformitate cu dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal din 1969, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Gradul de pericol social al faptelor comise va fi apreciat în baza art. 18¹ alin. 2 Cod penal din 1969, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-au comis faptele, precum și urmarea produsă.

Astfel, instanța apreciază că pericolul social al faptelor este unul ridicat, determinat în primul rând de rezultatul deosebit de grav al acestora, respectiv vătămarea corporală gravă a persoanei vătămate, ținând cont de numărul mare de zile de îngrijiri medicale (150 zile), faptul că leziunile traumatice prezentate de persoana vătămată G. I., constând în traumatism grav cranio-cerebral cu stare de comă prin multiple fracturi, contuzii cerebrale și hematom subdural acut, traumatism coloană vertebrală cu posibilă fractură la nivel C2, traumatism toracic cu contuzie pulmonară bilaterală și fractură coastă VI hemitorace stâng posterior, excoriații la nivelul membrelor pelvine, au pus in primejdie viata persoanei vătămate, prin consecințele posttraumatice neurologice constituindu-se totodată starea de infirmitate. Totodată, în urma accidentului de muncă din data de 08.12.2008 persoana vătămată și-a pierdut capacitatea psihică de a înțelege conținutul și consecințele faptelor sale, prin sentința civilă nr. 313/05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin neapelare, constatându-se lipsa discernământului acesteia, cu consecința punerii sale sub interdicție.

În aceeași ordine de idei, instanța constată că inculpații au încălcat în mod grav legislația în domeniul protecției muncii, întrucât au admis la lucru persoana vătămată fără forme legale, nu i-au efectuat instructajul în domeniul securității și sănătății în muncă și nu i-au pus la dispoziție echipament individual de protecție adecvat riscurilor de la locul de muncă, cu toate că în calitate de administrator al societății comerciale angajatoare, respectiv șef al punctului de lucru al societății, aveau obligația de a se asigura că angajații își desfășoară activitatea în deplină siguranță, cu atât mai mult cu cât la punctul de lucru respectiv se desfășura o activitate care implica riscuri majore pentru sănătatea angajaților (tăiere cu flacăra la înălțime a unor componente metalice ale unei hale).

La individualizarea pedepselor se va ține cont și de asigurarea prevenției generale și speciale, în condițiile existenței în ultima perioadă a unui adevărat fenomen al muncii la negru, angajatorii profitând de situația materială precară a persoanelor care își caută un loc de muncă și care acceptă din acest motiv să lucreze fără forme legale și în condiții care le pun în pericol sănătatea și chiar viața.

În privința circumstanțelor personale ale inculpaților, instanța va ține cont că aceștia nu au antecedente penale, fiind la prima abatere de la dispozițiile legii penale, astfel cum rezultă din fișele de cazier judiciar atașate la dosarul cauzei.

Referitor la atitudinea procesuală a inculpatului I. V., instanța constată că acesta a avut o atitudine procesuală oscilantă, inițial negând că ar avea vreo culpă cu privire la producerea accidentului de muncă din data de 08.12.2008, însă în faza de judecată a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, solicitând să fie judecat conform procedurii simplificate.

În schimb, inculpatul B. F. G. a avut o atitudine procesuală nesinceră atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, încercând să acrediteze ideea că întreaga culpă pentru producerea accidentului o poartă persoana vătămată, în ciuda faptului că în calitate de șef al punctului de lucru avea în mod evident datoria de a se asigura că lucrătorii aflați în subordinea sa lucrează cu forme legale și în condiții care să nu le pună în pericol sănătatea.

De asemenea, inculpații nu au părut să fie preocupați de soarta persoanei vătămate și nici nu au manifestat vreo urmă de regret în acest sens, aspect care rezultă inclusiv din atitudinea lor în fața instanței, dar și din faptul că nu s-au prezentat la ultimul termen de judecată, pentru a li se acorda ultimul cuvânt.

În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța reține că infracțiunile prev. de art. 37 alin. 1 și art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 se pedepsesc cu închisoarea de la 1 an la 2 ani sau amendă, iar infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și C.pen. din 1969 este sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, aceste limite de pedeapsă reducându-se cu o treime în cazul inculpatului I. V., ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p.

Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în cuantumul maxim prevăzut de lege, respectiv 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de “neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent a unui accident de munca sau imbolnavirea profesionala” și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infractiunii de vătămare corporală din culpă de către inculpatul I. V., respectiv 2 ani închisoare pentru săvârșirea infractiunii de “nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol grav si iminent a unui accident de munca sau imbolnavirea profesionala” și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infractiunii de vătămare corporală din culpă de către inculpatul B. F. G..

Pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare urmează să fie suspendată condiționat în cazul inculpatului I. V., iar în ceea ce îl privește pe inculpatul B. F. G. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare va fi suspendată sub supraveghere, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.pen. din 1969, respectiv 86¹ C.pen. din 1969 pentru a aplica aceste modalități de individualizare a executării pedepsei, fiind totodată apte să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunilor penale, neimpunându-se executarea pedepselor în regim de detenție pentru îndreptarea inculpaților, cu atât mai mult cu cât aceștia vor executa efectiv pedepsele în cazul în care în termenul de încercare vor săvârși o altă infracțiune.

Față de aceste considerente, în baza art. art. 37 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p., instanța îl va condamna pe inculpatul I. V. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de “neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent a unui accident de munca sau imbolnavirea profesionala”.

În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.

În baza art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p. îl va condamna pe inculpatul I. V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infractiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen. din 1969 va contopi pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C.pen. din 1969 va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen. din 1969.

In baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 cu aplic. art. 5 C.pen. îl va condamna pe inculpatul B. F. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de “nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol grav si iminent a unui accident de munca sau imbolnavirea profesionala”.

În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevazută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.

În baza art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. îl va condamna pe inculpatul B. F. G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infractiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen. din 1969 va contopi pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C.pen. din 1969 cu aplic. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, care se calculează conform art. 86² C.pen. din 1969.

In baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.

În baza art. 86³ alin. 1 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la Serviciul de Probațiune C. la datele fixate de consilierul de probațiune;

- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Va atrage atentia inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C.pen. din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.

În privința laturii civile a cauzei, instanța reține că în cursul fazei de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, persoana vătămata G. I., prin reprezentant legal G. D., s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea în solidar a inculpaților I. V. și B. F. G. și a părții responsabile civilmente . SRL, la plata următoarelor sume: 55.950 lei, reprezentând daune materiale aferente recuperării medicale (cheltuieli efectuate pentru operațiile și îngrijirile medicale acordate, medicamentele și materialele cumpărate, perioadele de recuperare, însoțitori, cheltuieli de transport, hrană suplimentară specială, examinări medico-legale, taxe și alte cheltuieli de transport efectuate în legătură cu accidentul de muncă produs), 10.000 euro, reprezentând prejudiciu material aferent pierderii totale a capacității de muncă și 100.000 euro, reprezentând daune morale (f. 63 - 68).

Totodată, G. D., soția persoanei vătămate G. I., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 30.000 euro, reprezentând daune morale (f. 63 - 68).

S. U. de Urgență Elias s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.370,38 de lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de îngrijirea pacientului G. I. (f. 57).

Potrivit art. 998 cod civil din 1864, aplicabil în speță în raport de data săvârșirii faptei ilicite, „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara” iar potrivit art. 999 Cod Civil „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența lui”.

P. urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, precum și existența capacității delictuale a celui care a săvârșit fapta ilicită.

Având în vedere considerentele exprimate anterior sub aspectul laturii penale a cauzei, instanța apreciază că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpaților, prin faptele lor ilicite cauzând părții civile G. I. atât un prejudiciu de ordin material, cat si unul de ordin moral.

În ceea ce privește prejudiciul, ca un element esențial al răspunderii delictuale, instanța reține că acesta constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite comisă de o altă persoană. Cu privire la prejudiciu, practica judiciară și doctrina de specialitate au stabilit că acesta trebuie să aibă un caracter cert și, în mod evident, să nu fi fost reparat încă. Totodată, în materia răspunderii civile delictuale operează principiul reparării integrale a prejudiciului.

În privința daunelor materiale solicitate de către partea civilă G. I., instanța constată că acestea pot fi împărțite în două categorii, în funcție de natura acestora, respectiv daune materiale aferente recuperării medicale (cheltuieli efectuate pentru operațiile și îngrijirile medicale acordate, medicamentele și materialele cumpărate, perioadele de recuperare, însoțitori, cheltuieli de transport, hrană suplimentară specială, examinări medico-legale, taxe și alte cheltuieli de transport efectuate în legătură cu accidentul de muncă produs), acestea fiind evaluate de partea civilă sub la suma de 55.950 lei, și daune materiale aferente pierderii totale a capacității de muncă, evaluate la suma de 10.000 euro.

Referitor la daunele materiale aferente recuperării medicale, instanța constată că partea civilă a depus la dosarul cauzei o . înscrisuri în dovedirea acestora (f. 76-253 dosar instanță), care justifică partial sumele solicitate cu titlu de despagubiri materiale. De asemenea, din declaratiile martorilor C. L. T., N. A. și P. V. rezultă că partea civilă a suportat numeroase cheltuieli în vederea achiziționării de medicamente, materiale medicale și hrană suplimentară specială, cheltuieli aferente perioadelor de spitalizare repetate la care persoana vătămată a fost supusă, dar și pentru acoperirea examinărilor medico-legale și a cheltuielilor de transport efectuate în legătură cu accidentul de muncă produs, martorii declarând că au împrumutat persoana vătămată cu diverse sume de bani pentru a putea face față acestor cheltuieli.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. A_ efectuat de Institutul Național de Medicină Legală, rezultă că leziunile traumatice prezentate de persoana vătămată G. I. au constat în traumatism grav cranio-cerebral cu stare de comă prin multiple fracturi, contuzii cerebrale și hematom subdural acut, traumatism coloană vertebrală cu posibilă fractură la nivel C2, traumatism toracic cu contuzie pulmonară bilaterală și fractură coastă VI hemitorace stâng posterior, excoriații la nivelul membrelor pelvine, aceasta fiind supusă unor intervenții chirurgicale repetate pentru salvarea vieții, fiind internată periodic, în perioada decembrie 2008 - 2013.

În mod evident, toate aceste intervenții chirugicale și internări repetate au ocazionat o . costuri, fiind de notorietate că asigurările medicale din sistemul public nu acoperă integral aceste cheltuieli. Astfel, instanța consideră că suma de bani solicitată de partea civilă G. I. cu titlu de daune materiale aferente recuperării medicale reprezintă o valoare rezonabilă a cheltuielilor efectuate cu acest titlu. Având însă în vedere că instanța a reținut o culpă de 80% a inculpaților la producerea accidentului, instanța va acorda părții civile G. I. proporțional cu aceasta culpă suma de 44.760 lei.

În privința daunelor materiale aferente pierderii totale a capacității de muncă, evaluate de partea civilă G. I. sub forma unei sume globale în cuantum de 10.000 euro, instanța are în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, care relevă faptul că leziunile traumatice prezentate de persoana vătămată, prin consecințele posttraumatice neurologice, au determinat starea de infirmitate a părții civile. Totodată, în urma accidentului de muncă din data de 08.12.2008 partea civilă și-a pierdut capacitatea psihică de a înțelege conținutul și consecințele faptelor sale, prin sentința civilă nr. 313/05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin neapelare, constatându-se lipsa discernământului acesteia, cu consecința punerii sale sub interdicție.

În aceste condiții, este evident că partea civilă G. I. și-a pierdut total și definitiv capacitatea de muncă, cu atât mai mult cu cât a fost încadrată în gradul de handicap grav, nerevizuibil, necesitând asistent personal, astfel cum rezultă din certificatul atașat la fila 161 din dosarul de instanță.

Ținând cont de aceste aspecte, instanța apreciază că partea civilă G. I. trebuie să beneficieze de o sumă care să acopere integral prejudiciul suferit ca urmare a imposibilității sale de a mai munci, fiind evident că aspectele relevate de înscrisurile medicale atașate la dosarul cauzei în legătură cu starea sa de sănătate echivalează cu lipsa unei posibilități reale de a mai presta vreodată o muncă remunerată.

La evaluarea sumei pe care partea civilă o va primi periodic ca urmare a pierderii parțiale a capacității de muncă, instanța va ține cont de meseria pe care aceasta o presta anterior producerii accidentului de muncă, respectiv aceea de sudor tăietor, având și o calificare în acest sens, de vârsta pe care o avea la momentul respectiv (39 de ani), de cheltuielile necesare pentru ca aceasta să ducă o viață apropiată de normalitate, care trebuie să-i asigure posibilitatea de a-și achiziționa hrana, îmbrăcămintea, medicamentele, dar și alte bunuri și servicii de bază, urmând a avea în vedere și faptul că partea civilă beneficiază în prezent de o pensie de handicap în cuantum de 293 de lei lunar (f. 271 dosar instanță).

Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că suma globală de 10.000 euro solicitată de partea civilă, este aptă să acopere prejudiciul suferit de aceasta în urma pierderii totale a capacității de muncă. Cu toate acestea, având în vedere că instanța a reținut o culpă de 80% a inculpaților la producerea accidentului, restul culpei aparținând victimei, va acorda părții civile G. I. proporțional cu această culpă suma de 8.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de prejudiciu material aferent pierderii totale a capacității de muncă.

Referitor la prejudiciul moral reclamat de către partea civilă G. I., instanta retine ca acesta constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de daune morale, instanța retine ca la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să aibă în vedere anumite criterii cum sunt:

-criteriul echității care presupune existenta unei corespondențe intre prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii;

-criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv;

- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.

Toate aceste criterii trebuie sa conducă la stabilirea unei sume care sa reprezinte o justa și reala despăgubire a părții civile, cu efect de satisfacție și sa nu reprezinte o sancțiune excesiva pentru autorul faptei prejudiciabile ori ca venituri necuvenite părții civile.

Instanța reține că în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-si aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Este de netăgăduit că prin faptele ilicite ale inculpaților s-a cauzat atat un prejudiciu material, dar si unul moral partii civile, prejudiciu moral constând in traumele morale suferite de aceasta, in atingerea adusa drepturilor acesteia de a se bucura de o viata normala, fara privatiuni.

Este sarcina instantei de a cuantifica aceste daune morale suferite de partea civilă, raportat la toate suferintele produse acesteia prin faptele inculpaților, respectiv imposibilitatea ca in viitor aceasta sa aiba o viata normala, durerile fizice si psihice pricinuite, modul in care a fost afectata viata familiala, sociala si profesionala a acesteia.

Astfel, consecințele negative suferite de către partea civilă G. I. în urma accidentului de muncă din data de 08.12.2008 sunt de netăgăduit, fiind totodată notorie suferința provocată de un astfel de eveniment.

Prejudiciul fiziologic încercat de partea civilă, constând în privarea acesteia de avantajele unei vieți normale, inclusiv prejudiciul de agrement, dat de efortul suplimentar pe care aceasta trebuie să-l facă pentru a-și păstra condițiile de viață pe care le-a avut anterior vătămării, condiții pe care oricum nu le va mai recăpăta niciodată, pretinde acordarea unei compensații bănești corespunzătoare care, coroborată cu sancțiunea de drept penal aplicată, să ofere acesteia o necesară satisfacție.

În raport de toate criteriile arătate mai sus, analizând cuantumul daunelor morale solicitate de partea civilă, instanța le consideră ca fiind justificate.

Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța va aprecia în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, ținând cont și de aspecte precum vârsta părții civile și de perioada de recuperare, de numarul de zile de ingrijiri medicale (150 zile), de natura leziunilor suferite (multiple traumatisme la nivel cerebral), de faptul ca leziunile traumatice produse la nivel cerebral i-au pus viata in pericol si constituie infirmitate, de consecințele negative suferite de către partea civilă în plan psihic și afectiv, cauzate de starea sa precară de sănătate, având în vedere și faptul că în urma accidentului partea civilă a fost pusă sub interdicție ca urmare a pierderii discernământului.

La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța va avea în vedere și numărul mare de intervenții chirurgicale la care partea civilă a fost supusă în toată această perioadă, perioada lungă de spitalizare, precum și toate urmările inerente unui astfel de eveniment, modul de viață al părții civile schimbându-se radical, în mod inevitabil, începând cu data de 08.12.2008.

Față de toate aceste criterii, instanta apreciaza că suma de 80.000 euro, acordată proporțional cu gradul de culpă reținut în sarcina inculpaților, reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă G. I..

Referitor la acțiunea civilă exercitată de partea civilă G. D., soția persoanei vătămate G. I., instanța constată că prin fapta ilicită a inculpaților aceasta a suferit un prejudiciu moral propriu, în condițiile în care soțul său era singura persoană aducătoare de venituri în familie, modul său de viață schimbându-se radical ca urmare a producerii accidentului. Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză sub aspectul laturii civile, partea civilă G. D. este persoana care se ocupă în prezent de soțul său, care nu poate realiza de unul singur activități elementare, respectiv nu se poate deplasa, hrăni, îmbrăca sau spăla, beneficiind de o pensie de însoțitor în acest sens.

Astfel, este evident că accidentul suferit de soțul său a afectat în mod deosebit stilul de viață al părții civile G. D., consecințele negative suferite de aceasta în plan psihic și afectiv, cauzate de starea de sănătate a partenerului de viață fiind de netăgăduit, fiind totodată notorie suferința provocată de un astfel de eveniment.

În privința întinderii prejudiciului moral suferit de partea civilă G. D., instanța va aprecia în raport cu împrejurările comiterii faptei ilicite și urmările acesteia, ținând cont și de aspecte precum relatiile afective existente între aceasta și persoana vătămată, modul în care evenimentul produs i-a afectat stilul de viață. Astfel, raportat la aceste criterii, instanța consideră că suma de 20.000 euro este aptă să acopere prejudiciul moral suferit de partea civilă G. D., însă în condițiile în care s-a reținut culpa concurentă a victimei la producerea accidentului, aceasta va fi acordată doar în limita gradului de culpă de 80% reținut în sarcina inculpaților, respectiv 16.000 euro.

În privința acțiunii civile formulate de partea civilă S. U. de Urgență Elias, instanța constată că aceasta a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5.370 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate.

Conform art. 313 alin.1 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată.

Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Având în vedere că prin producerea de către inculpați a accidentului de circulație s-a cauzat vatamarea victimei, aceasta necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorul de servicii medicale constituit ca parte civilă, cheltuieli dovedite prin fișa de examinare, evoluție, tratament a victimei și decontul de plată, reiese că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului privitoare la faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate și vinovăție, urmând a admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. U. de Urgență Elias.

În privința persoanelor care vor fi obligate la plata acestor despăgubiri, instanța constată că la momentul producerii accidentului inculpații acționau ca reprezentanți ai . SRL.

Art. 1000 alin. 3 din Codul civil de la 1864 consacră raspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Practica judiciara si doctrina de specialitate au stabilit in aceasta materie ca, pe langa conditiile generale ale raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, pentru a se angaja raspunderea comitentului pentru fapta presupusului sau este necesara indeplinirea unor conditii suplimentare si anume: existenta unui raport de prepușenie intre autorul faptei ilicite și prejudiciabile și persoana chemată să răspundă în calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat victimei; fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu să fie săvârșită de către prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor ce i-au fost încredințate de comitent.

În privinta raportului de prepusenie, comitentul este persoana care, în baza unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra prepusului. Dimpotrivă, prepusul este persoana care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul comitentului sau al altuia și asupra căreia comitentul exercită direcția, supravegherea și controlul. Rezultă că se stabilesc raporturi în baza cărora comitenții au dreptul să dea ordine, dispoziții și instrucțiuni prepușilor în îndeplinirea atribuțiilor care alcătuiesc conținutul funcțiilor încredințate.

Așadar, între comitent și prepus există raporturi care, din perspectiva comitentului, sunt de autoritate iar, din perspectiva prepusului, sunt de subordonare. Prepușii se află sub autoritatea comitenților, fiind subordonați acestora, cei dintâi având puterea de direcție, supraveghere și control asupra lor. Pentru a fi în prezența raportului de prepușenie nu este însă necesar contactul direct, nemijlocit și permanent al comitentului cu prepusul său; dreptul comitentului de a da ordine, de a supraveghea și controla pe prepuși nu presupune și exercitarea lui în fapt.

Or, având în vedere că inculpatul I. V. era administrator al . SRL, iar inculpatul B. F. G. era angajat al acestei societăți, iar faptele lor ilicite au fost comise în legătură cu activitatea acestei societăți, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile referitoare la răspunderea comitentului, în speță . SRL, pentru faptele prepușilor, aceasta având astfel calitatea de parte responsabilă civilmente.

Răspunderea . SRL in calitate de comitent al inculpaților se impune cu atat mai mult cu cat fundamentul acestui tip de raspundere este ideea de garanție a comitentului pentru activitatea prepusului, suportand riscul activitatii acestuia, reprezentand din acest punct de vedere o forma de răspundere obiectivă. Bineinteles, dupa dezdaunarea părților civile, partea responsabila civilmente poate exercita dreptul de regres impotriva inculpaților, aceștia fiind in final cei care trebuie sa raspunda pentru consecintele faptelor lor.

În consecință, instanța va dispune obligarea inculpaților I. V. și B. F. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata despăgubirilor civile către părțile civile.

Față de aceste considerente, în baza art. 25 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p. si art. 998-999 și urm. C.civ. din 1864, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. I., prin reprezentant legal G. D. și va obliga în solidar inculpații I. V. și B. F. G. și partea responsabilă civilmente . SRL la plata sumei de 44.760 lei, reprezentând daune materiale aferente recuperării medicale, a sumei de 8.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de prejudiciu material aferent pierderii totale a capacității de muncă, precum și a sumei de 80.000 euro, reprezentând daune morale.

În baza art. 25 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p. si art. 998-999 și urm. C.civ. din 1864 va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. D. și va obliga în solidar inculpații I. V. și B. F. G. și partea responsabilă civilmente . SRL la plata sumei de 16.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din data plății, reprezentând daune morale.

În baza art. 25 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p., art. 998-999 și urm.C.civ. din 1864 și art. 313 din Legea nr. 95/2006 va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. de Urgență Elias și va obliga în solidar inculpații I. V. și B. F. G. și partea responsabilă civilmente . SRL la plata sumei de 5.370 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate.

În altă ordine de idei, instanța reține că potrivit art. 249 alin. 1 C.p.p. Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune, iar potrivit alin. 7 al aceluiași articol, Măsurile asigurătorii luate în condițiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

Or, întrucât persoana vătămată G. I. este lipsită de capacitate de exercițiu, fiind pusă sub interdicție prin sentința civilă nr. 313/05.03.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin neapelare, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în prezenta cauză.

În consecință, în baza art. 404 alin. 4 lit. c C.p.p. rap. la art. 249 alin. 1 și 7 C.p.p. va dispune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților I. V. și B. F. G. și ale părții responsabile civilmente . SRL, până la concurența sumelor totale la care au fost obligați aceștia față de părțile civile G. I., G. D. și S. U. de Urgență Elias, respectiv 50.130 lei și 104.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR.

În baza art. 274 alin. 1 și 3 C.p.p. va obliga inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 37 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul I. V. (fiul lui V. și E., născut la data de 31.01.1954 în mun. V., jud. V., CNP -_) București, Str. .. 55-55B, ., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de “neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent a unui accident de munca sau imbolnavirea profesionala”.

În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.

În baza art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul I. V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infractiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen. din 1969 contopește pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C.pen. din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen. din 1969.

In baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 cu aplic. art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul B. F. G. (fiul lui F. și E., născut la 22.01.1980 în mun. C., jud. C., CNP -_) domiciliat in com. NĂVODARI, ., ., ., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de “nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in munca, daca prin aceasta se creeaza un pericol grav si iminent a unui accident de munca sau imbolnavirea profesionala”.

În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevazută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.

În baza art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul B. F. G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infractiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen. din 1969 contopește pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C.pen. din 1969 cu aplic. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, care se calculează conform art. 86² C.pen. din 1969.

In baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.

În baza art. 86³ alin. 1 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la Serviciul de Probațiune C. la datele fixate de consilierul de probațiune;

- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atentia inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C.pen. din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendarii.

În baza art. 25 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p. si art. 998-999 și urm. C.civ. din 1864 admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. I. prin reprezentant legal G. D. și obligă în solidar inculpații I. V. și B. F. G. și partea responsabilă civilmente . SRL la plata sumei de 44.760 lei, reprezentând daune materiale aferente recuperării medicale, a sumei de 8.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de prejudiciu material aferent pierderii totale a capacității de muncă, precum și a sumei de 80.000 euro, reprezentând daune morale.

În baza art. 25 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p. si art. 998-999 și urm. C.civ. din 1864 admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. D. și obligă în solidar inculpații I. V. și B. F. G. și partea responsabilă civilmente . SRL la plata sumei de 16.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din data plății, reprezentând daune morale.

În baza art. 25 C.p.p. rap. la art. 397 alin. 1 C.p.p., art. 998-999 și urm.C.civ. din 1864 și art. 313 din Legea nr. 95/2006 admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. de Urgență Elias și obligă în solidar inculpații I. V. și B. F. G. și partea responsabilă civilmente . SRL la plata sumei de 5.370 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate.

În baza art. 404 alin. 4 lit. c C.p.p. rap. la art. 249 alin. 1 și 7 C.p.p. dispune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților I. V. și B. F. G. și ale părții responsabile civilmente . SRL, până la concurența sumelor la care au fost obligați aceștia față de părțile civile G. I., G. D. și S. U. de Urgență Elias, respectiv 50.130 lei și 104.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR.

În baza art. 274 alin. 1 și 3 C.p.p. obligă inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 3.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2015.

PRESEDINTEGREFIER

Pentru judecător transferat la A. E. D.

Tribunalul București, semnează

Președintele instanței

Jud. M. E.

Red. P.A/ Dac. E.A /2 ex/23.01.2016

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 793/2015....		Furtul. Art.208 C.p.. Sentința nr. 134/2015. Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 101/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 136/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI Furtul. Art.208 C.p.. Sentința nr. 134/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 861/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 793/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr. 493/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 801/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr. 324/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI