Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 861/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 861/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 08-12-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR 861
Ședința publică de la 08.12.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier E. D. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul S. S. și pe părțile civile B. C., S. C. DE URGENȚA BUCUREȘTI, S. U. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI, S. C. DE URGENTA B. A. BUCUREȘTI, S. C. DE URGENȚE OFTALMOLOGICE BUCUREȘTI, S. C. DE CHIRURGIE O. MAXILO FACIALA PROF DR. D. T. BUCUREȘTI, având ca obiect lovirea sau alte violențe (art.193 NCP).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.12.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată care face parte integrantă din prezenta sentință când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat data pronunțării la 08.12.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 25.08.2015 emis de P. de pe lângă Tribunalul București în dosarul nr. 1830/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. S., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare al instanței, P. de pe lângă Tribunalul București a reținut că în data de 22.01.2012, în jurul orei 04,30, în incinta Regal Ballroom, Salon Cristal, din București, pe fondul unui conflict spontan și al consumului excesiv de băuturi alcoolice, inculpatul S. S., zis G., i-a aplicat mai multe lovituri corporale persoanei vătămate B. C., cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat 65-70 de zile de îngrijire medicală.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare, plângerea și declarațiile persoanei vătămate B. C., împreună cu procesul-verbal și planșele fotografice întocmite cu ocazia recunoașterii de pe planșele fotografice prezentate, certificatul medico-legal nr. A_, împreună cu acte medicale, raportul de expertiză nr. A_, raportul de expertiză completare nr. A_, avizul nr. E_ din 29 oct. 2014, raport de noua expertiză medico-legală nr. A._ din 07.04.2015, împreună cu avizul nr. E2/1880 din 15 apr. 2015, avizul nr. E1/_/2014 din 9 ian. 2015, declarațiile suspectului/inculpatului S. S., declarațiile suspectului S. D., declarațiile martorului S. C. D., declarațiile martorului I. S.-R., declarațiile martorei Ș. A., declarațiile martorului Ș. P., declarațiile martorului D. Mrius-Orlando, declarația martorului M. Ș., declarațiile martorului Abăseacă M., declarațiile martorului V. V., declarațiile martorului M. R.-V., declarațiile martorului C. L., declarațiile martorului B. F. împreună cu procesul-verbal și planșele fotografice întocmite cu ocazia recunoașterii de pe planșele fotografice prezentate.
În cursul urmăririi penale, persoana vătămată B. C. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu o sumă de bani pe care o va preciza în fața instanței.
Prin încheierea din data de 26.10.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p., legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
În faza de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, persoana vătămată B. C. a formulat cerere de constituire ca parte civilă cu suma de 20.000 euro, reprezentând daune materiale și 5.000 euro, reprezentând daune morale.
S. C. de Urgență București, S. U. de Urgență București, S. C. de Urgență "B. A." București, S. C. de Urgențe Oftalmologice București și S. C. de Chirurgie O.-Maxilo-Facială "Prof. Dr. D. T." București nu s-au constituit părți civile în procesul penal, cu toate că au fost citate în mod expres cu această mențiune.
La termenul din data de 07.12.2015, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale, instanța a procedat la ascultarea inculpatului S. S., care a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile solicitate de textul de lege mai sus menționat, respectiv că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu a solicitat administrarea de probe, astfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse de inculpat.
S-a depus la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Pe parcursul procesului penal nu a fost dispusă față de inculpat nicio măsură preventivă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare atașat la dosarul cauzei, în data de 22.01.2012, lucrătorii de poliție din cadrul Secției 2 s-au deplasat la restaurantul Regal Ballroom din Bld. Poligrafiei nr. 1, sector 1, București, fiind sesizați cu privire la faptul că a avut loc un scandal, iar cu această ocazie numitul B. C. a susținut că a fost agresat de frații S. S. și S. D., fiind lovit în zona feței.
Persoana vătămată B. C. a formulat la data de 13.03.2012, plângere penală împotriva numiților S. D. și S. S., zis G., solicitând tragerea la răspundere penală a acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală și vătămare corporală gravă.
Din declarațiile persoanei vătămate B. C. reiese că în seara de 21.01.2012 a fost invitat de numitul S. C. la restaurantul Regal Ballroom, Salon Cristal, din Bld. Poligrafiei nr. 1B, sector 1, București, pentru a serba botezul copilului acestuia, iar în jurul orei 04,00 s-a deplasat la toaleta restaurantului, care se afla în capătul unui hol, pentru a-și satisface nevoile fiziologice. Aici s-a întâlnit cu inculpatul S. S. și cu fratele acestuia, S. D., pe care îi cunoștea din copilărie, iar la capătul unei discuții amicale cu aceștia, fără niciun motiv, a fost lovit de către S. D. cu pumnul stâng în gură și cu pumnul drept în față.
Persoana vătămată a arătat că în urma acestor lovituri s-a dezechilibrat, moment în care inculpatul S. S. i-a aplicat 3-4 lovituri cu pumnul în cap. În continuare, persoana vătămată a căzut la pământ, fiind lovit în multiple rânduri de ambii agresori cu picioarele în regiunea feței. Ulterior, persoana vătămată a fost transportată la mai multe unități spitalicești, în vederea acordării de îngrijiri medicale.
În vederea aplanării conflictului, la fața locului au sosit inițial martorii S. C. D., Ș. A. și I. S. R., după care și alte persoane. Astfel, martorul S. C. D. a declarat că a observat că inculpatul S. S., zis G., îl lovea cu pumnii în zona feței pe B. C., iar la un moment dat cei doi au căzut jos, rupându-și hainele de pe ei. Martorul a arătat că s-a dus să-i despartă, în acel moment făcându-și apariția și S. D., care l-a ajutat în încercarea de a-i despărți pe cei doi. După ce au reușit să-i despartă, martorul S. C. D. s-a dus în restaurant pentru a-i chema pe ospătari și pe lăutari în vederea aplanării conflictului, susținând că nu a observat ca S. D. să fi lovit persoana vătămată.
În același sens sunt și declarațiile martorei Ș. A., care a arătat că în timpul petrecerii desfășurate în noaptea de 21/22.01.2012 la restaurantul Regal Ballroom din Bld. Poligrafiei nr. 1, sector 1, București, în jurul orei 05,00, a părăsit salonul împreună cu prietenul său, I. S. R., intenționând să plece acasă. În timp ce așteptau sosirea taxiului în lobby, pe o canapea, martora i-a văzut pe S. S., S. D. și B. C., pe care îi cunoștea din copilărie, ieșind de la toaletă, comportându-se normal, ca niște prieteni.
În continuare, martora a purtat o scurtă discuție cu B. C., urându-i naștere ușoară soției sale, care trebuia să nască în curând, după care acesta și-a continuat drumul, mergând după colț către stânga, iar după aproximativ 10 secunde a auzit zgomotul produs de niște lovituri. Martora a menționat că s-a dus împreună cu prietenul său, I. S. R., să vadă ce se întâmplă, observând că la un metru de locul în care se afla S. S. și B. C. se loveau reciproc cu pumnii.
După câteva secunde, S. S. a căzut peste B. C., trecând prin fața lobby-ului în partea opusă a holului, însă imediat au apărut în lobby, lovindu-se reciproc. Martora Ș. A. a țipat și a încercat să-i despartă, iar în scurt timp au sosit la fața locului mai multe persoane. Inculpatul S. S. a plecat de la fața locului împreună cu fratele său, martora precizând că a văzut că persoana vătămată B. C. era lovit la față, plin de sânge, iar un ochi nu se mai deschidea, fiind umflat, după care la fața locului au sosit organele de poliție și ambulanța. Martora Ș. A. a mai precizat că atât S. S., cât și B. C. se aflau în stare avansată de ebrietate.
Relevantă este și declarația martorului I. S. R., care a susținut că în jurul orei 05,00 a ieșit din salon împreună cu prietena sa, Ș. A., comandând un taxi pentru a se deplasa acasă. În așteptarea taxiului, cei doi s-au așezat pe o canapea de pe hol, amplasată în apropierea toaletei. În acel moment, din toaletă au ieșit B. C. și frații S. S. și D., aflați în stare de ebrietate, iar după câteva secunde, după ce aceștia s-au deplasat după colț către salonul Cristal, a auzit niște bufnituri.
După alte câteva secunde, aceștia au revenit în raza sa vizuală, iar cu această ocazie a observat că S. S. îl lovește pe B. C. cu pumnii, acesta din urmă stând ghemuit și apărându-se. Martorul I. S. R. a precizat că în acest interval de timp S. D. s-a aflat lângă cei doi, clătinându-se, iar la un moment dat prietena sa l-a tras de mână și au revenit pe canapea, într-un loc din care nu mai puteau vedea ce se întâmplă. Martorul a învederat că nu a intervenit pentru aplanarea conflictului deoarece îi era teamă, însă după aproximativ un minut B. C. a venit în locul în care martorul se afla împreună cu prietena sa, fiind plin de sânge pe față. Imediat, S. S. a venit după acesta și a încercat să-l lovească din nou, de această dată martorul intervenind împreună cu prietena sa, iar apoi au intervenit și alte persoane, printre care și S. C. D., cel care organizase petrecerea de botez.
Declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor oculari se coroborează cu concluziile actelor medico-legale aflate la dosarul cauzei, care relevă leziunile traumatice suferite de persoana vătămată ca urmare a loviturilor primite de la inculpat. Astfel, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. A_ întocmit de Institutul Național de Medicină Legală, persoana vătămată a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 22.01.2012 prin lovire repetată cu corp dur, leziuni care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale și care nu i-au pus viața în primejdie, menționându-se că cel mai probabil (sub rezerva unui examen oftalmologic complex la 6 luni de la data expertizei medico-legale), leziunile vor constitui infirmitate posttraumatică.
Prin completarea la raportul de expertiză medico-legală nr. A_, efectuată în data de 11.07.2014, s-a concluzionat că sub rezerva examenului oftalmologic incomplet, leziunea inițială a determinat pierderea unei porțiuni din câmpul vizual și constituie infirmitate.
Prin avizul nr. E_ din data de 29.10.2014, Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici București a precizat că pierderea unei porțiuni din câmpul vizual al ochiului stâng nu reprezintă infirmitate posttraumatică, fiind însă avizate raportul de expertiză medico-legală și completarea acestuia.
Prin avizul nr. E1/_/2014 din data de 09.01.2015, Comisia superioară medico-legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală a recomandat efectuarea unei noi expertize medico-legale care să stabilească dacă îngustarea câmpului vizual prin existența unei cicatrici formate din cauza spargerii vasului coroidal constituie infirmitate.
Din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A_ a rezultat că persoana vătămată B. C. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, leziuni ce pot data din 22.01.2012 și care au necesitat 65-70 zile de îngrijire medicală. Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei și nu constituie infirmitate sau prejudiciu estetic grav și permanent. Totodată, raportul de nouă expertiză medico-legală a relevat că leziunea inițială ce a determinat pierderea unei porțiuni din câmpul vizual prin existența unei cicatrici formate ca urmare a spargerii vasului coroidal nu constituie infirmitate.
Prin avizul nr. E_ din data de 15.04.2015, Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici București a avizat raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A_ .
În cursul urmăririi penale, inculpatul S. S. a recunoscut faptul că l-a lovit pe B. C. în împrejurările menționate anterior, susținând însă că pe fondul unui schimb de replici acesta l-a lovit în zona feței în mod spontan, după care el a ripostat, iar apoi s-au lovit reciproc cu pumnii și picioarele.
În faza de judecată, inculpatul S. S. a recunoscut în totalitate acuzația care i se aduce, însușindu-și situația de fapt reținută în rechizitoriu și solicitând să fie judecat în baza procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. 4, art. 375 și art. 396 alin. 10 C.p.p.
Așadar, probele administrate în cauză, respectiv declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorilor oculari S. C. D., Ș. A. și I. S. R., declarațiile inculpatului S. S., precum și actele medico-legale atașate la dosarul cauzei, demonstrează mai presus de orice dubiu rezonabil că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
Cât privește urmarea produsă de fapta inculpatului, instanța va reține concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A_, avizat prin avizul nr. E_ din data de 15.04.2015 de Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici București, întrucât acesta a avut în vedere toate înscrisurile medico-legale relevante și examinările clinice la care a fost supusă persoana vătămată, dar și pentru că îi este mai favorabil inculpatului prin prisma faptului că a concluzionat că leziunea inițială ce a determinat pierderea unei porțiuni din câmpul vizual prin existența unei cicatrici formate ca urmare a spargerii vasului coroidal nu constituie infirmitate, fiind aplicabil principiul in dubio pro reo prevăzut de art. 4 alin. 2 C.p.p., orice dubiu interpretându-se în favoarea inculpatului.
În drept, fapta inculpatului S. S., care în data de 22.01.2012, în jurul orei 04,30, în incinta restaurantului Regal Ballroom, Salon Cristal, din București, Bld. Poligrafiei nr. 1B, sector 1, pe fondul unui conflict spontan și al consumului excesiv de băuturi alcoolice, i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate B. C., cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijire medicală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul materialal infracțiunii se caracterizează prin acțiunea inculpatului de a lovi în mod repetat persoana vătămată, iar urmarea imediată constă în vătămarea relațiilor sociale referitoare la integritatea fizică a persoanei vătămate, constând în producerea unor leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijire medicală, raportul de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată fiind pe deplin dovedit prin prisma probatoriului administrat în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, modalitate prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a C.pen.
Cât privește legea penală mai favorabilă inculpatului, instanța consideră că aceasta este Codul penal în vigoare, care prevede pentru infracțiunea dedusă judecății pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 6 luni și 5 ani sau amenda. În schimb, conform Codului penal din 1969, fapta dedusă judecății ar constitui infracțiunea de vătămare corporală gravă, potrivit art. 182 C.pen. din 1969, pentru care pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, considerabil mai mare decât cea prevăzută de Codul penal în vigoare.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 74 din Codul penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 74 din Codul penal, instanța va avea în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care vor fi evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Astfel, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere importanta valorii sociale protejate prin norma de incriminare, respectiv integritatea fizică a persoanei, modul violent în care inculpatul a acționat, numărul foarte mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (65-70 zile), gravitatea leziunilor traumatice cauzate persoanei vătămate, care deși nu reprezintă din punct de vedere medico-legal infirmitate posttraumatică, au provocat consecințe probabil ireparabile, prin pierderea unei porțiuni din câmpul vizual al ochiului stâng al persoanei vătămate.
Instanța va avea în vedere și consecințele care s-au produs sau care s-ar fi putut produce asupra integrității corporale a persoanei vătămate, dar și asupra psihicului acesteia, fapta fiind de natură să producă pe ambele planuri efecte pe termen îndelungat.
În favoarea inculpatului instanța va reține modul spontan în care a actionat, lipsa de premeditare rezultând din modalitatea de desfășurare a altercației, pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice.
În ceea ce privește persoana inculpatului S. S., acesta a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii deduse judecății, având în vedere că nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei, ceea ce relevă faptul că prezenta faptă are un caracter izolat.
De asemenea, instanța are în vedere că inculpatul are copii minori în întreținere și este o persoană integrată în societate, care are o ocupație, iar în trecut s-a remarcat prin performanțe sportive la nivel național, astfel cum rezultă din înscrisurile în circumstanțiere atașate la dosarul cauzei.
Cât privește atitudinea procesuală a inculpatului, aceasta a fost corespunzătoare, în condițiile în care s-a prezentat în fața organelor judiciare și a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, manifestând regret în raport de consecințele acesteia.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța reține că potrivit art. 193 alin.2 C.pen. infracțiunea dedusă judecății se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă.
Totodată, având în vedere că la termenul din data de 07.12.2015 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe, instanța urmează a da deplină eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază în cazul pedepsei închisorii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Având în vedere împrejurările referitoare la persoana inculpatului menționate anterior, instanța apreciază că în cauză nu se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate, urmând să dispună condamnarea sa la o pedeapsă îndreptată către jumătatea superioară a intervalului prevăzut de lege, în cuantum de 2 ani și 6 luni închisoare, având însă ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de supraveghere de 3 ani, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenție pentru îndreptarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta va executa efectiv pedeapsa aplicata prin prezenta hotărâre în cazul în care în termenul de supraveghere va săvârși o altă infracțiune.
Totodată, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pozitive prevăzute de art. 91 alin. 1 C.pen., (pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată), dar și condițiile negative prevăzute de art. 91 alin. 3 C.pen., astfel încât nu există nici un impediment legal pentru dispunerea acestei modalități de individualizare a executării pedepsei.
Față de aceste considerente, în baza art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p., instanța îl va condamna pe inculpatul S. S. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 91 alin. 1 C.pen. va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 3 ani, care se calculează conform art. 92 C.pen.
În baza art. 93 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- va comunica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.pen. va impune inculpatului să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune București sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 sau a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6.
În baza art. 91 alin. 4 C.pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau în caz de neexecutare a obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege, precum și dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune.
Sub aspectul laturii civile, instanța constată că în faza de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, persoana vătămată B. C. a formulat cerere de constituire ca parte civilă cu suma de 20.000 euro, reprezentând daune materiale și 5.000 euro, reprezentând daune morale.
Potrivit art. 1357 C.civ., "Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare".
Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, precum și existența capacității delictuale a celui care a săvârșit fapta ilicită.
Având în vedere considerente reținute cu privire la latura penală a cauzei, instanța apreciază că sunt întrunite în mod cumulativ condițiile enumerate anterior pentru tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpatului S. S., prin fapta sa ilicită acesta cauzând persoanei vătămate atât un prejudiciu de ordin material, cât și unul de ordin moral.
In ceea ce privește prejudiciul, ca un element esențial al răspunderii delictuale, instanța reține că acesta constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite comisă de o altă persoană. Cu privire la prejudiciu, practica judiciară și doctrina de specialitate au stabilit că acesta trebuie să aibă un caracter cert și, în mod evident, să nu fi fost reparat încă. Totodată, în materia răspunderii civile delictuale operează principiul reparării integrale a prejudiciului.
În privinta daunelor materiale solicitate de către partea civilă, instanța apreciază că în mod evident, partea civilă B. C. a suportat o . costuri ca urmare a intervențiilor chirurgicale și tratamentului medical la care a fost supus, fiind de notorietate că asigurările medicale din sistemul public nu acoperă integral aceste cheltuieli.
În lipsa unor înscrisuri doveditoare, instanța va aprecia cuantumul acestor cheltuieli în echitate, considerând că suma de 2.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, reprezintă o valoare justă a daunelor materiale aferente recuperării medicale suferite de partea civilă.
Referitor la prejudiciul moral reclamat de către partea civilă B. C., instanta retine ca acesta constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.
În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de daune morale, instanța retine ca la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să aibă în vedere anumite criterii cum sunt:
-criteriul echității care presupune existenta unei corespondențe intre prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii;
-criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv;
- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.
Toate aceste criterii trebuie sa conducă la stabilirea unei sume care sa reprezinte o justa și reala despăgubire a părții civile, cu efect de satisfacție și sa nu reprezinte o sancțiune excesiva pentru autorul faptei prejudiciabile ori ca venituri necuvenite părții civile.
Instanța reține că în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-si aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Este de netagaduit ca prin fapta ilicita a inculpatului s-a cauzat atat un prejudiciu material, dar si unul moral partii civile, prejudiciul moral constând in traumele morale suferite de aceasta, in atingerea adusa drepturilor acesteia de a se bucura de o viata normala, fara privatiuni.
Este sarcina instantei de a cuantifica aceste daune morale suferite de partea civilă, raportat la toate suferintele produse acesteia prin fapta inculpatului, respectiv imposibilitatea ca in perioada tratamentului medical aceasta sa aiba o viata normala, durerile fizice si psihice pricinuite, modul in care a fost afectata viata familiala, sociala si profesionala a acesteia.
Astfel, consecințele negative suferite de către partea civilă în urma faptei ilicite a inculpatului sunt de netăgăduit, fiind totodată notorie suferința provocată de un astfel de eveniment.
Prejudiciul fiziologic încercat de partea civilă, constând în privarea acesteia de avantajele unei vieți normale, inclusiv prejudiciul de agrement, dat de efortul suplimentar pe care aceasta trebuie să-l facă pentru a-și păstra condițiile de viață pe care le-a avut anterior vătămării, condiții pe care nu le va mai recăpăta niciodată, pretinde acordarea unei compensații bănești corespunzătoare care, coroborată cu sancțiunea de drept penal aplicată, să ofere acesteia o necesară satisfacție.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța va aprecia în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, ținând cont și de aspecte precum vârsta părții civile și de perioada de recuperare, de numarul mare de zile de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare, de natura leziunilor suferite, leziuni traumatice de o gravitate ridicată la nivelul feței, care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale și care, deși nu i-au pus în primejdie viața și nu reprezintă din punct de vedere medico-legal infirmitate posttraumatică, au provocat consecințe probabil ireparabile, prin pierderea unei porțiuni din câmpul vizual al ochiului stâng al persoanei vătămate.
La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța va avea în vedere și perioada relativ lungă de spitalizare, precum și toate urmările inerente unui astfel de eveniment.
Față de toate aceste criterii, instanta apreciaza că suma de 5.000 euro solicitată de partea civilă B. C. reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de acesta.
În consecință, în baza art. 25 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. și art. 1357 și urm. C.civ., instanța va admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. C. și va obliga inculpatul la plata sumei de 2.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune materiale și 5.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune morale.
Va lua act că S. C. de Urgență București, S. U. de Urgență București, S. C. de Urgență "B. A." București, S. C. de Urgențe Oftalmologice București și S. C. de Chirurgie O.-Maxilo-Facială "Prof. Dr. D. T." București nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul S. S. (fiul lui G. și F., născut la data de 17.08.1979 în mun. București, CNP -_) domiciliat in sector 4, București, .. 113, ., ., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 91 alin. 1 C.pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 3 ani, care se calculează conform art. 92 C.pen.
În baza art. 93 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- va comunica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.pen. impune inculpatului să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune București sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare, în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 sau a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6.
În baza art. 91 alin. 4 C.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau în caz de neexecutare a obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege, precum și dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune.
În baza art. 25 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. și art. 1357 și urm. C.civ. admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. C. și obligă inculpatul la plata sumei de 2.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune materiale și 5.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune morale.
Ia act că S. C. de Urgență București, S. U. de Urgență București, S. C. de Urgență "B. A." București, S. C. de Urgențe Oftalmologice București și S. C. de Chirurgie O.-Maxilo-Facială "Prof. Dr. D. T." București nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.12.2015.
PRESEDINTEGREFIER
Jud. P. ADRIANANGHELESCU E. D.
Red. P.A/ Dac. E.A /2 ex/14.01.2016
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 592/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 384/2015.... → |
|---|
