Falsul în declaraţii. Art.326 NCP. Sentința nr. 774/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 774/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 15-10-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI-SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 774
Ședința publică din data de 15.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
GREFIER: F. S.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale de față privind pe inculpatul C. Ș. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2010 din 16.04.2015, pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 323 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. și fals în declarații prev. de art. 326 C.p. cu aplic. art. 5 C.p., ambele cu aplic. art. 38 al. 1 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.
Dezbaterile au avut loc la data de 01.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.10.2015, și apoi pentru același motiv pentru azi, 15.10.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2010 din 16.04.2015 înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16.04.2015 sub nr._, inculpatul C. Ș. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 323 C.p. cu aplic. art.5 C.p. și fals în declarații prev. de art. 326 C-p. cu aplic. art. 5 C.p., ambele cu aplic. art. 38 al. 1 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.
Fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată constă, în esență, în următoarele: La data de 25.02.2010 inculpatul C. Ș. s-a prezentat la sediul BNP F. N. și a solicitat atât legalizarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2545/19.12.1996 la BNP D. V., privind terenul situat în București, .. 8-14, sector 3, contract care este fals, cât și autentificarea unei declarații prin care acesta, pe proprie răspundere, afirma că terenul situat în București .. 8-14, sector 3 în suprafață de 880 mp îi aparține, nu face obiectul vreunui litigiu pe rolul vreunei instanțe judecătorești conform Legii 10/2001, Lg. 112/1995 sau în temeiul altui act normativ, nu a fost transmis și nici intabulat.
Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: rechizitoriul nr. 1026/P/2010 al Parchetului de pe Tribunalul București (f. 10-25), proces verbal de percheziție domiciliară (f. 179-182), proces verbal pe percheziție auto (f. 104-106), rapoarte de constatare tehnico-științifică nr. 395.211/21.06.2010 (f. 226-231) și nr. 395.353/21.06.2010 (f. 233-240), raport de expertiză grafoscopică (f. 588.698/29.12.2014 (f. 274-284), contract de vânzare-cumpărare (f. 193), declarație notarială (f. 194), declarațiile martorilor F. N. (f. 255-256), M. F. (f. 248-249), S. N. A. (f. 251-252), adresă OCPI (f. 242) și de la BNP V. D. (f. 245), declarații de suspect (f. 306-307) și de inculpat (f. 301-302).
Prin încheierea de ședință din data de 04.06.2015, judecătorul de cameră preliminară (care este și judecătorul fondului), în baza art. 346 al. 2 C.p.p. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2010 din 04.06.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.
Urmare dispozițiilor instanței la dosarul cauzei s-a atașat copia actualizată de pe cazierul judiciar al inculpaților.
La termenul de judecată din 03.09.2015, după citirea actului de sesizare, inculpatul a precizat că dorește să se judece pe procedura simplificată și instanța, având în vedere probele administrate la urmărirea penală și manifestarea de voință a inculpatului, a apreciat îndeplinite condițiile cerute de art. 349 al. 2 C.p.p. și a încuviințat inculpatului cererea de judecarea cauzei în baza probelor de la urmărirea penală.
Instanța a încuviințat inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanțiere în administrarea căreia au fost depuse actele aflate la dosar.
La termenul de judecată din 01.10.2015 instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul C. Ș. a fost trimis în judecată din infracțiunile de uz de fals și fals în declarații prev. de art. 323 N.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. și de art. 326 N.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. în infracțiunile de uz de fals și fals în declarații prev. de art. 291 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. și de art. 292 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt: La data de 25.02.2010, inculpatul C. Ș. s-a prezentat la sediul BNP F. N. și a solicitat atât legalizarea unei copii a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2545/19.12.1996 la BNP D. V. privind terenul situat în București, .. 8-14, Sector 3, contract care este fals, cât și autentificarea unei declarații prin care acesta, pe proprie răspundere, afirmă că terenul situat în București, .. 8-14, Sector 3, în suprafață de 880 m2 îi aparține, nu face obiectul vreunui litigiu pe rolul vreunei instanțe judecătorești, conform Legii 10/2001, Legii 112/1995 sau în temeiul altui act normativ, nu a fost transmis și nici intabulat. Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2545/19.12.1996 privind terenul situat în București, .. 8-14, Sector 3 a fost falsificat, în cursul anului 2010, anterior datei de 25.02.2010, prin aplicarea unei ștampile false ce avea aparența că provine de la BNP V. D. și executarea de către inculpatul C. ștefan a semnăturii de la rubrica „cumpărător”.
Această situație de fapt rezultă din coroborarea următorului probatoriu administrat în faza de urmărire penală și la cercetarea judecătorească:
Din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 1026/P/2010 din 15.07.2010 (rechizitoriu prin care a fost disjuns dosarul ce face obiectul prezentei cauze) rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: s-a reținut ca situație de fapt că la data de 11.03.2010, în jurul orei 16.30, în baza unei înțelegeri infracționale prealabile, inculpatul U. T., fiind ajutat atât de inculpatul S. N. A. care l-a transportat cu autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ și care l-a așteptat în apropierea băncii pentru a-i asigura scăparea și folosul infracțiunii, cât și de către alți doi complici, fiecare prin contribuții materiale determinante, participanți ce folosesc apelativele de F./T. (identificat în persoana inculpatului M. F.) și S. (identificat în persoana învinuitului D. N.), s-a prezentat la sediul agenției Raiffeisen Bank din București, ..4A, Sector 1, unde, prin utilizarea unor mijloace frauduloase, respectiv un nume mincinos (în acest sens prezentând o carte de identitate falsificată, pe care era aplicată fotografia sa, însă cu datele de stare civilă ale unei alte persoane, respectiv U. Dorinei), a indus în eroare angajații instituției bancare, retrăgând din contul personal al clientului real mai sus amintit, suma de 200.000 euro, activitate infracțională desfășurată în scopul obținerii pentru sine și pentru alții de foloase materiale injuste și păgubind astfel unitatea bancară.
Din mențiunile procesului-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința numitului M. F., zis T., rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: în baza autorizației de percheziție domiciliară nr. 392/26.05.2010 pentru locuința numitului M. F., zis T., din București, ., ., ., a fost efectuată percheziția locuinței acestuia și au fost ridicate mai multe obiecte și înscrisuri printre care contract de vânzare-cumpărare, încheiat între G. V., în calitate de vânzător și C. Ș., în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul situat în București, .. 8-14, Sector 3, autentificat cu nr. 2545/19.12.1996 la BNP V. D. și fotocopiile acestuia, documentația cadastrală pentru terenul mai sus menționat, declarație notarială C. Ș. autentificată sub nr. 167/25.02.2010 la BNP F. N., copie legalizată nr.535/25.02.2010 la BNP F. N. a contractului de vânzare-cumpărare mai sus amintit, fotocopie CI, ., nr._, pe numele C. Ș., CNP_.
Din mențiunile procesului verbal de percheziție auto cu numărul de înmatriculare_ rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: în urma percheziționării autoturismului Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ condus de către inculpatul S. N. A., organele de poliție au descoperit printre mai multe înscrisuri, cărți de identitate și o ștampilă rotundă cu impresiunea pe coală albă Romania-București D. Valereia notar public, precum și o tușieră, care au fost ridicate.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 395.211/21.06.2010 rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: s-a stabilit că impresiunile de ștampilă existente pe aversul și pe reversul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între G. V. și C. Ș. ridicat cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la domiciliul inculpatului M. F. au fost aplicate cu ștampila având inscripționate pe clișeu mențiunile „Romania-București D. V. N. Public”, ridicată cu ocazia percheziției autoturismului Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, condus de S. N. A..
Din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 1026/P/2010 din 15.07.2010 mai rezultă și următoarele: prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 392.342/19.05.2010 s-a concluzionat că această ștampilă aplicată și pe alte antecontracte găsite asupra lui U. T. este falsificată, fapt ce se coroborează cu declarația martorei D. V. din care reiese că nu a folosit niciodată ștampila care a fost folosită pe acele antecontracte, precum și faptul că nu și-a pierdut niciodată ștampila de notar public și că nicio altă persoană autorizată nu au folosit ștampilele biroului notarial.
Din adresa Societății Profesionale Notariale V. D. și A. B. rezultă că în registrele biroului notarial nu există înscris numărul încheierii de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2545/19.12.1996 și nu există înscris un asemenea contract, iar ultimul număr din 1996 este 1203/20.12.1996.
Din adresa OCPI București rezultă că imobilul din București, .. 8-14, Sector 3, în suprafață de 880 m2 nu are deschisă carte funciară.
Fiind audiat la urmărirea penală în calitate de martor, notarul public F. N. declară următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: este notar din anul 1995 și la data de 25.02.2010 la sediul biroului său notarial s-a prezentat o persoană care a solicitat legalizarea unei copii a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între G. V., în calitate de vânzător, și C. Ș., în calitate de cumpărător, precum și autentificarea unei declarații date în fața notarului; el (F. N.) l-a legitimat pe individul respectiv și a comparat fizionomia de pe cartea de identitate prezentată cu fizionomia persoanei în cauză, constatând că este vorba de aceeași persoană; inculpatul C. Ș. a prezentat un original al contractului respectiv, întrucât este necesar în procedura de legalizare, dar nu mai știe dacă i-a verificat autenticitatea, deoarece legea nu îl obligă, ci doar uzanța atunci când există suspiciuni de fals.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 395.353/21.06.2010 și din raportul de expertiză nr. 588.698/29.12.2014 rezultă următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: inculpatul C. Ș. a executat semnătura de la rubrica „cumpărător" de pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat între G. V. și C. Ș., autentificat sub nr. 2545/19.12.1996; semnătura de pe declarația autentificată la BNP F. N. sub nr. 167/25.02.2010 prin care solicitantul menționa, în mod fals, că terenul situat în București, .. 8-14, Sector 3 îi aparține, nu face obiectul vreunui litigiu pe rolul vreunei instanțe judecătorești, conform Legii 10/2001, Legii 112/1995 sau în temeiul altui act normativ, nu a fost transmis și nici intabulat a fost executată de inculpatul C. Ș.; scrisul și semnătura de pe documentul intitulat Domnule notar, privind autentificarea unei declarații, redactat pe numele C. Ș., având nr. 167/25.02.2010, au fost executate de C. Ș., iar scrisul de pe documentul intitulat Domnule notar privind legalizarea unor acte, redactat pe numele C. Ș., având nr. 537-539/25.02.2010, a fost executat de C. Ș..
Cu privire la actele false și stampila falsificată în cauză, a fost audiat și martorul M.
F. care nu a făcut declarații relevante, arătând că îl cunoaște pe C. Ș. întâmplător, că acesta i-a dat acele acte găsite în casa lui pentru a-i găsi
un cumpărător pentru terenul din București, .. J8-14, Sector 3, întrucât se ocupa cu intermedieri imobiliare, dar nu a găsit cumpărator și nici nu a verificat autenticitatea actelor în cauză. Mai mult, martorul M.
F. a declarat că nu știe nimic despre ștampila găsită în autoturismul condus de S. N. A. cu impresiunea România-București D. V. N. Public.
Din declarația martorului S. N. A. rezultă că nu știe cine a falsificat ștampila cu impresiunea Romania-București D. V. N. Public, găsită în mașina condusă de el și că nu știe nici de contractul de vânzare-cumpărare încheiat între G. V. și C. Ș., dar acesta îl transportase pe M. F. care s-a urcat în mașină cu o geantă din care a scos mai multe înscrisuri și ștampila în cauză.
Fiind audiat la urmărirea penală inculpatul C. Ș. a declarat inițial următoarele aspecte pe care instanța le apreciază ca relevante cauzei: l-a cunoscut pe M. F. în anul 2009 la o cafenea și nu l-a mai văzut din momentul arestării sale; nu a fost niciodată la domiciliul acestuia și nu cunoaște nimic în legătură cu legalizarea unei copii a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2545/19.12.1996 la BNP D. V. privind terenul situat în București, .. 8-14, Sector 3 și autentificarea declarației nr.167/25.02.2010 prin care se declara că terenul respectiv nu face obiectul vreunui litigiu și nu a fost întabulat; nu a fost niciodată la BNP F. N., nu a solicitat întocmirea actelor menționate, nu le-a avut în posesie și nici nu le-a văzut decât la organele de poliție; M. F. nu i-a solicitat niciodată semnarea unui act notarial sau de altă natură.
Fiind audiat la urmărirea penală în calitate de inculpat, inculpatul C. Ș. a arătat că recunoaște scrisul și semnătura de pe actele găsite în locuința lui M. F., că actele nu au fost în posesia sa, că nu știe cum au ajuns în locuința lui M. F., că nu-și amintește să fi fost la sediul biroului notarial F. N. și nici în ce împrejurări a scris, respectiv semnat actele.
După sesizarea instanței inculpatul s-a prevalat de procedura de la art. 374 al. 4 C.p.p. și art. 375 C.p.p., declarând că recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată așa cum acestea au fost reținute în sarcina sa prin rechizitoriu. Inculpatul a mai declarat că știe probatoriul administrat la urmărirea penală și este de acord cu acesta, precum și că nu contestă probele de la urmărirea penală.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost analizat, instanța constată că acesta dovedește fără nici un dubiu existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, dar și vinovăția inculpatului în săvârșirea acestora.
În drept: Faptele inculpatului C. Ș. constând în aceea că la data de 25.02.2010 s-a prezentat la sediul BNP F. N. și a solicitat atât legalizarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2545/19.12.1996 la BNP D. V., privind terenul situat în București, .. 8-14, sector 3, contract care este fals, cât și autentificarea unei declarații prin care acesta, pe proprie răspundere, afirma că terenul situat în București .. 8-14, sector 3 în suprafață de 880 mp îi aparține, nu face obiectul vreunui litigiu pe rolul vreunei instanțe judecătorești conform Legii 10/2001, Lg. 112/1995 sau în temeiul altui act normativ, nu a fost transmis și nici intabulat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. și fals în declarații prev. de art. 292 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p.
Pentru a aprecia în sensul celor de mai sus instanța a avut în vedere și următoarele:
La data de 1 februarie 2014, anterior pronunțării prezentei hotărâri, au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal și Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală, astfel că instanța a analizat legea penală mai favorabilă în raport de dispozițiile art. 5 din Noul Cod penal, dispoziții care prevăd că “În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă (alin.1)”.
Instanța constată că în analiza legii penale mai favorabile se ține cont atât de existența incriminării în cele două legi succesive sau a conținutului incriminărilor (condițiile de incriminare ori de tragere la răspundere penală), cât și de pedepsele prevăzute pentru infracțiunea respectivă în legile penale succesive. De asemenea, se mai ține cont și de celelalte instituții incidente în cazul în care s-ar dispune condamnarea inculpatului (concurs de infracțiuni, circumstanțe atenuante, circumstanțe agravante, pedepse accesorii, regim de executare al pedepsei, situația actuală a inculpatului). Având în vedere acestea instanța constată că, în ansamblu, pentru inculpatul C. Ș. legea penală mai favorabilă este legea veche.
În consecință, instanța, în baza art. 386 C.p.p. va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul C. Ș. a fost trimis în judecată din infracțiunile de uz de fals și fals în declarații prev. de art. 323 N.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. și de art. 326 N.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. în infracțiunile de uz de fals și fals în declarații prev. de art. 291 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. și de art. 292 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p.
În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals instanța constată că elementul material al laturii obiective este realizat prin folosirea în fața unui notar public a unui înscris oficial cu mențiuni false (contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2545/19.12.1996), ce prezenta aparența de autenticitate. Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile oficiale, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective instanța constată că probatoriul analizat dovedește că inculpatul a acționat cu intenție directă, el urmărind și prevăzând că folosirea acestui înscris este determinant pentru procedura de legalizare de către notarul public.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații instanța constată că elementul material al laturii obiective este realizat prin acțiunea inculpatului de a face o declarație falsă în fața notarului public (conținutul declarației fiind anterior expus), determinând astfel notarul public să întocmească un înscris oficial, respectiv încheierea de autentificare a declarației. Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură declarațiile făcute în fața unui organ sau instituții de stat, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective instanța constată că probatoriul analizat dovedește că inculpatul a acționat cu intenție directă, el urmărind și prevăzând ca notarul public să întocmească o încheiere de autentificare în baza declarațiilor lui (ale inculpatului).
La individualizarea pedepsei la care va fi condamnat inculpatul pentru fiecare infracțiune în parte (pentru care instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche) instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 V.C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, limite reduse conform art. 396 al. 10 C.p.p.; gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire, astfel cum acesta este anterior expus pentru fiecare faptă; circumstanțele personale ale inculpatului care este căsătorit, are stagiul militar nesatisfăcut, are studii 10 clase, este pensionat pe caz de boală, nu are antecedente penale; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală – perioada mare de timp care a trecut de la data faptelor, ceea ce este de natură a denota o diminuare semnificativă a pericolului concret al faptelor; faptul că ulterior faptelor din prezenta cauză inculpatul nu a mai intrat în conflict cu legea penală; concursul de infracțiuni.
Având în vedere aceste criterii, instanța va dispune condamnarea inculpatului C. Ș. la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals și la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
În baza art. 33 V.C.p., instanța va constata că faptele din prezenta cauză se află în concurs real și, în baza art. 34 lit. b V.C.p., va contopi pedepsele ce-i vor fi aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeană a apreciat că orice restricție a drepturilor electorale trebuie să fie justificată și să urmărească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptelor, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b V.C. pen., apreciind că interzicerea exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.
Prin urmare, cu titlu de pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 V.C.p. instanța va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b V.C.pen. pe întreaga durată a executării pedepsei principale.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante ce se va aplica inculpatului în raport de criteriile anterior menționate, ținând cont și de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța apreciază că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 V.C.pen. va putea fi atins chiar fără privarea de libertate, astfel încât va dispune, în temeiul art. 81 V.C.p., suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, termen stabilit conform art. 82 V.C.p.
Având în vedere modalitatea de executare stabilită pentru pedeapsa principală, în baza art. 71 alin. ultim din V.C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
Instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 V.C.p. a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 25 al. 3 C.p.p. instanța va desființa în totalitate declarația dată de inculpat și autentificată sub nr. 167/25.02.2010 de BNP F. N. (filele 194, 201 din dosarul de urmărire penală).
În ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare, având în vedere faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în prezenta cauză, dar și soluția de clasare pentru infracțiunea prev. de art. 320 al. 1 N. C.p. (soluție dispusă prin rechizitoriul prin care instanța a fost sesizată în prezenta cauză), instanța apreciază că anularea sau desființarea acestuia nu se poate face în prezenta cauză, ci pe cale separată conform procedurii reglementată de art. 549/1 C.p.p.
În baza art. 274 alin. 1 și 2 C.p.p., reținând culpa procesuală a inculpatului în producerea lor, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, ce includ și cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 386 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul C. Ș. a fost trimis în judecată din infracțiunile de uz de fals și fals în declarații prev. de art. 323 N.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. și de art. 326 N.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. în infracțiunile de uz de fals și fals în declarații prev. de art. 291 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. și de art. 292 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p.
În baza art. 291 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. și art. 396 al. 10 C.p.p. condamnă inculpatul C. Ș. (născut la data de 09.05.1965 în București, CNP_, fiul lui A. și E., cetățean român, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii – 10 clase, ocupație – pensionat pe caz de boală, cu domiciliul legal în București, .. 13, .. 2, ., sector 3,cu domiciliul efectiv și adresă pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., ., ., fără antecedente penale, în prezent mai este cercetat într-un dosar penal aflat pe rolul Tribunalului București) la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 292 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. și art. 396 al. 10 C.p.p. condamnă inculpatul C. Ș. la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
În baza art. 33 lit. a V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. constată că faptele din prezenta cauză se află în concurs real.
În baza art. 34 lit. b C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. contopește pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. suspendă condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p.
În baza art. 71 al. ultim V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 404 C.p.p. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p.
În baza art. 25 al. 3 C.p.p. desființează în totalitate declarația dată de inculpat și autentificată sub nr. 167/25.02.2010 de BNP F. N. (filele 194, 201 din dosarul de urmărire penală).
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă ce include și cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.
Cu apel în 10 zile de la comunicare pentru procuror și inculpat.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2015.
Președinte, Grefier,
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 750/2015.... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
