Purtarea abuzivă. Art.296 NCP. Sentința nr. 660/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 660/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 17-09-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 660
Ședința publică din data de 17.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. E. C.
GREFIER: M. M. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București - a fost reprezentat de procuror C. V..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale de față, privind pe inculpatul G. A. D., trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitorul nr._/P/2012 din data de 12.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. 3 din Codul penal din 1969 raportat la art. 258 din Codul penal din 1969.
Dezbaterile și cuvântul părților asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.p.p., a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 17.09.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 12.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, inculpatul G. A. D. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. 3 din Codul penal din 1969 raportat la art. 258 din Codul penal din 1969.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că la data de 10.11.2012, în jurul orelor 04.00, pe fondul unei neînțelegeri legate de efectuarea unei curse taxi, i-a aplicat persoanei vătămate N. C. A. o lovitură cu capul în zona feței, faptă în urma căreia persoana vătămată a necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate N. C. A., declarațiile martorei D. A. M., declarații inculpatului G. A. D., certificat medico-legal, procese-verbale și alte înscrisuri.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 18.12.2014, sub număr de dosar_, fiind repartizat în camera preliminară completului C4 penal.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19.02.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 12.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și a dispus începerea judecății cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul G. A. D..
La termenul de judecată din data de 19.02.2015 reprezentanta Ministerului Public a precizat faptul că data săvârșirii faptei reținute în sarcina inculpatului G. A. D. este 10.11.2012, iar nu 10.11.2014, astfel cum s-a reținut în rechizitoriu la încadrarea juridică a faptei inculpatului.
Urmare a solicitării instanței, pentru verificarea antecedentelor penale ale inculpatului, la data de 10.03.2015, la dosarul cauzei a fost depusă fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 27 di).
La termenul de judecată din data de 19.03.2015, partea civilă N. C. A., prin intermediul apărătorului său ales, a arătat că înțelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 6000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, respectiv pentru suferințele cauzate de infracțiunea a cărei victimă a fost.
La termenul de judecată din data de 10.09.2015, instanța a adus la cunoștința inculpatului G. A. D., dispozițiile art. 374 alin. 4 N.C.p.p., conform cărora acesta poate solicita ca judecata cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse de părți, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, situație în care beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa cu 1/3 în cazul condamnării sau amânării aplicării pedepsei, respectiv cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii penale, conform disp. art. 396 alin. 10 C.p.p, inculpatul învederând instanței că solicită aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 374 alin. 4 C.p.p. și arătând că recunoaște în totalitate (declarație fila 50 di).
Instanța, văzând poziția procesuală manifestată de inculpat la termenul de judecată din data de 10.09.2015, inculpatul recunoscând în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriului, în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul actului de sesizare, și solicitând ca judecata cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care acesta le cunoaște și nu înțelege să le conteste, în baza art. 375 alin. 2 C.p.p. a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, stabilind ca judecata cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform art. 374 alin. 4 C.p.p..
Analizând în mod coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, având in vedere și faptul că inculpatul G. A. D. a înțeles sa se prevaleze de dispozițiile art. 396 alin.10 C.p.p., cererea sa fiind admisă în ședința publică din data de 10.09.2015, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 09.11.2012 persoana vătămată N. C. A. s-a deplasat împreună cu prietena sa, D. A. M., într-un local din centrul vechi al capitalei, iar după orele 03.30 ale zilei de 10.11.2012 au ieșit din local pentru a merge acasă. Astfel, persoana vătămată și prietena sa s-au urcat pe bancheta din spate a unui autoturism taxi „C.” Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, ce se afla parcat pe . 3 și i-au indicat șoferului G. A. D. adresa de destinație, moment în care acesta le-a cerut în prealabil suma de 20 lei reprezentând contravaloarea deplasării ce urma să o facă, și a refuzat să pună în funcțiune aparatul de taxat. În aceste circumstanțe, persoana vătămată a sunat la dispeceratul S.C. Auto C. S.R.L., pentru a aduce la cunoștință comportamentul conducătorului auto, moment în care inculpatul le-a solicitat persoanei vătămată N. C. A. și martorei D. A. M. să coboare din autoturism. Persoana vătămată i-a transmis inculpatului că va coborî din mașină după ce o să termine convorbirea telefonică, iar inculpatul s-a enervat și le-a spus din nou pe un ton autoritar să coboare din mașină, după care s-a dus și a deschis portiera din dreapta spate. Persoana vătămată N. C. A. a coborât de pe bancheta din spate prin portiera din dreapta, iar când a ajuns în picioare, fără nicio explicație, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu capul în dreptul feței, după care inculpatul G. A. D. s-a urcat imediat în autoturism și a demarat în trombă.
În urma leziunilor suferite, persoana vătămată a necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt mai sus reținută rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă, după cum urmează:
Astfel, relevantă este declarația persoanei vătămate care a arătat următoarele aspecte relevante pentru situația de fapt: că la data de 10.11.2012, în jurul orelor 04.00, se afla cu prietena sa, D. A. M., pe ., sector 3, în fața RBS Bank și s-a urcat împreună cu aceasta într-un taxi C., ce avea indicativul 562 și care era condus de o persoană de sex masculin, identificată ulterior ca fiind inculpatul G. A. D.; că i-a comunicat șoferului faptul că dorește să meargă pe . zona I., șoferul cerându-le suma de 20 lei pentru cursă; că i-a solicitat șoferului să pornească aparatul de taxat, iar în urma refuzului acestuia, a apelat dispeceratul firmei de taxi, spunându-i conducătorului auto că va coborî din mașină după terminarea convorbirii; că șoferul autoturismului taxi s-a enervat, a coborât din mașină și a deschis portiera dreapta spate, moment în care a decis să iasă din taxi; că ulterior, conducătorul auto al mașinii taxi l-a lovit cu capul în gură, lovitură care i-a produs fracturarea a trei dinți, conducătorul autoturismului taxi demarând ulterior în trombă.
Declarația persoanei vătămate se coroborează cu mențiunile procesului verbal privind recunoașterea inculpatului din planșe fotografice, din care rezultă faptul că, cu prilejul declarației susținute în fața organelor de poliție, persoanei vătămate i-a fost prezentată fotografia din baza de date privind evidența populației a inculpatului G. A. D., ocazie cu care l-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care l-a agresat în dimineața zilei de 10.11.2012, aproximativ în jurul orelor 04.00, dar și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A2/7612/10.11.2012 eliberat de Institutul de Medicină Legală „M. Minovici” la data de 26.11.2012, din care rezultă, pe de o parte, că persoana vătămată N. C. A. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, ce pot data din 10.11.2012 și pentru care necesită 12-14 zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice nepunând însă viața persoanei vătămate în primejdie, iar pe de altă parte, că persoana vătămată nu prezintă infirmitate posttraumatică, în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală făcându-se referire și la consultul stomatologic din data de 12.11.2012, care atestă că persoana vătămată a suferit la dinții 21, 22, 32 și 33 fracturi coronare de 0,2 – 0,4 cm cu marginile ascuțite.
Fiind audiată în cursul urmăririi penale, martora D. A. M. a confirmat susținerile persoanei vătămate, aceasta relatând următoarele: că în data de 09.11.2012 a fost într-un club în centrul vechi al capitalei împreună cu prietenul său, persoana vătămată N. C. A., iar după orele 03.00 ale zilei de 10.11.2012 au părăsit incinta clubului pentru a merge acasă; că s-au urcat amândoi pe bancheta din spate a unui taxi aparținând firmei „C.”, ea în spatele șoferului, iar persoana vătămată în partea dreaptă, după care i s-a comunicat inculpatului adresa unde voiau să meargă, acesta din urmă solicitându-le suma de 20 de lei pentru cursă; că persoana vătămată N. C. A. i-a solicitat inculpatului să pornească aparatul de taxat, dar a fost refuzat categoric de către inculpat, care le-a transmis că dacă nu le convine trebuie să iasă din mașina; că persoana vătămată a apelat telefonic dispeceratul firmei de taxi „C.”, fapt ce l-a deranjat pe inculpat, care a coborât din mașină și i-a deschis ușa din dreapta spate persoanei vătămate N. C. A., care la rândul său a coborât din autoturism; că în aceste împrejurări, fără nici un avertisment, inculpatul G. A. l-a lovit cu capul în față pe persoana vătămată N. C. A., după care, până ca martora să ajungă lângă persoana vătămată, inculpatul s-a suit repede în autoturism și a plecat de la fața locului fără să mai spună nimic; că a observat cu acest prilej faptul că persoana vătămată avea trei sau patru dinți ciobiți.
De asemenea, cu ocazia unei declarații date în fața organelor de poliție, martora D. A. M. l-a recunoscut din planșă foto pe inculpatul G. A. D. ca fiind autorul agresiunii din data de 10.11.2012 asupra persoanei vătămate N. C. A..
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, în declarația dată la 30.09.2013, inculpatul a arătat următoarele: că la data de 10.11.2012, în jurul orelor 04.00, se afla la serviciu cu autoturismul taxi Dacia L. având nr. de înmatriculare_, ce aparținea firmei S.C. Taxi C. S.R.L. și se afla parcat pe . 3; că la un moment dat au sosit la mașină un bărbat aflat în stare de ebrietate și o femeie, care s-au urcat în autoturismul taxi; că bărbatul respectiv, despre care ulterior a aflat că se numește N. C. A., a început să vorbească urât, folosind expresii licențioase și punându-i că vrea să meargă acasă în P.; că a refuzat să preia cursa întrucât persoana vătămată a vorbit urât și se afla în stare de ebrietate; că, din acest motiv, a rugat persoana vătămată să coboare din mașină, aceasta din urmă spunându-i că îi face reclamație; că a poftit persoana vătămată să coboare din mașină, moment în care aceasta din urmă i-a spus că nu se dă din mașină; că i-a spus mai multe ori persoanei vătămate să se dea jos și i-a solicitat și prietenei sale să-l ia din mașină, întrucât este beat; că persoana vătămată N. C. A. a apelat telefonic pe cineva ca să îl reclame, iar prietena persoanei vătămate i-a spus ironic că nu are ce să-i facă persoanei vătămate; că a deschis ușa din dreapta spate pentru ca persoana vătămată să coboare, iar aceasta s-a dat jos din autoturism și a început să gesticuleze cu mâinile, dorind să îl lovească, moment în care l-a prins de mâini, iar în acea smuceală a încercat să o țină de mâini pe persoana vătămată pentru a nu-l lovi și a lovit-o cu capul în față fără să vrea, moment în care persoana vătămată s-a dat înapoi și nu a mai zis nimic, iar el la rândul său s-a dat înapoi și nu a mai spus nimic; împrejurarea că pe tot parcursul incidentului cu persoana vătămată el nu a adus injurii persoanei vătămate N. C. A., că la circa 5 metri de taxiul său se afla parcat un alt taxi al firmei „Speed Taxi”, că a solicitat conducătorului auto al acelui taxi numărul de telefon, întrucât el a asistat la incident, faptul că nu a dorit să o lovească pe persoana vătămată N. C. A. și faptul că totul a fost un fel de autoapărare, faptul că regretă incidentul și că nu se consideră vinovat.
Instanța va reține în parte declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală în ansamblul materialului probator, susținerile acestuia vizând modul de derulare a conflictului și împrejurările în care a lovit-o pe persoana vătămată necoroborându-se cu restul probelor administrate. Astfel, probatoriul administrat nu reflectă versiunea prezentată de inculpat în apărare, acesta susținând în esență că s-a aflat în legitimă apărare și că incidentul a fost văzut de un alt șofer taxi. Or, deși a solicitat la urmărirea penală audierea în calitate de martor a numitului „Bocă”, nici inculpatul și nici apărătorul ales al acestuia nu au pus la dispoziția organelor de cercetare penală numărul de telefon la care să fie contactată persoana propusă ca martor. Chiar dacă incidentul s-ar fi petrecut conform versiunii prezentate de inculpat, nu ar fi fost îndeplinite condițiile legitimei apărări întrucât nu ar fi fost întrunite cerințele referitoare la atac.
De altfel, în faza de judecată, la termenul de judecată din data de 10.09.2015 inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 375 alin. 1 rap. la art. 396 alin. 10 C.p.p., recunoscând săvârșirea faptei așa cum este descrisă în actul de sesizare (declarație fila 50 di).
În drept, fapta inculpatului G. A. D., angajat ca șofer al firmei de taxi ., constând în aceea că la data de 10.11.2012, în jurul orelor 04.00, pe fondul unei neînțelegeri legate de efectuarea unei curse taxi, i-a aplicat persoanei vătămate N. C. A. o lovitură cu capul în zona feței, faptă în urma căreia persoana vătămată a necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, întrunește în fapt și drept elementele constitutive ale infracțiunii de purtate abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. 3 C.p. din 1969 raportat la art. 258 C.p. din 1969.
Din probatorul administrat rezultă întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă, inculpatul G. A. D., angajat al . ca șofer conform contractului individual de muncă nr. 2450/26.09.2012, agresând persoana vătămată la data de 10.11.2012 în timp ce desfășura activitatea sa de taximetrist pentru care era remunerat de ..
Pe cale de consecință, având în vedere art. 52 din Codul penal din 1969, potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța va proceda la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal din 1969, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol al faptei comise, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cu privire la pericolul social concret al faptei comise, acesta va fi apreciat în baza art. 18 indice 1 alin. 2 din Codul penal din 1969, urmând să țină cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Astfel, la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 52 și 72 din Codul penal din 1969. Se vor avea în vedere limitele de pedeapsă fixate de art. 250 alin. 3 C.p. din 1969 raportat la art. 258 C.p. din 1969. (închisoare de la 6 luni la 2 ani), reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 alin.10. C.p.p., precum și gradul de pericol social concret al faptei, dedus din împrejurările comiterii acesteia (instanța reținând că inculpatul a avut un comportament agresiv în public, determinând sesizarea organelor de poliție, acesta exercitând acte de violență asupra persoanei vătămate, client taxi).
Se vor avea în vedere, totodată, și circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, declarații și fișă de cazier judiciar. Astfel, instanța reține că inculpatul, în vârstă de 28 de ani, este necăsătorit, are studii liceale nu are o ocupație, dar și faptul că până la acest moment nu a mai fost condamnat.
Toate aceste aspecte determină concluzia că fapta reținută în sarcina inculpatului în data de 10.11.2012 nu caracterizează conduita inculpatului în mod obișnuit, dar care prezintă o anumită gravitate prin natura consecințelor pe care le-ar fi putut produce ce determină orientarea instanței către pedeapsa închisorii și pronunțarea unei soluții de condamnare.
În raport de toate aceste elemente de individualizare, văzând și dispozițiile art. 74 alin.1 lit. a) din Codul penal din 1969 rap. la art. 76 alin. 1 lit. e) din Codul penal din 1969 și art. 396 alin. 10 C.p.p., i se va aplica inculpatului o pedeapsă aptă să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 din Codul penal din 1969, de constrângere, reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv pedeapsa de 2 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmarească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor detinuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proportionalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1969, apreciind că interzicerea exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.
De asemenea, instanța constată că prin Hotărârea S. și P. contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal trebuie analizat tipul infracțiunii.
Prin urmare, cu titlu de pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 din Codul penal din 1969 instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b din Codul penal din 1969 pe întreaga durată a executării pedepsei principale.
În ceea ce privește executarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, în raport de criteriile anterior menționate la individualizarea pedepsei, instanța apreciază că scopul acesteia va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 din Codul penal din 1969 pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acesteia: pedeapsa este de 2 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior comiterii faptei deduse judecății, iar instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și fără impunerea față de inculpat a unor măsuri de supraveghere și obligații.
În consecință, în baza art. 81 din Codul penal din 1969 instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969.
Având în vedere modalitatea de executare stabilită pentru pedeapsa principală ce se va aplica inculpatului, în baza art. 71 alin. final din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr.187/2012 instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 din Codul penal din 1969, care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pe latură civilă, instanța constată că încă din cursul urmăririi penale persoana vătămată N. C. A. a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 6000 lei, menținându-și această cerere de constituire de parte civilă și în fața instanței de judecată și arătând că suma solicitată reprezintă despăgubiri civile pentru daune morale, ca urmare a suferințelor pricinuite de incidentul al cărei victimă a fost.
Astfel, în temeiul art.19 C.p.p, art. 23 alin. 3 C.p.p. și art. 397 alin. 1 C.p.p rap. la art. 1348 și art. 1357 Cod Civil, văzând și acordul exprimat de inculpat cu privire la achitarea despăgubirilor civile solicitate de partea civilă, va admite acțiunea civilă a părții civile N. C. A. și, pe cale de consecință, va obliga pe inculpat să plătească acesteia suma de 6 000 lei cu titlu de despăgubiri civile cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p., reținând culpa procesuală a inculpatului în prezenta cauză, instanța îl va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 250 alin. 3 din Codul penal din 1969 rap. la art. 258 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a) din Codul penal din 1969 rap. la art. 76 alin. 1 lit. e) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art. 5 alin. 1 și art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul G. A. D. (fiul lui S. și V., născut la data de 24.01.1987 în București, domiciliat în București, ..18, sector 5, CNP_, necunoscut cu antecedente penale, studii liceale, fără ocupație, stare civilă – necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cetățean român) la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.
În baza art. 71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 din Codul penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei de 2 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969.
În temeiul art. 71 alin. ultim din Codul penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din Codul penal din 1969, care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 19 C.p.p, art. 23 alin. 3 C.p.p. și art. 397 alin. 1 C.p.p rap. la art. 1348 și art. 1357 cod civil admite acțiunea civilă a părții civile N. C. A. (cu domiciliul procesual ales la sediul SCPA C., B. și Asociații din București, Calea Ș. V. nr.133, Central Business Park, Corp B, .) și, pe cale de consecință, obligă pe inculpat să plătească acesteia suma de 6 000 lei cu titlu de despăgubiri civile cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpat, partea civilă și procuror.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2015.
Judecător Grefier
A. E. CrăciunMaria M. C.
Red.: A.E.C.
Tehnored.: M.M.C.
2 ex./13.10.2015
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 666/2015.... → |
|---|
