Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 770/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 770/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 15-10-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 770
Ședința publică din data de 15.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. E. C.
GREFIER: M. M. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București - a fost reprezentat de procuror C. V..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale de față, privind pe inculpatul D. G., trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2012 din data de 29.10.2014, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. 2 și 3 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p..
Dezbaterile și cuvântul părților asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului ales la părții responsabile civilmente să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, conform art. 390 alin. 1 C.p.p. a amânat pronunțarea cauzei la data de azi, 01.10.2015, când în aceeași compunere, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1C.p.p. a amânat pronunțarea cauzei la data de azi, 15.10.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 29.10.2014, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. G., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. 2 și 3 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., constând în aceea că la data de 16.07.2012 inculpatul D. G. a condus autoturismul marca F. Marea cu nr. de înmatriculare TX7288KX pe . direcția . ., iar când a ajuns la trecerea de pietoni situată în dreptul imobilului cu nr. 6, circulând pe banda a II-a, a accidentat-o din culpă pe persoana vătămată B. C., angajată regulamentar în traversarea drumului public, pe trecerea de pietoni, provocându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare 110-120 zile de îngrijiri medicale.
Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în actul de sesizare în urma administrării următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpatului D. G. (filele 50-55 dup), declarațiile părții civile B. C. (filele 42-47 dup), declarațiile martorului D. A. (filele 74-77 dup), proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 8-12 dup), schița locului accidentului și planșa fotografică (filele 88-113 dup), proces-verbal de verificare tehnică autoturism TX7288KX (filele 16-17 dup), proces-verbal de verificare tehnică autoturism_ (filele 19-20 dup), raport de expertiză medico-legală a persoanei vătămate (filele 26-27 dup), raport de expertiză medico-legală a persoanei vătămate completare (filele 28.29 dup), raport de expertiză tehnică a dinamicii producerii accidentului (filele 31-49 dup), poliță de asigurare auto (filele 65-66 dup) și alte înscrisuri.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.10.2014, sub nr. de dosar_ 2014, fiind repartizat în camera preliminară completului C4 penal.
Prin încheierea de ședință din data de 04.12.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării cu rechizitoriul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, a probelor administrate în faza de urmărire penală și a actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, primul termen de judecată a cauzei fiind fixat pe data de 05.02.2015.
Urmare a solicitării instanței, pentru lămurirea antecedentelor penale ale inculpatului, la data de 29.12.2014 la dosarul cauzei a fost depusă fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 26 di). Totodată, în vederea legalei citări a inculpatului, s-a procedat la contactarea telefonică a acestuia la numerul de telefon indicat în cuprinsul actelor de urmărire penală, însă inculpatul nu a răspuns (notă telefonică fila 35 di).
La termenul de judecată din data de 05.02.2015 persoana vătămată B. C. a depus la dosarul cauzei cerere de constituire de parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 53.000 euro cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 3000 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate pentru eliberarea certificatelor medicale, costul consultațiilor medicale de specialitate, tratament medical, cheltuieli cu transportul, ocazionate de numeroasele deplasări la spital și la diferite instituții medicale pentru recuperare, etc. și suma de_ euro cu titlu de daune morale (filele 37-38 di).
La același termen de judecată, față de absența inculpatului, apreciind necesară prezența acestuia în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală în raport cu acuzația ce i se aduce, instanța a dispus citarea inculpatului la adresa de domiciliu cu mandat de aducere, dar și prin afișare la ușa instanței, la data de 27.02.2015 la dosarul cauzei fiind depus procesul verbal întocmit de organele însărcinate cu aducerea la îndeplinire a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului, din care rezultă neexecutarea acestuia, inculpatul nefiind găsit la adresa din localitatea M., ., ., proprietarul apartamentul precizând că nu l-a mai văzut pe inculpat de circa 3 ani de zile. (fila 48 di). Totodată, la dosarul cauzei a fost depus și procesul verbal privind neexecutarea mandatului de aducere emis pe numele inculpatului la adresa din mun. C., ., ., ., din care rezultă că inculpatul nu mai locuiește la această adresă de circa 8 ani de zile și nu a putut fi identificată o altă adresă la care ar locui inculpatul (fila 55 di).
În vederea asigurării legalei citări a acestuia, instanța a dispus efectuarea de verificări cu privire la persoana inculpatului prin ANP, DGPMB, DEPABD și Primăria Municipiului G.. Astfel, la data de 10.03.2015 la dosarul cauzei a fost depusă fișă din aplicația DEPABD (fila 62 di), din care rezultă că nu au intervenit modificări cu privire la adresa de domiciliu a inculpatului, dar și fișă din aplicația ANP (fila 63 di), din care rezultă că inculpatul nu figurează ca fiind încarcerat în vreunul dintre penitenciarele aflate în subordinea ANP. De asemenea, la data de 24.03.2015 la dosarul cauzei au fost depuse relațiile solicitate IGPR și DGPMB (filele 69 și 70 di), din care rezultă că inculpatul nu figurează ca fiind reținut sau arestat preventiv în vreunul dintre centrele de reținere și arestare preventivă din București sau din țară, iar la data de 25.03.2015 la dosarul cauzei au fost depuse relațiile solicitate Primăriei Mun. G. – Serviciul de Stare civilă (fila 72 di), din care rezultă că inculpatul nu figurează ca fiind persoană decedată.
În ședința publică din data de 02.04.2015 partea civilă B. C. a depus la dosarul cauzei precizare cu privire la cererea de constituire de parte civilă formulată anterior (fila 74 di), solicitând obligarea inculpatului la lata sumei de 235.850 lei, reprezentând echivalentul sumei de 53.000 euro, din care suma de 13.3350 lei (echivalentul sumei de 3000 euro) – cu titlu daune materiale și suma de 222.500 lei (echivalentul sumei de 50.000 euro) – cu titul de daune morale, la un curs mediu al euro de 4,45 lei.
Față de verificările efectuate cu privire la persoana inculpatului în scopul asigurării legalității procedurii de citare, la termenul de judecată din data de 02.04.2015, constatând că s-au făcut toate demersurile necesare pentru aducerea inculpatului în fața instanței, procedura de citare fiind legal îndeplinită, instanța a pus în discuție soluționarea cauzei în lipsa inculpatului, după care s-a dat citire actului de sesizare, dispunându-se citarea în vederea audierii a martorilor D. A. și I. A. la adresele de domiciliu ce au fost verificate în aplicația DEPABD (filele 77 – 78 di).
În ședința publică din data de 30.04.2015, instanța a procedat la audierea martorului D. A. (declarație fila 83 di) și a dispus citarea martorului I. A. la adresa de domiciliu cu mandat de aducere, dar și citarea martorilor C. Nicușor și V. F., la adresele de domiciliu ce au fost verificate în aplicația DEPABD (filele 86 și 87 di). Cu privire la martora V. F. s-a constatat că nu există nicio persoană cu datele de identitate indicate în cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului, dar și faptul că persoana care a răspuns la numărul de telefon indicat în procesul verbal de cercetare la fața locului a precizat că nu are cunoștință să fi semnat un astfel de proces-verbal.
La termenul de judecată din data de 28.05.2015 partea civilă B. C. a depus la dosarul cauzei cerere de probe noi, solicitând audierea în calitate de martor pe latură civilă a numitei S. O. (filele 96-97 di).
La același termen de judecată instanța a pus în discuție rectificarea citativului încheierilor de ședință de la termenele anterioare de judecată cu privire la calitatea procesuală în cauză a societății de asigurări D. I. G. COMPANY PLC, încuviințând cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul ales al părții civile pentru pregătirea apărării raportat la cele puse în discuție din oficiu. Totodată, instanța a constatat imposibilitatea de audiere nemijlocită în fața instanței a martorei V. F., a încuviințat părții civile B. C. cererea de efectuare în cauză a unei expertize medico-legale, având următoarele obiective: 1. Să se stabilească numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de partea civilă B. C. urmare a accidentului de circulație din data de 16.07.2012; 2. Să se aprecieze cu privire la existența sau inexistența vreunei infirmități posttraumatice a părții civile și a dispus emiterea unei adrese către Institutul Național de Expertize Medicină Legală „M. Minovici” în vederea efectuării expertizei medico-legale dispusă în cauză, la care au fost anexate copii ale actelor medicale aflate la dosar, copia rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2012 din data de 29.10.2014, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. G. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. 2 și 3 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., copiile raportului de expertiză medico-legală nr. A_ și completării la raportul de expertiză medico-legală nr. A_ din 11.03.2014. De asemenea, instanța a pus în vedere părții civile B. C. să se prezinte la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” în vederea expertizării și a încuviințat părții civile cererea de audiere în calitate de martor a numitei S. O. în dovedirea pretențiilor civile formulate în cauză.
La data de 29.05.2015, respectiv la datele de 02.06.2015 și 15.06.2015 la dosarul cauzei au fost depuse procesele verbale privind neexecutarea mandatelor de aducere emise pe numele martorului I. A., din care rezultă că martorul nu a fost găsit la adresa de domiciliu, lucrând la o firmă de pază din București (filele 107-110,116-118 di).
La data de 12.06.2015, Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” a comunicat perioada în care partea civilă poate să se prezinte la INML în vederea expertizării sale medico-legale (fila 130 di), împrejurare care a fost adusă la cunoștința apărătorului ales al părții civile pe bază de notă telefonică (fila 130 verso di).
În ședința publică din data de 25.06.2015 instanța a procedat la audierea martorilor din lucrări I. A. și C. Nicușor (declarații filele 136 și 137 di), dar și a martorei S. O. încuviințată părții civile în dovedirea pretențiilor civile formulate în cauză (declarație fila 138 di).
La același termen de judecată, având în vedere dispozițiile art. 86 C.p.p. instanța a dispus rectificarea citativului încheierilor de ședință de la termenele anterioare de judecată, cu privire la calitatea procesuală în cauză a societății de asigurări D. I. G. COMPANY PLC, respectiv aceea de parte responsabilă civilmente, iar nu cea de asigurător astfel cum s-a consemnat anterior.
La data de 07.07.2015, inculpatul D. G. a depus o cerere de prelungire a dreptului de circulație (fila 142 di), cerere admisă prin încheierea de ședință din data de 14.07.2015, la termenul din 14.07.2015 inculpatul prezentându-se și luând la cunoștință de măsurile dispuse în cauză și de următorul termen de judecată fixat. La solicitarea instanței inculpatul a precizat că a plecat din țară în luna octombrie a anului trecut și că a verificat recent pe internat pentru a afla ce s-a întâmplat cu dosarul lui, instanța aducându-i la cunoștință obligația de a indica o adresă de comunicare a actelor de procedură, ceea ce inculpatul nu a făcut.
La data de 16.09.2015 la dosarul cauzei a fost depus raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” (filele 161-168 di).
În ședința publică din data de 24.09.2015, instanța a respins ca neîntemeiată solicitarea apărătorului ales al părții civile privind efectuarea unui supliment al raportului de nouă expertiză medico-legală pentru motivele reținute în cuprinsul încheierii de la termenul respectiv.
Totodată, la același termen de judecată, instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. 2 și 3 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., în aceeași infracțiune de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 C.p. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p..
La data de 30.09.2015, prin Serviciul Registratură al instanței, partea responsabilă civilmente D. I. G. COMPANY PLC a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, însoțite de înscrisuri în susținerea acestora (filele 177-286 di).
Pe tot parcursul procesului penal s-a procedat la contactarea telefonică a inculpatului la numerele de telefon cunoscute, inclusiv la numărul de telefon indicat la data de 07.07.2015, inculpatul nerăspunzând apelurilor telefonice (notă telefonică – fila 173 di).
Analizând probatoriul administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, respectiv, declarațiile inculpatului D. G. (filele 50-55 dup), declarațiile părții civile B. C. (filele 42-47 dup), declarațiile martorului D. A. (filele 74-77 dup), proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 8-12 dup), schița locului accidentului și planșa fotografică (filele 88-113 dup), proces-verbal de verificare tehnică autoturism TX7288KX (filele 16-17 dup), proces-verbal de verificare tehnică autoturism_ (filele 19-20 dup), raport de expertiză medico-legală a persoanei vătămate (filele 26-27 dup), raport de expertiză medico-legală a persoanei vătămate completare (filele 28.29 dup), raport de expertiză tehnică a dinamicii producerii accidentului (filele 31-49 dup), poliță de asigurare auto (filele 65-66 dup), cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor D. A., I. A. și C. Nicușor (fila 83, 136 și 137 di), declarația martorei S. O. încuviințată părții civile în dovedirea pretențiilor civile formulate în cauză (fila 138 di), dar și raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” (filele 161-168 di), instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 16.07.2012 inculpatul D. G. a condus autoturismul marca F. Marea cu nr. de înmatriculare TX7288KX pe . direcția . ., iar când a ajuns la trecerea de pietoni situată în dreptul imobilului cu nr. 6, circulând pe banda a II-a, a accidentat-o din culpă pe persoana vătămată B. C., angajată regulamentar în traversarea drumului public, pe trecerea de pietoni, în urma impactului persoana vătămată fiind proiectată pe capota autoturismului cu nr. de înmatriculare_, condus în aceeași direcție pe banda a III-a de către martorul D. A., și ulterior pe carosabil. În urma accidentului persoanei vătămate i-au fost cauzate leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 110-120 zile de îngrijiri medicale.
În acest sens, instanța are în vedere mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului (f. 8 dup), schița accidentului ( f. 88 d.u.p.), planșa fotografică privind aspectele fixate și probele ridicate la data de 16.07.2012 cu ocazia cercetării la fața locului ( f. 90 d.u.p.), fișa deplasării la sesizare ( f. 13) din care rezultă că organele de poliție ale Brigăzii de Poliție Rutieră au găsit la fața locului cele două autoturisme implicate în accident și o ambulanță Smurd care acorda îngrijiri pietonului accidentat, care a fost transportat la Spitalul Sf. P., fiind luate măsuri privind asigurarea locului accidentului și testarea ambilor conducători auto, procesul-verbal întocmit de organele de poliție în 17.07.2012 cu privire la avariile autoturismului marca F. Marea cu nr. de înmatriculare TX 7288KXT (f. 16 dup), procesul-verbal întocmit de organele de poliție în 17.07.2012 cu privire la avariile autoturismului marca Subaru cu nr. de înmatriculare_ (f. 19 dup), plângerea penală formulată de persoana vătămată B. C. la data de 12.09.2012 ( f. 25 d.u.p.), declarația persoanei vătămate (f. 46 d.u.p.), din cuprinsul căreia rezultă că la data de 16.07.2012 persoana vătămată s-a angajat în traversarea trecerii pentru pietoni de la stânga spre dreapta, împreună cu mai multe persoane, fără a se grăbi din cauza faptului că avea mai multe bagaje grele, fără a-și mai aduce aminte ce s-a întâmplat, ulterior trezindu-se la spital și declarațiile martorilor I. A. și D. A. date în procesul penal.
Astfel, audiat la urmărirea penală, martorul D. A. a arătat că în data de 16.07.2012 se deplasa cu autoturismul Subaru pe . banda a III-a pe sensul său de mers, iar la trecerea de pietoni a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate, însă când aceasta a ajuns pe banda a II-a pe sensul de mers a fost lovită de inculpat cu partea din față a autoturismului, intersectând capota autoturismului Subaru în proiecția sa pe carosabil. A mai arătat martorului că în momentul în care persoana vătămată a fost accidentată a oprit imediat autoturismul și că inculpatul a continuat să ruleze autoturismul aproximativ 30-40 m oprind pe partea dreaptă a drumului. Martorul D. A. și-a menținut declarațiile și în fața instanței de judecată, punctând aceleași aspecte indicate la urmărirea penală cu privire la modalitatea în care a fost accidentată persoana vătămată de către inculpat ( f. 83 d.i.).
Martorul I. A., identificat la data faptei de lucrătorii de poliție și trecut în procesul –verbal de cercetare la fața locului, a fost audiat în faza de judecată, nefiind audiat la urmărirea penală întrucât nu s-a prezentat la momentul chemării sale. În declarația dată în faza de jucată ( f. 136 d.i.), martorul I. A. a arătat că a semnat procesul-verbal de cercetare la fața locului întrucât a fost prezent când s-au făcut măsurătorile. A mai arătat martorul că mașina care se afla pe banda a II-a a fost cea care a acroșat pietonul, acesta din urmă căzând pe altă mașină care oprise la semafor, pe banda a III-a, pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor. În final martorul a precizat că accidentul s-a petrecut la trecerea de pietoni.
Martorul C. Nicușor a fost audiat la urmărirea penală și în fața instanței de judecată, acesta neoferind aspecte relevante pentru situația de fapt, el fiind cel care a văzut momentele ulterioare impactului. Astfel, în declarația dată în fața instanței de judecată ( f. 137 d.i.), martorul C. Nicușor a arătat că nu este sigur 100% de cele afirmate la urmărirea penală, că la momentul incidentului se pregătea să traverseze . care se afla copilul său și că atunci când a văzut persoana în aer a întors căruciorul pentru a se uita mai atent.
Relevante pentu situația de fapt sunt și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară (f. 31 dup) din care rezultă dinamica producerii accidentului. Astfel, expertul tehnic a stabilit următoarele: că pentru conducătorul autoturismului, inculpatul D. G., exista posibilitatea evitării accidentului dacă circula cu atenție sporită la trafic, marcaje și indicatoare și reducea viteza autoturismului până la oprire pentru a permite trecerea persoanei vătămate care era angajată în traversarea străzii la trecerea de pietoni, în timp ce persoana vătămată B. C. se afla în situație legală de trafic în traversarea regulamentară pe marcajul trecerii de pietoni și nu avea cum să prevadă că autoturismul F. Marea nu va opri pentru a acorda prioritate de trecere; că șoferul autoturismului F. Marea, inculpatul D. G., a încălcat prevederile art. 135 lit. h - din H.G. 1391/2006-privind regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, rep., în vigoare la data faptei, potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul D. G. a recunoscut și regretat fapta comisă, arătând că la data de 16.07.2012, în jurul orei 11:30, se deplasa cu autoturismul marca F. cu nr. TX7288KX pe . în dreptul imobilului cu nr. 6 a accidentat persoana vătămată care se angajase în traversarea drumului public de la stânga la dreapta, pe trecerea de pietoni (filele 50-51 dup).
Inculpatul nu a putut fi audiat în faza de judecată, instanța dispunând toate măsurile necesare pentru aducerea acestuia în fața judecătorului. Inculpatul s-a prezentat o singură dată, mai exact la termenul de judecată intermediar din 14.07.2015 când s-a discutat cererea acestuia de prelungire a dreptului de circulație, împrejurare în care a specificat că știe de acest dosar, luând la cunoștință și de următorul termen de judecată stabilit în cauză, respectiv 24.09.2015, termen la care nu s-a prezentat, neindicând nici altă adresă de corespondență pentru comunicarea actelor de procedură. Astfel, singura adresă de corespondență indicată în dosar este cea din M., ., ., adresă la care a fost citat, inclusiv cu mandat de aducere.
În ceea ce privește urmările accidentului pentru persoana vătămată B. C., declarațiile acesteia sunt confirmate de actele medicale depuse la dosar, respectiv fișa de diagnostic (f. 22 dup) și rapoartele de expertiză medico-legală (f. 26-29dup).
Astfel, conform raportului de expertiză medico-legală nr. A_ (filele 26-27 dup) s-a concluzionat: că persoana vătămată B. C. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri și planuri dure posibil în condițiile unui accident rutier produs la data de 16.07.2012, iar pentru vindecarea leziunilor a necesitat cea 50-55 de zile îngrijiri medicale; că leziunile traumatice nu i-au pus viața în pericol și că aprecierea unei eventuale infirmități posttraumatice și reevaluarea numărului total de zile de îngrijiri medicale va putea fi făcută după epuizarea tuturor procedeelor medico-chirurgicale și de recuperare medicală, la circa 1 an de la data producerii traumatismului.
Având în vedere aceste aspecte, în urma efectuării unei completări la Raportul de expertiză medico-legală nr. A_ /11.03.2014 (filele 28-29 dup) s-a concluzionat că persoana vătămată a necesitat un număr de 110-120 de zile de îngrijiri medicale, perioadă ce include tratament de recuperare medicală, în completarea la raport specificându-se că aprecierea unei eventuale infirmități posttraumatice va putea făcută la minimum 1 an de la examinare și numai după epuizarea tuturor procedeelor de recuperare motorie în unități medicale de profil.
Relevant pentru urmările accidentului de circulație este și Raportul de Nouă Expertiză Medico –Legală nr. A5/5359/03.09.2015 ( f.162 d.i.), avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul INML ( f.161 d.i.), conform căruia persoana vătămată a suferit leziuni traumatice, respectiv fractură plurifragmentară metafiză superioară humerus stâng cu luxație scapulo-humerală, pentru care s-a intervenit chirurgical practicându-se reducerea luxației și fixare cu broșă, reducerea și osteosinteza fracturii de humerul cu placă și șuruburi, evoluția postoperatorie fiind complicată septic cu fistulă externă, care s-au putut produce la data de 16.07.2012, necesitând 110-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fără a constitui infirmitate posttraumatică în conformitate cu criteriologia medico-legală.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține că vina pentru producerea accidentului aparține în exclusivitate inculpatului D. G., care, în calitate de conducător auto, nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate B. C. ce se angajase în traversarea regulamentară a străzii, pe trecerea pentru pietoni. Inculpatul a încălcat astfel a prevederile art. 135 lit. h - din H.G. 1391/2006-privind regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, rep., în vigoare la data faptei, potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Reținând, astfel, că în mod corect procurorul a dispus, la data de 29.10.2014, trimiterea în judecată a inculpatului D. G. pentru săvârșirea infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., instanța constată, cu prioritate, că odată cu . data de 01.02.2014, a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 C.p., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. În ceea ce privește noțiunea de lege penală mai favorabilă, la stabilirea acesteia în prezenta cauză, instanța va avea în vedere și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale privind înțelesul constituțional al art. 5 alin. 1 C.p., publicată în Monitorul Oficial al României pe data de 20.05.2014, conform căreia “Dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Astfel, pentru identificarea legii penale mai favorabile, văzând și Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța va avea în vedere toate particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului - respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală, la criteriul sancțiunii principale, la situațiile ce pot constitui circumstanțe atenuante, la cauzele de agravare, în cauză fiind incident concursul de infracțiuni.
Pe cale de consecință, analizând fapta reținută în sarcina inculpatului, instanța constată că aceasta se regăsește și în legea veche, fiind incriminată ca infracțiune de vătămare corporală din culpă. Astfel, în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de vătămare corporală din culpă reținută de procuror în sarcina inculpatului în cuprinsul rechizitoriului și pentru comiterea căreia s-a dispus trimiterea în judecată a acesteia, prevăzută de dispozițiile art. 196 alin. 2 și C.p. (pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă), instanța reține că aceasta în vechea reglementare se regăsește ca și incriminare în dispozițiile art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal din 1969 (pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani).
În urma evaluării tuturor criteriilor de identificare a legii penale mai favorabile, raportându-ne la criteriul sancțiunii principale, la circumstanțelor atenuante ce pot fi reținute, instanța constată că, deși din punctul de vedere al sancțiunii principale, în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă legea nouă este mai favorabilă întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, totuși, în acord cu Decizia Curții Constituționale, legea veche este mai favorabilă inculpatului în speța dedusă judecății, deoarece permite în cadrul procesului de individualizare a pedepsei stabilirea unei pedepse mai blânde decât cea care ar fi putut fi stabilită conform dispozițiilor codului penal în vigoare. Opinia instanței are în vedere faptul că potrivit dispozițiilor legii noi, lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului nu ar putea fi valorificată ca și circumstanță atenuantă în situația în care instanța ar dori să o retina în favoarea inculpatului, dar și modalitățile de individualizare a executării pedepsei din legea nouă, în condițiile în care Codul penal în vigoare nu mai prevede posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pentru toate aceste motive, instanța constată că legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului este Codul penal din 1969. Pe cale de consecință, instanța va admite sesizarea din oficiu, în baza art. 386 alin. 1 C.p.p. va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului D. G. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2012 din data 29.10.2104, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2 și 3 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin.1 C.p..
Astfel, în drept, fapta inculpatului D. G., constând în aceea că a constând în aceea că la data de 16.07.2012 a condus autoturismul marca F. Marea cu nr. de înmatriculare TX7288KX pe . direcția . ., iar când a ajuns la trecerea de pietoni situată în dreptul imobilului cu nr. 6, circulând pe banda a II-a, a accidentat-o din culpă pe persoana vătămată B. C., angajată regulamentar în traversarea drumului public, pe trecerea de pietoni, provocându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare 110-120 zile de îngrijiri medicale, întrunește în fapt și drept elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal din 1969.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii, urmarea imediată a acesteia și legătura de cauzalitate rezultă cu claritate din situația de fapt reținută, astfel că nu se impun discuții suplimentare, iar sub aspectul laturii subiective inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma culpei cu prevedere.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului pentru infracțiunea comisă, urmează a se ține seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv limitele de pedeapsă fixate de lege (închisoarea de la 6 luni la 3 ani), precum și gradul de pericol social concret, dedus din împrejurările producerii accidentului. Astfel, inculpatul nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea regulamentară a străzii circulând la momentul impactului cu o viteza de 56 km/h, deși se apropia de o trecere de pietoni. Se vor avea în vedere și urmările produse, respectiv gravitatea leziunilor cauzate părții vătămate, dedusă din natura lor și din numărul de 110-120 zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare. Totodată, instanța va avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu a mai fost condamnat anterior, din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultând că a mai fost cercetat anterior faptrei deduse judecății, fiindu-i aplicată o amendă administartivă de 100 lei prin ordonanța nr-.1661/P/2009 din 11.06.2010 emisă de P. de pe lângă Tribunalul C. pentru fapta prev. de art.83 lit.b) din Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile georgrafice. Totodată, instanța va avea în vedere că inculpatul a recunoscut la urmărirea penală fapta reținută în sarcina acestuia.
În raport de toate aceste elemente de individualizare, se va aplica inculpatului o pedepsă îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, aptă să realizeze scopul preventiv și sancționator al pedepsei conform art. 52 C.p.p., respectiv 10 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmarească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor detinuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proportionalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b și c C.pen. din 1969, apreciind că interzicerea exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii și dreptul de a conduce autovehicule sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii. De asemenea, instanța constată că prin Hotărârea S. și P. contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal trebuie analizat tipul infracțiunii.
Prin urmare, cu titlu de pedeapsă accesorie, în baza art. 71 din Codul penal din 1969 va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a conduce autovehicule) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
Sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei, văzând faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat, ținând cont și de conduita acestuia ulterior săvârșirii faptei, instanța va constata că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 din Codul penal din 1969, pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestuia.
Având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării pedepsei, și anume cuantumul pedepsei aplicate – pedeapsă fiind de 10 luni închisoare, lipsa antecedentelor penale și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța, în baza art. 81 din Codul penal din 1969 va suspenda executarea pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969, acest termen fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului prin înțelegerea consecințelor faptelor săvârșite, dar și înțelegerea faptului că în cazul în care va persista în activitatea infracțională, va executa, alături de pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
În temeiul art. 71 alin. ultim din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
Pe cale de consecință, în baza art. 15 alin. 2 din Legea nr.187/2012 instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969, care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, ,dispoziții care prevăd: “Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.”
Analizând pretențiile civile ale părții civile B. C. instanța, urmează să admită în parte acțiunea civilă formulată în cauză, pentru următoarele considerente:
Pe latura civilă a cauzei, instanța constată că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 53.000 euro cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 3000 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile efectuate pentru eliberarea certificatelor medicale, costul consultațiilor medicale de specialitate, tratament medical, cheltuieli cu transportul, ocazionate de numeroasele deplasări la spital și la diferite instituții medicale pentru recuperare, etc. și suma de_ euro cu titlu de daune morale (filele 37-38 di).
Analizând pretențiile civile formulate de persoana vătămată – parte civilă B. C., instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 1347 și 1357 C. civ, angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane implică îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unei fapte ilicite, vinovăția făptuitorului, producerea unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs. Având în vedere situația de fapt reținută, aceste condiții sunt întrunite în speță cu privire la prejudiciul moral, instanța urmând să analizeze doar cuantumul daunelor morale cuvenite persoanei vătămate – parte civilă.
Astfel, este neîndoielnic că fapta culpabilă a inculpatului ce a condus la accidentarea persoanei vătămate B. C. a fost de natură să îi cauzeze acestuia prejudicii de ordin moral, constând în suferința fizică și psihică, șocul și traumele îndurate în perioada necesară vindecării leziunilor.
În ceea ce privește daunele morale, în cuantum de 50 000 Euro, solicitate de partea civilă, instanța reține că, față de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea întinderii despăgubirilor acordate cu acest titlu, urmând ca, în raport de ansamblul circumstanțelor de fapt ale cauzei, să se stabilească o sumă globală care să ofere o compensație persoanei vătămate pentru consecințele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatului, având în vedere și faptul că despăgubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator, fără a constitui totuși o sursă injustă de îmbogățire sau un pretium doloris (preț al durerii).
În consecință, la stabilirea întinderii despăgubirilor morale, instanța are în vedere faptul că, în mod evident, prin natura lor, leziunile suferite de persoana vătămată, cuantificate într-un număr de 110-120 de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, astfel cum rezultă din raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit în 2015, i-au cauzat persoanei vătămate nu doar însemnate suferințe fizice, inerente traumatismelor produse prin accidentul rutier, ci și psihice, ca urmare a spitalizării și rămânerii cu niște sechele care, deși nu reprezintă conform criteriologiei medico-legale o infirmitate posttraumatică permanentă, crează o stare de disconfort și durere. Relevantă este și vârsta persoanei vătămate (născută în 10.10.1939), fiind de notorietate faptul că leziunile traumatice de natura celor cauzate persoanei vătămate se vindecă mai greu.
Instanța reamintește că despăgubirile bănești au rolul de a compensa prejudiciul moral, suferința resimțită de persoana vătămată, fără însă a tinde să se transforme într-un mijloc de îmbogățire și să deturneze această instituție de la finalitatea sa, motiv pentru care apreciază că despăgubirea ce se cuvine părții civile pentru compensarea prejudiciului moral suferit nu se ridică la nivelul solicitat, respectiv la suma de 50 000 Euro. Deși, așa cum deja s-a arătat anterior, nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de partea civilă, instanța apreciază că suma de 7000 Euro (în echivalent lei la data plății efective) nu este disproportionată în cauza de față, suferință care nu poate fi negată față de numărul de 110-120 zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, această sumă și pronunțarea unei soluții de condamnare reprezentând o satisfacție echitabilă pentru ansamblul prejudiciilor morale nepatrimoniale suferite de persoana vătămată ca urmare a accidentului rutier a cărui victimă a fost.
În ceea ce privește însă prejudiciul material, instanța constată că partea civilă nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu material. Opinia instanței are în vedere cerințele care trebuie să fie îndeplinite atunci când se analizează condiția referitoare la prejudiciu. Astfel, condiția este îndeplinită atunci când prejudiciul este cert, atât sub aspectul existenței cât și sub aspectul întinderii, fiind imperios necesar să nu fi fost reparat încă de inculpat sau terțe persoane Or, sarcina dovedirii condiției prejudiciului material îi revenea în exclusivitate, partea civilă având obligația de a dovedi prin înscrisuri și alte mijloace de probă că prin fapta inculpatului I s-a cauzat și un prejudiciu material de 3000 euro. Este adevărat că martora S. O. ( fiica persoanei vătămate), audiată la solicitarea părții civile în dovedirea pretențiilor civile, a specificat că a cheltuit pe perioada spitalizării tatălui său aproape 8000 lei, incluzând aici costul medicamentelor și cel ocazionat de transportul său, cu autoturisme taxi, către spital sau de la spital către casă, suma fiind împrumutată și nerestituită. Or, în lipsa suplimentării probatoriului propus pe latură civilă de către partea civilă cu alte probe din care să rezulte măcar împrejurarea că în perioada respectivă fiica persoanei vătămate a împrumutat de la terțe persoane această sumă pentru a cumpăra medicamente și pentru a acoperi alte nevoi în perioada de spitalizare a tatălui său, instanța nu poate aprecia că partea civilă a făcut dovada cerinței referitoare la prejudiciu material. Mai mult, în prezenta cauză, instanța constată că s-a consemnat în declarația data la urmărirea penală de partea civilă (f.42 d.u.p.) faptul că este pensionar, fiind evident că este asigurat, putând beneficia de rețete compensate.
Față de considerentele anterior expuse, instanța va admite acțiunea civilă în parte, urmând ca părții civile să se plătească doar suma de 7000 Euro ( în echivalent lei la data plății) cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale. Instanța va respinge restul pretențiilor civile ca nefondate.
Având în vedere considerentele de mai sus privind întrunirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului D. G., precum și faptul că pentru autoturismul marca cu numărul de înmatriculare TX7288KX, înmatriculat în Bulgaria, condus de inculpat la data faptei era încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, între proprietarul autoturismului și societatea de asigurări D. –G. I. PLC (conform poliței de asigurare obligatorie de răspundere auto nr. BG/06/_ valabilă în perioada 10.08._12), instanța va obliga direct asigurătorul de răspundere civila delictuală la plata despăgubirilor civile anterior menționate către partea civilă.
Pe cale de consecință, în baza art. 19 C.p.p. și art. 397 al. 1 C.p.p. rap. la art.1348 cod civil și art.1357 Cod civil, cu referire la art. 49 din Legea nr. 136/1995, instanța va admite în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă B. C. și va obliga partea responsabilă civilmente D. G. I. PLC la plata către aceasta a sumei de 7000 euro (în echivalent lei la data plății) cu titlul de despăgubiri pentru daune morale și va respinge restul pretențiilor civile ca nefondate.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., reținând culpa procesuală a inculpatului în prezenta procedură judiciară, instanța îl va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 386 alin. 1 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului D. G. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2012, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.196 alin. 2, 3 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 C.p.
Conform art. 5 alin. 1 C.p.:
În baza art. 184 alin. 2, 4 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 C.p. condamnă pe inculpatul D. G. (fiul lui T. și A., născut la data de 29.11.1975 în municipiul G., jud. G., cetățean român, studii medii, fără ocupație, stare civilă – necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în C., ., ., ., jud. C., citat și la adresa din M., ., ., dar și prin afișare la ușa instanței, necunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 alin. 1 C.p., interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c (dreptul de a conduce autovehicule) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 din Codul penal din 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 din Codul penal din 1969, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale aplicate prin prezenta.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei, dispoziții care prevăd: “Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.”
În baza art. 19 C.p.p. și art. 397 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 1348 Cod civil și art. 1357 Cod civil, cu referire la art. 49 din Legea nr. 136/1995, admite în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă B. C. (cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat N. A. cu sediul în București, ..64-88, ., .) și obligă partea responsabilă civilmente D. G. I. PLC (cu sediul în Bulgaria, localitatea S., Benkovski 3) la plata către aceasta a sumei de 7000 euro (în echivalent lei la data plății) cu titlul de despăgubiri pentru daune morale. Respinge restul pretențiilor civile ca nefondate.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1000 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpat, partea civilă, parte responsabilă civilmente și procuror.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.10.2015.
Președinte, Grefier,
A. E. C. M. M. C.
Red.: A.E.C.Proces-verbal
Tehnored.: M.M.C. Pentru grefierul de ședința aflat în CO
2 ex./16.11.2015semnează grefierul șef de secție
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 763/2015.... | Proxenetismul. Art. 329 C.p.. Sentința nr. 778/2015.... → |
|---|
