Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Sentința nr. 360/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 360/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 24-04-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 360
Ședința publică din data de 24.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. E. C.
GREFIER: M. M. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București - a fost reprezentat de procuror C. V..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale de față, privind pe inculpatul B. I., trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr. 5550/P/2012 din data de 22.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută și pedepsită de art. 337 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.p.p. a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 24.04.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5550/P/2012 din data de 22.12.2014, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a dispus trimiterea in judecată a inculpatului B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută și pedepsită de art. 337 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., constând în aceea că în data de 29.03.2012, în jurul orelor 01.50, inculpatul B. I. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., aflându-se sub influența alcoolului și, fiind oprit pentru control de poliția rutieră, a refuzat la Institutul Național de Medicină Legală recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în actul de sesizare în urma administrării următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpatului B. I. (filele 15,17-23, 26 dup), declarația martorului O. F. O. (filele 13, 14 dup), buletinul de examinare clinică (fila 11 dup), rezultatul etilotest ARUB 0665 (fila 9 dup), cererea de analiză (fila 10 dup), procesul verbal de acte premergătoare (fila 3 dup), procesul verbal de investigare (filele 7-8 dup) și procesul verbal de sesizare (fila 6 dup).
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 22.12.2014 sub număr de dosar_, fiind repartizat în camera preliminară completului C4 penal.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19.02.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 5550/P/2012 din data de 22.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și a dispus începerea judecății cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul B. I..
Urmare a solicitării instanței, pentru verificarea antecedentelor penale ale inculpatului, la data de 09.03.2015, la dosarul cauzei a fost depusă fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 22 di).
La termen de judecată din data de 19.03.2015, după citirea actului de sesizarea și aducerea la cunoștință inculpatului a drepturilor pe care le are în procesul penal, instanța a adus la cunoștința inculpatului B. I. dispozițiile art. 374 alin. 4 C.p.p., conform cărora acesta poate solicita ca judecata cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse de părți, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, situație în care beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa cu 1/3 în cazul condamnării sau amânării aplicării pedepsei, respectiv cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii penale, conform disp. art. 396 alin. 10 C.p.p, inculpatul învederând instanței că solicită aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 374 alin. 4 C.p.p. și precizând că recunoaște în totalitate fapta (declarație fila 26 di).
Instanța, văzând poziția procesuală manifestată de inculpat la termenul de judecată din data de 19.03.2015, acesta recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriului, în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul actului de sesizare, și solicitând ca judecata cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care acesta le cunoaște și nu înțelege să le conteste, în baza art. 375 alin. 2 C.p.p. a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, stabilind ca judecata cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform art. 374 alin. 4 C.p.p..
Totodată, la același termen de judecată, potrivit art. 375 alin. 4 C.p.p. raportat la art. 396 alin. 10 C.p.p. instanța a încuviințat inculpatului proba cu înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul de urmărire penală, respectiv 5 caracterizări (filele 33 - 39 dup).
De asemenea, la același termen de judecată din data de 19.03.2015, urmare a publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, având în vedere data săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, anterioară intrării în vigoare a noilor coduri, instanța, din oficiu, a pus în schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpatul, din infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută și pedepsită de art. 337 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., în infracțiunea de refuz de recoltare probe biologice, prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p..
La termenul de judecată din data de 16.04.2015, atât reprezentanta Ministerului Public, cât și inculpatul, prin intermediul apărătorului său ales, au arătat că sunt de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, în modalitatea pusă în discuție din oficiu de către instanță.
Verificând actele și lucrările dosarului, văzând și dispozițiile art. 374 alin. 4 C.p.p coroborate cu art. 375 al.1 C.p.p. și analizând în mod coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, având in vedere și faptul că inculpatul B. Ieromin a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 396 alin.10 C.p.p., cererea sa fiind admisă în ședința publică din data de 16.04.2015, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 29.03.2012, în jurul orei 01.50, inculpatul B. I. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., din direcția ., având o viteză prea mare, a atras atenția unui echipaj al Secției 10 Poliție, care l-a somat cu semnalele acustice și sonore să oprească. Constatându-se că emana halenă alcoolică în momentul legitimării, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest de către un echipaj al poliției rutiere chemat la fața locului, rezultând valoarea de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 02.08. Ulterior, fiind condus la Institutul de Medicină Legală „M. Minovici” pentru recoltarea probelor biologice, inculpatul a refuzat recoltarea celor două probe de sânge necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, pe motiv că nu îi permit convingerile religioase și că îi este frică de ace.
Situația de fapt mai sus reținută rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă după cum urmează:
Din procesului verbal din data de 29.03.2012 (fila nr. 6 d.u.p.) rezultă următoarele aspecte relevante: că, la data de 29.03.2015, organele de poliție din cadrul Secției 10 Poliție l-au observat pe inculpatul B. I. în timp ce conducea autoturismul marca L. cu nr. de înmatriculare_ pe . 3, rulând cu viteză dinspre . că la intersecție acesta a virat stânga pe . viteza, fapt ce le-a atras atenția organelor de poliție, care au pornit în urmărirea autoturismului condus de inculpat cu semnalele acustice și luminoase, inculpatul fiind oprit pe ., când organele de poliție au constatat că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice; că la fața locului a fost chemat un echipaj al poliției rutiere, care a procedat la testarea inculpatului cu aparatul etilotest reieșind o valoare de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 02.08, astfel cum reiese din rezultatul alcooltest aflat la fila 9 d.u.p., dar și din procesele verbale din data de 29.03.2012(filele 7, 8 dup).
Ulterior testării cu aparatul etilotest, inculpatul a fost condus la Național de Medicină Legală „M. Minovici” unde la solicitarea medicului de gardă, inculpatul a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Din procesul verbal de prelevare (fila 10 d.u.p) rezultă că în data de 29.03.2013 inculpatul a refuzat prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, aspecte confirmate și de buletinul de examinare clinică (fila 11 dup), din care rezultă că inculpatul refuză recoltarea de probe de sânge, întrucât nu acceptă puncția venoasă.
Fiind audiat la urmărirea penală, la data de 29.03.2012, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, arătând că la data de 29.03.2012, în jurul orelor 01.50 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., după ce în data de 28.03.2012, între orele 21.00 – 00.00 a consumat 400 ml vin alb și a mâncat înainte. Totodată, inculpatul a mai arătat că a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, motivând faptul că nu îi permit convingerile sale religioase, că poate să ia vreo boală în urma acestei prelevări de sânge, însă a specificat că este de acord să i se prevaleze altă probă biologică cu aceeași valoare. A mai declarat și faptul că în dimineața zilei de 29.03.2012 îl însoțea pe prietenul său, martorul O. F. L. la un mijloc de transport în comun în acea zonă, moment în care a fost oprit de un echipaj de poliție din cadrul Secției 10 Poliție.
În cauză s-a procedat și la audierea martorului O. F. L., care a confirmat cele declarate de inculpat, fiind de față atât la momentul opririi acestuia în trafic de către organele de poliție, cât și la momentul conducerii acestuia la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, când inculpatul a refuzat prelevarea probelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei (declarații filele 13, 14 dup).
În faza de judecată, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 375 alin. 1 rap. la art. 396 al.10 C.p.p., recunoscând săvârșirea faptei așa cum este descrisă în actul de sesizare (declarație fila 26 di).
Reținând, astfel, că în mod corect procurorul a dispus, la data de 22.12.2014, trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C.p., cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p., instanța constată, cu prioritate, că odată cu . data de 01.02.2014, a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin.1 C.p., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. În ceea ce privește noțiunea de lege penală mai favorabilă, la stabilirea acesteia în prezenta cauză, instanța va avea în vedere și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale privind înțelesul constituțional al art. 5 alin. 1 C.p., publicată în Monitorul Oficial al României pe data de 20.05.2014, conform căreia “Dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Astfel, pentru identificarea legii penale mai favorabile, văzând și Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța va avea în vedere toate particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului - respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală, la criteriul sancțiunii principale, la situațiile ce pot constitui circumstanțe atenuante, la cauzele de agravare sau de atenuare, în cauză fiind incidente atât recidiva dar și concursul de infracțiuni raportat la antecedentele penale ale inculpatului ce impun rezolvarea lor în prezenta cauză.
Pe cale de consecință, analizând fapta reținută în sarcina inculpatului, instanța constată că aceasta nu reprezintă o incriminare nouă, fapta reținută în sarcina inculpatului fiind infracțiune și la data de 29.03.2012. Astfel, în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice reținute de procuror în sarcina inculpatului în cuprinsul rechizitoriului și pentru comiterea căreia s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, prevăzută de dispozițiile art. 337 C.p., instanța reține că la data săvârșirii faptei aceasta era incriminată de dispozițiile art. 87 alin. 5 O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În urma evaluării tuturor criteriilor de identificare a legii penale mai favorabile, raportându-se la criteriul sancțiunii principale, ținând cont și de Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, raportat la condițiile de tragere la răspundere penală și tratament sancționator, instanța apreciază că legea mai favorabilă în cazul inculpatului este legea veche.
Pentru toate aceste motive, va admite sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. I. prin rechizitoriul nr. 5550/P/2012 din data de 22.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, din infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută și pedepsită de art. 337 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., în infracțiunea de refuz de testare a aerului expirat și de recoltare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p..
În drept, fapta inculpatului B. I., constând în aceea ca în data de 29.03.2012, în jurul orelor 01.50, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., din direcția . în urma testării cu aparatul etilotest, la solicitarea organelor de poliție, a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește în fapt și drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de 87 alin. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Sub aspectul laturii obiective, prin refuzul inculpatului de a i se recolta probe biologice, urmare a constatării de către organele de poliție a împrejurării că a condus un autoturism pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, între fapta săvârșită și rezultatul socialmente periculos existând legătură de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de faptă și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, conform dispoziției art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.p., deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (atingerea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice) și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei, din actele dosarului rezultând faptul că inculpatul a cunoscut obligațiile pe care le avea în calitate de conducător auto.
Pe cale de consecință, având în vedere art. 52 din Codul penal din 1969, potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța va proceda la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal din 1969, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol al faptei comise, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cu privire la pericolul social concret al faptei comise, acesta va fi apreciat în baza art. 18 indice 1 alin. 2 din Codul penal din 1969, urmând să țină cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Astfel, la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 52 și 72 din Codul penal din 1969. Se vor avea în vedere limitele de pedeapsă fixate de art. 87 alin. 5 din O.U.G nr. 195/2002 rep. (închisoare de la 2 la 7 ani), reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 alin.10 C.p.p., precum și gradul de pericol social concret al faptei, dedus din împrejurările comiterii acesteia, în acest sens instanța reținând că inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism sub influența băuturilor alcoolice, creând o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice.
Se vor avea în vedere, totodată, și circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, declarații și fișă de cazier judiciar, dar și înscrisuri în circumstanțiere. Astfel, instanța reține că inculpatul, în vârstă de 40 de ani, este necăsătorit, are studii superioare și are ocupația de artist liric la Opera Națională București, dar și faptul că până la acest moment nu a mai fost condamnat.
Toate aceste aspecte determină concluzia că fapta reținută în sarcina inculpatului în data de 29.03.2012 nu caracterizează conduita inculpatului în mod obișnuit, dar care prezintă o anumită gravitate prin natura consecințelor pe care le-ar fi putut produce ce determină pronunțarea unei soluții de condamnare la pedeapsa închisorii. Opinia instanței are în vedere și valoarea mare a rezultatului la testarea acestuia cu alcooltestul, aspect ce formează convingerea instanței că alcoolemia inculpatului era mare la momentul opririi acestuia în trafic de către organele de poliție.
În raport de toate aceste elemente de individualizare, reținând în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă bunei conduite anterioare faptei, prev. de art.74 alin.1 lit. a) din Codul penal din 1969 raportat la art. 76 alin. 1 lit. d C.p. din 1969, văzând și dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p., i se va aplica inculpatului o pedeapsă aptă să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 din Codul penal din 1969, de constrângere, reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv pedeapsa de 3 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmarească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor detinuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proportionalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., apreciind că interzicerea exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.
De asemenea, instanța constată că prin Hotărârea S. și P. contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal trebuie analizat tipul infracțiunii.
Prin urmare, cu titlu de pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C.p. instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. pe întreaga durată a executării pedepsei principale.
În ceea ce privește executarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, în raport de criteriile anterior menționate la individualizarea pedepsei, instanța apreciază că scopul acesteia va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 din Codul penal din 1969 pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acesteia: pedeapsa este de 3 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior comiterii faptei deduse judecății, iar instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și fără impunerea față de inculpat a unor măsuri de supraveghere și obligații.
În consecință, în baza art. 81 din Codul penal din 1969 instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969 rap. la art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969.
Având în vedere modalitatea de executare stabilită pentru pedeapsa principală ce se va aplica inculpatului, în baza art. 71 alin. final din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr.187/2012 instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969 care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p., reținând culpa procesuală a inculpatului în prezenta cauză, instanța îl va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 386 alin. 1 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului B. I. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr. 5550/P/2012 din 22.12.2014, din infracțiunea prev. de art. 337 C.p. cu aplicarea art. 5 C.p. în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p.
Conform art. 5 alin. 1 C.p.:
În baza art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 74 alin. 1 lit. a) din Codul penal din 1969 rap. la art. 76 alin.1 lit. d) din Codul penal din 1969 condamnă pe inculpatul B. I. (fiul lui I. și Nazaria, născut la 11.06.1974 în București, domiciliat în București, ..1 D, ., sector 3, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat „ C. I.” din București, ., ., ., CNP_, cetățean român, stare civilă –necăsătorit, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, ocupație – artist liric, necunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de testare a aerului expirat și de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.
În baza art. 71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 din Codul penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei de 3 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969.
În temeiul art. 71 alin. ultim din Codul penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 15 alin. 3 din legea nr.187/2012 atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969 vizând revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de comunicare pentru inculpat și procuror.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2015.
Judecător Grefier
A. E. CrăciunMaria M. C.
Red.: A.E.C.
Tehnored.: M.M.C.
2 ex./04.06.2015
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 422/2015.... → |
|---|
