Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 534/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 534/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 25-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI- SECȚIA PENALĂ
Instanța constituită din :
Președinte – A. I. C.
Grefier – M. S.
SENTINȚA PENALĂ NR.534
Ședința publică de la 25.06.2015
Pe rol pronunțarea cauzei penale de față, privind pe inculpatul RĂDIERU A., trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București cu nr. 8417/P/2011 din data de 16.01.2014, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală faptă prev. și ped. de art.181 al.1 C.p.
Dezbaterile au avut loc la data 09.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrala din prezenta Sentinta când, Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.06.2015, 24.06.2015, 25.06.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
La data de 22.01.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București a fost înregistrată sub nr._ cauza penală privind pe inculpatul RĂDIERU A., trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București cu nr. 8417/P/2011 din data de 16.01.2014, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală faptă prev. și ped. de art.181 al.1 C.p.
În fapt, s-a reținut că în dimineața zilei de 29.05.2011, în jurul orei 07,30, în timp ce partea civilă U. C., (decedată la data de 03.09.2012) și martorul I. A. părăseau localul Revenge situat în .-11, sector 3, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict anterior cu partea civilă, inculpatul Rădieru A. i-a aplicat acestuia lovituri repetate în zona feței, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale.
Săvârșirea faptei reținute în sarcina inculpatului rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile date de partea civilă U. C., raport de expertiză medico-legală nr.A1/_/2011 în sensul că partea civilă a prezentat la data de 29.05.2011 leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu un corp dur, pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale, certificatul medico legal nr.A2/3203/02.06.2011 privind leziunile suferite de partea civilă, evaluate la data examinării 02.06.2011, proces verbal întocmit cu ocazia identificării inculpatului, declarațiile martorului I. A., certificatul medico-legal nr.A2/3076/29.05.2011 ale cărui concluzii sunt că martorul I. A. a prezentat la data de 29.05.2011 leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp dur, pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale, declarația martorului Penaușu M., declarația martorului V. B. C., declarația martorului G. M. B., procesul verbal din data de 10.06.2011, declarația inculpatului.
Fapta reținută în sarcina inculpatului Rădieru A., constând în aceea că, în dimineața zilei de 29.05.2011, în jurul orei 07,30, în timp ce partea civilă U. C., (decedată la data de 03.09.2012) și martorul I. A. părăseau localul Revenge situat în .-11, sector 3, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict anterior cu partea civilă, inculpatul Rădieru A. i-a aplicat acestuia lovituri repetate în zona feței, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art.181 al.1 C.p.
Analizând actele și lucrările dosarului,
Judecata cauzei s-a desfasurat pe baza procedurii comune de judecata conform art 376 – 388 CPP .
Instanța va reține din ansamblul probelor următoarele:
- Situatia in fapt
Instanta va retine urmatoarea situatie de fapt
In dimineața zilei de 29.05.2011, în jurul orei 07,30, în timp ce partea civilă U. C., (decedată la data de 03.09.2012) impreuna cu martorul I. A. părăseau localul Revenge situat în .-11, sector 3, pe fondul consumului de alcool și al unui incident avut anterior cu partea civilă la . clubului, inculpatul Rădieru A. i-a aplicat acestuia lovituri repetate în zona feței, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale.
Săvârșirea faptei reținute în sarcina inculpatului rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile date de partea civilă U. C., raport de expertiză medico-legală nr.A1/_/2011 în sensul că partea civilă a prezentat la data de 29.05.2011 leziuni traumatice care s-au produs prin lovire cu un corp dur, pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale, certificatul medico legal nr.A2/3203/02.06.2011 privind leziunile suferite de partea civilă, evaluate la data examinării 02.06.2011, proces verbal întocmit cu ocazia identificării inculpatului, declarațiile martorului I. A., certificatul medico-legal nr.A2/3076/29.05.2011 ale cărui concluzii sunt că martorul I. A. a prezentat la data de 29.05.2011 leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp dur, pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale, declarația martorului Penaușu M., declarația martorului V. B. C., declarația martorului G. M. B., procesul verbal din data de 10.06.2011, declarația inculpatului.
Probele au fost readministrate in cursul cercetarii judecatoresti
Din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă expuse, Instanta apreciaza dincolo de orice indoiala rezonabila că inculpatul este persoana care a săvârșit fapta asa cum a fost descrisa si cuprinsa in esenta in rechizitoriu, recunoscuta de acesta .
II. În drept, avand in vedere incriminarea faptei in conditiile art 193 al. 2 si dispozitiile art 3 al. 2 din Legea 187/ 2012 privin punerea in aplicare a Codului Penal, infractiunea fiind prevazuta de art 181 al. 1 Cod penal din 1968 fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 29.05.2011 in jurul orelor 07.30 dimineata, a lovit-o pe partea vătămată cu palma si pumnul repetat în zona feței, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de55-58 zile ingrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vatamare corporala
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiunea directă prin care se produce o vătămare integrității fizice unei persoane în acest caz fiind vorba despre lovirea părții vătămate cu palma si pumnul în zona fetei ce au produs leziunile tarumatice ce au necesitat 55-58 zile ingrijiri medicale.
Urmarea imediată a săvârșirii infracțiunii a constat în leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 55-58 medicale, conform certificatului medico-legal Nr. A2 /7787/19.11.2012 .
Legătura de cauzalitate între lovitură și urmarea imediată produsă, și anume leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 55-58 zile îngrijiri medicale rezultă ex re din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta prevăzând rezultatul acesteia, respectiv vătămarea integrității corporale a părții vătămate si acceptat producerea acestei vatamari, aspect ce rezulta din modul de savarsire a faptei, ne premeditata, rezultând intenția indirecta la savarsirea faptei prevazuta conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod . penal .
Apreciind in aplicarea obligatorie a principiului legii penale mai favorabile reglementat de art 5 Cod Penal, Instanta,
In ce priveste dispozitiile de principiu ale art 5 Cod penal si anume aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile in cazula succesiunii de legi penale intervenite pana la judecata definitiva a faptei,
Instanta apreciaza ca acest principiu fundamental presupune, cu exceptiile prevazute doar de lege, aplicarea in intregime si in totalitate a unei singure legi privita in ansamblu ca sistem complex organizat, coerent, de norme ce reglementeaza un intreg domeniu al vietii sociale ,interdependente si in nici un caz autonome -cu atat mai mult cu cat este vorba de un nou Cod Penal si nu de o lege care prevede noi dispozitii penale, de orice natura ar fi acestea. Aplicarea legii penale mai favorabile nu poate fi facuta prin aplicarea dispozitiilor penale mai favorabile din cele doua Coduri penale, fiind vorba de legea mai favorabila si nu de dispozitii penale mai favorabile din legi diferite aceasta fiind si intentia legiuitorului in aplicarea aceluiasi principiu din vechiul Cod penal ce a fost consacrat si confirmat de practica social juridical . Dealtfel, daca legiuitorul ar fi dorit confirmarea altui principiu in ce priveste legea mai favorabila ar fi vorbit de dispozitii de lege penala mai favorabila si ar fi putut sa enumere cu caracter limitativ sau exemplificativ criterii legale si /sau ordinea aplicarii acestor criterii prin raportare la institutiile fundamentale ale materiei dreptului penal ce ar fi fost totodata simplu sub aspect tehnic- juridic . Aplicarea dipozitiilor penale in baza asa zisei autonomii a institutiilor de drept penal este lipsita de continut legic si logic juridic putand constitui doar baza unor discutii doctrinare despre notiuni terminologice ., putand duce si la rezultate absurde sau indirect la neaplicarea legii noi. In consecinta fiind interzis de principiu general de drept a crea o alta lege din cele aflate in vigoare de la data savarsirii faptei pana la data judecatii definitive a acesteia, adica lex tertia, urmeaza a se stabili care din legile penale este mai favorabila in angajarea si stabilirea consecintelor raspundarii penale.
In acest sens trebuie a fi analizate dispozitiile ambelor Coduri penale in ce priveste dispozitiile privitoare la definitia infractiunii, conditiile de existenta ale acesteia- dezincriminarea, cauzele de inlaturare a caracterului penal al faptei sau de neimputabilitate sau asa zis justificative, unitatea si pluralitatea de infractiuni, categoriile pedepselor si natura acestora, criteriile generale si dispozitile speciale de individualizare ale aplicarii acestora, cauzele care inlatura raspunderea penala si executarea sau modificarea pedepsei si consecintele condamnarii Aplicarea legii penale mai favorabile are un caracter judiciar accentuat si un continut concret determinat in principal fiecarei spete .
In speta in cauza Instanta apreciaza ca dispozitiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului pentru urmatoarele motive
Prin raportare comparata la prevederile art 181 al.12 Cod Penal din 1969, dispozitiile acestei din urma legi care prevede, pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 5 ani iar pedeapsa prevazuta pentru infractiunea de lovire sau alte violente conform de art 193 al. 2 Cod Penal fiind de lovire sau alte violente fiind prevazuta in limite de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda, fiind evident regimul mai favorabil al pedepsei principale cat si al individualizarii executarii pedepsei, sub aspectul circumstantelor atenuante
Regimul pedepsei accesorii fiind mai restrictiv si presupunand aplicarea in prealabil a unei pedepse complementare, dispozitiile ar t65 rap. la art 66 al. 1 Cod Penal in analiza comparata cu disp. 71 rap. la art 64 al. 1 lit a si b Cod Penal din 1969
Apreciind ca exista circumstante atenuante in sensul conduitei bune in societate anterior savarsirii faptei si lipsei antecedentelor penale si nu exista circumstante real sau personale agravante,
Avand in vedere dipozitiile art. 74 al a lit 1 si 2 din Codul Penal privitoare a la individualizarea judiciara a pedepsei si dispozitiile art 72 din Codul Penal de la 1969, precum si dispozitiile art 396 al. 10 CPP
Gravitatea concreta faptei apreciata si ca urmare circumstantelor personale ale inculpatului care desi nu a mai fost condamnat la pedepse,
Din perspective circumstantelor personale si a criteriilor de individualizare atenuante dar si a pedepsei accesorii apreciate deopotriva atat legii vechi cat si legii noi penale asa cum au fost retinute mai inainte, Instanta apreciaza ca
Legea penala mai favorabila in conditiile art. 5 Cod Penal este Codul penal din 1969 care permite in toate conditiile analizate alegerea, adecvata legal si temeinic a pedepsei inchisorii cu executare si a pedepsei accesorii prevazute de legea penala veche .
In consecinta, fiind in afara de orice indoiala ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita cu vinovatie de inculpat, Instanta in temeiul art 396 al.2 CPP il va condamna la o pedeapsa dupa cum urmeaza,
Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepselor, Iinstanța va avea în vedere următoarele criterii și aspecte:
Conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 72 Cod penal, referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (vatamarea corporala – de la 6 luni la 5 ani închisoare) si la scopul pedepsei prevazut de art. 52 Cod Penal
Gradul de pericol social concret al faptei săvârșite este ridicat razultand din modalitatea, motivatia si atitudinea de nepasare si indiferenta fata de consecintele ei si fata de victima inainte si dupa savarsirea acesteia, constatata nemijlocit de Instanta si din atitudinea procesuala a inculpatului care a afirmat ca locul lui nu este in Instanta si nu are ce cauta in sala de judecata ce denotă lipsa asumarii faptei si consecintelor raspunderii penale -in pofida evidentei probelor -, lipsă de respect față de persoane și față de repercusiunile legale ale faptei, săvârșirea faptei în loc public, de față cu alte persoane, sub influenta alcoolului, fara nici o motivatie cu caracter real, serioasa sau credibila ceea ce releva curajul infracțional si atitudine de sfidare a sentimentului de incredere in siguranta publica a societatii .
Instanța urmează a valorifica toate aceste aspecte atat în dozarea pedepsei aplicate cat si cu privire la modul de executare, apreciind ca natura si frecventa relativ crescuta a cestor tip de fapte, in mod deosaebit in localurile de noapte, deterioreaza profund relatiile sociale si induce o oarecare normalitate a violentei ceea ce nu poate fi evident acceptat, avand in vedere atat exigentele crescute ale dezvoltarii civilizate ale societatii cat si starea precara de dezvoltare si deteriorarea profunda a societatii aflata in criza de valori economice, politice si sociale. .
Sancțiunile de drept penal nu pot acționa eficient decât în măsura în care acestea corespund principiilor fundamentale ale politicii penale, ale dreptului penal și dacă sunt guvernate de acestea. Mai mult, combaterea efectivă a infractionalitatii nu se poate realiza decât printr-o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea inculpatului.
Adaptarea pedepsei implică luarea în considerare, sub multiplele ei aspecte a persoanei infractorului, pentru a avea ca rezultat dorit transformarea efectivă a proceselor psihice și a conduitei acestuia. Se impune luarea în considerare a coordonatelor psihice, relațiilor sociale, influențelor mediului social, comportament, impulsivitate, indiferență afectivă, egocentrism, agresivitate, temperament, educație, micro-mediul persoanei, ambianța familială, legături profesionale, anturaj, comportament ante și post delictum, atitudinea față de exigențele legii penale, colaborare cu organele de cercetare, instanța, recuperarea prejudiciului. Astfel, inculpatul , în vârstă de 25 de ani, fără ocupație, necăsătorit, deși aflat la prima incalcare a legii penale, indică un comportament antisocial, fără dovezi de regretare a a faptei si de respect fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala, chiar daca are un loc de munca . .
Infracțiunea comisă este în măsură să creeze un sentiment de revoltă și dezaprobare ca reacție socială a mediului în care a fost săvârșită. Aplicând aceste criterii în concret, apreciază că o pedeapsă de 4 luni inchisoare spre minimul legal, avand in vedere lipsa antecedentelor penale si conduita se pare buna in societate inainte de savarsirea faptei, dar nu in sensul de circumstante atenuante, -Instanta socotind ca, in sine privita in mod izolat de alte circumstante concrete ale faptei si faptuitorului acestea nu pot constitui nicidecum circumstante atenuante -, constituie o pedeapsa suficienta dar necesara in cauza putand răspunde în mod eficient dublului scop: de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere cuantumul acesteia și în egală măsură gravitatea faptei și periculozitatea socială a inculpatului, Instanța va dispune ca necesara scopului pedepsei in vedere formarii unei atitudini pozitive si corecte fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala. executarea efectivă, în regim penitenciar.
In consecinta, va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei conform celor hotărâte prin prezenta Sentință.
Luând în considerare natura și cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului , observând și dispozițiile art. 71 și 64 Cod penal, instanța va proceda la analiza oportunității aplicării pedepselor accesorii. În acord cu jurisprudența CEDO în materie, instanța ține să arate că aplicarea acesteia trebuie realizată atât în baza art. 71 alin. 2 și 3 C.pen. și 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - în special Cauza S. și P. contra României și cauza Hirst contra Marii Britanii - care, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin. 2 și art.20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994. Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.
În acest sens, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Primul Protocol adițional, așa cum a statuat și instanța supremă în urma soluționării unui recurs în interesul legii, prin decizia nr. 74/2007.
Astfel, natura și gravitatea faptei conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, lit. a, teza a doua și lit.b. C. pen. Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit. a, teza întâi C. pen., întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu va fi reținut în conținutul pedepsei accesorii.
Cu privire la drepturile prevăzute de art. 64, lit. c-e C.pen., inculpatul nu s-au folosit de o anumită funcție, profesie sau activitate pentru comiterea infracțiunii, iar pe de altă parte, nu există o legătură între infracțiunea comisă și drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore, astfel încât aceste drepturi nu sunt interzise inculpatului.
În consecință, având în vedere implicațiile socio-morale a faptei săvârșite de inculpate , gravitatea acesteia, precum și necesitatea protecției eficiente a mediului social și a intereselor legitime ale celorlalte persoane, instanța va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b, pe durata executării pedepsei principale.
In ce priveste latura civila a cauzei,
Analizând pretențiile civile formulate de partea vătămată constituita – parte civilă, Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 1357 Cod Civil, la care face trimitere art. 19. CPP ., angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane implică îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unei fapte ilicite, vinovăția făptuitorului, producerea unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs. Având în vedere situația de fapt reținută, aceste condiții sunt întrunite în speță.
Astfel, este neîndoielnic că fapta culpabilă-intentia directa- asa cum a fost retinuta mai sus in sarcina inculpatilor ce a condus la vatamarea seriosa, grava a părții vătămate a fost de natură si a i-a cauzat acestuia prejudicii de ordin moral și material, constând în suferința fizică și psihică, șocul și traumele îndurate în perioada necesară vindecării leziunilor, precum și cheltuielile de îngrijire și tratament efectuate în vederea vindecării.
În ceea ce privește însă întinderea prejudiciului material, Instanța constată că dovada cuantumului prejudiciului nu este facuta de partea care are sarcina probei .
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, Instanta va retine că, față de specificul prejudiciului moral nepatrimonial, nu se poate apela la mijloace de probă materiale pentru determinarea exacta a întinderii despăgubirilor acordate cu acest titlu, urmând ca, în raport de ansamblul circumstanțelor de fapt ale cauzei, să se stabilească o sumă prin aprecierea rezonabila, globală, reala ,cu caracter ridicat de probabilitate care să ofere o compensație părții vătămate pentru consecințele prejudiciabile suferite ca urmare a faptei inculpatului, având în vedere și faptul că despăgubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator, fără a constitui totuși o sursă injustă de îmbogățire sau un pretium doloris (preț al durerii).
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, în lipsa oricărui criteriu legal, in aplicarea principiilor fundamentale ale legii civile si interpretarii acesteia si ale raspunderii civile delictuale
Instanța apreciază că acesta trebuie să fie unul echitabil, adică, să asigure un just echilibru între pericolul social al faptei și suferința provocată prin săvârșirea acesteia, oferind o compensație reala si rezonabila persoanei prejudiciate prin săvârșirea infracțiunii, netrebuind să constituie insa o sarcină excesiv de oneroasă pentru cel ce a provocat prejudiciul, deturnând finalitatea reparatorie a acestora într-una sancționatorie, asa dupa cum nu poate fi nici izvor de imbogatire fara just temei pentru cel care in mor reala a fost torusi prejudiciat . Asadar repararea prejudiciului cauzat trebuie sa aiba caracter rezonabil si pentru cel ce este chemat sa il repare potrivit legii .
Instanta apreciaza ca este in interesul victimei in primul rand ca despagubirile sa poata fi platite si sa fie efectiv platite .
Acesta este un aspect important deoarece caracterul rezonabil al cuantumului prejudiciului care este consecinta egalitatii si echilibrului dintre subiectele dreptului civil si un criteriu important in ce priveste despagubirile morale . Acordarea unei sume nerezonabile cu ignorarea celor aratate mai inainte ar schimba fara temei legal fundamentul raspunderii juridice .
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu acest titlu, Instanța va avea în vedere intensitatea suferintelor cauzate partii civile lovirea cauzand suferinte legate de vatamarea in sine-dubla factura de mandibula ce a necesitat imobilizare si hranirea deosebit de dificila -, Instanta socoteste ca nivelul despagubirilor in cuantum de 4500 lei este cu siguranta suficient si de natura a acoperi toate neplacerile cauzate victimei si a compensa suferintele cauzate. Acordarea sumei solicitate ar fi total excesiva, ar avea pentru inculpat si parintele acestuia un caracter represiv, de pedeapsa, ceea ce nu poate fi acceptat chiar daca culpa parintelui exista cert, in cauza partea civila nesolicitand insa introducerea parintelui inculpatului in proces ca parte responsabila civilmente in temeiul art 1327al. 1 si 3 Cod Civil.
În concluzie față de toate aceste considerente, Instanța reține că acordarea sumei de 1500 euro partii civile constituind o compensare efectivă, dar și o satisfacție echitabilă pentru ansamblul prejudiciilor morale nepatrimoniale suferite de partea vătămată .
- În baza art. 272 -274 CPP, va obligă inculpatul aflat in culpa procesuala la 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de Stat.din care 500 lei la urmarirea penala conform Rechizitoriului .
- Va obliga inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare catre partea civila constând in onorariu de avocat in temeiul art 276 al. 2 CPP .
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 300 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției
F. de aceste considerente expuse,
INSTANTA
în numele legii
HOTĂRĂȘTE :
- In baza art 5 Cod Penal rap la art. 181 al. 1 cu aplicarea art. 74 al.1 lit a si art 76 al 1 lit a Cod.penal din 1969 condamnă inculpatul RĂDIERU A., fiul lui I. și E., născut la 20.12.1984, domiciliat în București, ., ., ., sectort 6, CNP_, studii liceale, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 4 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala la data de 29.05.2011 .
- În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II a și lit. b Cod penal.
- Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei conform celor hotarate prin prezenta Sentinta.
- In temeiul art 19 si 397 CPP rap la art 1375 cod civil admita in parte actiunea civila si obliga inculpatul la plata sumei de 1500 euro in echivalent lei la data platii catre partea civila .
- În baza art. 272 -274 CPP, obligă inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de Stat.din care 500 lei la urmarirea penala conform Rechizitoriului .
- Obliga inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare catre partea civila constând in onorariu de avocat in temeiul art 276 al. 2 CPP .
- Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 300 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de Apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpat, procuror și părți.
- Pronunțată în Sedință Publică,
Astăzi 25.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
17.07.2015
Red.AIC/Tehnored. MS/AIC
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 479/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 612/2015.... → |
|---|
