Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1597/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1597/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-08-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr.1597
Ședința publică de la 13 august 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. I.
GREFIER – A. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, a fost reprezentat de procuror I. G..
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe petentul C. M., având ca obiect liberarea condiționată (art.587 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, aflat în detenție, personal și asistat de apărător din oficiu S. C., care depune delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015 la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează instanței depunerea la dosar a relațiilor solicitate de la locul de detenție al petentului.
Instanța permite apărătorului din oficiu să ia legătura cu petentul.
Apărătorul petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune.
Instanța, constatând îndeplinite condițiile prev. de art.100 C.pr.pen., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de petent.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul petentului solicită admiterea cererii, având în vedere că pe perioada executării pedepsei petentul a participat la activitățile organizate în cadrul locului de deținere, nu a fost sancționat disciplinar, a păstrat legătura cu familia și a avut un comportament adecvat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită în baza art.59 C.pen. din 1969 respingerea cererii, ca neîntemeiată, având în vedere că petentul nu a dat suficiente dovezi de îndreptare pe perioada executării pedepsei, împrejurarea că nu a participat la activități lucrative, nu a fost recompensat.
Petentul, personal, solicită admiterea cererii, având în vedere că are un copil minor. De asemenea, arată că a executat 10 luni închisoare în Spania.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de fata, constata:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 21.07.2014 sub nr._, condamnatul C. M. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 32 zile închisoare aplicata prin sentința penala nr. 98/2015 a Curții de Apel Timișoara.
La dosar, s-au atașat procesul-verbal al comisiei nr. 31/03.08.2015 si caracterizarea întocmita de conducerea penitenciarului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Instanța reține următoarele:
Petentul condamnat se află în executarea pedepsei de 4 ani și 32 zile închisoare aplicata prin sentința penala nr. 98/2015 a Curții de Apel Timișoara.
Executarea pedepsei a început la data de 21.06.2013 si urmează să expire la data de 22.09.2016.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsa, respectiv 995 de zile si a executat efectiv 774 zile, până la data de 03.08.2015, la care s-au adăugat 303 de zile de arest preventiv, în total petentul executând 1077 zile.
Cu privire la legea aplicabilă prezentei cauze instanța urmează a avea în vedere că prin decizia nr. 214 din 16 iunie 1997 a Curții Constituționale, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 140/1996 care înăspreau condițiile privind acordarea liberării condiționate și care totodată urmau a se aplica și pentru condamnările aplicate anterior intrării în vigoare a legii.
Astfel în considerentele deciziei se arată că aceste prevederi referitoare la incidența legii penale în raport cu faptele săvârșite anterior intrării în vigoare sunt însă în vădită contradicție cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și cu prevederile art. 13 din Codul penal, care consacra principiul legii mai favorabile în cazul situațiilor tranzitorii în succesiunea legilor penale. Incidența dispozițiilor Legii nr. 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernata de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, care, consfințind regula ca legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul sau, cat și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește, dacă de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viața sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifica instituția liberării condiționat, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 13 alin. 1 din Codul penal, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă.
Din compararea celor două texte de lege rezultă că legea mai favorabilă în ceea ce privește liberarea condiționată este reprezentată de Codul Penal din 1969, noul Cod Penal introducând o . condiții suplimentare cum sunt de exemplu cele privind acoperirea prejudiciului, regimul în executarea căruia se află condamnatul.
Având în vedere aceste considerente instanța va examina prezenta cerere prin raportare la dispozițiile art. 59 din Codul Penal din 1969.
Potrivit acestui text de lege după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin o jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
În ceea ce privește condiția privind îndeplinirea fracției de pedeapsă instanța constată că pentru a fi acordată liberarea condiționată, raportat la pedeapsa concretă aplicată condamnatului, trebuie executate 886 de zile. La data examinării cererii de liberare condiționate de către comisia de individualizare din penitenciar condamnatul avea 886 de zile executate.
Articolul 59 C.pen. din 1969 impune, pe lângă executarea unei fracții de pedeapsă și îndeplinirea și a altor trei condiții cumulative : stăruința în muncă, disciplina și dovezile temeinice de îndreptare.
Liberarea condiționată nu se aplică în mod automat după executarea fracțiunii de pedeapsa prevăzută de lege, ci numai dacă instanța, care judecă dosarul își creează convingerea, tinând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că reeducarea și indreptarea acestuia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă.
Din caracterizarea petentului reiese că în perioada executării pedepsei, petentul nu s-a remarcat prin conduita sa, nu a fost recompensat și nici sancționat disciplinar, astfel că se impune o analiză ulterioară a situației juridice a acestuia.
Instanța constată că acesta nu a fost recompensat, nu a prestat nici un fel de activități lucrative.
Astfel se observă că petentul nu a dovedit în nici un mod faptul că s-ar fi îndreptat, că scopul educativ al pedepsei se poate realiza și prin lăsarea sa în libertate.
Instanța reține că petentul a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de lipsire de libertate. Este adevărat că gravitatea infracțiunii comise nu este de natură a justifica prin ea însăși respingerea cererii de liberare condiționate, însă ea trebuie să fie avută în vedere de instanță la soluționarea cererii. Pedeapsa nu are doar o funcție de reeducare ci și o funcție preventivă. Prin aplicarea și executarea ei trebuie să se asigure prevenția generală, orice persoană urmând a fi descurajată să comită fapte asemănătoare având în vedere sancțiunea la care s-ar expune iar în cadrul societății trebuie să existe sentimentul de securitate și de dreptate. Raportat la perioada relativ redusă de detenție, instanța apreciază că liberarea petentului la acest moment, având în vedere consecințele faptei sale (persoana vătămată a suferit policontuzii și excoriații multiple, având nevoie de 7 zile de îngrijiri medicale) instanța apreciază că pedeapsa nu și-a atins scopul, fiind necesară în continuare supravegherea comportamentului condamnatului în stare de detenție. Totodată instanța va avea în vedere că fapta petentului nu a avut caracter izolat, acesta fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 1 zi închisoare și în Spania.
În ceea ce privește înscrisurile depuse de petent instanța apreciază că raportat la gravitatea faptei și la perioada executată, acestea nu sunt de natură a justifica liberarea petentului la acest moment sau reducerea termenului de reiterare.
D. urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat C. M. și va fixa termen de reiterare la 2.12.2015.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 130 de lei va rămâne în sarcina statului și urmează a se avansa din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat C. M. (fiul lui M. și A., ns. la data de 13.09.1979, CNP_, deținut în Penitenciarul Rahova).
Fixează termen de reiterare la 2.12.2015.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare către stat (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3 București). Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 130 de lei rămâne în sarcina statului și urmează a se avansa din fondurile MJ.
Cu contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.08.2015.
Președinte, Grefier,
A. I. A. D.
Red. A.I./tehnored.A.D.
6 ex./16.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 1577/2015. Judecătoria... → |
|---|
