Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 1646/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1646/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 18-08-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 1646
Ședința publică de la 18 August 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. A.
GREFIER: G. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror C. P..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petentul M. G. și pe intimat P. R., având ca obiect plângere conform art. 104 din Legea 254/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, personal aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu G. A. M., care depune delegație pentru asistență obligatorie la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus la dosar caracterizarea petentului, după care:
Petentul, personal arată că solicită anularea sentinței penale, prin care i-a fost respinsă plângerea, întrucât nu a fost prezent. Depune la dosar memoriu.
Instanța, având în vedere precizările petentului califică prezenta cerere ca fiind contestație în anulare și nu plângere condamnat, cum a fost calificată inițial.
În continuare, Instanța rămâne în pronunțare asupra admisibilității în principiu a cererii.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2015, sub nr._ ,petentul M. G. a formulat plângere împotriva încheierii judecătorului delegat.
La termenul din data de 18.08.2015, față de precizările petentului a calificat cererea ca fiind contestație în anulare.
În motivarea contestației, petentul a arătat că i s-a respins plângerea împotriva încheierii nr. 452/_, ca nefondată. A solicitat anularea întrucât nu a fost prezent la judecată pe motive medicale.
Având în vedere faptul că instanța nu a procedat la audierea sa, deși audierea era legal posibilă, a solicitat admiterea contestației, anularea hotărârii sus menționate și rejudecarea cauzei.
În drept petentul nu a invocat niciun temei legal.
În vederea soluționării contestației a fost atașat dosarul nr._ .
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală 1312/30.06.2015 a Judecătoriei Sector 5, pronunțată în dosarul nr._/302/2014, s-au dispus următoarele:
„Respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat M. G. împotriva Încheierii nr. 452/06.05.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul R..
În baza art. 275 alin. 2 c.p.p. obligă petentul M. G. la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, 130 lei onorariul avocat oficiu se va avansa din fondul MJ. În baza art. 275 alin. 3 c.p.p. celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului 130 lei onorariul avocat oficiu pentru petentul G. A. M. se va avansa din fondul MJ.
Definitivă..”
Potrivit disp. art. 426 c.p.p., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Potrivit art. 431 c.p.p., instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților. Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
Analizând motivele invocate de petent și sentința penală contestată, instanța apreciază că acestea nu se încadrează în cazurile limitativ și expres prevăzute de dispozițiile legale enunțate.
Astfel, contestația în anulare este inadmisibilă dacă este declarată împotriva hotărârilor care, potrivit legii nu pot fi atacate cu apel, fiind fără cale de atac sau supuse celeilalte căi de atac ordinare-contestație.Aceasta, întrucât, potrivit art. 423 alin.1 cpp., instanța, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează, fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare, iar, conform art. 432 alin.4 cpp., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar daceizia dată în apel este definitivă.Astfel fiind, dacă am considera admisibilă contestația în anulare declarată împotriva hotărârilor pentru care legea prevede calea de atac a contestației, ar însemna că împotriva hotărârii date ulterior admiterii căii extraordinare de atac și rejudecării cauzei să poată fi declarat apelul, deși este o cauză pentru care legea prevede contestația drept cale de atac.
Prin urmare, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, pentru că numai aceste hotărâri sunt susceptibile de a fi atacate cu apel.
În ceea ce privește hotărârile pronunțate în temeiul art. 39 Legea 254/2013, legiuitorul nu a înțeles să reglementeze o cale de atac împotriva soluției dispuse de judecătoria în raza căreia se află locul de deținere, contestația la încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate fiind ea însăși o cale de atac. De asemenea, potrivit disp. art. 39 alin. 16 din același act normativ, persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, legiuitorul neacordând contestatorului opțiunea de a solicita să fie prezentat în fața instanței, ci lăsând prezența persoanei condamnate la judecată exclusiv la latitudinea instanței.
F. de cele expuse mai sus, instanța, in baza art. 431 c.p.p. va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petentul M. G..
În baza art. 275 alin. 2 cod procedură penală va obliga petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația în anulare formulată de petentul condamnat M. G. (fiul lui S. și al lui G., născut la 04 septembrie 1979, CNP: Penitenciarul G.) ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin.2 cpp obligă petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3).
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.08.2015.
Președinte,Grefier,
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1631/2015.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
