Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr. 1701/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1701/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 01-09-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr. 1701
Ședința publică de la 01 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. I.
GREFIER - A. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror I. G..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe petentul O. M.
și pe intimatul P. R., având ca obiect plângere conform art. 39 din Legea 254/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, reprezentat de apărător ales B. M., cu împuternicire avocațială la fila 23 din dosar, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în cadrul căruia învederează instanței depunerea la dosar a relațiilor solicitate de la locul de detenție al petentului.
Apărătorul ales al petentului depune hotărârea de condamnare privind pe petent.
Instanța, având în vedere că petentul nu a fost adus în sala de ședință, lasă cauza la a doua strigare a cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei a răspuns petentul, aflat în stare de detenție, personal și asistat de apărător ales B. M., cu împuternicire avocațială la fila 23 din dosar, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în cadrul căruia învederează instanței depunerea la dosar a relațiilor solicitate de la locul de detenție al petentului.
Instanța permite apărătorului ales să ia legătura cu petentul.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apărătorul petentului solicită audierea petentului, având în vedere că acesta nu a fost audiat nici de către comisie și nici de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la P. R.. De asemenea, solicită audierea a doi martori: unul care să relateze temperamentul și personalitatea condamnatului în viața socială, anterior acestei condamnări și un alt deținut cu care petentul a fost cazat în Arestul Central care poate furniza relații cu privire la comportamentul petentului în perioada detenției. În raport de motivarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate, solicită să se emită adresă către locul de detenție al numitului Tartousi M. (celălalt condamnat din dosar) pentru a comunica regimul de executare în care este încadrat, în condițiile în care a fost condamnat pentru aceleași infracțiuni.
Reprezentantul Ministerului Public arată că regimul de executare a pedepsei închisorii nu se stabilește raportat la un alt deținut, astfel că solicită respingerea cererii apărătorului ales al petentului.
Apărătorul ales al petentului, în replică, arată că în încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate nu se face referire la persoana condamnatului, ci la infracțiunea pentru care a fost condamnat. Întrucât petentul a fost condamnat pentru încălcarea Legii nr.535 și este fratele numitului O. Hayssan, nu se poate stabili regimul de executare discreționar. Arată că petentul a fost condamnat la pedeapsa minimă pentru care se stabilește regimul închis de executare și nicidecum nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se aplica un regim de maximă siguranță cu grad sporit de risc.
Instanța, cu privire la cererile formulate de apărătorul petentului, respinge proba testimonială, apreciind că în ceea ce privește comportamentul petentului în perioada detenției acesta rezultă din caracterizarea de la dosar, considerând, totodată, inutilă audierea unei persoane cu privire la conduita petentului anterior condamnării, aceste aspecte putând rezulta din alte probe, respectiv sentința penală de condamnare depusă de către apărătorul ales al petentului. În ceea ce privește emiterea unei adrese pentru a se dovedi regimul de executare stabilit numitului Tartousi M., instanța o respinge, însă dispune suspendarea ședinței de judecată pentru a se efectua verificări în baza de date informatizată a Administrației Naționale a Penitenciarelor în acest sens.
Apărătorul ales al petentului solicită atașarea dosarelor individuale ale petentului, respectiv cele de la Arestul Central, P. R. și P. G., dosare în care se află atașate toate rapoartele de evaluare medicale și psihologice privind pe petent.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune.
Instanța respinge solicitarea apărătorului apreciind că soluționarea cauzei urmează a se realiza raportat la cele invocate în cuprinsul judecătorului de supraveghere a privării de libertate, aspecte care nu presupun o verificare prin intermediul dosarului individual al petentului.
Instanța dispune suspendarea ședinței de judecată și permite apărătorului ales al petentului să ia legătura cu acesta pe perioada suspendării ședinței de judecată.
După reluarea ședinței, instanța dispune atașarea fișei din baza de date informatizată a Administrației Naționale a Penitenciarelor privind pe deținutul Tartousi M. din care rezultă regimul de executare a pedepsei închisorii în care acesta este încadrat.
Se procedează la audierea petentului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al petentului solicită să se aibă în vedere că nici până în acest moment procesul verbal din data de 25.07.2015 nu a fost comunicat petentului și nici nu a fost motivat. Astfel, în plângerea inițială nu s-a putut face referire cu privire la motivele pentru care petentului i s-a stabilit această încadrare, respectiv încadrarea petentului în categoria persoanelor care prezintă grad de risc pentru siguranța penitenciarului. Arată că petentul nu este un element antisocial, care în conformitate cu prevederile art.931 din HG 1113/2010 ar avea un potențial pentru a periclita siguranța misiunilor desfășurate de administrația penitenciară, în interiorul sau exteriorul locului de deținere, respectiv de a pune în pericol viața, integritatea corporală ori sănătatea personalului sau a altor persoane, de a afecta în mod direct sau indirect siguranța comunității. Potrivit art.931 alin.3 lit.g din același text de lege, criteriile care sunt luate in considerare la stabilirea riscului pe care îl prezintă persoana condamnată pentru siguranța penitenciarului sunt următoarele: „apartenența la grupări de crimă organizată, coordonarea activităților infracționale ori de tip terorist”. Arată că din fișa de cazier judiciar și din cuprinsul sentinței penale de condamnare, rezultă că împotriva petentului nu s-a început urmărirea penală pentru nicio altă faptă, nu are antecedente penale și nu a luat nici măcar o amendă de circulație, astfel cum a precizat petentul la acest termen, nu a creat probleme societății niciodată, astfel că nu se poate susține că apartenența la grupări de crimă organizată este o condiție îndeplinită pentru a se dispune stabilirea acestui regim și încadrarea în categoria persoanelor ce prezintă risc. Cu privire la coordonarea activităților de tip terorist, se poate face o analiză a acestei sintagme, însă nu se poate susține că orice persoană sancționată în baza legii nr.535 pentru orice faptă prevăzută de această lege este o persoană care coordonează activități infracționale de tip terorist. Astfel, arată că potrivit sentinței penale de condamnare, petentul a fost condamnat pentru că și-a ajutat fratele să părăsească teritoriul României, nefiind vorba despre fapte de terorism și nici despre un frate condamnat pentru fapte de terorism, ci de fapte conexe altor fapte, care la momentul respectiv nu erau probate și nu erau dovedite. Având în vedere prezumția de nevinovăție de care prezuma O. Hayssam la acel moment, prin săvârșirea acelor acte de ajutor (dacă ele au fost făcute), nu se poate susține că petentul s-a asimilat unui personaj care coordonează activități de terorism. Prin urmare, în raport de motivarea comisiei și a judecătorului de supraveghere a privării de libertate, niciuna dintre cele două condiții prev. de lit.g din art.931 alin.3 din HG 113/2010 nu sunt aplicabile, fiind chestiuni care exced unor fapte de terorism. Mai mult decât atât, în hotărârea de condamnare s-a arătat în mod clar că activitatea infracțională a celor doi frați este net inferioară cele săvârșite de inculpatul Tartousi M., astfel că pedeapsa ce va fi aplicată va fi mai mică. Arată că petentul are 11 copii, mulți sunt născuți în România și sunt cetățeni români, iar regimul de maximă siguranță are un impact negativ și nejustificat cu privire la dezvoltarea normală a familiei acestuia. De asemenea, arată că pe perioada în care a stat în România a desfășurat activități comerciale, a avut sute de angajați, a plătit toate taxele față de stat. Astfel, în principal solicită schimbarea regimului de executare în regim semideschis, iar în subsidiar, solicită înlăturarea dispoziției de încadrare a petentului în categoria persoanelor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată, având în vedere că la stabilirea regimului de executare nu se are în vedere gradul de vinovăție al petentului, nu se analizează pe fond hotărârea de condamnare. Arată că petentul s-a sustras de la executarea pedepsei și a fost condamnat definitiv în baza Legii nr.535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, astfel că regimul de executare a fost corect stabilit.
Apărătorul ales al petentului, în replică, arată că petentul nu s-a sustras de la executarea pedepsei, aspect care rezultă din sentința penală de condamnare în care nu se face vorbire despre acest lucru.
Petentul, personal, arată că nu s-a sustras niciodată de la executarea pedepsei, plecând în Turcia întrucât avea un copil care necesita îngrijiri medicale. Arată că dacă ar fi vrut să se sustragă, ar fi pregătit totul din timp, însă niciodată nu a avut această intenție. Arată că deși soția sa suferă de cancer, aceasta nu a mai fost lăsată să intre în Turcia pentru a beneficia de tratamentul necesar după ce acesta a fost condamnat.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 12.08.2015, sub nr._, contestatorul O. M. a înțeles să conteste încheierea nr. 816/05.08.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. București R..
În motivarea contestației s-a arătat că pentru a se putea face aplicarea art. 93 indice 1, alin. 3, lit. g din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal din 21.12.2006, în ceea ce îl privește trebuiau îndeplinite una din următoarele condiții imperative: „apartenența la grupări de crimă organizată" sau ..coordonarea activităților infracționale ori de tip terorist". Cu privire la prima condiție, a arătat că nu este recidivist, nu este cunoscut cu antecedente penale și nu a făcut parte din grupări de crimă organizată, nefiind cercetat pentru nici o altă infracțiune decât pentru cea în executarea căreia se află în prezent. Cu privire la a două condiție (coordonarea activităților infracționale ori de tip terorist), judecătorul de supraveghere a- reținut în mod netemeinic faptul că a fost condamnat în baza art. 33 alin. 2, lit. a din Legea nr. 535/2004 pentru combaterea terorismului, „întrucât în perioada 23.06._06 a planificat si înlesnit împreună cu TARTOUSI M. și O. MUKHLES ieșirea frauduloasă din România a lui O. HAYSSAM, cunoscând faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea onor acte de terorism prin organizarea și finanțarea operațiunii de răpire a celor trei jurnaliști români din Irak". În primul rând, ca și analiză primordială, judecătorul de supraveghere trebuia să analizeze infracțiunea pentru care a fost condamnat, în raport de reglementarea legală dată de text, respectiv de art. 33 alin. 2, lit. a din Legea nr. 535/2004: „Constituie, de asemenea, infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi săvârșirea uneia dintre următoarele fapte: a) înlesnirea trecerii frontierei, găzduirea ori facilitarea accesului în zona obiectivelor vizate a unei persoane care a participat sau a comis ori urmează să participe sau să comită o infracțiune prevăzută la alin. 1 ori la art. 32 alin. 1 sau 3". Prin urmare, infracțiunea pentru care a fost condamnat nu este o infracțiune care a fost săvârșită cu violență, nu implică apartenența la grupări de crimă organizată și în nici un caz nu presupune coordonarea activităților infracționale ori de tip terorist". Mai mult decât atât, la data săvârșirii presupuselor fapte infracționale, O. HAYSSAM, fratele petentului, nu era condamnat pentru fapte de terorism, astfel că motivarea judecătorului de supraveghere încalcă în mod evident principiul prezumției de nevinovăție, instituit de lege și de tratatele internaționale, în condițiile în care O. HAYSSAM a fost condamnat la data de 31.05.2007. Prin urmare, nu se poate retine faptul că, în raport de condamnarea suferită, petentul ar putea fi încadrat în una situațiile prevăzute de art. 93 indice 1, alin. 3, lit. g din regulament respectiv „apartenența la grupări de crimă organizată" sau „coordonarea activităților infracționale ori de tip terorist". Chiar dacă condamnarea suferită de petent a fost aplicată în baza Legii nr. 535/2004 pentru combaterea terorismului, el nu a coordonat activități infracționale ori de tip terorist și mai mult decât atât, nu a primit nici măcar pedeapsa maximă stabilită de lege, ca o dovadă în plus a faptului că nu prezintă un risc sporit. Petentul a mai arătat că a fost judecat în fond o perioadă de 8 ani, iar judecarea apelului a durat 1 an și jumătate, timp în care nu a fost arestat preventiv, nici măcar nu a fost formulată o asemenea cerere, deci chiar și la acel moment, în raport de fapta presupus comisă, organele de urmărire penală și instanțele competente au considerat că nu prezintă risc pentru societate. Pe parcursul urmăririi penale a dat curs tuturor solicitărilor organelor competente, iar în faza de cercetare judecătorească a fost prezent la termenele acordate în fața Curții de Apel București, Curții de Apel Oradea și Înaltei Curți de Casație și Justiție a Românei. De asemenea, petentul a solicitat să se aibă în vedere faptul că TARTOUSI M.. condamnat la maximul pedepsei prin aceiași decizie penală, respectiv la 7 ani de închisoare, execută pedeapsa privativă de libertate în regim închis, nicidecum în regim de maximă siguranță. Mai mult decât atât, este de remarcat și faptul că petentului nu i-a fost adus la cunoștință faptul că a fost evaluat ca o persoană ce prezintă risc sporit pentru siguranța penitenciarului și nici din cuprinsul dispozitivului Deciziei nr. 2.377/27.07.2015 nu reiese faptul că această evaluare a fost făcută motivat si în mod legal, drept pentru care nu poate fi avută în vedere de judecătorul de supraveghere. Faptul că se menționează în cuprinsul încheierii atacate aspecte referitoare la Procesul Verbal nr. 25 încheiat în data de 27.07.2015, fără ca acesta să îi fi fost comunicat și fără ca dispoziția de încadrare a petentului ca o persoană ce prezintă risc sporit pentru siguranța penitenciarului să se regăsească în cuprinsul Deciziei nr. 2.377/27.07.2015, i-au fost încălcate în mod esențial drepturile procesuale, respectiv dreptul la apărare, prin plângerea formulată inițial împotriva deciziei, neavând posibilitatea să combată în fața judecătorului de supraveghere a privării de libertate motivele comisiei ce au stat la baza încadrării în categoria persoanelor ce prezintă risc pentru siguranța penitenciarului. Prin urmare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate nu a făcut altceva decât să reia motivele cuprinse în Procesul Verbal nr. 25 încheiat în data de 27.07.2015, necenzurat si necombătute cu argumente legale, ca în prezenta contestație. Petentul a mai arătat că nu a fost audiat cu privire la stabilirea regimului de detenție, nici de comisia competentă si nici de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, astfel nu a avut posibilitatea să îmi expun nici un argument în evaluarea riscului și în stabilirea regimului de detenție. Petentul a mai arătat că în temeiul art. 34 din Legea nr. 254/2013, „regimul de maximă siguranță se aplică inițial persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață și persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, precum și celor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului". Cum criteriul cuantumului pedepsei nu este complinit, iar cel de al doilea criteriu, respectiv cel al riscului pentru siguranța penitenciarului, nu este aplicabil în mod temeinic și legal, singurul regim de detenție în care poate fi încadrat inițial este cel închis sau semideschis în mod excepțional. așa cum stabilește art. 36 alin. 2 din lege, ținând cont de „persoana condamnatului, precum și comportarea acesteia până la stabilirea regimului de executare" fapt ce poate „determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior". La soluționarea prezentei contestații, solicită să se aibă în vedere și faptul că pe tot parcursul perioadei de detenție executată în cadrul Serviciului de Reținere și Arestare Preventivă, a avut un comportament ireproșabil, a participat la orice activitate i s-a permis, sau i-a fost indicat și, mai mult decât atât, a ajutat în mod activ la liniștea și ordinea în spațiile de detenție, fiind mutați cu acesta în celulă toți deținuții cu probleme severe de comportament (violență, labilitate psihică), dat fiind firea calmă si capacitatea de a liniști oamenii care îl caracterizează. De asemenea, la analiza riscului și la stabilirea regimului oportun de executare a pedepsei, solicită să se aibă în vedere că are 11 copii, cu trei soții diferite, fapt permis și încurajat de confesiunea musulmană, pe care i-a întreținut și îi întreține în continuare, toate afacerile petentului fiind în România. În raport de aceste aspecte, regimul de maximă siguranță, prin caracteristicile și limitările acestuia în ceea ce privește numărul de vizite și condițiile în care se desfășoară acestea, vor avea un impact evident negativ asupra dezvoltării emoționale a copiilor petentului. În final, petentul a arătat că a deținut și deține o . societăți comerciale, având pe parcursul timpului chiar și sute de angajați simultan și plătind în mod constant și legal taxele și impozitele datorate statului român.
La solicitarea instanței, P. G. a înaintat caracterizarea petentului.
La solicitarea apărătorului ales al petentului s-a încuviințat proba cu înscrisuri (filele 44-119).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin raportul nr.2377/27.07.2015, Comisia privind executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului R. a hotărât repartizarea petentul în regimul de maximă siguranță de executare, iar prin procesul verbal de evaluare a riscului pentru siguranța locului de deținere nr.25/27.07.2015 s-a hotărât includerea petentului în categoria celor care prezintă risc pentru siguranța locului de deținere.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a formulat plângere, care a fost respinsă de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la P. R. prin încheierea nr. 816/05.08.2015.
Examinând contestația în limitele art. 39 din Legea nr. 254/2013, instanța constată că potrivit alin. 1 al articolului susmenționat, regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabilește de către comisia prevăzută la art. 32 la prima întrunire a acesteia, după terminarea perioadei de carantină și observare sau după aplicarea regimului provizoriu.
(2) La stabilirea regimului de executare se au în vedere următoarele criterii:
a) durata pedepsei privative de libertate;
b) gradul de risc al persoanei condamnate;
c) antecedentele penale;
d) vârsta și starea de sănătate ale persoanei condamnate;
e) conduita persoanei condamnate, pozitivă sau negativă, inclusiv în perioadele de detenție anterioare;
f) nevoile identificate și abilitățile persoanei condamnate, necesare includerii în programe educaționale, de asistență psihologică și asistență socială;
g) disponibilitatea persoanei condamnate de a presta muncă și de a participa la activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, moral-religioase, instruire școlară și formare profesională.
Instanța reține că potrivit art. 34 alin. din Legea nr. 254/2013, regimul de maximă siguranță se aplică inițial persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață și persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, precum și celor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului. În mod excepțional, natura și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și persoana condamnatului, pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 93 ind.1 alin.3 lit.b din Regulamentul de aplicare a Legii nr.275/2006, instanța constată că (1) Riscul pentru siguranța penitenciarului pe care îl prezintă persoanele condamnate este determinat de potențialul acestora de a periclita siguranța misiunilor desfășurate de administrația penitenciară, în interiorul sau exteriorul locului de deținere, respectiv de a pune în pericol viața, integritatea corporală ori sănătatea personalului sau a altor persoane, de a afecta în mod direct sau indirect siguranța comunității.
(2) Includerea persoanelor private de libertate în categoria celor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului nu reprezintă o sancțiune disciplinară, ci constituie o măsură administrativă de prevenție adoptată de administrația locului de deținere, în vederea menținerii unui climat de siguranță.
(3) Criteriile care sunt luate în considerare la stabilirea riscului pe care îl prezintă persoana condamnată pentru siguranța penitenciarului sunt următoarele:
a) săvârșirea infracțiunii prin folosirea armelor de foc, din motive josnice ori cu cruzime pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii sau detențiune pe viață;
b) evadarea ori părăsirea locului de muncă în prezenta pedeapsă sau în pedeapsa anterioară;
c) tentativa de evadare, forțarea dispozitivelor de siguranță, distrugerea sistemelor de siguranță;
d) neprezentarea nejustificată a persoanei private de libertate la ora stabilită din permisiunea de ieșire din penitenciar;
e) introducerea, deținerea sau traficul de arme, materiale explozive, droguri, substanțe toxice ori alte obiecte și substanțe care pun în pericol siguranța penitenciarului, misiunilor sau a persoanelor;
f) instigarea, influențarea sau participarea în orice mod la producerea de revolte sau luări de ostatici;
g) apartenența la grupări de crimă organizată, coordonarea activităților infracționale ori de tip terorist;
h) acte de violență soldate cu vătămări corporale ori deces împotriva personalului sau a altor persoane.
Instanța apreciază că petentul a fost inclus în mod eronat în categoria persoanelor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului. Astfel temeiul invocat în acest sens, respectiv art. 93 indice 1 alin. 3 lit. g din Regulamentul de aplicare a Legii nr.275/2006, potrivit căruia prezintă risc pentru siguranța penitenciarului persoanele care au coordonat activități de tip terorist, a fost aplicat greșit. Din examinarea sentinței de condamnare a petentului rezultă că acesta a fost condamnat pentru că l-ar fi ajutat pe fratele său, o persoană condamnată pentru acte de terorism, să părăsească teritoriul României, o astfel de activitate neputând fi considerată (în opinia instanței) ca fiind o coordonare a unei activități de tip terorist. Simpla condamnare pentru o infracțiune prevăzută de Legea nr. 535/2004 nu echivalează cu coordonarea unei activități teroriste.
De altfel nu se poate susține că petentul, persoană cu studii medii, cu familie, fără antecedente penale și integrată în societate la data comiterii faptelor, ar periclita în vreun fel siguranța penitenciarului. În opinia judecătorului cauzei, acesta prezintă un risc mult mai redus decât orice persoană condamnată pentru o infracțiune cu violență (tâlhărie de exemplu), persoane care însă nu sunt încadrate în mod obișnuit în această categorie. Nu există nici un indiciu că acesta ar periclita viața, integritatea corporală ori sănătatea personalului sau a altor persoane, sau că ar afecta în mod direct sau indirect siguranța comunității. Denumirea legii în baza căreia a fost condamnată o persoană, nu poate constitui principalul criteriu în baza căruia o persoană să fie repartizată într-un regim de executare, ci acest lucru trebuie stabilit în funcție de circumstanțele personale ale unei persoane și de particularitățile faptei comise.
Din aceste considerente baza art. 39 din Legea nr. 254/2013 admite contestația formulată de petentul condamnat O. M. (fiul lui K. și Z., ns. la data de 01.04.1974, deținut în P. G.) împotriva Încheierii nr. 816/5.08.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. R..
Desființează încheierea nr. 816/5.08.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. R. și rejudecând:
Înlătură dispoziția de încadrare a petentului în categoria persoanelor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului și dispune repartizarea petentului în regimul închis de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 39 din Legea nr. 254/2013 admite contestația formulată de petentul condamnat O. M. (fiul lui K. și Z., ns. la data de 01.04.1974, deținut în P. G.) împotriva Încheierii nr. 816/5.08.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. R..
Desființează încheierea nr. 816/5.08.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. R. și rejudecând:
Înlătură dispoziția de încadrare a petentului în categoria persoanelor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului și dispune repartizarea petentului în regimul închis de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1.09.2015
Președinte,Grefier,
A. IuganAndreea D.
Red. A.I./tehnored.A.D.
6 ex./13.09.2015
| ← Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
