Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr. 925/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 925/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 19-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr. 925
Ședința publică de la 19 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. I.
Grefier – A. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, a fost reprezentat de procuror I. G..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe petentul S. I. R. și pe intimatul Penitenciarul R., având ca obiect plângere împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul București R. nr.257/19.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, petentul fiind citat cu mențiunea fără prezentare în fața instanței conform art. 39 alin. 16 din Legea nr. 254/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia învederează instanței depunerea la dosar a relațiilor solicitate de la locul de detenție al petentului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată, având în vedere că pe perioada executării pedepsei nu s-a remarcat prin conduita sa, faptul că petentul este cunoscut cu antecedente penale, față de restul rămas de executat și natura infracțiunii, astfel că nu se impune schimbarea regimului de executare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 30.03.2015, sub nr._, contestatorul S. I. a înțeles să conteste încheierea nr. 257/19.03.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul București R..
În fapt, contestația nu a fost motivată.
Prin adresa nr. I/_/21.04.2015 a Penitenciarului București-R., ca urmare a solicitării instanței, a fost înaintată caracterizarea petentului, precum și copia sentinței penale nr.1170/2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin raportul nr.722 din 09.03.2015, Comisia privind executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului R. a hotărât menținerea regimului de executare a pedepsei închisorii de 6 ani, aplicată prin sentința penală nr.1170/2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București în regimul închis de executare.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a formulat plângeri la datele de 13.03.2015 (înregistrată la judecătorul de supraveghere a privării de libertate sub nr.256/2015) și 17.03.2015 (înregistrată la judecătorul de supraveghere a privării de libertate sub nr.271/2015), plângeri ce au fost conexate sub nr.256/2015, având același obiect, care a fost respinsă de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R. prin încheierea nr. 257/19.03.2015, stabilindu-se termen de analizare a regimului la data de 08.03.2016.
Examinând contestația în limitele art. 40 din Legea nr. 254/2013, instanța constată că potrivit acestui text de lege schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de comisia din penitenciar.
Comisia are obligația ca, după executarea a 6 ani și 6 luni, în cazul pedepselor cu detențiunea pe viață, și a unei cincimi din durata pedepsei cu închisoarea, precum și în situația prevăzută la art. 35 alin. (3), să analizeze conduita persoanei condamnate și eforturile pentru reintegrare socială, întocmind un raport care se aduce la cunoștința persoanei condamnate, sub semnătură.
Comisia prevăzută la art. 32 va dispune schimbarea regimului de maximă siguranță în regim închis în cazul persoanelor condamnate care au împlinit vârsta de 65 de ani.
În activitatea sa, comisia ține cont și de rezultatele aplicării instrumentelor standard de evaluare a activităților desfășurate de deținuți, aprobate prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune, ținându-se seama de natura și modul de săvârșire a infracțiunii, dacă persoana condamnată:
a) a avut o bună conduită, stabilită prin raportare la recompensele acordate și sancțiunile aplicate și nu a recurs la acțiuni care indică o constantă negativă a comportamentului;
b) a stăruit în muncă sau s-a implicat activ în activitățile stabilite în Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică.
Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul mai sever se poate dispune, în orice moment al executării pedepsei, dacă persoana condamnată a comis o infracțiune sau a fost sancționată disciplinar pentru o abatere disciplinară foarte gravă sau pentru mai multe abateri disciplinare grave.
Dacă persoana condamnată a fost inclusă în categoria celor cu grad de risc pentru siguranță penitenciarului, în condițiile art. 34 alin. (1) teza finală, se dispune schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul de maximă siguranță.
Hotărârea comisiei prevăzute la art. 32, prin care se dispune menținerea sau schimbarea regimului de executare, cuprinde și termenul de reanalizare care nu poate fi mai mare de un an.
Comisia prevăzută la art. 32 are obligația de a analiza, periodic, situația persoanei condamnate, la împlinirea termenului stabilit conform prevederilor alin. precedent.
In cazul în care unei persoane condamnate i s-a schimbat regimul de executare în condițiile alin. (7), trecerea în regimul imediat inferior ca grad de severitate, potrivit art. 31, se poate face numai după executarea fracțiunilor prevăzute la alin. (2) sau, după caz, la împlinirea termenului stabilit la alin. (8).
Hotărârea de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate împreună cu menționarea căii de atac existente și a termenului de exercitare a acesteia. Împotriva hotărârii comisiei, persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 3 zile de la data la care i s-a comunicat hotărârea.
Persoana condamnată poate fi ascultată, la locul de deținere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea în termen de 10 zile de la data primirii acesteia și pronunță, prin încheiere motivată, una dintre următoarele soluții:
a) admite plângerea, dispunând asupra modificării regimului de executare stabilit de comisia prevăzută la art. 32;
b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, tardivă sau inadmisibilă;
c) ia act de retragerea plângerii.
Prin încheiere, judecătorul de supraveghere a privării de libertate fixează termenul de reanalizare, care nu poate fi mai mare de un an. Termenul curge de la data emiterii hotărârii comisiei prevăzute la art. 32.
Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei condamnate și administrației penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunțării acesteia.
Încheierea este executorie de la data comunicării către administrația penitenciarului.
Competența de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul a cărui comisie a dispus menținerea sau schimbarea regimului de executare.
Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată și administrația penitenciarului pot formula contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.
Contestațiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunțat încheierea.
Contestațiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, în termen de două zile de la primirea acestora.
Contestația nu suspendă executarea încheierii.
Astfel, în perioada supusă analizei (de la data ultimei analize a regimului de executare a pedepsei închisorii – 03.10.2013 și până în prezent) petentul a manifestat un comportament pozitiv întrucât nu a fost sancționat disciplinar, a participat la activitățile lucrative și la programele educaționale din penitenciar și a fost recompensat pentru conduita sa adecvată.
Totodată, instanța reține că în perioada supusă analizei petentul nu a participat în mod constant și activ la activitățile lucrative și la programele educaționale din cadrul locului de deținere. De asemenea, instanța apreciază că eforturile depuse de petent pentru reintegrare socială, deși există, nu justifică trecerea petentului la regimul semideschis de executare a pedepsei închisorii la acest moment. Instanța constată că petentul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, deci pentru o faptă cu grad ridicat de pericol social, comisă prin exercitarea de acte de violență și a mai fost condamnat anterior pentru același gen de fapte, manifestând perseverență în activitatea infracțională cu grad ridicat de pericol social.
Cu toate acestea instanța constată că plângerea este întemeiată în ceea ce privește termenul stabilit pentru reanalizarea situației condamnatului. Astfel potrivit art. 40 alin. 8 din Legea 254/2014 hotărârea comisiei, prin care se dispune menținerea sau schimbarea regimului de executare, cuprinde și termenul de reanalizare care nu poate fi mai mare de un an.
Astfel Comisia are dreptul de a stabili, în funcție de comportamentul persoanei condamnate, termenul de reanalizare a situației sale, termen care nu poate depăși un an. Acest termen nu poate fi stabilit arbitrar, ci în funcție de conduita persoanei condamnate.
În prezenta cauză instanța reține că petentul a fost recompensat de 8 ori de la ultima analiză, a participat la numeroase programe educaționale și a efectuat activități lucrative. De asemenea acesta nu a fost sancționat niciodată. În aceste condiții stabilirea termenului maxim de 1 an pentru reexaminarea situației condamnatului apare ca fiind excesivă.
Din aceste considerente, în baza art. 40 din Legea nr. 254/2013 va admite în parte contestația formulată de petentul condamnat S. R. I. împotriva Încheierii nr. 257/19.03.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R..
Va desființa în parte încheierea nr. 257/19.03.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R. și va stabili termen pentru reanalizarea regimului de executare la data de 8.11.2015.
De asemenea, instanța va menține celelalte dispoziții ale încheierii contestate.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 40 din Legea nr. 254/2013 admite în parte contestația formulată de petentul condamnat S. R. I. (fiul lui B. și S., ns. la data de 03.11.1985, C.N.P._, deținut în Penitenciarul București-R.) împotriva Încheierii nr. 257/19.03.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R..
Desființează în parte încheierea nr. 257/19.03.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul R. și stabilește termen pentru reanalizarea regimului de executare la data de 8.11.2015.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii contestate.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.05.2015.
Președinte, Grefier,
A. I. A. D.
Red. A.I./tehnored.A.D.
6 ex./20.05.2015
| ← Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... | Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
