Delapidarea. Art.295 NCP. Sentința nr. 403/2015. Judecătoria TÂRGU JIU

Judecătoria TÂRGU JIU - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 403/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU JIU la data de 18-02-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

Cod operator 2444

JUDECĂTORIA TÂRGU J.

SECȚIA PENALĂ

JUDEȚUL GORJ

Sentința penală Nr. 403/2015

Ședința publică de la 18 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. B. P.

Grefier A. M.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. P.-Eriță din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J.

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpații D. C.-D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35-36 alin. 1 C.pen., S. L.-C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35-36 alin. 1 C.pen. și A. I. N. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35-36 alin. 1 C.pen. și partea civilă ..

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpatul S. L.-C. asistat de avocat ales A. C. și inculpatul A. I. N. asistat de avocat din oficiu M. C., lipsă fiind inculpatul D. C.-D. care a fost reprezentat de avocat A. C., partea civilă fiind reprezentată de consilier juridic H. L.. De asemenea, a fost prezent martorul R. C. C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, a fost audiat martorul prezent, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.

Consilier juridic H. L. învederează că societatea pe care o reprezintă nu mai este societate pe acțiuni ci societate cu răspundere limitată, depunând în acest sens la dosar certificatul de înregistrare.

Avocat M. C. depune la dosar caracterizări cu privire la inculpatul A. I. N. și contractul individual de muncă al acestuia, după care, inculpatul A. I. N. solicită suplimentarea probatoriului administrat în cauză în sensul audierii martorului H. J. care în prezent este arestat.

Instanța pune în discuție cererea formulată de inculpatul A. I. N..

Reprezentantul Ministerului Public lasă soluția la aprecierea instanței.

Avocat A. C. se opune acestei cereri arătând că probele administrate sunt suficiente pentru justa soluționare a cauzei.

Consilier juridic H. L. se opune acestei cereri, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.

Inculpatul A. I. N. solicită, de asemenea, audierea tatălui său care este angajat în cadrul ..

Instanța pune în discuție cererea formulată de inculpatul A. I. N..

Reprezentantul Ministerului Public, avocat A. C. și consilier juridic H. L. solicită respingerea acestei cereri întrucât nu este utilă soluționării cauzei.

Instanța, având în vedere disp. art. 98, art. 104 alin. 4 Cod pr. pen. și art. 114 alin. 1 Cod pr. pen., martorul fiind definit ca acea persoană care are cunoștință despre o împrejurare determinantă în legătură cu fapta prevăzută de legea penală, urmează a respinge probele solicitată față de criteriile pertinenței și concludenței, ca fiind nerelevante în raport de obiectul probațiunii din cauză.

Reprezentantul Ministerului Public solicită schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, din art. 295 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308 Cod penal cu aplic. art. 35-art. 36 alin. 1 Cod penal, în art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplic art. 41 Cod penal 1969.

Avocat A. C. arată că în prezenta cauză se impune aplicarea dispozițiilor prevăzute de Vechiul Cod Penal, întrucât le sunt mai favorabile inculpaților.

Inculpatul S. L.-C. achiesează la concluziile apărătorului său.

Avocat M. C. și consilier juridic H. L. arată că nu se opun schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Inculpatul A. I. N. achiesează la concluziile apărătorului său.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public solicită condamnarea inculpaților D. C.-D., S. L.-C. și A. I. N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 cu aplic. art. 42 Cod penal 1969, urmând ca în privința inculpaților D. C.-D. și S. L.-C. să fie aplicate și dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen. Cu privire la latura civilă a cauzei, reprezentantul Ministerului Public solicită obligarea inculpaților, în solidar, la plata despăgubirilor civile solicitate de către partea civilă, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare.

Avocat A. C., pentru inculpații D. C.-D. și S. L.-C., arată că, în ceea ce privește latura penală a cauzei, achiesează în parte la concluziile reprezentantului Ministerului Public, arătând că faptele reținute în sarcina inculpaților vor fi un incident temporar în viața acestora, solicitând ca la individualizare pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege și să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Cu privire la latura civilă a cauzei, avocat A. C. solicită obligarea inculpaților, în solidar, la acoperirea prejudiciului cauzat.

Avocat M. C., pentru inculpatul A. I. N., solicită în principal achitarea inculpatului, iar în subsidiar ca instanța să aibă în vedere dispozițiile art. 75 C.pen. având în vedere că activitatea desfășurată de către inculpat corespundea cu atribuțiile sale de serviciu. În teză subsidiară, mai solicită ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, urmând ca executarea acestei pedepse să fie suspendată sub supraveghere, având în vedere că inculpatul A. I. N. nu are antecedente penale, are un copil minor și că din probele administrate în cauză nu rezultă că prejudiciul a fost creat exclusiv de către acest inculpat ci cu complicitatea acestuia. Cu privire la latura civilă a cauzei, avocat M. C. solicită obligarea inculpaților, în solidar, la plata despăgubirilor civile solicitate de către partea civilă.

Inculpatul S. L.-C., atât cu ocazia dezbaterilor cât și având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său și că regretă săvârșirea faptei.

Inculpatul A. I. N., atât cu ocazia dezbaterilor cât și având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.

INSTANȚA:

Asupra cauzei penale de față:

Prin rechizitoriul nr. 1650/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații D. C.-D., S. L.-C. și A. I. N., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35-36 alin. 1 C.pen.

În actul de sesizare s-a reținut că la data de 13.03.2013, numita Bărzăgeanu (în prezent V.) L., în calitate de administrator și reprezentant legal al S.C. G. S.A. Tg-J., a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Tg-J., solicitând efectuarea de cercetări față de numiții D. C.-D., S. L.-C. și A. I.-N. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, constând aceea că, în calitate de salariați ai societății comerciale, în funcția de agenți vânzări și respectiv agent livrator, au creat un prejudiciu societății în sumă 151.388,94 lei.

A sesizat partea civilă faptul că în luna ianuarie 2013, au fost trimise din partea petentei către diverse societăți comerciale partenere notificări pentru plata debitului, având în vedere faptul că erau scadente mai multe facturi fiscale, care nu fuseseră achitate, iar în urma acestor notificări, societățile cliente care au învederat faptul că fie nu au nicio datorie de achitat către S.C.G. S.A., fie că nu datorează întreaga sumă comunicată, ci doar parțial.

Primind mai multe comunicări de acest gen, s-a procedat la o verificare amănunțită a comenzilor emise și a facturilor fiscale întocmite, în urma căreia s-a constatat că sunt mai multe facturi emise pentru marfa nelivrată la societățile respective.

Au fost transmise extrase de cont pentru confirmarea soldului tuturor societăților-clienți ai S.C. G. S.A. Tg-J., iar prin confirmarea sau infirmarea acestora, societatea petentă a putut stabili prejudiciul creat prin săvârșirea faptelor salariaților, în proporție de aproximativ 90% până la data formulării plângerii penale.

Petenta a comunicat faptul că, în urma verificărilor interne, a stabilit că agenții de vânzări întocmeau comenzile, în baza cărora se emiteau facturile, iar cu complicitatea agentului livrator A. I. N., se ridica marfa din depozit, iar la indicația agenților de vânzări era dusă în alte locații, nu la societățile menționate ca și cumpărătoare în facturile întocmite, aspecte recunoscute în explicațiile date de salariați.

S.C. G. S.A. Tg-J. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 151.388,94 lei, reactualizată la data plății efective, sub rezerva actualizării sumei reprezentând contravaloarea prejudiciului, ca urmare a finalizării inventarierii gestiunilor, inclusiv prin efectuarea punctajelor cu extras de cont și notificări cu clienții societății.

Din cercetările efectuate de organele de urmărire penală a rezultat faptul că inculpatul D. C.-D. a ocupat funcția de agent de vânzări în cadrul S.C. G. S.A. Tg-J. în perioada 02.11._13, având contractul individual de muncă încetat cu data de 01.04.2013.

Inculpatul S. L.-C. a ocupat funcția de agent de vânzări în cadrul S.C. G. S.A. Tg-J. în perioada 04.07._13, având contractul individual de muncă încetat cu data de 01.04.2013.

Inculpaților D. C.-D. și S. L.-C., ca agenți de vânzări în cadrul părții civile, le-a revenit sarcina de a întocmi fișa personală a fiecărui client activat, de a lansa comanda clientului la serviciul facturare, de a urmări încasarea tuturor facturilor emise către fiecare client și respectarea termenelor de plată, de a încasa contravaloarea facturilor emise în baza comenzilor și de a înmâna chitanța corespunzătoare, de a respecta toate instrucțiunile conducerii societății în vederea gestionării corecte a valorilor materiale și bănești avute în primire.

Inculpatul A. I.-N. a ocupat funcția de agent comercial/livrator în cadrul S.C. G. S.A. Tg-J. în perioada 01.03._13, având contractul individual de muncă încetat cu data de 14.06.2013.

Inculpatul A. I.-N., în conformitate cu sarcinile postului de agent livrator, avea obligația de a onora comenzile aduse în ziua precedentă de către agenții de vânzări, de a prelua de la gestionar marfa și documentele de însoțire, de a încasa contravaloarea facturii fiscale și a altor sume debitoare scadente, cu chitanță de încasare, de a depune zilnic la casierie numerarul încasat, de arăspunde în solidar cu agentul de vânzare de recuperarea creditelor pentru marfa livrată, de a urmări și de a verifica permanent soldul clienților și de a răspunde de încasarea contravalorii mărfurilor livrate și de depunere a acestora la casieri până la sfârșitul zilei, de a raporta în scris conducerii, direct și în timp util, orice nereguli pe care le observă la locul de muncă, dacă acestea ar crea sau au creat deja prejudicii societății.

În urma notificărilor părții civile, conducerea acesteia a fost contactată de partenerii comerciali (clienți ai S.C. G. S.A. Tg-J.), care au comunicat faptul că fie nu au nicio datorie de achitat către furnizor, fie că au solduri mai mici decât cele comunicate oficial.

Observând aceste nereguli, conducerea S.C.G. S.A. Tg-J. a

procedat la efectuarea unei verificări amănunțite a comenzilor emise și a

facturilor fiscale întocmite de inculpați, în urma cărora s-a constatat că sunt mai

multe facturi fiscale emise pentru marfa care în realitate nu fusese livrată la societățile

comerciale respective, motiv pentru care au fost trimise de îndată extrase de cont pentru confirmarea soldurilor tuturor societăților, clienți ai S.C. G. S.A. Tg-J., ocazie cu care societatea, la momentul respectiv, a stabilit un prejudiciu în sumă totală de 167.284,94 lei,

din care inculpații au achitat voluntar suma de 15.544 lei, în cazul inculpatului D. C.-D. și suma de 352 lei, în cazul inculpatului S. L.-C., rămânând neachitată suma de 151.388,94 lei.

Au fost luate note explicative celor trei angajați de către conducerea

societății, aceștia recunoscând faptul că, în urma unor comenzi fictive, întocmite de către ei, în numele unor firme care colaboraseră cu societatea petentă și care dăduseră dovadă de seriozitate, au ridicat marfa pe care au vândut-o către alte societăți sau persoane fizice și și-au însușit contravaloarea acesteia, în mod nelegal.

Agenții de vânzări s-au ocupat de întocmirea fictivă a unor comenzi, în baza cărora se emiteau facturile fiscale, iar agentul livrator a ridicat marfa din depozit, iar la indicația agenților de vânzări aceasta era apoi transportată la alte destinații decât firmele menționate ca și cumpărătoare în facturile fiscale întocmite, iar în timp, pentru a nu crea suspiciuni, inculpații întocmeau alte comenzi fictive și achitau din banii procurați facturi fiscale cu o vechime mai mare, iar sumele de bani rămase erau împărțite între aceștia.

După dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale, în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă, care a concluzionat faptul că prejudiciul total cauzat părții civile de cei trei inculpați este de 167.284,94 lei din care s-a recuperat suma totală de 20.396 lei (a fost achitată voluntar suma de 20.044,00 lei, în cazul inculpatului D. C.-D. și suma de 352 lei, în cazul inculpatului S. L.-C.), diferența de recuperat fiind de 146.888,94 lei.

Expertiza contabilă a concluzionat că, în fapt, agenții de vânzări identificau clienții prin deplasările în teren și preluau comenzile pe o coală de hârtie tip A4 de la clienții pe care îi aveau în portofoliu, la biroul contabilitate se întocmeau facturile aferente comenzilor avizate, iar a doua zi facturile fiscale și marfa aferentă era ridicată de agentul livrator, inculpatul A. I. N..

Dacă factura fiscală nu era întocmită cu plata la termen, încasarea cu numerar era efectuată de agentul livrator, la livrarea mărfurilor, iar dacă factura fiscală era cu plata la termen, ea era încasată de către agenții de vânzări, respectiv de către inculpații D. C. D. și S. L.-C..

Situația privind diferențele de solduri rezultate în urma confirmării acestora și punctajelor cu clienții a fost prezentată în referatul cu nr. 1157/12.03.2013 al directorului economic, ea fiind reconfirmată prin referatul cu nr. 2090/03.07.2014 potrivit acelorași liste ale facturilor cu sold restant, neîncasate, constituite individual pentru fiecare agent de vânzări, rezultatul finalizării inventarierii gestiunilor inculpaților nemodificând cuantumul prejudiciului declarat de partea civilă și reconfirmat de către expertiza contabilă.

Raportul de expertiză contabilă a concluzionat că mecanismul prin ca

inculpații au prejudiciat societatea angajatoare, recunoscut și de către aceștia în

declarațiile date, a fost următorul: agentul livrator A. I. N. a încasat pe loc contravaloarea unor mărfuri fără a elibera corect chitanță, urmând

să elibereze ulterior chitanțe pe alte sume, de la alți clienți, în timp ce inculpații D. C. D. și S. L.-C., ca agenți de vânzări, lansau comenzi fictive de la clienții din portofoliu, marfa se factura, dar se vindea prin intermediul inculpatului A. I. N. în alte locații, banii încasați nu erau depuși la casierie, ci împărțiți între cei trei inculpați.

S-a constatat că lipsa în gestiune s-a constituit prin nedepunerea la casieria-unității a tuturor sumelor de bani rezultate din vânzarea mărfurilor gestionate.

Astfel, clienții debitori prin care s-a produs prejudiciul nu au în sold mai mult de una sau două facturi „cu plata la termen" neachitate, valoarea individuală a unei facturi fiind cuprinsă între 100 - 1.500/1.700 lei, din care inculpații au achitat doar sume mici de bani de 50-500 lei.

La raportul de expertiză au formulat obiecțiuni, prin intermediul apărătorului ales, doar inculpații D. C. D. și S. L.-C., obiectând printre alte aspecte și faptul că cifrele avansate de partea civilă au fost preluate de expert fără detalii și lămuriri de ordin contabil.

Inculpatul A. I. N., deși a declarat cu prilejul audierii că va formula obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, nu a făcut acest lucru, nici partea civilă S.C. G. S.A. Tg-J. neavând de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă.

Expertul contabil, în răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză-supliment a precizat faptul că își menține punctul de vedere din raportul de expertiză și că obiecțiunile ridicate de inculpați nu au relevanță asupra cuantumului prejudiciului, deoarece ele nu modifică calculele deja prezentate și concluzia raportului.

Prejudiciul cauzat părții civile a fost menținut de expert la suma de 167.284, 94 lei, din care s-a recuperat suma de 20.396 lei, diferența de recuperat fiind de 146.888,94 lei și se compune din listele facturilor cu sold restant neîncasate, constituite individual pentru fiecare agent, depuse la aceeași dată cu plângerea penală nr. 1164/13.03.2013.

Suplimentul de expertiză contabilă a mai stabilit că anul de bază al prejudiciului este anul 2012, iar acest prejudiciu a fost determinat de acțiunile comerciale ale agenților de vânzări împreună cu agentul livrator.

Ca și procedură de lucru zilnică, agentul de vânzări întocmea comanda pentru fiecare client, dacă acesta nu apărea cu solduri restante, comanda se dădea spre facturare la operatorul de calculator, iar după ce acesta întocmea factura fiscală, marfa era preluată din depozit de către agentul livrator, care avea obligația de a o transporta la fiecare client în parte, menționat în antetul de pe factura fiscală, la rubrica „cumpărător".

În realitate, numai agentul livrator dispunea de marfă, pe care o valorifica în bani, agenții de vânzări neavând atribuții referitoare la manipularea mărfurilor.

Dacă clientul achita marfa la data predării ei, banii erau încasați de către agentul livrator, care avea în posesia sa un chitanțier, iar dacă marfa se livra cu plata la termen, contravaloarea acesteia trebuia încasată de agentul de vânzări.

La sfârșitul fiecărei zile, livratorul era obligat să justifice marfa ridicată din depozit, fie prin depunerea la casieria societății a contravalorii acesteia, fie prin dovada predării mărfii clientului, fie prin restituirea acesteia, nemaipăstrând marfa sau bani asupra sa, gestiunea mărfii livrate verificându-se zilnic prin întocmirea documentelor de livrare și de încasare, documente ce sunt autentificate prin semnătura responsabililor cu predarea-primirea mărfii,"respectiv de către agentul livrator și de client.

Aceste documente ajung apoi în circuitul documentelor contabile ale societății, iar agenții de vânzări aveau în gestiune încasările justificate prin chitanțele emise, care se decontau zilnic la casieria unității.

Suplimentul expertizei contabile a mai stabilit faptul că agentul livrator, în înțelegere cu cei doi agenți de vânzări (ei țineau legătura cu clienții și puteau afla în orice moment despre activitățile comenzilor), pentru a putea să-și închidă gestiunea zilnică fără a ieși lipsă la inventar, se folosea de facturile fiscale semnate în fals, facturi întocmite pe baza comenzilor fictive emise de către cei doi agenți de vânzări.

Prejudiciul individual al celor doi agenți de vânzări a fost prezentat de expertiza contabilă, iar potrivit art. 27 din Legea 22/1969, gestionarea portofoliului de clienți realizat împreună cu agentul livrator nu poate determina decât prejudiciul comun și măsura în care a contribuit fiecare la producerea pagubei.

De asemenea, s-a mai stabilit de către suplimentul la expertiza contabilă că procedura inventarierii a fost îndeplinită, iar cuantificarea prejudiciului adus societăți, respectiv suma de 167.284,94 lei s-a făcut potrivit actelor existente la dosar, prejudiciul fiind realizat cu concursul direct și nemijlocit al celor trei inculpați, cifrele prezentate de către expert având la bază materialul documentar, contabil, aflat la dispoziția sa în dosarul cauzei, iar aceste cifre reprezintă imaginea contabilă fidelă a tuturor operațiunilor comerciale desfășurate de fiecare salariat, fiind în concordanță cu jurnalele contabile, declarațiile fiscale, balanțele contabile lunare și anuale ale societății, ce pot fi supuse controlului instituțiilor publice ale statului cu asemenea atribuții.

Fiind audiați, inculpații D. C.-D., S. L.-C. au recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina lor și au descris în mod amănunțit împrejurările comiterii faptei și modul de operare, precum și rolul în cadrul mecanismului infracțional al coinculpatului A. I. N., care nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Organele de cercetare penală au procedat la audierea martorilor C. B.-I., F. N.-A., R. C.-C. și A. I.-M. și la efectuarea unor confruntări între inculpatul A. I. N. și martorii G. A. și Ș. R., în urma cărora s-a stabilit faptul că cele declarate de către acest inculpat nu se confirmă, conducerea S.C. G. S.A. Tg-J. neavând cunoștință despre faptul că mărfurile erau livrate la alte destinații de către inculpați decât cele menționate în facturile fiscale.

Referitor la apărările inculpatului A. I. N., care a susținut în declarațiile date că nu a avut cunoștință despre faptele de delapidare săvârșite de agenții de vânzări și că nu a participat în niciun mod la comiterea lor, acestea nu pot fi acceptate de către organul de urmărire penală întrucât din analiza circuitului financiar al mărfurilor a rezultat faptul că, din punct de vedere fizic, mărfurile erau livrate către clienți de către agentul livrator, în speță de către inculpatul A. I. N., acesta fiind cel care fizic transporta marfa și o valorifica în mod fraudulos.

În împrejurările în care comenzile erau fictive, iar societățile comerciale menționate pe antetul facturilor fiscale nu comandaseră mărfurile în cauză, agentul livrator, în speță inculpatul A. I. N., a cunoscut acest lucru însă nu a sesizat în nici un fel discrepanțele apărute, ci a confirmat zilnic că mărfurile fuseseră expediate fără nereguli și livrate clienților părții civile, deși în realitate aceste mărfuri nu au fost livrate societăților în cauză.

Or, în aceste condiții, coroborat și cu declarațiile celorlalți doi inculpați, ale martorilor C. B.-I., F. N.-A., R. C.-C. și A. I.-M. și ale celorlalte mijloace de probă, rezultă fără echivoc faptul că inculpatul A. I. N. este cel care a valorificat în mod nemijlocit mărfurile și în proporție covârșitoare și-a însușit și sumele de bani rezultate din deturnarea circuitului legal, iar ulterior a împărțit aceste sume de bani cu ceilalți doi inculpați.

Ca probatorii au fost indicate de organul de urmărire penală: plângerea penală formulată de partea civilă și documentele anexate; documentele de evidență contabilă primară privind activitatea comercială; comenzile și facturile fiscale aflate în litigiu; punctajele cu societățile comerciale cliente ale S.C. G. SA Tg-J.; raportul de expertiză contabilă și anexele sale; suplimentul la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză; declarația reprezentantului legal al părții civile, numita V. (fostă Bărzăgeanu) L.; declarațiile martorilor C. M., G. A., Ș. R.-O., C. B.-I., F. N.-A., R. C.-C. și A. I.-M.; declarațiile inculpaților D. C. D., S. L.-C. și respectiv A. I.-N..

Mai constată instanța că prin ordonanța nr. 1650/P/2013 din data de 03.02.2014 a organului de cercetare penală din cadrul I.P.J. Gorj a fost dispusă începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, faptă prev. și ped. de art. 295 rap. la art. 308 din C.pen., iar prin ordonanța din data de 07.05.2014 a fost dispusă efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecții D. C. D., S. L.-C. și respectiv A. I.-N., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 295 alin. 1 din Codul Penal rap. la art. 308 din C.pen. cu aplicarea art. 35-36 alin. din C.pen.

Prin ordonanța din data de 07.07.2014 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpații D. C. D., S. L.-C. și respectiv A. I.-N., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 295 alin. 1 din Codul Penal rap. la art. 308 din C.pen. cu aplicarea art. 35-36 alin. 1 din C.pen., inculpaților fiindu-le aduse la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. 108, art. 83 din C. proc. pen., conform proceselor-verbale depuse la dosar.

S-a mai reținut că pe parcursul urmăririi penale a fost instituit sechestrul asigurător pe un autoturism marca OPEL TIGRA aparținând inculpatului S. L.-C., evaluat la suma de aproximativ 5.000 lei, inculpații D. C. D. și A. I. N. nedeținând bunuri mobile și/sau imobile asupra cărora să fie instituit sechestru asigurător.

S-a mai arătat că inculpatul D. C. D. a deținut mai multe bunuri imobile în coproprietate cu soția sa, pe care însă nu le mai deține, intervenind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza întreținerii nr. 600/2007autentificat sub nr. 262/01.02.2013.

Prin încheierea de camera preliminară din data de 20.11.2014 s-a constatat în temeiul art. 346 alin.2 C.p.p. legalitatea rechizitoriului nr. 1650/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății în cauza privind pe inculpații D. C.-D. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen.cu aplic. art. 35-36 alin. 1 C.pen., S. L.-C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen.cu aplic. art. 35-36 alin. 1 C.pen. și A. I. N. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen.cu aplic. art. 35-36 alin. 1 C.pen.

Analizând ansamblul materialului probator, instanța reține următoarele:

În privința situației de fapt din cauza dedusă judecății, instanța, din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, achiesează la starea de fapt expusă prin rechizitoriu și, în consecință, reține următoarele.

Astfel, în luna ianuarie 2013, partea civilă S.C. G. S.A. Tg-J. (actualmente societate cu răspundere limitată, conform certificatului de înregistrare . nr._, fila 58), societate al cărei obiect principal de activitate este comerțul cu ridicata al băuturilor, a trimis către diverse societăți comerciale partenere notificări pentru plata debitului, având în vedere faptul că erau scadente mai multe facturi fiscale care nu fuseseră achitate, iar în urma acestor notificări, societățile cliente au învederat faptul că fie nu au nicio datorie de achitat, fie nu datorează întreaga sumă comunicată, ci doar parțial, în consecință procedându-se la verificarea amănunțită a comenzilor emise și a facturilor fiscale întocmite, concluzia fiind că există mai multe facturi emise pentru marfă nelivrată la societățile respective, iar prin emiterea extraselor de cont pentru confirmarea soldului tuturor clienților s-a putut stabili prejudiciul adus părții civile, de către inculpații salariați ai acesteia, pentru acoperirea căruia inculpatul D. C.-D. a achitat voluntar suma de 15.544 lei și inculpatul S. L.-C. a achitat voluntar suma de 352 lei, rămânând un prejudiciu neacoperit în cuantum de 146.888,94 lei, pentru acoperirea căruia s-a formulat cerere de constituire parte civilă în cauză.

În urma verificărilor interne din cadrul societății, s-a stabilit că inculpații agenți de vânzări D. C. D. și S. L.-C. întocmeau comenzile în baza cărora se emiteau facturile, prin contribuția inculpatului agent livrator A. I. N. se ridica marfa din depozit, iar la indicația agenților de vânzări marfa era dusă de către agentul livrator în alte locații decât societățile menționate ca și cumpărătoare în facturile întocmite, așa încât în baza comenzilor fictive întocmite de către agenții de vânzări în numele unor firme care colaboraseră cu societatea petentă și care dăduseră dovadă de seriozitate se ridica marfa de către agentul livrator și se vindea către alte societăți sau persoane fizice, în timp, pentru a nu crea suspiciuni, se întocmeau alte comenzi fictive și se achitau din banii procurați facturi fiscale cu o vechime mai mare, iar sumele de bani rămase erau împărțite între cei trei inculpați, aspecte recunoscute în notele explicative date de către aceștia în fața conducerii societății (filele 42-48, 57-60, 61 vol. 1 dup).

Prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale s-a concluzionat în sensul că prejudiciul total cauzat părții civile de cei trei inculpați este de 167.284,94 lei din care s-a recuperat suma totală de 20.396 lei (a fost achitată voluntar suma de 20.044,00 lei, în cazul inculpatului D. C.-D. și suma de 352 lei, în cazul inculpatului S. L.-C.), diferența de recuperat fiind de 146.888,94 lei.

În fapt, s-a arătat că inculpații agenți de vânzări D. C. D. și S. L.-C. identificau clienții prin deplasările în teren și preluau comenzile pe o coală de hârtie tip A4 de la clienții pe care îi aveau în portofoliu, la biroul contabilitate se întocmeau facturile aferente comenzilor avizate, iar a doua zi facturile fiscale și marfa aferentă era ridicată de agentul livrator, inculpatul A. I. N..

Totodată, s-a arătat că mecanismul prin care inculpații au prejudiciat partea civilă consta în emiterea de către inculpații agenți de vânzări D. C. D. și S. L.-C. de comenzi fictive de la clienții din portofoliu, facturarea mărfii, dar vânzarea acesteia în alte locații prin intermediul inculpatului agent livrator A. I. N., care încasa pe loc contravaloarea mărfii fără a elibera corect chitanță, urmând

să elibereze ulterior chitanțe pe alte sume de la alți clienți, iar banii încasați nu erau depuși la casierie, ci împărțiți între cei trei inculpați.

Astfel, lipsa în gestiune s-a constituit prin nedepunerea la casieria unității a tuturor sumelor de bani rezultate din vânzarea mărfurilor gestionate, iar clienții debitori prin care s-a produs prejudiciul nu aveau în sold mai mult de una sau două facturi „cu plata la termen" neachitate, valoarea individuală a unei facturi fiind cuprinsă între 100 - 1.500/1.700 lei din care inculpații au achitat doar sume mici de bani de 50-500 lei.

În realitate, numai agentul livrator dispunea de marfă, pe care o valorifica în bani, agenții de vânzări neavând atribuții referitoare la manipularea mărfurilor.

La sfârșitul fiecărei zile, livratorul era obligat să justifice marfa ridicată din depozit, fie prin depunerea la casieria societății a contravalorii acesteia, fie prin dovada predării mărfii clientului, fie prin restituirea acesteia, nemaipăstrând marfa sau bani asupra sa, gestiunea mărfii livrate verificându-se zilnic prin întocmirea documentelor de livrare și de încasare, documente ce sunt autentificate prin semnătura responsabililor cu predarea-primirea mărfii, respectiv de către agentul livrator și de client.

Aceste documente ajungeau apoi în circuitul documentelor contabile ale societății, iar agenții de vânzări aveau în gestiune încasările justificate prin chitanțele emise, care se decontau zilnic la casieria unității.

Suplimentul expertizei contabile a mai stabilit faptul că agentul livrator, în înțelegere cu cei doi agenți de vânzări, care țineau legătura cu clienții și puteau afla în orice moment despre activitățile comenzilor, pentru a putea să-și închidă gestiunea zilnică fără a ieși lipsă la inventar, se folosea de facturile fiscale semnate întocmite pe baza comenzilor fictive emise de către cei doi agenți de vânzări.

Prejudiciul individual cauzat de către doi agenți de vânzări în comun cu agentul livrator a fost prezentat în raportul de expertiză contabilă (fila 127 vol. 1 dup), iar potrivit art. 27 din Legea 22/1969, gestionarea portofoliului de clienți realizat împreună cu agentul livrator nu poate determina decât prejudiciul comun și măsura în care a contribuit fiecare la producerea pagubei, prejudiciul fiind produs cu concursul direct și nemijlocit al celor trei inculpați, cifrele prezentate de către expert având la bază materialul documentar, contabil aflat la dispoziția sa în dosarul cauzei, cifrele reprezentând imaginea contabilă fidelă a tuturor operațiunilor comerciale desfășurate de fiecare salariat.

De precizat că, în cursul urmăririi penale, inculpatul A. I. N. și partea civilă nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, iar în privința obiecțiunilor formulate de către inculpații D. C.-D. și S. L.-C., s-a arătat că nu au relevanță asupra cuantumului prejudiciului, deoarece ele nu modifică calculele deja prezentate și concluzia raportului.

Fiind audiați atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței, inculpații D. C.-D. și S. L.-C. au recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina lor și au descris în mod amănunțit împrejurările comiterii faptei și modul de operare, precum și rolul în cadrul mecanismului infracțional al coinculpatului A. I. N., care nu a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare.

Așa fiind, în ceea ce privește inculpații D. C.-D. și S. L.-C., având în vedere atitudinea de recunoaștere constantă a faptelor comise și a modalității de săvârșire, depoziții date atât în timpul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței, precum și solicitarea ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate, prin încheierea din data de 10.12.2014 instanța a admis cererea acestora de judecare a cauzei potrivit procedurii abreviate de recunoaștere a învinuirii.

În privința atitudinii procesuale a inculpatului A. I. N., arată instanța că aceasta a fost în esență una de nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, astfel dacă inițial prin nota explicativă dată cu ocazia verificărilor interne din cadrul societății la data de 18.01.2013 a admis că în perioada 2011-2012, desfășurându-și activitatea ca agent de vânzări, în înțelegere cu agenții de vânzări coinculpați, a livrat marfă încasând contravaloarea facturilor „urmând să le dau lor banii, să taie alte sume de la alți clienți, iar o parte din bani erau și ai mei”, ulterior a încercat să acrediteze ideea că nu a avut o înțelegere frauduloasă cu coinculpații, că a anunțat conducerea societății despre faptul că unii clienți menționați în antetul facturii nu făcuseră comanda de marfă respectivă așa încât la solicitarea coinculpaților a livrat marfa la alți clienți, că nu și-a însușit din sumele de bani constituind prejudiciul părții civile, care ar fi fost însușite doar de către ceilalți doi coinculpați, și că nu le-ar fi înmânat acestora sume de bani provenite din vânzarea mărfurilor.

Reține însă instanța că aspectele esențiale din declarațiile inculpatului A. I. N. sunt contrazise de ansamblul materialului probator administrat, în special prin dovedirea împrejurărilor de fapt în mod direct referitoare la fapta prevăzută de legea penală și la persoana care a săvârșit-o, acestea constituind res probanda, prin declarațiile concordante ale părții civile prin reprezentant legal, ale coinculpaților și ale martorilor G. A., Ș. R. și C. M., audiați în cursul urmăririi penale și ulterior nemijlocit în fața instanței, respectiv prin declarațiile date cu ocazia desfășurării procedeului probator al confruntării între inculpat și martorii G. A. și Ș. R., cât și prin concluziile prezentate în paragrafele precedente ale raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză și necontestat de către inculpat, cu alte cuvinte inculpatul, în condițiile contradictorialității și egalității armelor, nu a putut demonstra lipsa de temeinicie a mijloacelor de probă care au condus la trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, iar pe de altă parte apărările sale nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă ci dimpotrivă sunt contrazise total de ansamblul probator, așa încât acesta nu a dovedit prin probe conturarea unei alte stări de fapt decât aceea expusă și reținută de către instanță, potrivit celor arătate anterior.

Astfel, susținerea inculpatului în sensul că anunțat conducerea societății despre faptul că unii clienți menționați în antetul facturii nu făcuseră comanda de marfă respectivă așa încât la solicitarea coinculpaților a livrat marfa la alți clienți este demontată prin declarațiile concordante ale martorilor G. A. și Ș. R., directori care coordonau activitatea de vânzări în cadrul părții civile, care au arătat pe de o parte că nu au fost niciodată înștiințați de către inculpat cu privire la livrarea și vinderea mărfii la alte locații și persoane decât cele consemnate în facturi, fiind ilegală înstrăinarea mărfii acest fel, în condițiile în care este evident că inculpatul cunoștea că mărfurile livrate de el nu ajungeau la destinațiile consemnate, iar pe de altă parte că reușita mecanismului infracțional descris anterior presupunea cu necesitate activitatea agentului livrator A. I. N., care ridica marfa din depozit în urma comenzii fictive întocmite de către agenții de vânzări coinculpați (activitatea acestora efectuându-se la precomandă) și o livra nemijlocit și valorifica în mod fraudulos la un alt client decât cel consemnat pe factură, încasând banii în numerar dat fiind că aceste facturi erau în marea majoritate cu plata pe loc, ulterior împărțind sumele de bani încasate cu fiecare dintre agenții de vânzări coinculpați, activitatea ilegală fiind mai dificil de depistat întrucât, prin repetarea aceluiași ciclu, cu banii obținuți erau acoperită contravaloarea unor facturi mai vechi.

Totodată, susținerile inculpatului A. I. N. în sensul că nu a avut o înțelegere frauduloasă cu coinculpații D. C.-D. și S. L.-C., că nu le-ar fi înmânat acestora sume de bani provenite din vânzarea mărfurilor și că sumele de bani constituind prejudiciul produs părții civile ar fi fost însușite doar de către aceștia sunt contrazise chiar prin declarațiile celor doi coinculpați, coroborate cu declarațiile martorilor G. A., Ș. R. și C. M., respectiv ale reprezentantului părții civile Bărzăgeanu (în prezent V.) L., din care rezultă în mod clar că banii reprezentând contravaloarea mărfii livrate și vândute la alte locații și persoane decât cele consemnate în facturi erau încasați în numerar de către inculpatul A. I. N. dat fiind că aceste facturi erau în marea majoritate cu plata pe loc, iar ulterior acesta îi împărțea cu fiecare dintre agenții de vânzări coinculpați, potrivit traseelor pe care își desfășurau activitatea aceștia din urmă.

Așa fiind, se reține că potrivit art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate, iar condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar conform art. 396 alin. 2, 5 Cod pr. pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, împrejurare existentă în cauză, în privința celor trei inculpați, a faptelor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare și deduse judecății.

În drept, avându-se în vedere disp. art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în lumina deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, arată instanța că faptele inculpaților D. C.-D., S. L.-C. și A. I.-N., care în perioada 10.01._12, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de agenți de vânzări și respectiv agent livrator în cadrul S.C.G. S.A. Tg-J., și-au însușit pe nedrept sume de bani pe care le încasau de la diverși clienți de pe raza județului Gorj, prin emiterea unor comenzi și facturi fictive, cauzând prin aceasta un prejudiciu societății, în sumă totală de 167.284,94 lei, din care s-a recuperat suma totală de 20.396 lei (a fost achitată voluntar suma de 20.044 lei de către inculpatul D. C.-D. și suma de 352 lei către inculpatul S. L.-C.), diferența de recuperat fiind de 146.888,94 lei, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 cu aplic. art. 42 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal, cei trei inculpați fiind funcționari în sensul art. 147 alin. 2 Cod penal 1969, reținând instanța caracterul mai favorabil al vechii reglementări penale apreciate potrivit criteriului global, în raport de modalitatea de aplicare în concret a pedepsei, ținând cont de limitele speciale ale acesteia și de modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei.

Concluzionând în sensul arătat, în baza art. 386 alin. 1 Cod pr. pen., se va schimba încadrarea juridică dată faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, din art. 295 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308 Cod penal, cu aplicarea art. 35-art. 36 alin. 1 Cod penal, în art. 215 ind. 1 alin. 1 cu aplic. art. 42 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal.

În consecință, văzând și disp. art. 396 alin. 2 Cod pr. pen. coroborat cu art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., instanța constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, urmează a pronunța în cauză o soluție de condamnare a acestora.

La individualizarea pedepselorce urmează a fi aplicate inculpaților, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 52 C.pen., precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor, persoana inculpaților și atitudinea procesuală a acestora după săvârșirea faptei.

Astfel, pe de o parte, instanța are în vedere gradul relativ ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, concretizat în valorile sociale care au fost vătămate –în principal cele privind patrimoniul persoanei, iar în subsidiar cele privind buna desfășurare a serviciului- reținând pe de o parte că activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat pe o perioadă de timp relativ îndelungată, caracterul continuat și multitudinea acelor de executare, inculpații urmărind prin aceasta obținerea unui profit pentru sine și producând părții civile un prejudiciu însemnat, raportat la sumele de bani obținute efectiv de către fiecare dintre cei trei inculpați (mai mari în privința inculpaților A. I.-N. și D. C.-D., mai reduse în privința inculpatului S. L.-C.), respectiv că mecanismul infracțional era conceput de așa natură încât să asigure însușirea pe nedrept a sumelor de bani gestionate și îngreunarea depistării acestuia.

În privința persoanei inculpaților și atitudinii procesuale a acestora, în privința inculpaților D. C.-D. și S. L.-C. reține instanța atitudinea sinceră a acestora manifestată pe parcursul procesului, atitudine referitoare la circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor, lipsa antecedentelor penale și buna lor integrare socială, precum și acoperirea parțială a prejudiciului produs, fiind achitată voluntar suma de 20.044 lei de către inculpatul D. C.-D. și suma de 352 lei către inculpatul S. L.-C., împrejurări de fapt ce au creat instanței convingerea asupra faptului că acești inculpați au conștientizat pe deplin gravitatea faptelor comise și că incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost, este și, mai ales, va fi un eveniment singular în viața acestora care, fiind persoane ajunse la vârsta deplinei maturități, având capacitatea de conștientizare a faptelor lor și a urmărilor acestora, vor adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire sociale, așa încât având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, reduse prin efectul disp. art. 396 alin 10 Cod pr. pen., vor fi condamnați aceștia la pedepse cu închisoarea orientate către minimul special, apte să îndeplinească rolul preventiv, educativ și de exemplaritate al sancțiunii penale, iar ca modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, apreciind că nu se impune executarea acesteia în regim de detenție și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal 1969 cu referire la art. 5 Cod penal pentru suspendarea condiționată a executării acesteia, se va opta pentru aceasta, sens în care se va atrage atenția inculpaților asupra disp. art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În ceea ce privește însă inculpatul A. I.-N., chiar în lipsa antecedentelor penale și a integrării în societate dovedite prin situație familială și loc de muncă, va constata instanța periculozitatea mai ridicată a acestuia, în raport de motivul și scopul urmărit la săvârșirea faptei, din probatoriul administrat reieșind că activitatea infracțională desfășurată de acesta constituia liantul întregului mecanism infracțional, despre care acesta avea cunoștință încă dinainte de angajarea celorlalți coinculpați, în funcția de agenți de vânzări, în cadrul societății și pe care i-a inițiat în acest sens, iar în privința conduitei sale după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, reține instanța lipsa totală de sinceritate și de regret pentru fapta săvârșită și urmările acesteia, obiectivată prin atitudinea constantă, atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul judecății, de nerecunoaștere a faptelor și de încercare de eludare a consecințelor și a răspunderii judiciare, sens în care va fi condamnat inculpatul la pedeapsa cu închisoare orientată către moderat, aptă să îndeplinească rolul preventiv, educativ și de exemplaritate al sancțiunii penale, iar ca modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, apreciind că nu se impune executarea acesteia în regim de detenție, că pronunțarea condamnării va constitui un avertisment pentru inculpat așa încât acesta să nu mai săvârșească infracțiuni, și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 ind. 1 Cod penal 1969 cu referire la art. 5 Cod penal pentru suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, se va opta pentru aceasta, urmând a fi atrasă atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Pentru considerentele expuse, referitor la inculpatul D. C.-D., instanța, în baza art. 215 ind. 1 alin. 1 cu aplic. art. 42 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, iar în baza art. 81 Cod penal 1969 cu referire la art. 5 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal 1969.

Va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, iar în baza art. 71 alin. 1 Cod penal 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal 1969.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În ceea ce privește pe inculpatul S. L.-C., instanța, în baza art. 215 ind. 1 alin. 1 cu aplic. art. 42 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, iar în baza art. 81 Cod penal 1969 cu referire la art. 5 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani și 2 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal 1969.

De asemenea, va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, iar în baza art. 71 alin. 1 Cod penal 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal 1969.

Referitor la inculpatul A. I. N., în baza art. 215 ind. 1 alin. 1 cu aplic. art. 42 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal, va condamna acest inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, iar în baza art. 86 ind. 1 Cod penal 1969 cu referire la art. 5 Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86 ind. 2 Cod penal 1969.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal 1969, pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. I. N. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință a și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, iar în baza art. 71 alin. 1 Cod penal 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal 1969.

În privința laturii civile, se reține că, în reglementarea principiului răspunderii civile delictuale, art. 1349 cod civil prevede că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral, art. 1357 Cod civil prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, iar art. 1381 Cod civil prevede că orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar acest drept se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă nu poate fi valorificat imediat.

Din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, trebuie să existe cumulativ o faptă ilicită, un prejudiciu (care poate avea caracter patrimonial sau moral), legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul, sarcina probei cu privire la existența elementelor răspunderii civile delictuale revenind victimei prejudiciului, întrucât aceasta trebuie să își dovedească susținerile în fața instanței.

În ceea ce privește condiția existenței unei fapte ilicite, instanța arată că aceasta este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sau obiceiul locului, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau interesului legitim și serios ce creează aparența unui drept subiectiv, potrivit art. 1359 Cod civil.

De asemenea, prejudiciul este reprezentat de rezultatul negativ al încălcării ilicite a dreptului subiectiv sau a interesului legitim și serios, așa încât apreciază instanța, în privința daunelor materiale solicitate de către partea civilă, că, prin probele propuse și administrate, s-a făcut dovada îndeplinirii în speță a condițiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpaților.

În consecință, apreciind îndeplinite în speță condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, consecința este ca prejudiciul material cauzat părții civile să fie reparat în solidar de către inculpați, motiv pentru care, în baza art. 25 raportat la art. 397 Cod pr. pen., cu referire la art. 1357 Cod civil, instanța va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă .. și va obliga în solidar inculpații să plătească părții civile suma de 146.888,94 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

Totodată, în baza art. 397 alin. 2, 4 Cod pr. pen., va menține măsura sechestrului asigurător instituită asupra autoturismului marca Opel Tigra aparținând inculpatului S. L.-C., până la concurența sumei de 5.000 lei (fila 219 vol. 1 dup).

În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. pen, va obliga inculpații la plata către stat a sumei de 1.200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art. 276 alin. 1 Cod pr. pen., va lua act că partea civilă nu a solicitat obligarea inculpaților la plata de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 386 alin. 1 Cod pr. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, din art. 295 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308 Cod penal, cu aplicarea art. 35-art. 36 alin. 1 Cod penal, în art. 215 ind. 1 alin. 1 cu aplic. art. 42 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal.

În baza art. 215 ind. 1 alin. 1 cu aplic. art. 42 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., condamnă inculpatul D. C.-D., fiul lui D. și F., născut la data de 28.07.1979 în mun. Tg-J., jud. Gorj, domiciliat în mun. Tg-J., ., jud. Gorj, CNP_, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art. 81 Cod penal 1969 cu referire la art. 5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal 1969.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal 1969.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 215 ind. 1 alin. 1 cu aplic. art. 42 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., condamnă inculpatul S. L.-C., fiul lui M.-I. și D., născut la data de 16.07.1988 în mun. Tg-J., jud. Gorj, domiciliat în mun. Tg-J., . H., nr. 2, ., ., jud. Gorj, CNP_, la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art. 81 Cod penal 1969 cu referire la art. 5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani și 2 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal 1969.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 215 ind. 1 alin. 1 cu aplic. art. 42 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal, condamnă inculpatul A. I. N., fiul lui D. C. și D. P., născut la data de 15.05.1980 în oraș Bumbești-J., jud. Gorj, domiciliat în ., CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art. 86 ind. 1 Cod penal 1969 cu referire la art. 5 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86 ind. 2 Cod penal 1969.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal 1969, pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. I. N. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj;

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință a și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 25 raportat la art. 397 Cod pr. pen., cu referire la art. 1357 Cod civil, admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă .. cu sediul în mun. Tg-J., .. 170, jud. Gorj, și obligă în solidar inculpații să plătească părții civile suma de 146.888,94 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

În baza art. 397 alin. 2, 4 Cod pr. pen., menține măsura sechestrului asigurător instituită asupra autoturismului marca Opel Tigra aparținând inculpatului S. L.-C., până la concurența sumei de 5.000 lei.

În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. pen, obligă inculpații la plata către stat a sumei de 1.200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 276 alin. 1 Cod pr. pen., ia act că partea civilă nu a solicitat obligarea inculpaților la plata de cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.

Președinte,

A. B. P.

Grefier,

A. M.

Red. A.B.P./Teh. A.M. /7 ex./06.03.2015

← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 674/2015....		Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 396/2015.... →

Delapidarea. Art.295 NCP. Sentința nr. 403/2015. Judecătoria TÂRGU JIU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Delapidarea. Art.295 NCP. Sentința nr. 403/2015. Judecătoria TÂRGU JIU