Anulare/reducere amendă. Art.284 NCPP. Sentința nr. 1011/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1011/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 17-09-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TG. M.
Dosar cu nr. 6000 /320/2015*
SENTINȚA PENALĂ NR. 1011
Ședința din ședința publică din data de 17 septembrie 2015
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. C.
GREFIER: V. A. P.
Din partea Ministerului Public a participat procuror T. A. din cadrul Parchetului de lângă Judecătoria Târgu-M..
Pe rol fiind cauza având ca și obiect reducerea sau anularea amenzii formulată de petentul M. M. declinat de la Tribunalul M..
Potrivit prevederilor art. 358 Cod procedură penală, președintele dispune strigarea cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa petentului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei a fost depusă o adresă din partea petentului prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa, cât și faptul că citația a fost returnată de la PNT Târgu M. cu mențiunea că petentul a fost liberat.
Instanța pune invocă din oficiu necompetența materială a Judecătoriei Târgu M..
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul față de excepția invocată din oficiu de către instanță, solicită să fie admisă și să decline competența în favoarea Tribunalului M., totodată să constate conflictul negativ de competență.
Instanța retine cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin contestația înregistrată inițial la Tribunalul M. sub nr._ la data de 12.06.2015 petentul M. M. a solicitat anularea amenzii de 2.500 lei aplicată de Judecătoria Târgu M. prin sentința penală nr. 474/2015.
Prin decizia penală nr. 164/CT din 17.06.2015 a Tribunalului M. s-a declinat competența soluționării cererii de anulare amendă în favoarea Judecătoriei Târgu M..
În considerentele deciziei s-a reținut că față de prevederile art. 284 alin. 5 C. pr. pen., conform cărora cererea de anulare sau de reducere a amenzii judiciare aplicate de instanța de judecată va fi soluționată de un alt complet, prin încheiere, s-a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului M., excepție care în raport de prevederile art. 47 și art. 50 C.pr.pen., a fost admisă, tribunalul declinând competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Tg-M..
Investită cu soluționarea cauzei judecătoria Târgu M. a reînregistrat cauza sun nr._ .
Analizând cererea de față, în raport de actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința penale nr. 474 din data de 26 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu M., în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
-S-a respins ca inadmisibilă cererea de liberare condiționată formulată de către persoana privată de libertate M. M.,
-În baza art. 283 alin 4 lit. n) Cproc pen s-a aplicat persoanei private de libertate M. M. amenda judiciară în cuantum de 2.500 lei pentru abuz de drept,
-În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în cuantum de 100 lei vor fi suportate de către petentul M. M..
-Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
-Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare cu privire la cererea de liberare condiționată.
-Cu drept de a solicita reducerea sau anularea amenzii în termen de 10 zile de la comunicare pentru condamnat.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 20.05.2015, condamnatul M. M., în prezent deținut în Penitenciarul Târgu M. a formulat cerere de liberare condiționată, arătând în cererea sa, că îndeplinește condițiile pentru a se dispune această modalitate administrativă de executare a pedepsei. În cerere, condamnatul a arătat că are o conduită bună, a plătit prejudiciul persoanei condamnate în dosarul în care a fost condamnat și nu a avut rapoarte și sancțiuni pe durata executării pedepsei.
La solicitarea instanței, la dosarul cauzei au fost depuse adresa cu nr. I2-_/PMS/21.05.2015, prin care Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Târgu M. a adus la cunoștința instanței faptul că deținutul a fost analizat la data de 30.04.2015, aplicându-i-se o amânare de două luni. A fost depusă de asemenea, caracterizarea provizorie a acestuia din care reiese situația sa pe timpul executării pedepsei privative de libertate și procesul-verbal întocmit cu ocazia primei sale analize la data de 30.04.2015.
Analizând sesizarea și înscrisurile depuse, prima instanță a constatat că numitul M. M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 293/2015 a Judecătoriei Târgu M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă care se execută în Penitenciarul Târgu M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. S-a emis mandatul cu nr. 345/2015 a Judecătoriei Târgu M. sub puterea căruia se află condamnatul în prezent.
Având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită înainte de . noului cod penal, instanța constată că trebuie analizată vocația la liberare condiționată în raport de legea penală mai favorabilă.
În acest sens s-a pronunțat Curtea constituțională prin Decizia nr. 214 din 16 iunie 1997, publicată în M. Of. nr. 234 din 08.09.1997. instanța de contencios constituțional a statuat că „situația tranzitorie in succesiunea legilor penale se ivește, daca de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori pana la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabila este totdeauna legea cea mai favorabila. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii”.
Consecutiv, în mod similar, a statuat instanța supremă prin DRIL nr. XXV (25) din 16 aprilie 2007 cu privire la modul de calcul al fracțiunilor din pedepsele aplicate care trebuie executate pentru acordarea liberării condiționate in cazul unor infracțiuni săvârșite anterior intrării in vigoare a Legii nr. 140/1996, când a statuat că instituția liberării condiționate este o instituție de drept material (substanțial) supusă exigențelor art. 15 al. 2 din Constituția României privind legea penală mai favorabilă, în cazul situațiilor tranzitorii, luându-se în calcul succesiunea de legi începând cu data săvârșirii infracțiunii.
Astfel, analizând prevederile legale referitoare la liberarea condiționată începând cu data săvârșirii faptei de către condamnat, instanța constată că legea penală mai favorabilă este codul penal 1968. Astfel, sub aspectul fracțiilor de pedeapsă ce trebuie executate, legile succesive nu diferă.
Legea nouă stabilește, în raport cu cea veche, condiții suplimentare de legalitate, respectiv executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și îndeplinirea integrala a obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În cazul în care restul neexecutat este mai mare de 2 ani, legea noua stabilește, suplimentar fata de legea veche, obligația respectării unor măsuri de supraveghere sau/si a unor obligații stabilite de instanță, in principiu pana la expirarea pedepsei, pe durata termenului de supraveghere.
Potrivit art. 59 alin. (1) și (2) Cod penal 1968 „după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani”.
În cauză, prima instanță a constatat că persoana privată de libertate a fost analizată de către Comisia din Penitenciarul Târgu M. la data de 30.04.2015 și întrucât s-a considerat că nu îndeplinește condițiile pentru liberarea condiționată, fiind la prima analiză, s-a dispus amânarea pentru o perioadă de 2 luni, termen după care condamnatul să fie reanalizat. Pentru a dispune în acest fel, Comisia a avut în vedere că persoana privată de libertate este la prima analiză și a mai beneficiat de liberare condiționată anterior.
Prin sentința penală nr. 394/08.05.2015, nedefinitivă la data prezentei, petentul a contestat procesul-verbal al Comisiei mai sus-menționat.
Având în vedere cele expuse mai sus, prima instanță a constatat că persoana privată de libertate a sesizat instanța înainte de împlinirea termenului de 2 luni stabilit de Comisie și menținut prin hotărârea instanței judecătorești și ca atare cererea numitului M. M. este inadmisibilă. Pentru a aprecia în acest mod, instanța are în vedere faptul că nu s-a dat încă o hotărâre judecătorească cu privire la contestarea de către condamnat a procesului verbal nr. I2-_/30.04.2015, judecata fiind încă în curs, astfel încât cererea condamnatului nu poate fi raportată la sentința penală mai sus-menționată întrucât este nedefinitivă, singura interpretare fiind aceea că cererea de liberare este în strânsă legătură cu procesul-verbal menționat, de vreme ce există o analiză a acestuia de către Comisie, cererea sa nefiind prematur introdusă. Cererea este însă inadmisibilă, întrucât a fost formulată cu depășirea termenului de 3 zile prev. de art. 97 alin 11 din Legea nr. 254/2013. Această stare a fost provocată de cererile succesive ale condamnatului care nu a așteptat nici definitivarea contestației sale cu privire la procesul-verbal întocmit de către Comisiei. Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că condamnatul a abuzat de dreptul său la petiționare, prin formularea unor cereri succesive de liberare condiționată, în condițiile în care atât din cererea condamnatului cât și din expunerea orală în fața instanței a acestuia, consemnată în încheierea de ședință, a rezultat că avea cunoștință că fusese amânat și că executarea doar o parte din amânare.
În aceste condiții, analiza celorlalte dispoziții legale cu privire la fondul cererii condamnatului este superfluă, de vreme ce solicitarea de liberare condiționată este inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, prima instanță a constatat că propunerea este inadmisibilă și urmează a dispune respingerea acesteia.
De asemenea, față de cererile succesive de liberare condiționată formulate la un interval foarte scurt de timp, prima instanță a aplicat o amendă judiciară în cuantum de 2.500 lei condamnatului, pentru abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credință a dreptului de a sesiza instanța de judecată.
La primul termen de judecată stabilit la data de 17 iunie 2015, inculpatul – contestator, a învederat că a înțeles să conteste cuantumul amenzii aplicate prin sentința pronunțată de Judecătoria Târgu M. și nu sentința prin care i s-a respins cererea de liberare condiționată.
Ca atare s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului M..
Potrivit prevederilor art. 284 al. 5 Cod procedură penală „cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin încheiere va fi soluționată de un alt judecător de drepturi și libertăți, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet, prin încheiere”.
În cauza de față, amenda a fost aplicată de Judecătoria Târgu M. prin sentința finală, prin care a soluționat cauza și prin care s-a dezinvestit.
Interpretând per a contrario, prevederile art. 284 al. 5 Cod procedură penală instanța consideră că cererea de anulare sau de reducere amendă poate fi soluționată de un alt complet al aceleiași instanțe care a aplicat amenda numai în ipoteza în care sancțiunea a fost aplicată printr-o încheiere de ședință, respectiv printr-un cat procedural anterior celui prin care se dezinvestește.
În situația în care amenda este aplicată prin actul de procedură final și care este suspus unei căi de atac, orice nemulțumire legată de modul de soluționare a cauzei (inclusiv cea legată de aplicarea unei amenzi judiciare) este de competența instanței superioare, competentă să soluționeze respectiva cale de atac.
În situația în care actul final de procedură poate fi atacat cu apel, legiuitorul a prevăzut expres că această cale de atac poate avea ca obiect cenzurarea aplicarii amenzii judiciare (art. 409 al. 1 lit. e Cod procedură penală – în cazul martorului, expertului sau interpretului sancționat). În situația când apelul este promovat de procuror sau de alt participant în procesul penal, din interpretarea logică a dispozițiilor art. 409 al. 1 lit. a – f Cod procedură penală, reiese că subiectul activ al apelului poate ataca dispoziția instanței inferioare referitoare la aplicarea unei amenzi judiciare.
Relevante în acest sens sunt dispozițiile art. 409 al. 1 lit. f Cod procedură penală potrivit cărora poate formula apel „orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanței, în ceea ce privește dispozițiile care au provocat asemenea vătămare”.
La fel, în cazul contestației art. 4251 al. 2 Cod procedură penală, legiuitorul prevede că „pot face contestație procurorul și subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum și persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta…”
Concluzionând, în opinia instanței, ori de câte ori amenda judiciară este aplicată prin actul final de dezinvestire și nu printr-o încheiere interlocutorie, dispoziția de sancționare a unui subiect procesual ori a unui alt participant în proces, este cenzurată în calea de atac permisă de lege și nu de un alt complet al aceleiași instanțe.
În cazul concret de față, întrucât amenda a fost aplicată printr-o sentință susceptibilă de a fi atacată cu contestație, instanța superioară, competentă să soluționeze această cale de atac, va soluționa inclusiv nemulțumirile contestatorului legate de legalitatea ori temeinicia aplicării amenzii judiciare.
Întrucât contestația împotriva sentința penală nr. 536/2015 a Judecătoriei Târgu M. este de competența materială și teritorială a Tribunalului M., în opinia instanței, această instanță este competentă să soluționeze și cererea de anulare/reducere a amenzii judiciare și nu un alt complet al Judecătoriei Târgu M..
Pentru motivele de fapt și de drept invocate anterior, în temeiul prevederilor art. 50 Cod de procedură penală se va declina competența soluționării cererii de anulare amendă judiciară formulată de petentul M. M., fiul lui G. și M., născut la 25.11.1981, CNP_, în favoarea Tribunalului M. – secția penală.
În temeiul prevederilor art. 51 Cod procedură penală se va constata ivit conflictul negativ de competență și se va dispune sesizarea Curții de apel Târgu M. în vederea soluționării conflictului.
În temeiul prevederilor art. 275 al. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul prevederilor art. 50 Cod de procedură penală declină competența soluționării cererii de anulare amendă judiciară formulată de petentul M. M., fiul lui G. și M., născut la 25.11.1981, CNP_, în favoarea Tribunalului M. – secția penală.
În temeiul prevederilor art. 51 Cod procedură penală constată ivit conflictul negativ de competență și dispune sesizarea Curții de apel Târgu M. în vederea soluționării conflictului.
În temeiul prevederilor art. 275 al. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. B. I. P. V. A.
Red/tehn B.
4 exemp./13.10.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1010/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1006/2015.... → |
|---|
