Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 194/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 194/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 17-03-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 194
Ședința publică din data de 17 martie 2015
PREȘEDINTE: S. O. B.
GREFIER: S. L. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M..
Pe rolul instanței se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul Ș. T. I., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Potrivit prevederilor art. 358 Cod procedură penală, președintele completului de judecată dispune strigarea cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în sedinta publică din 10 martie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedintă din acea zi, iar instanta, în vederea deliberării și pronunțării hotărârii a stabilit termenul pentru data de 17 martie 2015, ora 14:00, potrivit prev. art. 391 al. 1 Cod procedură penală, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:
• Prin rechizitoriul emis la data de 19.01.2015 în dosarul penal nr. 7457/P/2014 al Parchetului de pe lângã Judecãtoria Tg. M., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 20.01.2015 sub nr. _ , s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Ș. T. I., sub aspectul sãvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptã prev. și ped. de disp. art. 336 alin. 1 din Codul penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, sub aspectul stãrii de fapt, în esență, cã, la data de 18.11.2014, ora 23:36, inculpatul Ș. T. I. a condus autoturismul marca Skoda, tipul O., cu numărul de înmatriculare_, pe .. M., având o alcoolemie de 0,90 ‰.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea urmãtoarelor mijloace de probă: proces verbal de constatare f. 9-11, protocol alcooltest f. 12, buletinul de examinare clinică f. 17, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie f. 19, declarația inculpatului Ș. T. I. f. 22-23.
In faza de urmãrire penalã, inculpatul a recunoscut sãvârșirea faptei, arãtând împrejurãrile și modalitatea comiterii acesteia.
• Prin încheierea din camera de consiliu emisã la data de 10.03.2015 în cadrul dosarului înregistrat sub numãrul de mai sus, având în vedere cã nu s-au formulat cereri și excepții cu privire la obiectul camerei preliminare în termenul de 30 de zile acordat în acest sens și nici din oficiu nu s-a impus a fi invocate, judecãtorul de camerã preliminarã a constatat legalitatea sesizãrii instanței, legalitatea administrãrii probelor și a efectuãrii actelor în cursul urmãririi penale și a dispus începerea judecãții fațã de inculpatul Ș. T. I., sub aspectul sãvârșirii infracțiunii reținutã în actul de inculpare, respectiv conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, fapta prev. și ped. de art. 336 alin. 1 din Codul penal.
• La termenul din data de 10.03.2015, dupã ce i s-a adus la cunoștintã învinuirea, inculpatul a învederat cã înțelege sã se prevaleze de dispozițiile care permit judecarea cauzei în procedurã simplificatã.
Audiat fiind, acesta a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost reținutã în actul de inculpare și nu a contestat probele administrate în cursul urmãririi penale, pe care și le-a însușit, solicitând sã se procedeze la judecarea cauzei doar în baza acestora.
Datã fiind poziția procesualã a inculpatului de recunoaștere fãrã rezerve a comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecatã și apreciind cã probele administrate în cursul urmãririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevãrului și justa soluționare a cauzei, instanța, luând și concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apãrãtorului inculpatului, a admis cererea, constatând cã sunt îndeplinite condițiile pentru ca judecarea cauzei sã se desfãșoare în continuare potrivit prevederilor art. 375 și art. 377 Cod procedurã penalã, cu referire la art. 396 alin. 10 Cod procedurã penalã, astfel încât instanța s-a limitat doar la ascultarea inculpatului (f. 34-35 d.i.).
Din analiza coroboratã a materialului probator administrat în cursul urmãririi penale, instanța reține urmãtoarea situație de fapt:
• La data de 19.11.2014, în jurul orei 23:36, agenții de poliție din cadrul IPJ M. – Serviciul Rutier, în timp ce efectuau controlul și supravegherea traficului rutier pe .. Tg. M. au oprit pentru control autoturismul marca Skoda O., înmatriculat cu nr._ .
Conducãtorul auto se afla singur în autoturism și a fost identificat în persoana inculpatului Ș. T. I., iar în urma verificãrilor s-a stabilit cã acesta este posesor al permisului de conducere auto categoria B și C, . eliberat de SRPCIV Cluj la data de 29.09.2009, cu vechime din anul 1994.
Inculpatul a fost testat cu aparatul alcotest . – 0448, nr. test_, care la ora 23:36 a indicat o valoare de 0.60 mg/l alcool pur în aerul expirat (f. 12 d.u.p.).
Cu acea ocazie, inculpatul a recunoscut cã a consumat bãuturi alcoolice înainte de a conduce autoturismul, relatând verbal cã a consumat douã jumãtãți de pahar cu vin roșu în timpul mesei, între orele 21:30-23:15.
Toate împrejurãrile constatate au fost consemnate într-un procesul-verbal, semnat fãrã obiecțiuni de inculpat (f. 9-11 d.u.p.).
Urmare a rezultatului alcotest, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgențã Tg. M. în vederea recoltarii probelor biologice pentru determinarea alcoolemiei. Inculpatului i s-a prelevat o singurã probã biologicã de sânge la ora 00:15, iar potrivit procesului verbal de recoltare, la momentul respectiv inculpatul a declarat același consum de bãuturi alcoolice, 200 ml. vin roșu, în intervalul orar 21:30 – 23:30, în timpul mesei. (f. 18 d.u.p.)
Potrivit buletinului de examinare clinicã, la data de 19.11.2014, ora 00:15 nu s-au identificat elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de bãuturi alcoolice sau alte substanțe psihoactive, toți indicatorii fiind corespunzãtori, halenã alcoolicã absentã (f. 17 d.u.p.)
In urma analizei probei biologice de sânge, potrivit concluziilor buletinului de analizã toxicologicã – alcoolemie nr. 4604/1111/A-12 emis la data de 20.11.2014 de IML Tg. M., a rezultat cã la data de 19.11.2014 ora 00:15, inculpatul avea o alcoolemie de 0,90 ‰. (f. 19 d.u.p.).
Fiind audiat în calitate de suspect și inculpat, numitul Ș. T. I. a recunoscut consumul de alcool, arãtând cã în seara datei de 18.11.2014, în intervalul orar 21:15-23:15, a servit masa la un local din centrul mun. Tg. M., timp în care a consumat douã pahare de vin de casã, aproximate la 400-500 ml. vin. Ulterior, s-a deplasat singur, la volanul autotusmului identificat cu numãrul de mai sus, pânã pe . fost oprit de un agent de poliție rutierã și testat cu aparatul alcotest, care a indicat o valoare de 0,60 mg/l alcool pur în aerul expirat, dupã care a fost condus la SMURD unde, cu acordul sãu, i s-a prelevat o singurã probã biologicã de sânge, în urma analizei toxicologice rezultând o alcoolemie de 0,90 ‰, pe care nu o contestã.
• Pentru a reține situația de fapt mai sus descrisă, instanța a avut în vedere analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: proces verbal de constatare f. 9-11, protocol alcooltest f. 12, buletinul de examinare clinică f. 17, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie f. 19, declarația inculpatului Ș. T. I. f. 22-23., toate coroborate cu declarația inculpatului de recunoaștere a comiterii faptei, din cursul judecãții.
• In drept, potrivit art. 336 alin. 1 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de cãtre o persoanã care, la momentul prelevãrii mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolicã de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge, constituie infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendã.
Potrivit art. 190 alin. 8 Cod procedurã penalã, în cazul conducerii unui vehicul de cãtre o persoanã aflatã sub influența bãuturilor alcoolice sau a altor substanțe, recoltarea se de probe biologice se efectueazã (…) în cel mai scurt timp, într-o instituție medicalã, în condițiile stabilite de legea specialã.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 732/16.12.2014 publicatã în Monitorul Oficial nr. 69/27.01.2015, instanța de contencios constituțional a statuat cu putere de lege faptul cã sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin.1 Cod penal este neconstituțională, deoarece lipsește de previzibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise, pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.
S-a reținut, în esențã, cã infracțiunea prev. de art. 336 Cod penal este o infracțiune de pericol, prin urmare infracțiunea se consumã în momentul desfãșurãrii acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, deci în momentul sãvârșirii acțiunii de conducere a autovehicului; legătura de cauzalitate dintre acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective - conducere pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolicã de peste 0.80 ‰ și urmarea imediată- pericolul pentru siguranța traficului rutier, rezultă din însăși materialitatea faptei și nu trebuie dovedită.
De asemenea, dat fiind cã, în mod obiectiv, îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului, sintagma declaratã neconstituționalã plasează consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, când deja starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite a încetat, autoturismul fiind oprit deja în trafic, deci antamarea rãspunderii penale nu se mai justificã.
Prin urmare, date fiind considerentele deciziei precitate, pentru a fi întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal trebuie îndeplinitã condiția ca îmbibația alcoolicã în sânge, peste limita prevãzutã de lege, sã existe la momentul conducerii autovehicului.
• Raportând starea de fapt anterior reținutã la dispozițiile legale prezentate, instanța considerã cã, din materialul probator administrat, nu rezultã existența unor probe certe, care sã susținã dincolo de orice îndoialã rezonabilã, cã fapta reținutã în sarcina inculpatului constituie infracțiune, astfel cum reclamã disp. art. 396 alin. 2 Cod procedurã penalã. Caz în care devin incidente disp. art. 4 alin. 2 Cod procedurã penalã, principiul prezumției de nevinovãție impunând ca orice îndoialã apãrutã în urma administrãrii probatoriului sã fie interpretatã în favoarea inculpatului.
În aprecierea instanței, concluzia este susținutã de faptul cã inculpatul a fost depistat în trafic la data de 18.11.2014, în jurul orei 23:36, orã la care, în urma testãrii alcotest, a rezultat o valoare de 0.60 mg/l alcool pur în aerul expirat, ceea ce atestã fãrã dubiu, faptul cã inculpatul a consumat anterior alcool.
Însã valoarea rezultatã în urma testãrii aerului expirat are ca unic scop sã determine dacã se impune sau nu conducerea inculpatului la o unitate medicalã, în vederea prelevãrii de probe biologice, fãrã sã aibã putere probatorie cu privire la îmbibația alcoolicã în sânge. Acest lucru rezultã în mod cert din interpretarea disp. art. 193 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, încã în vigoare, potrivit cãrora „conducãtorul de autovehicul trebuie însoțit de polițistul rutier (…) imediat, la cea mai apropiatã instituție medicalã autorizatã sau instituție medico-legalã pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dacã prin testarea cu un mijloc de probã certificat (…) s-a constatat cã valoarea concentrației de alcool este mai mare de 0.40 mg/l alcool pur în aerul expirat”.
Așadar, valoarea certã în stabilirea alcoolemiei o are analiza sângelui din momentul prelevãrii, iar singurul mijloc de probã prin care se poate dovedi îmbibația alcoolicã la momentul conducerii autovehiculului este buletinul de analizã toxicologicã. Faptul cã în practica medico-legalã s-a constatat cã, de regulã, valoarea îmbibației alcoolice în sânge este dublul concentrației de alcool în aerul expirat nu poate fi asimilat noțiunii de probã în procesul penal, în accepțiunea art. 97 alin. 1 Cod procedurã penalã, ci rãmâne doar la stadiul de supoziție, care însã nu poate fundamenta antrenarea rãspunderii penale. Aceasta nu poate avea la baza probabilitatea, ci certitudinea dobânditã prin probe decisive, complete, sigure, în mãsurã sã reflecte realitatea obiectiva, respectiv fapta supusa judecãții.
In considerarea acestor aspecte, reținem cã îmbibația alcoolicã a inculpatului S. T. I. nu poate fi doveditã decât prin buletinul de analizã toxicologicã – alcoolemie nr. 4604/1111/A-12 emis la data de 20.11.2014 de IML Tg. M., potrivit cãruia la data de 19.11.2014, ora 00:15, inculpatul avea o alcoolemie de 0,90‰. Așadar, este cert cã, la aproximativ 30 minute de la momentul opririi în trafic, inculpatul avea o îmbibație alcoolicã de 0,90 ‰.
Insã, dat fiind faptul cã, independent de voința inculpatului, s-a recoltat o singurã probã biologicã de sânge, nu se poate stabili faza cineticã a alcoolului în sângele inculpatului la momentul depistãrii în trafic, acesta fiind momentul relevant pentru verificarea întrunirii elementelor de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, dupã cum rezultã din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 732/16.12.2014. Așadar, nu se poate stabili cu certitudine dacã la momentul respectiv, metabolizarea alcoolului era în faza de absorbție sau în faza de eliminare și nici rata individualã de eliminare. Dacã alcoolul s-ar fi aflat în faza de eliminare, s-ar fi putut afirma cu certitudine cã la momentul opririi în trafic, cu 30 de minute anterior, alcoolemia ar fi avut cel puțin aceeași valoare, de 0,90 ‰. Insã dacã alcoolul s-ar fi aflat în faza de absorbție, nu se poate afirma cu certitudine cã valoarea alcoolemiei, cu 30 de minute în urmã, ar fi fost exact de 0.80 ‰ sau ar fi depãșit limita legalã de 0.80 ‰, raportat atât la valoarea relativ redusã de 0,90 ‰ a alcoolemiei la momentul prelevãrii probelor biologice, dar și la cantitatea de alcool ingeratã, gradul de tãrie al acesteia și intervalul de consum 21:15-23:15.
Reținem cã practica medico-legalã a confirmat cã metabolizarea alcoolului începe la 60 pânã la 120 minute de la ingerare și se desfãșoarã într-un ritm constant de 0,15-0,20 ‰ pe orã.
Astfel, dacã reținem intervalul de consum declarat de inculpat, aplicând regula de mai sus, se ajunge la concluzia cã ar fi fost posibil ca la momentul opririi în trafic- 23:36, metabolizarea alcoolului de abia sã fi început, ceea ce ar exclude o valoare superioarã limitei de 0.80 ‰.
In fine, instanța reține argumentele anterior expuse coroborat cu dispozițiile generale care stabilesc standardul dubiului rezonabil în luarea oricărei decizii de condamnare, astfel cum este reglemetat prin disp. art. 4 alin. 2 Cod procedurã penalã - „orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”, art. 103 alin. 2 Cod procedurã penalã - „în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă” și, nu în ultimul rând, art. 396 alin. 2 Cod procedurã penalã- „condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat”.
• In ceea ce privește posibilitatea instanței de a pronunța o soluție de achitare inclusiv în ipoteza în care cauza s-a soluționat potrivit procedurii simplificate, ca urmare a recunoașterii de cãtre inculpat a comiterii faptei reținute în sarcina sa, apreciem cã acesta nu contravine dispozițiilor legale, în mãsura în care instanța constatã cã nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în actul de sesizare ori nu existã probe certe care sã susținã acuzația.
Aceasta întrucât, potrivit disp. art. 349 alin. 2 Cod procedurã penalã, instanța poate soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în cursul urmãririi penale, dacã inculpatul solicitã aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și dacã instanța apreciazã cã probele administrate sunt suficiente pentru aflarea adevãrului și justa soluționare a cauzei, cu excepția cazului în care acțiunea penalã vizeazã o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viațã.
Prin urmare, constatãm cã dispozițiile legale precitate nu mai condiționeazã admisibilitatea procedurii simplificate a recunoașterii vinovãției de împrejurarea cã instanța apreciazã cã fapta cu care este sesizatã întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, spre deosebire de disp. art. 320 ind. 1 din vechiul Cod de procedurã penalã, care la alin. 4 prevedeau cã instanța de judecatã soluționeazã latura penalã atunci când din probele administrate în cursul urmãririi penale rezultã cã fapta existã, constituie infracțiune și a fost sãvârșitã de inculpat, în caz contrar, potrivit alin. 8, instanța urmând a respinge cererea inculpatului. Potrivit actualei reglementãri, instanța nu mai analizeazã la momentul cererii inculpatului de soluționare a cauzei conform procedurii prev. de art. 375, dacã din probele administrate rezultã cã fapta existã, constituie infracțiune și a fost sãvârșitã de inculpat, ci doar dacã probele administrate în cursul urmãririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevãrului și justa soluționare a cauzei. Aceasta pentru a evita ca instanța sã analizeze, înainte de a intra în deliberare, asupra unor elemente care vizeazã soluționarea pe fond a acțiunii penale.
De asemenea, observãm cã potrivit disp. art. 396 alin. 10 Cod procedurã penalã, când judecata s-a desfãșurat în condițiile art. 375 alin. 1 și 2 (…) în caz de condamnare sau de amânare a aplicãrii pedepsei, limitele de pedeapsã prevãzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pãtrime. Așadar, apreciem cã însãși formularea legiuitorului „în caz de..” permite adoptarea oricãreia dintre soluțiile prev. de art. 396 alin. 1 Cod procedurã penalã, inclusiv o soluție de achitare, aceasta fiind și orientarea doctrinei recente în materie procesual penalã.
• Astfel, în considerarea acestor argumente, având în vedere cã o hotãrâre de condamnare trebuie sã se bazeze pe probe certe de vinovãție, care sã ateste cã fapta imputatã inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa, iar în caz de îndoialã, ce nu poate fi înlãturatã prin probe, trebuie sã se pronunțe o soluție de achitare, instanța, în baza art. 16 alin. 1 lit. c și art. 4 alin. 2 Cod procedurã penalã, va dispune achitarea inculpatului S. T. I. sub aspectul sãvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rãmâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. c și art. 4 alin. 2 Cod procedurã penalã, achitã pe inculpatul Ș. T. I. [cetãțean român, fiul lui I. și M., nãscut la data de 29.04.1974, în Lugoj, jud. T., domiciliat în Cluj-N., .. 4, ., CNP:_, studii superioare, ocupație manager, cãsãtorit, fãrã antecedente penale sau cazier rutier], sub aspectul sãvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rãmân în sarcina acestuia.
Cu drept de apel la Curtea de Apel Târgu-M., în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, la data de 17.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. O. B. S. L. M.
Red. S.B./Dact. S.B.
4 ex./07.05.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 349/2015.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
