Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 1223/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1223/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 23-10-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 1223
Ședința publică din 23 octombrie 2015
P.: D. D.- P.
GREFIER: V. G.
Pe rol se afla judecarea cauzei penale privind pe inculpatii privind pe inculpatul G. B., trimis in judecata sub aspectul savarsirii infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur in sange, prev de art. 336 alin. 1 Cod Penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 24.09.2015, prin care s-a stabilit termen de pronuntare la 09.10.2015, cand pronuntarea a fost amanata pentru data de azi, 23.10.2015, incheieri ce fac parte integranta din prezenta.
INSTANȚA
I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Targu-M. din data de 25.05.2015, emis in dosarul nr. 8064/P/2014, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului G. B., sub invinuirea săvârșirii a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur in sange, prev de art. 336 alin. 1 din Codul Penal, constând in aceea ca, in data de 28.12.2014, in jurul orelor 21:30, după ce in prealabil a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul marca Opel Asta cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 152A, pe raza ., având în sânge o îmbibație alcoolica stabilita la parametrii de 1,80 g‰ alcool pur in sânge la orele 22:45.
In faza de urmarire penala, probele au fost administrate prin intermediul urmatoarelor mijloace: proces-verbal de constatare a presupusei infracțiuni flagrante din data de 28.12.2014; inscrisuri, respectiv testul ARMM - 0124 nr. 1429 din 28.12.2014, de consemnare a testarii cu aparatul etilotest; procesele verbale din aceeasi data, de consimtamant al faptuitorului la recoltare, de consemnare a activitatilor desfasurate cu ocazia recoltarii si de prelevare a probelor biologice in vederea determinării gradului de intoxicație etilica a făptuitorului sigiliu nr. 5760, insotit de cererea de analiza semnate de politistul rutier si de fisa de examen clinic efectuat cu ocazia unicei recoltari de catre personalul medical competent; constatarile medico-legale consemnate in buletinele de analiza toxicologica-alcoolemie nr. 5293/1220/A-12 din 29.12.2014; declaratiile de inculpat; declarațiile martorilor oculari la ingerarea de bauturi alcoolice, numitii Kutossi N.-A. si B. L., ale martorului asistent la flagrat, numitul B. A.; inscrisuri, respectiv copiile dupa cazierele judiciar si rutier ale inculpatului si copie dupa Ordonanta data de P. de pe lângă Judecătoria Tirgu-M. la 15.07.2013 in dosarul nr. 2681/P/2013.
In faza de camera preliminara, judecatorul delegat din cadrul acestei instante a dispus inceperea judecatii, constatand legalitatea sesizarii instantei, a efectuarii actelor de urmarire penala si a administrarii probelor, fara a inlatura vreo proba.
In faza de judecata, inculpatul a solicitat sa fie judecat numai in baza in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, sau/si a inscrisurilor, instanta admitand cererea formulata si continuand cercetarea judecatoreasca pe calea speciala prevazuta in cazul recunosterii invinuirii si disjungaqnd cauza in privinta coinculpatului.
La acelasi termen, inculpatul a depus in circumstantiere 2 caracterizari olografe privind persoana sa, emise de martorul B. L. si de numitul S. laszlo, coleg de serviciu
II. Analizand probele administrate din perspectiva continutului constitutiv al infractiunii sub aspectul careia a fost sesizata, instanta retine urmatoarele:
In fapt, din punct de vedere al laturii obiective, in data de 28.12.2014, in jurul orelor 21:30, după ce in prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul marca Opel Asta cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 152A, pe raza ., având în sânge o îmbibație alcoolica stabilita la parametrii de 1,80 g‰ alcool pur in sânge la orele 22:45, fiind oprit in trafic de organele de politie la orele 21,30.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanta deduce din circumstantele reale ale savarsirii, ca fapta a fost comisa de inculpat cu vinovatie sub forma intentiei, intrucat cel putin a prevazut si acceptat rezultatul actiunilor sale
Pentru a retine starea de fapt obiectiva si subiectiva mai sus mentionata, instanta s-a intemeiat pe toate probele administrate in faza de urmarire penala, fara a inlatura niciuna.
Astfel, declaratia de recunoastere a inculpatului este concordanta cu procesul-verbal de constatare a presupusei infractiuni flagrante, cu rezultatul testarii cu etilotest in privinta conducerii pe drumurile publice si a consumului anterior de bauturi alcoolice si cu declaratiile martorilor oculari la ingerarea de bauturi alcoolice anterior conducerii, numitii Kutossi N.-A. si B. L., ca si cu declaratia martorului asistent la testarea cu etilotest, B. A..
Deasemenea, probele referite sunt concordante si cu procesul verbal de prelevare a mostrelor biologice si buletinele de analiza toxicologica-alcoolemie a acestora, din care rezulta valoarea alcoolemiei inculpatului.
In drept, pana la data intrarii in vigoare a actualului Cod penal din 01.02.2014, presupusainfractiune din cauza era prevazuta de art. 87 alin.1 OUG nr. 195/2002 si incriminarea privea conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana avand in sange o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, valoarea alcoolemiei fiind cea de la momentul savarsirii actiunii interzise: de conducere pe drumurile publice.
Incepand cu 01.02.2014, in urma abrogarii formei vechi prin art. 121 din Legea nr.187/2012, incriminarea a fost preluata la art. 336 alin.1 din actualul Cod penal, sub denumirea marginala de conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului pe drumurile publice
In urma preluarii, continutul constitutiv initial al acesteia a fost modificat prin adaugarea sintagmei „ la momentul prelevarii mostrelor biologice”, in sensul ca alcoolemia depasind limita legala sa fie constatata la acel moment.
Potrivit HP nr. 3/2014 a ICCJ, publicata in MO nr. 392/28.05.2014, avand ca obiect dezlegarea de principiu a problemei de drept vizand interpretarea si aplicarea art. 336 alin.1 din actualul Cod penal in sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanta penala in ipoteza dublei prelevari, acesta este dat de prima preelvare
In considerentele HP nr. 3/2014 a ICCJ si expunerii de motive a Codului penal, sensul modificarii conditiilor anterioare de incriminare prevazute de OUG nr. 195/2002 republicata nu a fost de a exclude legatura dintre actiunea de conducere si alcoolemie, ci eliminarea din considerente practice a recalcularii retroactive a alcoolemiei, in acest scop stabilind un singur moment cu relevanta penala in recoltare, care trebuia sa se faca in cel mai scurt timp.
Ulterior, potrivit deciziei nr. 723/2014 a CCR publicata in MO nr. 69/27.01.2015, s-a constatat neconstitutionala sintagma „la momentul prelevarii mostrelor biologice” a art. 336 alin.1 Cod penal, efectele acesteia fiind suspendate din 27.01.2015 si incetandu-si dupa expirarea termenului constitutional de 45 de zile de la publicare, respectiv din data de 13.03.2015.
In considerente s-a retinut ca, „conditia ca imbibatia alcoolica sa existe la momentul prelevarii plaseaza consumarea infractiunii ulterior savarsirii..”. si „lipseste de previzibilitate norma, impiedicand destinatarii acesteia sa isi adapteze conduita in functie de ea” in conditiile in care „recoltarea se face la un moment de timp mai mult sau mai putin indepartat de momentul savarsirii, care este cel al depistarii in trafic”, momentul recoltarii fiind caracterizat ca si aleatoriu.
Au fost astfel modificate conditiile pentru intrunirea elementului material, privind momentul la care este interzisa alcoolemia depasind limita legala: de la momentul prelevarii mostrelor biologice pe legea veche, la momentul savarsirii actiunii interzise de conducere pe drumurile publice, incepand cu data de 13.03.2015 - asa cum fusese si anterior datei de 01.02.2014.
Din perspectiva procedurii de prelevare, a existat o dinamica a reglementarii, pentru a se adapta cerintelor de constatare a alcoolemiei impuse de continutul constitutiv al incriminarilor.
Astfel, potrivit art. 6 din Ordinul nr. 37/2006, publicat in MO nr. 363/26.04.2006 pentru determinarea alcoolemiei se prelevau 2 probe de sânge din venă la interval de o oră între prelevari, prima de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului - a actiunii de conducere sub influenta alcoolului.
Acesta a fost abrogat prin Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 1512/2013, publicat in MO nr. 812/20.12.2013, care este in vigoare, cu mofificari ulterioare.
In forma initiala, art.9 si 10 ale acestuia prevedeau ca pentru determinarea alcoolemiei se vor recolta două probe de sânge la un interval de o oră una față de cealaltă, în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier.
Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 1512/2013 a fost ulterior modificat succesiv prin OMS nr. 1192/15.10.2014 publicat in MO nr. 769/23.10.2014, prin OMS nr. 1621/29.12.2014 publicat in MO nr. 10/07.01.2015 (relevant numai in cazul substantelor psihoactive) si in fine prin OMS nr. 277/11.03.2015.
Prin OMS nr. 1192/15.10.2014, art. 10 alin.1 al OMS nr. 1512/2013 a fost modificat, stabilindu-se ca pentru determinarea alcoolemiei se recoltează o singură mostră de sânge, ramanand valabila perioada recomandata: în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier.
Prin OMS nr. 277/2015, publicat in MO nr. 185/18.03.2015 art. 10 alin.1 al OMS nr. 1512/2013 a fost din nou modificat, stabilindu-se ca pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două probe de sânge la un interval de o oră una față de cealaltă, cu exceptia situatiei in care rezultatul testării cu un mijloc tehnic certificat nu indică prezența alcoolului în aerul expirat, cand recoltarea celei de-a doua mostre de sânge nu mai este necesară, putând fi efectuată numai la cererea persoanei implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier.
A ramas valabila perioada recomandata: în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier.
In consecinta: pentru faptele savarsite in perioada 01.02._15, art. 336 alin.1 Cod penal nemodificat constitutional mai poate produce in principiu efecte ca si lege penala mai favorabila, in conditiile art. 5 alin.2 Cod penal.
Pentru faptele savarsite in perioada 27.01._15, cand efectelor dispozitiei normative a „prelevarii mostrelor biologice” continute de art. 336 alin.1 Cod penal privind momentul cu relevanta penala in stabilirea alcoolemiei au fost suspendate prin efectul publicarii deciziei nr. 723/2014 a CCR, in temeiul art. 147 alin.1 din Constitutie, art. 336 alin.1 Cod penal a produs efecte similare art. 87 alin.1 OUG nr. 195/2002.
Incepand cu 13.03.2015, dupa expirarea termenului constitutional de 45 de zile de la publicarea referitei decizii a CCR, dispozitia neconstitutionala si-a incetat definitiv efectele in temeiul art.3 din Legea nr. 187/2012, art. 336 alin.1 fiind astfel abrogat partial.
HP nr. 3/2014 a ICCJ viza ipoteza dublei prelevari si a produs efecte juridice pe durata cat insusi art. 336 alin.1 Cod penal nemodificat constitutional a produs efecte juridice in mod efectiv, din 01.02.2014 pana la 26.01.2015.
Cu toate acestea, retinerea in considerentele HP nr. 3/2014 a faptelor ca metabolizarea alcoolului incepe intre 60 pana la 120 minute si a ritmului de metabolizare de 0,15 -0,20 ‰ atribuie acestui fapt caracter notoriu, care nu mai trebuie probat, potrivit art. 100 alin.4 lit.c Cod de procedura penala.
Pentru faptele din perioada 23.10._15, respectiv din data modificarii normelor metodologice de recoltare prin OMS nr. 1192/2014 in sensul impunerii unei singure recoltari si pana la data cand acestea au fost remodificate prin OMS nr. 277/11.03.2015 in sensul impunerii a 2 recoltari, recalcularea retroactiva a alcoolemiei este imposibil de efectuat legal.
In concret, in privinta stabilirii legii penale mai favorabile aplicabile in raport de data savarsirii, este semnificativa doar succesiunea in timp a dispozitiilor art. 336 din actualul Cod penal, nefiind vorba despre o schimbare de incadrare propriu-zisa.
Concentratia maxim permisa de alcool in sange este identica potrivit ambelor forme ale art. 336 din actualul Cod penal.
Din perspectiva diferentelor privind conditiile de incriminare, recoltarea s-a facut la orele 22,45 asadar la aproximativ o trei sferturi de ora de la data actiunii de conducere pe drumurile publice – 21,30.
Momentul recoltarii exclude in principiu posibilitatea ca in perioada actiunii de conducere sa nu fi inceput metabolizarea alcoolului, tinand cont de rata de metabolizare constanta de maxim de 0,20 ‰ pe ora, notorie potrivit art. HP nr. 3/2014, asadar exclusa de la probatiune potrivit art. 100 alin.4 lit.c Cod de procedura penala.
In consecinta, in raport de concentratia constatata de 1,80 g/l alcool pur în sânge se poate stabili si fara o expertiza de recalculare retroactiva a alcoolemiei ca nu este exclusa raspunderea penala a inculpatului, in conditiile art. 336 alin.1 Cod penal, nici anterior si nici ulterior modificarii acestuia prin decizia CCR antementionata si ca aceasta este intre aproximativ 1,65 g/l alcool pur în sânge si 1,95 g/l alcool pur în sânge.
In privinta sanctiunilor prevazute de lege nu exista diferente.
In lipsa unei expertize, nu se poate stabili dincolo de orice dubiu faza de asimilatie/dezasimilatie in care se afla inculpatul la momentul actiunii interzise.
Aplicand principiul in dubio pro reo, rezulta ca art. 336 alin.1 Cod penal ulterior modificarii prin decizia CCR nr. 723/2014, in conditiile art. 5 alin.1 Cod penal este forma incriminarii cea mai favorabila inculpatului.
Astfel, aceasta ipoteza permite presupunerea ca la momentul conducerii pe drumurile publice inculpatul avea o alcoolemie mai mica decat cea constatata la prima recoltare, corespunzand unei posibilitati de individualizare favorabile.
Fapta inculpatului din data de 28.12.2014, cand, după ce in prealabil a consumat bauturi alcoolice, a condus un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere pe drumurile publice de pe raza . avand la acel moment o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g‰ alcool pur in sange, acceptand aceasta posibilitate, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infractiunii de conducere a unui autovehicul sub influenta alcoolului, prev de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal.
In privinta individualizarii pedepsei principale, sunt aplicabile criteriile prev de art. 74 Cod penal.
Din perspectiva art. 74 Cod penal, gravitatea faptei si periculozitatea inculpatului rezulta in principiu in functie de: imprejurarile savarsirii - ora relativ tarzie, pe un drum judetean de pe raza unei comune; modul de savarsire, fara precautii; din perspectiva valorii ocrotite, periclitarea sigurantei circulatiei pe drumurile publice, rezultand din incriminare; motivul avut si mobil urmarit de inculpat, deplasarea cu masina cu nerespectarea regulilor de circulatie, afirmativ pentru a-si deplasa pe o sdistanta scurta autoturismul personal, parcat in apropierea serviciului; inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, este adult matur, studii profesionale, de ocupatie gestionar la momentul savarsirii, stare civila necasatorit, om de incredere respectabil, prietenos si cu antecedente penale care nu atrag starea de recidiva: amendarea administrativa cu 1000 lei, pentru savarsirea faptei prevazute de art. 87 alin.1 OUG nr. 195/2002 republicata din 12.05.2013, prin Ordonanta Parchetului de pe langa Judecătoria Tirgu-M. din 15.07.2013.
In consecinta, tinand de perseverenta in savarsirea de fapte de aceeasi natura si de esecul sanctionarii pecuniare cu suma maxim prevazuta de lege, se impune, in temeiul art. 74 alin.2 Cod penal, orientarea spre pedepsa inchisorii, pedeapsa principala de 1 an inchisoare fiind adecvata sub toate aspectele, in raport de limitele speciale reduse cu 1/3 in procedura abreviata, intre 8 luni si 3 ani si 4 luni inchisoare
Maximul special al incriminarii este mai mic de 7 ani inchisoare, natura pedepsei principale stabilite este inchisoarea mai mica de 3 ani, in privinta antecedentelor penale ale inculpatului nu sunt reprezentate de condamnarea la pedeapsa inchisorii, acesta nu s-a sustras de la judecata si nu a incercat zadarnicirea adevarului, conduita sa anterioara ca si cea ulterioara infractiunii, inclusiv procesuala sunt pozitive, cu exceptia sanctiunii suferite, posibilitatile sale de indreptare sunt reale, cu atat mai mult in conditiile supravegherii si in final, acesta si-a exprimat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii.
Fiind intrunite cumulativ antementionatele conditii, de legalitate si oportunitate, rezulta ca desi este necesara aplicarea pedepsei principale stabilite, nu este necesara si executarea acesteia, impunandu-se suspendarea executarii acesteia sub supraveghere, in conditiile art. 91 si urm. Cod penal.
In sensul de mai sus fapta a fost savarsita la un timp scurt, de aproximativ 1 an si jumatate dupa savarsirea respectiv sanctionarea pentru o fapta similara, fara rezultate in realizarea preventiei speciale.
In concret, fiind obligatorie aplicarea cel putin a uneia dintre obligatiile facultative prev de art.93 alin.2 Cod penal, apreciaza ca aceea prevazuta la lit.d, obligatia de a nu parasi teritoriul national, va asigura efectivitatea supravegherii si scopul acesteia, preventia speciala.
In privinta duratei prestarii de munca in folosul comunitatii, in raport cu persoana inculpatului, cu loc de munca si rolul de resocializare avut in vedere, apreciaza ca prestarea a 60 de zile de munca neremunerata in folosul comunitatii este adecvata tuturor exigentelor legale.
In privinta locului de executare, in materie penala lipseste de lege lata definitia comunitatii – in Cod penal, Legea nr. 253/2013, Legea nr.252/2013, etc.
In materie de competenta, reglementarile antementionate trimit concordant la posibilitatea stabiliri alternative a 2 entitati din lista facuta la nivel national, care este corespunzator competentei serviciilor de probatiune: la nivel de judet si corespunzator judetului in care inculpatul locuieste.
Exista in materie contraventionala dispozitii de competenta pentru institutii similare, dar nu identice: prestarea unei activitati in folosul comunitatii prev de art. 5 OG 2/2001.
Daca s-ar aplica analogia legii in privinta acestora, nu ar exista nicio justificare, contravenind prevederilor din materie penala, care nu limiteaza comunitatea la cea de domiciliu.
Din contra, un principiu al prestarii muncii neremunerate in folosul comunitatii prev de Legea nr.252/2013 este repararea prejudiciului produs comunitatii, in spiritul art. 48 din Legea nr. 252/2013, care nu este neaparat cea de domiciliu.
In concluzie, rezulta posibilitatea stabilirii comunitatilor de prestare a muncii neremunerate in raza judetului in care locuieste persoana sanctionata penal prin hotarare definitiva.
In sensul de mai sus, munca neremunerata se va presta in cadrul Primariei . mun Tirgu-M..
In privinta termenului de supraveghere, se apreciza ca supendarea executarii sub supraveghere a pedepsei principale timp de 3 ani de la ramanerea definitiva, este suficienta in raport cu timpul deja scurs de la data savarsirii, in conditiile art. 92 alin.1 Cod penal.
In consecinta, instanta va aplica inculpatului pedeapsa principala de 1 an inchisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influenta alcoolului, prev de art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal, cu suspendarea executarii acesteia sub supraveghere timp de 3 ani de la ramanerea definitiva.
In temeiul art. 91 alin.4 Cod penal, instanta va atrage atentia inculpatului ca savarsirea din nou a unei infractiuni in cursul termenului de supraveghere, nerespectarea masurilor de supraveghere, sau neexecutarea obligatiilor impuse, pot atrage revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale, in acest caz urmand sa o execute cu privare de libertate, in conditiile legii.
In privinta pedepselor complementare, date fiind natura si gravitatea infractiunii si persoana inculpatului, se impune suplimentarea sanctiunii realizate prin stabilirea pedepsei principale a inchisorii, prin stabilirea in sarcina acestuia a pedepselor complementare prev de art. 66 alin.1 lit. a si b Cod penal: interzicerea exercitiului drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, pe o perioada de 2 ani.
Prefigurand solutia procesuala in functie de individualizarea pedepsei principale deja efectuata, in masura in care chiar Codul penal trimite la aceasta, rezulta ca executarea pedepselor complementare incepe de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
In privinta pedepselor accesorii, se impune stabilirea acelorasi pedepse care au fost aplicate alaturi de pedeapsa principala a inchisorii pentru savarsirea infractiunii deduse judecatii si cu titlul de pedeapsa accesorie acesteia, in temeiul art. 65 Cod penal.
In sensul de mai sus, rezulta ca executarea pedepselor accesorii este conditionata de o eventuala solutie de condamnare la pedeapsa inchisorii cu executare efectiva, din momentul ramanerii definitive de condamnare la pedeapsa principala a inchisorii cu privare de libertate, in urma revocarii sau anularii suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere in conditiile art. 583 Cod de procedura penala si art. 96 si 97 Cod penal si pana la data executarii acesteia
Altfel spus, pedepsele accesorii, a caror executare presupune condamnarea la o pedeapsa privativa de libertate, nu sunt executabile dupa ramanerea definitiva a solutiei procesuale de condamnare, cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere
Cu toate acestea, din perspectiva insesi existentei acestora, dreptul substantial permite aplicarea pedepselor complementare langa pedeapsa inchisorii fara a exclude amanarea aplicarii, cf art. 67 Cod penal, iar art. 65 Cod penal atrage obligatoriu in acest caz si aceleasi pedepse accesorii.
Asadar, pedepsele complementare si accesorii trebuie stabilite cu ocazia individualizarii pedepsei principale, in caz contrar ar trebui stabilite ulterior, cu ocazia anularii sau revocarii amanarii - sau/si inlocuirii amenzii cu inchisoarea.
Or acest procedeu apare ca nelegal, dat fiind rolul pedepselor complementare si accesorii de a suplimenta sanctiunea pentru savarsirea infractiunii rezultand din pedeapsa principala.
In acelasi sens, numai perioada executarii acestora este conditionata de solutia procesuala, nu insasi stabilirea acestora si chiar si aceasta este posibila in urma trimiterii facute tot de dispozitii de drept substantial.
Din punct de vedere al individualizarii solutiei procesuale, intrucat instanta a stabilit pe baza de probe ca fapta in urma savarsirii careia inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza exista dincolo de orice dubiu, constituie infractiunea retinuta, care a fost savarsita de acesta, se impune aplicarea solutiei procesuale corespunzatoare individualizarii pedepsei principale deja efectuate, resepctiv condamnarea, cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere,prev de art. 396 alin. 1, 2,10 Cod de procedura penala .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
In temeiul art. 396 alin. 1, 2,10 Cod de procedura penala, raportat la art. 336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal, condamna pe inculpatul G. B., fiul lui Ladilau si P., nascut la data de 08.01.1979 in Tirgu-M., jud. M., CNP_, domiciliat in com Band, ., jud. M., cu antecedente penale, la pedeapsa principala de 1 an inchisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influenta alcoolului.
In temeiul art. 91 Cod penal, suspenda sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatului, pe durata termenului de supraveghere de 3 ani de la ramanerea definitiva, stabilit conform art. 92 alin.1,2 Cod penal.
In temeiul art 92 alin.3 Cod penal, raportat la art. 93 alin.1, alin.2 lit.d, alin. 3 Cod penal, obliga inculpatul ca, pe durata termenului de incercare stabilit, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere si sa execute urmatoarele obligatii: să se prezinte la Serviciul de Probatiune M., desemnat cu supravegherea inculpatului, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;sa nu paraseasca teritoriul Romaniei, fara acordul instantei; sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 60 de zile, in cadrul Primariei . mun Tirgu-M..
In temeiul art. 66 alin.1 lit.a,b Cod penal, aplica inculpatului alaturi de pedeapsa principala, pedeapsa complementara a interzicerii exercitiului drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, pe o perioada de 2 ani de la ramanerea definitiva.
In temeiul art. 65 Cod penal, raportat la art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, aplica inculpatului alaturi de pedeapsa principala, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, din momentul ramanerii definitive a hotarararii de condamnare la pedeapsa principala a inchisorii cu privare de libertate, in urma revocarii sau anularii suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere si pana la data executarii acesteia
In temeiul art. 91 alin.4 Cod penal, atrage atentia inculpatului ca savarsirea din nou a unei infractiuni in cursul termenului de supraveghere, nerespectarea masurilor de supraveghere, sau neexecutarea obligatiilor impuse, pot atrage revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale, in acest caz urmand sa o execute cu privare de libertate, in conditiile legii.
In temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedura penala, obliga inculpatul la plata sumei totale de 210 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei sunt aferenti fazei de urmarire penala.
In temeiul art. 97 alin 5 OUG 195/2002 republicata, comunicarea unei copii dupa prezenta hotarare catre Serviciul Poliției Rutiere M., dupa ramanerea definitiva.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 23.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D.-P. V. G.
Red/tehnored. D.D.P.
4 ex/23.10.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Sentința nr. 1260/2015.... → |
|---|
