Delapidarea. Art.295 NCP. Sentința nr. 81/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

Judecătoria TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 81/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 04-02-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TÂRGU M.

Dosar nr._ /2013,

disjuns din dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ NR. 81

Ședința publică din 04 februarie 2015

P.: D. D.- P.

GREFIER: V. G.

Pe rol se afla judecarea cauzei penale privind pe inculpatii N. G. S. si N. S., trimisi in judecata pentru savarsirea in participatie penala a infractiunii de delapidare, prev de art. 215¹ alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 27.11.2014, prin care s-a stabilit termen de pronuntare la 12.12.2014, ulterior pronuntarea fiind amanata succesiv la 18.12.2014, 30.12.2014, 08.01.2015, 16.01.2015, 21.01.2015, 27.01.2015, 28.01.2015, 30.01.2015, cand pronuntarea a fost amanata pentru data de azi, 04.02.2015, incheieri ce fac parte integranta din prezenta.

INSTANȚA

I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria Targu-M. din data de 29.05.2013, emis in dosarul nr. 6765/P/2008, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatilor N. G. S., N. S., S. A. si S. A., sub aspectul savarsirii, in calitate de autori de catre primii 2 si respectiv de complici de ceilalti 2 inculpati, a infractiunii de delapidare, prev de art. 215¹ alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 26 Cod penal din 1969 pentru inculpatii S. A. si S. A., constand in aceea ca, in perioada 09.06.2008 - septembrie 2008, in calitate de soferi angajati la persoana vatamata . 95 SRL din Galati, avand in gestiune combustibilul alimentat pe baza de card, inculpatii N. G. S. si N. S., actionand separat, au sustras in mod repetat combustil, in valoare de_ lei, respectiv 4863,53 lei, apartinand persoanei vatamate, direct de la pompa sau din rezervorul masinii pe care o conduceau, pe care l-au vandut ulterior altor persoane cu ajutorul coinculpatilor S. A. si S. A., angajati ca manipulanti la persoana vatamata, acestia din urma indicandu-le cumparatorii si participand la tranzactii, in schimbul unor sume din veniturile realizate, inculpatul S. cumparand si personal din combustibilul sustras.

In faza de urmarire penala probele au fost administrate prin declaratiile date de inculpati, in calitate de faptuitori si invinuiti, declaratiile de invinuiti ale fostilor coinculpati S. A. si S. A., declaratiile persoanei vatamate, prin reprezentant Keszeg A., seful parcului auto; declaratiile invinuitilor S. Jozsef, T. B. C., angajati ai persoanei vatamate; declaratiile de invinuiti ale numitilor V. V., V. V. si declaratiile martorului B. V., presupusi cumparatori de combustibil de la inculpati; procesele-verbale din 10.03.2011 de recunostere dupa fotografie a inculpatului S. A. de catre numitii V. V., V. V.; inregistrari pe DVD ale convorbirilor telefonice dintre administratorul persoanei vatamate, G. A. si inculpatul N. G. S. si respectiv dintre acesta din urma si numitul S. A., predate de persoana vatamata; inscrisuri, respectiv: contractele individuale de munca ale inculpatilor si ale fostilor coinculpati S. A. si S. A., ca si ale numitului S. Jozsef; fisa postului inculpatului N. G. S., respectiv act aditional la contractul de munca al coinculpatului din 15.09.2008 si procedura de consum si combustibil pentru soferii distribuitori; lista cu alimentari, foile de parcurs si scrisorile de transport marfa, privind cursele inculpatilor din perioada vizata de acuza.

Prin incheierea din 20.02.2014, cauza a fost trimisa judecatorului de camera preliminara.

Prin incheierea judecatorului de camera preliminara din 24.05.2014, acesta a constatat legalitatea sesizarii instanței cu rechizitoriul Parchetului emis in dosarul de urmarire penala privind pe inculpati, a constatat legalitatea administrării probelor, fara a exclude vreuna si a efectuării actelor de urmărire penală si a dispus începerea judecatii.

In faza de judecata, inculpatii au fost audiat si au solicitat sa fie judecati numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala sau/si inscrisuri noi, instanta dispunand disjungerea cauzei in privinta acestora, cu formarea dosarului sus-rubricat, in care a efectuat cercetarea judecatoreasca pe calea speciala prevazuta in cazul recunosterii invinuirii.

II. Analizand probele administrate din perspectiva continutului constitutiv al infractiunilor sub aspectul carora a fost sesizata, instanta retine urmatoarele:

In fapt, inculpatii N. G. S. si N. S., soferi-distribuitori angajati la persoana vatamata . 95 SRL din Galati si avand in gestiune combustibilul masinilor cu care transportau marfa, pe care le alimentau cu card personalizat la masina, pe raza jud. M., au sustras sau au ajutat la sustragerea in mod repetat de combustil apartinand persoanei vatamate, primul in perioada 09.06.2008 – 01.10.2008, cu furtunul in canistre, din rezervorul masinilor inmatriculate sub nr._ ,_ si_, in valoare totala de 10.620 lei, respectiv cel de-al doilea in perioada 15.09.2008 – 01.10.2008, direct de la pompa in canistre sau in rezervoarele altor masini, sau/si din rezervorul masinii inmatriculate sub nr._, in valoare totala de 3538,5 lei, cei 2 inculpati actionand separat si fiecare cu ajutorul altor angajati ai persoanei vatamate pe post de manipulanti-marfa, care le-au indicat cumparatorii si au participat la tranzactii, in schimbul unor sume din veniturile realizate, inclusiv cumparand personal din combustibilul sustras.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanta deduce din circumstantele reale ale savarsirii, ca faptele au fost comise de ambii inculpati cu intentie, prevazand si urmarind rezultatul acestora si in realizarea aceleiasi rezolutii de tip infractional

Pentru a retine starea de fapt obiectiva si subiectiva mai sus mentionata, instanta s-a intemeiat pe declaratiile inculpatilor, concordante cu declaratiile persoanei vatamate.

In cazul inculpatului N. G. S., a retinut si declaratiile numitilor V. V., V. V. si B. V. ale fostului coinculpat S. A. si ale numitului S. Jozsef, declaratiile numitului T. B. C., precum si inregistrarile convorbirilor telefonice dintre inculpat si administratorul G. A., in care inculpatul a recunoscut acuza, inclusiv cantitatea sustrasa -„ii scris tot cum a fost”, n.n. pe inscrisurile intocmite de seful parcului auto – ca si inscrisul initial, prin care inculpatul s-a angajat sa recupereze prejudiciul reclmat de persoana vatamata .

Din probele antementionate rezulta sustragerea, autorii acesteia si modalitatea de savarsire.

Din inscrisuri si recunoasterile inculpatilor rezulta cantitatile sustrase, reprezentand diferenta dintre combustibilul aferent curselor efectuate si cel alimentat, aceeasi cu cea reclamata in cazul inculpatului N. G. S. si respecrtiv corespunzatoare cantitatii de 900 litri, in cazul inculpatului N. S. - recunoscuta de acesta din urma.

In privinta inculpatului N. G. S., desi nu a contestat cantitatea reclamata ca sustrasa, ca invinuit si-a nuantat pozitia initiala de recunoastere totala, solicitand sa fie dovedita, revenire pe care instanta a indepartat-o, date fiind sustinerile anterioare in sens contrar.

Insa in privinta inculpatului N. S., modul de calcul al persoanei vatamate care ii retione sustrageri si in luna august 2008 este eronat, acesta sustragand combustibil in valoare totala de 3538,5 lei, corespunzator cantitatii recunoscute, deoarece: potrivit contractului de munca a fost angajat ca manipulant in 08.09.2008; conform actului aditional a fost angajat ca sofer din 15.09.2008, tot de atunci efectuand curse potrivit foilor de parcurs; in septembrie 2008 masina a fost folosita si de coinculpat.

In privinta existentei calitatii de gestionar, ambii inculpati erau cel putin gestionari de fapt, primind cardul de alimentare personalizat al masinilor, pe care le alimentau cu combustibil pentru efectuarea curselor in calitate de soferi, in interesul persoanei vatamate, cf contractelor de munca.

In plus, in privinta inculpatului N. G. S., existenta calitatii de gestionar rezulta si din semnarea instructajelor privind procedura de consum si combustibil, care impunea alimentarea, controlul cantitatii de combustibil si reclamarea diferentelor nejustificate.

Declaratiile de invinuit ale fostului coinculpat S. A., persoana care l-ar fi ajutat pe inculpatul N. S. sa identifice cumparatori, insa a recunoscut numai ca a cumparat 70 de litri de la acesta cunoscand ca inculpatul l-ar fi furat, sunt indiferente sub aspectul raspunderii penale a inculpatului din cauza.

In drept, considerente teoretice preliminare cu caracter general privind solutionarea cauzei

1) Aspecte metodologice privind raportul dintre individualizarea pedepsei, legea penala mai favorabila si solutia procesuala:

In privinta legii penale de drept substantial aplicabile, fiind vorba despre un conflict de legi organizate in coduri in timp, legea penala mai favorabila se stabileste in concret, prin compararea ipotetica si globala a legilor succesive, in functie de conditiile incriminare, de conditiile de tragere la raspundere penala si, in sfarsit de criteriul pedepsei, dupa care LPF se aplica global, asa cum statueaza decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.

La stabilirea LPF se cerceteaza ipotetic conditiile incriminare, conditiile de tragere la raspundere penala si se „pipaie” posibilitatile de individualizare a pedepsei, inclusiv a executarii acesteia, prin compararea globala a codurilor de drept substantial succesive, dupa care Codul stabilit ca LPF se aplica global, inclusiv individualizand pedeapsa daca este cazul, iar in final se pronunta solutia procesuala adecvata, prev de art. 396 Cod de procedura penala.

Distinctia dintre individualizarea executarii pedepsei si solutia procesuala si prioritatea metodologica celei dintai in raport cu cea de-a doua, garanteaza ca aplicarea LPF nu poate conduce la o aplicare autonoma a codurilor penale succesive nici in mod indirect, prin intermediul individualizarii solutiei procesuale si ca gamele de solutii de individualizare prevazute de codurile succesive nu sunt modificate jurisprudential.

Astfel, aceasta trec gradual de la cea mai putin severa forma de individualizare prevazuta, pana la executarea efectiva, in raport de criteriile prevazute de codul in chestiune, fara a insa a putea transgresa in celalalt cod, deoarece s-ar ajunge indirect la combinarea solutiilor de individualizare prevazute de ambele coduri si la crearea unei lex tertia, ceea ce este interzis de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.

Exceptiile de la globalitate sunt prevazute de legea tranzitorie de drept substantial, respectiv de art. 10, art. 16 alin.2, art. 17, art. 22 din Legea nr. 187/2012 etc, care au caracter autonom si conduc . diversificare a solutiilor in raport de codurile succesive.

Referita diversificare insa nu intra in contradictie cu decizia Curtii Constitutionale deoarece nu rezulta jurisprudential si fiecare exceptie trebuie analizata in concret, in contextul schimbarilor legislative, deoarece initial normele tranzitorii nu au avut caracter de exceptie, fiind gandite ca si institutii autonome.

Sintetizand, Codul penal din 1969 fie se aplica global, sub aspectele interdependente ale individualizarii si aplicarii LPF, presupunand exclusivitatea aplicarii vechilor solutii de drept substantial in individualizarea pedepsei la faptele calificate pe Codul penal din 1969 si totodata excluderea solutiilor de individualizare a pedepsei nou introduse de legea substantiala in vigoare, cu exceptiile prevazute de lege, fie nu se aplica, deschizand posibilitatea aplicarii globale a noului Cod penal, care presupune exclusivitatea aplicarii noilor solutii de drept substantial in individualizarea pedepsei, faptelor calificate pe Codul penal actual, cu exceptiile prevazute de lege.

Aceeasi si pentru aceleasi argumente este solutia si pentru legile speciale contemporane codurilor de drept penal substantial succesive, a caror aplicare atrage obligatoriu aplicarea codului contemporan, sub toate aspectele incidente, cauze de nepedepsire, retinerea de stari sau circumstante la individualizarea pedepsei, etc, fie numai pentru ca regula este ca legile speciale nu prevad criterii de individualizare a pedepsei, asadar se completeaza in mod natural si necesar cu dispozitiile codului contemporan.

Din punct de vedere procesual, aceeasi idee se exprima prin unicitatea solutiei procesuale, de condamnare, faptelor calificate pe Codul penal din 1969 si respectiv prin exclusivitatea aplicarii noilor solutii procesuale, de renuntare, amanare, suspendare sub supraveghere in forma noua, care trimit la noile solutii de individualizare a pedepsei din Codul penal, faptelor calificate pe noul Cod penal, in ambele cazuri exceptiile fiind prevazute de normele tranzitorii, de stricta interpretare si aplicare.

Completand consecintele procesuale ale globalitatii aplicarii legii penale de drept substantial, solutia procesuala veche de SUP, respectiv achitare pentru lipsa caracterului penal, neprevazuta de actualul Cod de procedura penala, se face in temeiul unei norme tranzitorii de procedura - art. 19 din Legea nr. 255/2013.

2) Privind analiza comparativa in stabilirea LPF, din perspectiva obiectului si a modalitatii

In consecinta, nu se compara achitarea in conditiile art. 18¹Cod penal din 1969, cu renuntarea la aplicarea pedepsei, in conditiile art. 80 si urm. Cod penal, deoarece prima vine printr-o solutie procesuala, prevazuta de art. 19 din Legea nr. 255/2013, careia nu ii este aplicabil art. 5 Cod penal.

Se compara inexistenta infractiunii in conditiile art. 18¹Cod penal din 1969, cu suspendarea conditionata, cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei (in principiu indiferent daca pe legea veche sau noua) cu executarea efectiva, in procesul individualizarii pedepsei aplicabile faptei calificate pe Codul penal din 1969.

Suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei din legea veche se compara direct cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei din legea noua, deoarece exista prevedere legala expresa in acest sens, art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012, din interpretarea gramatica a caruia rezulta obligativitatea compararii directe a acestor 2 institutii, conform art.5 Cod penal.

Cu toate acestea, in urma publicarii deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale conformitatea compararii directe cu sensul art.5 Cod penal s-a schimbat, caracterul global al acestuia din urma impunand pastrarea criteriilor prev de art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012, insa cu folosirea lor in analiza globala.

Dincolo de interpretarea gramaticala si teleologica, alternativa ar consta . a LPF, una cu ocazia stabilirii globale si calificarii faptei, urmata de una cu ocazia individualizarii, care desi posibila, apare ca mai putin preferabila, fiind contradictorie cu sensul globalitatii aplicarii LPF, care prin ipoteza presupune o unica aplicare, rezultata in urma compararii ipotetice sub toate aspectele.

Asadar, nici suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei din legea veche nu se compara direct cu cea din legea noua, nefiind de dorit solutii de suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei prev de legea noua, aplicata faptelor calificate pe legea veche, sau reciproc.

Neexistand dispozitie tranzitorie expresa cu caracter autonom, suspendarea conditionata nu se compara direct cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei din legea noua, prev de art. 91 si urm Cod penal.

Suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei din legea noua se compara direct cu renuntarea, cu amanarea executarii pedepsei, sau cu executarea efectiva, in procesul individualizarii pedepsei aplicabile, faptei calificate pe actualul Cod penal.

In concluzie, nu se compara direct, ci numai ipotetic si global si in stabilirea LPF: pe de o parte, inexistenta infractiunii, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea veche, toate aplicate la o fapta calificata pe legea veche, cu renuntarea, amanarea executarii pedepsei, sau cu suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea noua, toate aplicate la o fapta calificata pe aceeasi lege, pe de alta parte.

3) Privind analiza comparativa in stabilirea LPF, din perspectiva criteriilor de comparatie

Analiza comparativa, ipotetica si globala a codurilor succesive, se oprestela momentul aparitiei unei diferente obiective in privinta raportului penal de conflict dedus judecatii.

Aceasta apare in mod obiectiv in urma aplicarii criteriile constitutionale mentionate la probele din cauza, in principiu succesiv si in raport de subsidiaritate, cu conditia ca referitele criterii sa fie aplicate in ordine logica: incepand cu conditiile de existenta, continuand cu cele de raspundere si sfarsind cu cele de sanctionare.

Spre exemplu, in privinta conditiilor de incriminare, diferenta se poate observa in cazul art. 336 alin.1 Cod penal anterior publicarii deciziei CCR nr. 732/2014, in raport cu art. 87 alin.1 OUG nr. 195/2002, sau cu art. 336 alin.1 Cod penal modificat prin decizia CCR nr. 732/2014, daca la momentul recoltarii limita legala nu a fost depasita, desi recalculata retroactiv alcolemia de la momentul actiunii de conducere ar depasi-o – in ultimul caz, daca se vor modifica din nou normele metodologice de recoltare, astfel incat sa permita calculul retroactiv .

Subsidiar, daca nu sunt diferente la primul nivel, diferenta poate aparea in privinta conditiile de tragere la raspundere penala, spre ex in cazul in care ar interveni prescriptia raspunderii penale pe legea noua, sau raspunderea ar fi conditionata de plangerea prealabila, sau impacare, ca si in cazul furtului.

In fine, daca nici la nivelul anterior nu apare vreo diferenta intre coduri, aceasta poate aparea in privinta posibilitatilor de individualizare a pedepsei.

In cazul in care analiza ajunge la nivelul posibilitatilor de individualizare a pedepsei, diferentele obiective se particularizeaza in raport de criteriile de individualizare prevazute de ambele coduri succesive, in: diferente de natura; diferente de cuantum; diferente in posibilitatea individualizarii executarii, incluzand neaplicarea sau consecintele sanctiunilor penale posibil a fi aplicate.

Inclusiv la ultimul nivel, diferentele apar in principiu succesiv si in raport de subsidiaritate reciproca.

Astfel, in cazul diferentei de natura, pedeapsa inchisorii penale este obiectiv mai severa decat cea a amenzii penale, indiferent daca prima este executabila sau nu, fiind mult mai usor de transformat in inchisoare executabila, din perspectiva ambelor coduri succesive.

In cazul diferentelor de cuantum dintre pedepsele de aceeasi natura, acestea sunt obiective fara a necesita alte argumente.

In fine, diferentele privind conditiile neexecutarii, implicand restrangeri actuale de drepturi, care nu sunt permise decat in conditii stricte, lasa fara obiect alte consecinte potentiale si indirecte ale sanctiunii, de natura expunerii la interdictii, incapacitati sau decaderi, respectiv a termenului si conditiilor in care acestea pot disparea, ca urmare a intervenirii reabilitarii.

Cu toate acestea, in cazul pedepselor de aceeasi natura, o pedeapsa mai grea dar fara executare este preferabila in mod obiectiv uneia mai usoare cu executare efectiva, indiferent de conditiile care permit neexecutarea, deoarece prin ipoteza conditiile de neexecutare sunt posibil de indeplinit.

Din motivul antementionat, prin exceptie, diferentele de cuantum si conditiile neexecutarii trebuie analizate simultan, daca se ajunge la acest nivel.

Analizarea concomitenta a individualizarii aplicarii si executarii pedepsei este posibila numai ipotetic, in cercetarea LPF si vizeaza posibilitatea neexecutarii unei pedepse mai mari, in raport cu executarea alteia mai mici, de aceeasi natura, pedepsele fiind stabilite/aplicate pe coduri diferite.

Aceasta nu se confunda cu posibilitatea de a aprecia in procesul de individualizare a pedepsei, asadar pe acelasi cod, ca o modalitate concreta de individualizare a executarii, spre exemplu supravegherea, ar justifica stabilirea/aplicarea de pedepse mai mici, deoarece stabilirea/aplicarea pedepsei precede in procesul de individualizare a pedepsei cercetarea individualizarii executarii acesteia, nefiind concomitente.

Este deasemenea de precizat ca, comparatia in stabilirea LPF nu priveste consecintele condamnarii, pentru ca LPF nu e aplicabil decat dreptului penal substantial.

Asadar, argumentul incompatibilitatii solutiei de condamnare cu dreptul de conducere auto sau cu eligibilitatea in anumite functii sau profesii nu ar fi relevant, decat daca analiza ar ajunge la ultimul nivel de drept substantial, sub forma lipsei oricarei decaderi.

Or, in raport de dreptul pozitiv situatia anterioara nu este posibila, deoarece in mod necesar apar diferente privind conditiile neexecutarii prevazute de codurile succesive, dupa cum va rezulta in continuare, sadar preferabilitatea arm fi pur subiectiva si fara relevanta penala, deoarece comparatia nu ar putea privi consecintele ce ar putea rezulta in concret din condamnare.

In concluzie, comparatia in stabilirea LPF presupune cercetarea ipotetica si globala a codurilor prin aplicarea succesiva a criteriilor privind conditiile de incriminare, de raspundere penala sau de individualizare a pedepsei.

In ultimul caz, comparatia se face prin „pipairea” individualizarii pedepselor posibile, distinct pe fiecare dintre codurile succesive, in raport de criteriile de individualizare si de modalitatile de aplicare a acestora prevazute de fiecare, ca si de probatoriul administrat, fiind semnificative diferentele de natura, respectiv cuantum sau/si individualizare a executarii pedepsei, in aceasta ordine.

4) Privind analiza modalitatii si criteriilor legale de individualizare a pedepsei prevazute de codurile succesive

Cercetand ultimul nivel de comparatie, al „pipairii” individualizarii pentru pedepse de aceeasi natura, din perspectiva diferentelor de cuantum si al individualizarii executarii, analizate concomitent, rezulta asemanari si diferente semnificative in privinta modalitatilor de individualizare a pedepsei prevazute de codurile succesive

Astfel, la criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 72 si urm din Codul penal din 1969 include circumstantele si starile de agravare sau atenuare a pedepsei, in timp ce art. 74 si urm din actualul Cod penal le prevede separat.

In consecinta, in cazul Codului penal din 1969 acestea produc efecte global, posibil a fi stabilite prin apreciere in raport cu pedepsele prevazute de lege sau cu cele stabilite pentru unitati naturale de infractiune, in timp ce pe actualul Cod penal, produc efecte distinct, prin aplicarea de fractii la pedepsele prevazute de lege sau la cele stabilite pentru unitati naturale de infractiune

In privinta criteriilor de individualizare propriu-zise a pedepsei, desi pe ansamblu sunt similare si privesc fapta si persoana inculpatului, art. 72 Cod penal din 1969 nu prevede subcriterii de evaluare a acestora, in timp ce art. 74 Cod penal prevede.

In fine, prin numarul si ordinea in care sunt prevazute, criteriile de individualizare propriu-zise a pedepsei prevazute de actualul Cod penal, muta accentul pe fapta, numai ultimele 2 din 6 privind persoana inculpatului, din perspectiva: conduitei din cursul procesului penal, ce anterior constituia circumstanta atenuanta; conditiei inculpatului, insa nu si a conduitei anterioare savarsirii, care deasemenea constituia circumstanta atenuanta.

In concluzie, analiza poate pleca metodologic de la subcriteriile de evaluare a faptei si inculpatului prevazute de actualul Cod penal, fara insa a le cerceta efectiv in individualizarea ipotetica decat pe actualul Cod penal, nu si in aceea pe Codul penal din 1969, cand se vor cerceta ca atribute generice privind fapta si persoana, cu rezultat distinct.

In continuare, in individualizarea ipotetica, pe Codul penal din 1969 fapta, persoana, ca si circumstantele si starile care le privesc, incluzand posibilitatea retinerii unitatii legale de infractiune, conduc la stabilirea prin apreciere globala, a posibilitatii individualizarii cuantumului pedepsei intre limitele speciale: spre maximul special, ori a coborarii acestuia sub minimul special, etc

Pe actualul Cod penal, cercetarea rezultatului aplicarii subcriteriilor de evaluare a faptei si persoanei este urmata de cercetarea consecintelor distincte asupra acestuia produse de posibilitatea retinerii de circumstantele si starile care le privesc, incluzand posibilitatea retinerii unitatii legale de infractiune.

Cele 2 rezultate posibile se compara, tinand cont si de posibilitatile de individualizare a executarii, sub aspectul existentei si/sau al conditiilor, cu rezultatul stabilirii LPF.

Asadar, fara a face efectiv individualizarea pedepsei la momentul stabilirii LPF, se impune cercetarea acesteia intre limitele speciale prevazute de codurile succesive si in raport cu modalitatea si criteriile de individualizare prevazute de fiecare dintre acestea, cu consecinta stabilirii posibilitatii orientarii in principiu a pedepsei intre limitele speciale ale acestora.

In sensul de mai sus, daca restul conditiilor sunt comparabile, in cazul unui inculpat cu o conduita anterioara buna, sau o conduita procesuala buna valorificabila, apare mai favorabil Codul penal din 1969, deoarece retinandu-le ca si circumstante atenuante, obliga la coborarea pedepsei sub minimul special, daca fapta nu este prea grava pentru a justifica acest procedeu, in mod global

In sens contrar si in aceleasi conditii, actualul Cod penal actual apare, in principiu, ca defavorabil in cazul faptelor de o gravitate mare, inclusiv savarsite de persoane cu conduita anterioara buna sau conduita procesuala buna valorificabila, mutand accentul pe gravitatea faptei si valorificand mai putin aceste imprejurari, ca si subcriterii de indidualizare, desi puteau constitui circumstante atenuante, etc

In privinta individualizarii executarii pedepsei, atat Codul penal din 1969 cat si actualul Cod penal ofera alternative pentru executarea efectiva a pedepsei in scopul realizarii preventiei speciale, stabilite pe considerente de oportunitate, apreciate dupa criterii legale privind gravitatea faptei, persoana faptuitorului, cuantumul pedepsei prevazute de lege sau/si stabilite sau aplicate si necesitatea supravegherii conduitei infractorului.

Codul penal din 1969 distinge intre aplicarea si executarea pedepsei si prevede in acest sens in afara executarii efective posibilitatea neretinerii caracterului penal al faptei, a suspendarii executarii pedepsei aplicate, in conditii de supraveghere sau nu, pentru realizarea preventiei speciale, in conditiile aceleiasi legi.

Actualul Cod penal distinge intre stabilirea, aplicarea si executarea pedepsei si prevede in acelasi sens posibilitatile renuntarii la aplicarea pedepsei, constand in neaplicarea acesteia, care exclude supravegherea; amanarii aplicarii pedepsei, constand in stabilirea fara aplicarea acesteia, in conditii de supraveghere; suspendarii executarii pedepsei, constand in aplicarea acesteia in conditii de supraveghere, fara executare.

In plus, actualul Cod penal impune respectarea unor conditii de conduita procesuala in toate cazurile de neexecutare: generale negative, infractorul sa nu se fi sustras de la proces sau sa nu fi incercat zadarnicirea aflarii adevarului; particulare negative in cazul renuntarii, sa nu fi beneficiat anterior de masura . pozitive in cazul amanarii aplicarii si suspendarii executarii, manifestarea acordului de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii.

In privinta continutului supravegherii, art. 86¹si urm Cod penal din 1969 prevede aceleasi masuri ca si Codul penal, mai putin cea privind primirea vizitelor consilierului de probatiune delegat cu supravegherea de catre persoana supravegheata, obligatorie ca orice masura de supraveghere pe durata termenului de supraveghere.

In privinta continutului obligatiilor a caror dispunere este facultativa, Codul penal din 1969 prevede pe durata termenului de incercare a suspendarii sub supraveghere posibilitatea limitarii judiciare a libertatii de miscare in interiorul teritoriului Romaniei, a stabilirii domiciliului, a conducerii de vehicule si a frecventarii anumitor locuri sau persoane, similar cu obligatiile posibil a fi impuse pe durata termenului de supraveghere a amanarii si respectiv ultimele 3 in plus in raport cu obligatiile posibil a fi impuse pe durata termenului de supraveghere a suspendarii sub supraveghere prev de Codul penal

Deasemenea, Codul penal din 1969 prevede in minus prestarea de munca neremunerata in folosul comunitatii, obligatorie pe durata termenului de supraveghere potrivit actualului Cod penal si de cel putin 60 de zile, in raport cu ambele cazuri, de amanare sau suspendare prev de actualul Cod penal

In privinta duratei suspendarii, durata termenului de incercare prev de art. 86²alin.2 si urm Cod penal din 1969 acesta este egala in cuantum cu pedeapsa plus intre 2 si 5 ani inchisoare, la expirare putand interveni reabilitatea de drept, respectiv durata termenului de supraveghere prev de art. 92 alin.1 Cod penal este cuprinsa intre 2 si 4 ani, insa cel putin egala cu durata pedepsei.

In privinta celorlalte efecte ale neexecutarii, art. 86⁶Cod penal din 1969, similar cu art.98 Cod penal, nu exclude pe durata termenului de incercare expunerea infractorului la consecinte indirecte de genul incompatibilitatilor sau decaderilor prevazute de legi speciale - rezultand din solutia procesuala de condamnare.

Diferenta este ca in cazul Codului penal din 1969, la expirarea termenului exista posibilitatea intervenirii reabilitarii de drept, in conditiile legii, in timp ce in cazul actualului Cod penal la expirare exista numai posibilitatea considerarii executate a pedepsei, pentru reabilitare urmand a curge un termen distinct.

In fine, in cazul renuntarii la aplicarea pedepsei si al amanarii aplicarii pedepsei, Codul penal exclude orice consecinte indirecte de genul incompatibilitatilor sau decaderilor .

5) In ipoteza pluralitatii de infractiuni, trebuie identificata in prealabil pluralitatea si stabilita configuratia acesteia, pentru a decela daca are efecte in stabilirea LPF, cum este cazul sesizarii instantei prin rechizitoriu cu mai multe fapte in concurs, sau cu o fapta savarsita in stare de recidiva sau pluralitate intermediara.

In sensul de mai sus, art. 10 din Legea nr.187/2012 permite stabilirea regimului juridic aplicabil tratamentului sanctionator al pluralitatii dupa o lege diferita de legea pedepselor stabilite pe Codul penal din 1969 pentru componentele savarsite sub imperiul acestuia, derogand de la globalitatea aplicarii legii penale de drept substantial sub acest aspect

Deasemenea, articolul referit stabileste totodata si regimul juridic aplicabil tratamentului sanctionator al pluralitatii in cazul definitivarii configuratiei acesteia sub legea noua: Codul penal.

Din interpretarea per a contrario a ambelor prevederi referite ale art. 10 din Legea nr.187/2012, rezulta ca, in cazul definitivarii configuratiei sub legea veche, regimul juridic aplicabil tratamentului sanctionator al pluralitatii ar putea fi atat legea noua, cat si cea veche, indiferent de legea faptelor aplicata la stabilirea pedepselor, derogand din nou de la globalitatea aplicarii legii penale de drept substantial.

Cu toate acestea, analizand raportul dintre globalitatea aplicarii legii penale in situatii tranzitorii, statuata constitutional si exceptiile de la aceasta permise de art. 10 din Legea nr.187/2012, rezulta ca legea faptei ce formeaza obiectul investirii instantei trebuie sa fie in mod necesar aceeasi cu legea tratamentului sanctionator al pluralitatii, inclusiv a subpluralitatilor si ca, in particular, daca pluralitatea s-a definitivat sub legea noua, aceasta lege unica este cea noua.

Motivul este ca exceptarea de la globalitate prevazuta expres de art. 10 din Legea nr.187/2012, privind situatia in care pedepsele au fost deja aplicate dupa legi diferite,datorita duratei diferite a proceselor, se refera numai la pedepsele deja aplicate, nu si la legea faptei obiect al sesizarii prin rechizitoriu sau a tratamentului sanctionator al pluralitatii

Deoarece exceptia este de stricta interpretare si aplicare si alte exceptii intemeiate pe art. 10 al Legii nr.187/2012decat cea prevazuta prin ipoteza nu pot rezulta decat din interpretarea sa extensiva, acestea ar putea fi justificate numai de situatiile in care aplicarea globala a LPF nu ar fi posibila in mod obiectiv si cu conditia ca, indiferent de situatie, sa nu se faca in defavoarea inculpatului.

Astfel, in cazul definitivarii pluralitatii sub legea veche, cand una dintre componente formeaza obiectul sesizarii instantei prin Rechizitoriu, nu se justifica nicio exceptie de la globalitate, deoarece legea faptei si a tratamentului sanctionator, inclusiv al subpluralitatilor se poate intotdeauna stabili ipotetic si aplica global, cu exceptia pedepselor deja aplicate - situatie prevazuta expres de art. 10.

Altfel spus, spre deosebire de situatia unei modificari de pedepse, cand lipsa incidentei art. 6 Cod penal in privinta tuturor acestora atrage imposibilitatea aplicarii tratamentului sanctionator prev de legea noua, in situatia aplicarii LPF . curs de judecata, art. 10 din Legea nr.187/2012 permite pe cale de exceptie, ca inaplicabilitatea art. 6 Cod penal sa nu atraga imposibilitatea aplicarii tratamentului sanctionator al legii noi la pluralitate.

In cazul definitivarii pluralitatii sub legea noua, prin exceptie, regimul juridic al subpluralitatii nu trebuie sa fie acelasi cu al pluralitatii din care face parte, daca ar conduce la aplicarea retroactiva a legii penale in detrimentul subiectului raspunderii penale si ar conduce la un plus nejustificat de sanctiune in cazul savarsirii faptei sub legea noua, atunci cand primul termen este compus si nu a fost stabilit, in raport cu situatia in care acesta ar fi fost deja stabilit in baza legii vechi si exceptarea ar fi rezultat din ipoteza art. 10 .

In concluzie, in situatii tranzitorii de conflict de coduri de drept substantial in timp, LPF aplicabil faptei obiect al sesizarii in caz de pluralitate de infractiuni se stabileste si in functie de configuratia si regimul sanctionator al pluralitatii, pe institutii globale, in aplicarea art. 5 Cod penal, cu exceptiile prevazute de lege.

6) Din punct de vedere tehnic juridic, globalitatea ipotetica implica ca art. 5 Cod penal se aplica efectiv o singura data, la rezolvarea actiunii penale potrivit art. 396 Cod penal, celelalte dispozitii decurgand din aceasta si nu separat la fiecare mentiune din dispozitiv, decat in masura in care exista dispozitii speciale, care particularizeaza art. 5 Cod penal .

Potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, stabilirea judiciara a legii penale mai favorabila se refera la pedeapsa principala, si nu la pedepsele complementare sau accesorii, care deriva din aceasta.

In final, inclusiv daca pedeapsa este amenda, stabilirea acesteia se face potrivit dispozitiilor legii penale mai favorabile din aceeasi lege, fara a se putea combina dispozitii din legi diferite, asa cum rezulta implicit si din art. 14 alin 1 lit.b din Legea nr. 187/2012.

7) In privinta infractiunilor concrete din cauza

In privinta infractiunii de delapidare tip, aceasta era prev de art.215¹ alin.1 Cod penal din 1969 si pedepsita cu inchisoarea de la 1 an pana la 15 ani, ca infractiune contra patrimoniului, fiind preluata in actualul Cod penal sub acelasi nume, insa cu modificarea obiectului protectiei juridice.

Astfel, delapidarea este incriminata ca infractiune de serviciu, la art. 295 Cod penal, cu referire la art. 308 Cod penal si este pedepsita cu inchisoarea de la 1 an si 4 luni, pana la 10 ani si interzicerea dreptului de a ocupa o functie publica, fiind abrogata forma calificata dcorespunzatoare consecintelor deosebit de grave, prev de art.215¹ alin.2 Cod penal din 1969.

In consecinta, in privinta conditiilor de incriminare, deosebirea esentiala consta in eliminarea pagubei ca urmare imediata necesara.

In concret,

In ce priveste judecarea acuzatiei penale aduse inculpatilor pe calea procedurii recunoasterii invinuirii, prevazuta de art. 374 alin.4Cod de procedura penala

Procedura recunoasterii invinuirii ofera inculpatului, inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, posibilitatea incheierii unei tranzactii judiciare cu statul, avand ca si continut renuntarea acestuia la dreptul de a readministra probele din faza de urmarire penala sau de a obtine administrarea de probe in aparare in afara de inscrisuri, cumulativ cu obligatia de recunoastere integrala a acuzei, facute in schimbul obtinerii unei reduceri cu o treime a limitelor de pedeapsa, in cazul in care va fi gasit vinovat in conformitate cu acuza.

In privinta solutiilor posibil a fi pronuntate acestea nu mai sunt limitate, ca in vechea procedura art.320¹alin.7 Cod de procedura penala din 1968, la solutii care sa presupuna tragerea la raspundere penala, din contra art. 396 alin.10 Cod de procedura penala enumera solutiile de condamnare si amanare, nerezultand ca este vorba despre o enumerare limitativa.

In acelasi sens, solutionarea actiunii penale nu mai este conditionata de constatarea ca fapta constituie infractiune, ca in vechea procedura art.320¹alin.4 Cod de procedura penala din 1968.

In concret, inculpatii au recunoscut integral acuzatia adusa si au solicitat judecarea numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, infractiunea din cauza nefiind pedepsita cu detentiunea pe viata.

Deasemenea, pe fondul cauzei inculpatii nu au facut alte declaratii, fara a rezulta niciun dubiu asupra sensului vointei de a tranzactiona cu statul in conditiile prevazute formal de lege sau a respectarii dreptului la aparare prin aplicarea procedurii in cazul recunoasterii invinuirii.

Asadar judecarea cauzei pe aceasta cale este aadmisibila, sens in care s-a si procedat.

In privinta incadrarii juridice a faptelor imputate inculpatilor si a legii penale mai favorabile

Pentru stabilirea legii penale mai favorabile nu trebuie cercetata si incadrarea juridica a faptelor imputate inculpatilor, decat in raport cu sanctionarea faptei de delapidare de codurile penale sccesive, deoarece, in principiu, acestea nu sunt gresit incadrat.

Conditiile de tragere la raspundere penala sunt similare in concret, pagubirea persoanei vatamate fiind, in principiu, reala.

Pedepsele prevazute de lege sunt diferite.

Asadar diferenta in stabilirea LPF se face la nivelul „pipairii” ipotetice a individualizarii pedepseiin raport de criteriile din ambele coduri penale succesive, fara retinerea vreunei pluralitati de infractiuni, care nu rezulta nici din invinuire, forma continuata fiind posibila in principiu pe ambele coduri si nici din antecedenta penala a inculpatilor, in sarcina carora nu a fost retinuta savarsirea anterioara de infarctiuni

In sensul de mai sus,in raport de criteriile de individualizare propriu-zise, privind fapta persoana si persoana inculpatului prevazute de actualul Cod penal, se retin, la nivel de principiu: imprejurarile savarsirii, prin folosirea de mijloace provenind din sfera normalei exercitari a activitatii de serviciu si cu ajutorul altor persoane; modul de savarsire, presupunand multe acte materiale ., aproximativ 15 recunoscute de inculpatul N. G. S., respectiv 10 recunoscute de inculpatul N. S.; consecintele privind presupusele infractiuni, periclitarea relatiilor de serviciu din cadrul persoanei vatamate si prejudicierea acesteia cu 10.620 lei de inculpatul N. G. S., respectiv cu 3538,5 lei de inculpatul N. S.; motivul avut si mobil urmarit de inculpati, obtinerea de castiguri facile, in mod ilicit, profitand de situatia de angajati; inculpatii sunt tineri sub 30 ani, sunt angajati in munca, cu studii generale, N. G. S. a fost amendat administrativ pentru fapta de abandon de familie in 2013, iar coinculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

Din perspectiva Codului penal din 1969, in cazul ambilor inculpati, fapta apare ca relativ nepericuloasa, modalitatea de savarsuire fiind accesibila si rudimentara, desi presupunand persistenta, iar consecintele grave fara insa a fi excesive, inculpatii fara a prezenta un pericol deosebit, fara o buna conduita anterioara, simpla lipsa a antecedentelor penala in cazul inculpatului N. S. nefiind suficienta si nici o buna conduita procesuala valorificabila pe calea procedurii in cazul recunoasterii invinuirii.

In privinta retinerii de circumstante atenuante sau agravante, aceasta nu ar fi posibila, in principiu, pe niciunul dintre coduri, neridicarea salariului corespunzator lunii septembrie 2008 neavand aceasta semnificatie.

In privinta starii de agravare reprezentate de savarsirea in forma continuata, fata de unicitatea subiectului pasiv, aceasta ar fi posibil de retinut pe ambele coduri, sanctionarea fiind insa diferita: pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiune, cu spor facultativ de 5 ani inchisoare pe Codul penal din1969, respectiv de 3 ani inchisoare pe actualul Cod penal.

Datorita gravitatii faptelor si persistentei in rezolutia infractionala, se exclude in principiu, aprecierea ca acestea nu ar constitui infractiuni, sau ca nu ar fi necesara aplicarea de pedepse pentru sanctionare, din perspectiva codurilor succesive.

Deasemenea in cazul ambilor inculpati, ar fi in principiu posibila realizarea preventiei speciale si fara executare, daca operatiunea de individualizare a aplicarii pedepsei ar permite-o, lipsind indicii de periculozitate deosebita sau de perseverenta in comportamentul infractional al acestora, insa ar fi insa necesara ca avertisment aplicarea de pedepse, dublate de supraveghere, care sa permita controlul obtinerii de castiguri ilicite de catre acestia.

In concluzie, in stabilirea LPF s-ar compara cuantumul pedepselor principale de aceeasi natura, din perspectiva modalitatii si criteriilor de individualizare pe fiecare dintre coduri, concomitent cu posibilitatea suspendarii executarii acestora in functie de cuantumurile posibil a fi stabilite, sau/si continutul si durata suspendarii sub supraveghere a executarii acestora, daca s-ar dovedi ca aceasta este posibila pe ambele codurisi nu ar rezulta diferente de cuantum, tinand cont si de pedeapsa complementara obligatorie prev de actualul Cod penal

Asadar in privinta ambilor inculpati, tinand cont de prevederile art. 396 alin.10 Cod de procedura penala, pe Codul penal din 1969, pedeapsa principala rezultanta minima aplicabila ar fi de 8 luni inchisoare, iar cea maxima de 15 ani inchisoare, in timp ce pe actualul Cod penal, pedeapsa rezultanta minima aplicabila ar fi de 10 luni inchisoare, respectiv cea maxima de 6 ani si 8 luni inchisoare, in conditiile art. 186 Cod penal.

Pe Codul penal din 1969 criteriile de individualizare si modalitatea globala a aplicarii acestora permit o orientare spre minimul special, chiar in conditiile retinerii formei continuate, in timp ce pe actualul Cod penal ar presupune o agravare in raport cu acesta, in aceleasi conditii.

In raport de cuantumurile necesar mai mici de 3 ani pe fiecare dintre coduri, este in principiu posibila suspendarea sub supraveghere din perspectiva ambelor, cu aplicarea strict a masurilor de supraveghere si fara obligatii, care fie nu sunt utile fie ar ingreuna excesiv exercitarea meseriei de sofer international.

In consecinta, posibilitatea suspendarii sub supraveghere fiind permisa in principiu de ambele coduri, este mai favorabil pentru ambii inculpati Codul penal din 1969, care permite cuantumuri mai mici si, spre deosebire de actualul Cod penal, atrage suspendarea executarii pedepsei complementare, cu posibilitatea neexecutarii acesteia daca intervine reabilitarea de drept, la implinirea termenului de incercare.

In concluzie, fapta inculpatului N. G. S. din perioada 09.06.2008 – 01.10.2008, cand aflandu-se pe raza jud. M., cu intentie si-a insusit in mod repetat combustil apartinand persoanei vatamate . 95 SRL din Galati, impreuna cu alti angajati ai acesteia in valoare totala de 10.620 lei intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive a infractiunii de delapidare, prev de art. 215¹ alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969.

Fapta inculpatului N. S. din perioada 15.09.2008 – 01.10.2008, cand aflandu-se pe raza jud. M., cu intentie a sustras sau au ajutat la sustragerea in mod repetat de combustil apartinand persoanei vatamate . 95 SRL din Galati, impreuna cu alti angajati ai acesteia in valoare totala de 3538,5 lei intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive a infractiunii de delapidare, prev de art. 215¹ alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969.

In sensul de mai sus, fata de cerinta unui subiect activ calificat de gestionar, este nesemnificativ daca inculpatii au sustras sau au ajutat la sustragere, semnificativ fiind ca in ambele cazuri si l-au insusit

In privinta individualizarii pedepselor, sunt aplicabile criteriile prev de art. 72 Cod penal din 1969 in privinta ambilor inculpati.

Tinand cont de gravitatea presupuselor infractiuni si periculozitatea inculpatilor conform celor prefigurate cu ocazia stabilirii LPF, se mentin concluziile: aplicarea unor pedepse cu inchisoarea cu orientarea acestora spre minimul special.

In concret, in particularizarea acelorasi criterii prev de art. 72 Cod penal din 1969, in privinta inculpatului N. G. S. s-ar impune o pedeapsa de 1 an inchisoare, iar in privinta inculpatului N. S., de 10 luni inchisoare, tinand cont in special de durata de savarsire, prejudiciile diferite si antecedentele penale ale inculpatilor

In privinta individualizarii executarii pedepselor principale, mentinand cele prefigurate cu ocazia cercetarii LPF, avand in vedere ca ambele sunt mai mici de 3 ani, datorita faptului ca inculpatii nu au mai fost avertizati in acest mod, instanta apreciaza ca scopul coercitiv si de prevenire a savarsirii de noi infractiuni de catre inculpati poate fi atins, in conditiile art. 86¹ Cod penal din 1969, chiar fara executarea acestora, daca inculpatii vor fi obligati sa respecte masurile de supraveghere.

In privinta termenului de incercare acesta urmeaza a fi stabilit conform art. 86² Cod penal din 1969, in cuantum de 4 ani de la ramanerea definitiva, in cazul inculpatului N. G. S., respectiv in cuantum de 3 ani si 8 luni de la ramanerea definitiva in cazul inculpatului N. S..

In privinta pedepselor accesorii, se impune aplicarea in sarcina ambilor inculpati, in temeiul art. 71 Cod penal din 1969, care atrage de drept aplicarea acestora.

In concret, data fiind natura infractiunilor, in aplicarea art. 12 din Legea nr. 178/2012, este adecvata pentru ambii inculpati, interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal din 1969, de la data ramanerii definitive pana la terminarea executarii pedepsei principale rezultante, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepselor principale.

In consecinta, executarea pedepselor accesorii va fi suspendata in conditiile art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969.

Din punct de vedere al individualizarii solutiei procesuale, intrucat instanta a stabilit pe baza de probe ca faptele in urma savarsirii carora inculpatii au fost trimisi in judecata in prezenta cauza exista dincolo de orice dubiu, constituie infractiunile antementionate, savarsite de acestia, se impune aplicarea uneia dintre solutiile procesuale prevazute de art. 396 alin. 1-4 Cod de procedura penala pentru pedeapsele rezultante.

Tinand cont de individualizarea executarii deja facuta aceasta nu poate fi decat condamnarea, prev de art. 396 alin. 1,2 Cod de procedura penala, cu executare cu suspendarea sub supraveghere in conditiile art. 86¹ Cod penal din 1969, in cazul ambilor inculpati.

In ce priveste latura civila a procesului penal,

Persoana vatamata . 95 SRL din Galati s-a constituit parte civila in procesul penal in faza de urmarire penala, exclusiv impotriva inculpatilor, pentru sumele de_ lei, impotriva inculpatului N. G. S., respectiv de 4863,53 lei, impotriva inculpatului N. S., reprezentand contravaloarea combustibilului delapidat de fiecare

Pentru ca inculpatul sa raspunda civil in procesul penal, este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii prevazute in situatii tranzitorii de art. 5 din Legea nr. 71/2011, cu trimitere la art. 998 cod civil din 1864, deoarece momentul epuizarii este anterior datei de 01.10.2011, de intrare in vigoare a actualului Cod penal si respectiv de 19 Cod de procedura penala, respectiv: existența unei fapte ilicite a inculpatului, existenta prejudiciului suferit de persoana vatamata ca urmare a savarsirii de catre inculpat a faptei ilicite, existența unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei inculpatului care a cauzat prejudiciul, prejudiciul persoanei vatamate constituita parte civila sa fi fost cauzat prin savarsirea infractiunii pentru care inculpatul este cercetat in procesul penal, existenta manifestarii de vointa a partii vatamate de a fi despagubita in cadrul procesului penal.

Astfel, in speta, faptele ilicite sunt reprezentate de insesi infractiunile de delapidare constatate a fi fost savarsite de inculpati, care sub aspectul laturii civile constituie delicte civile in dauna partii civile.

Prejudiciul este constituit de diminuarea patrimoniului partilor civile, cu suma delapidata de fiecare.

Raportul de cauzalitate rezulta din circumstantele savarsirii faptei iar vinovatia inculpatilor sub aspect civil poate fi dedusa a fortiori odata ce a fost stabilita sub aspect penal, pentru aceeasi fapta.

In ceea ce priveste cuantumul prejudiciului suferit de partea civila, acesta a fost insa dovedit numai in parte, respectiv in limita contravalorii combustibilului delapidat de fiecare inculpat, de 10.620 lei, in privinta inculpatului N. G. S., respectiv de 3538,5 lei in privinta inculpatului N. S..

In concluzie, conditiile prevazute de lege fiind indeplinite cumulativ total, actiunea civila exercitata de partea civila este intemeiata in parte, privinta inculpatului N. G. S. pentru intreaga suma solicitata, respectiv in privinta inculpatului N. S. in limita sumei de 3538,5 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

I. In temeiul art. 396 alin. 1,2,10 Cod de procedura penala, raportat la art. 282 alin.2 Cod penal din 1969 raportat la art. 215¹ alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969 si a art. 5 Cod penal, condamna pe inculpatul N. G. S., fiul lui G. si I., nascut la 15.03.1987 in Targu-M., jud. M., CNP_, domiciliat in ., ., jud M., ffl in ., ., jud M., la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de delapidare.

In temeiul art. 71 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 178/2012, interzice inculpatului N. G. S. drepturile prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal din 1969, de la data ramanerii definitive pana la terminarea executarii pedepsei principale rezultante, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei rezultante principale, cu titlul de pedeapsa accesorie acesteia

In temeiul art. 86¹ Cod penal si a art. 71 alin.5 Cod penal din 1969, suspenda sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpatului N. G. S., respectiv pedeapsa principala si pedeapsa accesorie acesteia, pe durata termenului de incercare de 4 ani de la ramanerea definitiva, stabilit conform art. 86² Cod penal din 1969.

In temeiul art 86³ alin.1 Cod penal din 1969, obliga inculpatul N. G. S. ca, pe durata termenului de incercare stabilit de instanta, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere si sa respecte urmatoarele obligatii: sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune M., pe care il desemneaza cu supravegherea sa; sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si intoarcerea, organului judiciar desemnat cu supravegherea sa; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca organului judiciar desemnat cu supravegherea sa; sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta ale inculpatului organului judiciar desemnat cu supravegherea sa.

In temeiul art. 86⁴ Cod penal din 1969, atrage atentia inculpatului N. G. S. ca savarsirea din nou a unei infractiuni in cursul termenului de incercare, sau nerespectarea masurilor de supraveghere, sau nerespectarea obligatiilor impuse, pot atrage revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, in conditiile legii.

II. In temeiul art. 396 alin. 1,2,10 Cod de procedura penala, raportat la art. 282 alin.2 Cod penal din 1969 raportat la art. 215¹ alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969 si a art. 5 Cod penal, condamna pe inculpatul N. S., fiul lui G. si I., nascut la 26.05.1989 in Targu-M., jud. M., CNP_, domiciliat in ., ., jud M., la pedeapsa 8 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de delapidare.

In temeiul art. 71 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 178/2012, interzice inculpatului N. S. drepturile prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal din 1969, de la data ramanerii definitive pana la terminarea executarii pedepsei principale rezultante, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei rezultante principale, cu titlul de pedeapsa accesorie acesteia

In temeiul art. 86¹ Cod penal si a art. 71 alin.5 Cod penal din 1969, suspenda sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpatului N. S., respectiv pedeapsa principala si pedeapsa accesorie acesteia, pe durata termenului de incercare de 3 ani si 8 luni de la ramanerea definitiva, stabilit conform art. 86² Cod penal din 1969.

In temeiul art 86³ alin.1 Cod penal din 1969, obliga inculpatul N. S. ca, pe durata termenului de incercare stabilit de instanta, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere si sa respecte urmatoarele obligatii: sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune M., pe care il desemneaza cu supravegherea sa; sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si intoarcerea, organului judiciar desemnat cu supravegherea sa; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca organului judiciar desemnat cu supravegherea sa; sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta ale inculpatului organului judiciar desemnat cu supravegherea sa.

In temeiul art. 86⁴ Cod penal din 1969, atrage atentia inculpatului N. S. ca savarsirea din nou a unei infractiuni in cursul termenului de incercare, sau nerespectarea masurilor de supraveghere, sau nerespectarea obligatiilor impuse, pot atrage revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, in conditiile legii.

In temeiul art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art. 19 Cod de procedura penala, raportat la art. 998 Cod civil din 1864, cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 71/2011, admite in parte actiunea civila formulata de partea civila . 95 SRL din Galati, cu sediul in Galati, ./33 .-M., b-ul 1 Decembrie 1918, nr. 35/1, jud. M., impotriva inculpatilor.

Obliga pe inculpatul N. G. S. la plata sumei de_ lei catre partea civila . 95 SRL din Galati, reprezentand contravaloarea combustibilului delapidat de acesta.

Obliga pe inculpatul N. S. la plata sumei de 3538,5 lei catre partea civila . 95 SRL din Galati, reprezentand contravaloarea combustibilului delapidat de acesta.

In temeiul art. 274 alin.2 Cod de procedura penala, obliga inculpatii la plata sumei totale de 540 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, cate 270 lei fiecare, din suma totala 300 lei fiind aferenti fazei de urmarire penala.

Suma totala de 760 lei, reprezentand 2 onorarii partiale in cuantum de cate 80 lei fiecare aferente delegatiilor avocatiale nr. 3198/2013 si nr. 3199/2013 si restul onorariilor integrale, se vor avansa din conturile Ministerului de Justitie catre Baroul M.

Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica azi, 04.02.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

D. D.-P. V. G.

red./tehnored. D.D.P.

6 ex/04.02.2015