Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 83/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 83/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 05-02-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TG. M.
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 83
Ședința publică din data de 05 februarie 2015
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. C.
GREFIER: V. A. P.
Din partea Ministerului Public a participat procuror A. T. din cadrul Parchetului de lângă Judecătoria Târgu-M..
Pe rol fiind cauza penală privind pe inculpatul P. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. și ped. de art. 336, alin. 1 Cod Penal.
Potrivit prevederilor art. 358 Cod procedură penală, președintele completului de judecată dispune strigarea cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul P. A. A. asistat de av ales B. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În temeiul art. 372 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea inculpatului P. A. A., constatând că între datele de stare civilă din actul de identitate al inculpatului și cele menționate în actul de sesizare a instanței există concordanță.
La interpelarea instanței, reprezentanta Ministerului Public și apărătorul din oficiu arată nu înțeleg să formuleze alte cereri sau să invoce excepții.
În temeiul art. 374 alin. 1 Cod procedură penală, procedează la prezentarea succintă a actului de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul nr. 4430/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-M., prin care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia.
Conform. 374 alin. (2) Cod procedură penală instanța explică inculpatului în ce constă învinuirea și îi aduce la cunoștință drepturile și obligațiile acestuia, prev. de art. 83 Cod procedură penală, art. 108 alin. (1) și (2) Cod procedură penală.
Instanța a adus la cunoștința inculpatului prevederile art. 374 al. 4 Cod procedură penală, respectiv că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa.
De asemenea, instanța aduce la cunoștința inculpatului că în cazul în care alege această cale procesuală a aplicării art. 374 al. 4 Cod procedură penală, consecința constă în faptul că, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
Inculpatul declară în fața instanței faptul că nu dorește să se prevaleze de prev. art. 374 al. 4 Cod procedură penală.
Totodată acesta arată că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosarul cauzei ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 12.12.2012 pronunțată în dosar nr. 6042/P/2013 cu titlu de jurisprudență.
Instanța pune în discuție încuviințarea probei cu înscrisul depus.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nu se opune.
Instanța va încuviința proba cu înscrisuri.
La interpelarea instanței, apărătorul ales al inculpatului arată că nu contestă probele din faza de urmărire penală însă dorește să pună concluzii de achitare pentru inculpat raportat și la decizia de neconstituționalitate aspect față de care apreciază că nu este compatibilă procedura simplificată.
Însă dacă instanța apreciază că prezenta cauză se poate judeca în procedură simplificată arată că este de acord ca inculpatul să fie judecat potrivit prevederilor art. 375 al. 1 și 2 Cod procedură penală.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că nu există vreo incompatibilitate între concluziile de achitare și procedura simplificată.
Instanța arată că prin interpretarea per a contrario a prevederilor art. 396 alin.10 Cod proc. pen., nu se poate reține o incompatibilitate între judecarea cauzei în procedură simplificată și concluziile de achitare.
Față de cele redate de către instanță, inculpatul revine și arată că solicită judecarea sa să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată, declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosarul cauzei.
În temeiul art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, instanța pune în discuția participanților cererea formulată de inculpat de judecare a prezentei cauze potrivit procedurii simplificate, respectiv pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că cererea de judecare a cauzei în procedură simplificată este admisibilă.
Având în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului de la acest moment procesual, precum și faptul că acesta nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța încuviințează cererea formulată de inculpat, constatând că sunt îndeplinite dispozițiile prev. de art. 374 alin. 4, art. 377 Cod procedură penală, motiv pentru care prezenta cauză se va soluționa potrivit procedurii simplificate.
La interpelarea instanței, reprezentanta Ministerului Public cât și apărătorul inculpatul arată că nu mai au de formulat cereri
Nemaifiind alte cereri în probațiune instanța în temeiul art. 387 Cod procedură penală declară încheiată cercetarea judecătorească și în temeiul art.388 Cod procedură penală acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul reprezentanta Ministerului Public, solicită condamnarea inculpatului care la data de 29.06.2014 în jurul orelor 03,30 a condus autovehiculul marca VW Golf în care se afla și martora N. A. C. pe raza loc. Livezeni având la momentul prelevării unei singure probe o alcoolemie de 1 g/l alcool pur in sânge, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de prevederile art.336 alin.1 Cod pen.
La dozarea și individualizarea pedepsei, reprezentanta Ministerului Public solicită să se facă aplicarea prevederilor art.374, art.375 și art.396 alin.10 Cod proc pen., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, apreciază că sunt aplicabile prevederile art. 83 Cod pen, care privesc amânarea aplicării pedepsei.
În cea ce privește existența faptei, aceasta solicită instanței să aibă în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului unde arată că a consumat băuturi alcoolice, declarație care se coroborează cu cea a martorei cât și cu conținutul buletinului de analiză.
Reprezentanta Ministerului Public învederează instanței faptul că din conținutul buletinului de analiză toxicologică reiese o alcoolemie de 1 g/l alcool pur in sânge, analiză efectuată la o oră de la oprire astfel că apelând la raționamentul logic la momentul oprii valoarea alcoolemiei era mai ridicată fiind peste nivelul minim legal neexistând nici un motiv ca alcoolemia la momentul opririi să nu fie peste limita legală.
Cu cheltuieli de judecată în sarcina inculpatului.
Apărătorul inculpatului având cuvântul, în principal solicită achitarea inculpatului în temeiul prevederilor art.16 lit. b) sau c) C. proc pen. iar în subsidiar aplicarea dispozițiilor art.396 alin.4 Cod proc. pen. cu aplicarea prev. art.80 C. pen. în sensul renunțării la aplicării pedepsei.
Față de concluzia de achitare a inculpatului, apărătorul ales învederează instanței că înțelege să facă referire la ultima decizie de neconstituționalitate privind dispozițiile art.336 alin.1 și 3 Cod pen. prin care sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” a fost declarată neconstituțională.
Aceasta mai arată că prevederile legale declarate neconstituționale sunt suspendate de drept astfel că înțelege să arate că pe lângă decizia de neconstituționalitate trebuie avute în vedere și considerentele acesteia, în sensul că infracțiunea de conducere pe drumurile publice sub influența alcoolului se consumă la momentul opririi în trafic.
Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă fără dubii că la momentul în care inculpatul a fost oprit în trafic nu s-a putut constata existența vreunei îmbibații alcoolice.
Pe de altă parte există o singură prelevare de mostre de sânge așa cum rezultă din dosarul cauzei aceasta fiind prelevată la o oră de la momentul opririi în trafic, fapt ce nu permite stabilirea cu caracter retroactiv a gradului de îmbibație alcoolică.
În concluzie aceasta arată că este imposibil de probat faptul că la momentul opririi în trafic concentrația de alcool a depășit limita legală prevăzută de lege.
Aceasta apreciază că față de starea de fapt și de drept reținută în sarcina inculpatului, nu se poate proba dacă inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.
Apărătorul inculpatului arată instanței în cazul în care trece peste considerentele arătate mai sus, faptul că într-o cauză similară fără ca inculpatul să fie trimis în judecată s-au aplicat vechile dispoziții ale art.18 ind.1 Cod proc pen,. și s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ a unei amenzi în contextul în care concentrația de alcool era identică cu cea din speța de față.
Apărătorul inculpatului învederează instanței că instituția renunțării aplicării pedepsei este o modalitate de transpunere a dispozițiilor art.18 ind.1. Cod proc. pen. din 1969.
Aceasta apreciază prin raportare la atitudinea procesuală a inculpatului la circumstanțele personale ale acestuia, că instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.
Pentru cazul în care instanța apreciază că nu se impune renunțarea la aplicarea pedepsei solicită să fie aplicate prevederile art. 83 Cod pen. în sensul amânării aplicării pedepsei.
Cu cheltuieli în sarcina statului.
Inculpatul având ultimul cuvânt menționează că regretă cele întâmplate și arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
I. Prin rechizitoriul din data de 08.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M., întocmit în dosarul nr. 4430/P/2014, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 10.12.2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. A. A. – fiul lui T. și D., născut la data de 12.03.1982 în mun. Tg. - M., jud. M., domiciliat în mun. Tg. M., Bld. 1 Decembrie 1918, nr. 200, ., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 14 clase, fără ocupație, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoana care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sânge, faptă prev. și ped. de art. 336, alin. 1 Cod Penal.
II. În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul, la data de 29 iunie 2014, în jurul orelor 03,30, a condus autoturismul, marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare_, în care se mai afla martora N. A. C., pe DC 135, pe raza loc. Livezeni, jud. M., având în momentul prelevării singurei probe de sânge (29.06.2014 - orele 04,45) o alcoolemie de 1,00 g 0/00 alcool pur în sânge.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost întemeiată pe următoarele mijloace de probă: Procesul-verbal de sesizare din oficiu, f. 11; Procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, f. 9-10; Procesul – verbal de prevalare și buletinul de examinare clinică, f. 32, f. 33, f. 34; Buletinul de analiză toxicologică nr. 2630/707/A-12 din 30.06.2014 emis de către IML Tg. M., f. 28; Declarația martorei N. A. C., f. 23-25; Declarațiile inculpatului P. A. A., f. 16-17, f. 20-22; Cazierul judiciar al inculpatului P. A. A., f. 13.
III. Prin încheierea din 29.01.2015 (f 64 dosar), judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, a constatat competența materială și teritorială a Judecătoriei Târgu M. și a dispus începerea judecății.
IV. În cursul judecății a fost depuse dovezi privind veniturile inculpatului, s-a luat declarație de inculpat.
Instanța nu a administrat probe în cursul judecății, ci s-a limitat la ascultarea inculpatului, întrucât acesta a recunoscut fără rezerve faptele reținute în sarcina sa, însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale și totodată, a solicitat să-i fie aplicate prevederile art. 375 C pr. pen. privitoare la procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției. Inculpatul nu a dorit să dea declarații detaliate despre comiterea faptei.
V. Analizând coroborat actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 29 iunie 2014, în jurul orelor 03,30, inculpatul P. A. A. în timp ce conducea autoturismul, marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare_, în care se mai afla martora N. A. C., pe DC 135, pe raza loc. Livezeni, jud. M., a fost oprit de către organele de poliție, care i-au solicitat acestuia să prezinte documentele pentru control.
În urma verificărilor efectuate de către lucrătorii de poliție s-a stabilit faptul că inculpatul P. A. A. posedă permis de conducere auto, seria P_, emis la data de 07.03.2014 de către autoritățile americane.
Organele de poliție au procedat la identificarea conducătorului autoturismului în persoana inculpatului P. A. A., ocazie cu care s-a încercat testarea acestuia cu aparatul alcool-test, însă nu s-a reușit, întrucât inculpatul nu a putut sufla cu suficientă intensitate, motivând că are probleme de sănătate.
În consecință, inculpatul P. A. A. a fost condus la Institutul de Medicină Legală – Tg. M., în vederea recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 2630/707/A-12 din 30.06.2014 emis de către IML Tg. M., rezultă faptul că în momentul prelevării singurei probe de sânge (29.06.2014 - orele 04,45) inculpatul P. A. A. a avut o alcoolemie de 1,00 g 0/00 alcool pur în sânge.
Potrivit procesului verbal de constatare și declarației inculpatului P. A. A., a rezultat faptul că acesta, la data de 28.06.2014 a băut două pahare cu vin, fără a consuma alimente, după care, la data de 29.06.2014, în jurul orelor 03,30, s-a urcat la volanul autoturismului, marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare_, în care se mai afla martora N. A. C., pe care l-a condus pe DC 135, pe raza loc. Livezeni, jud. M., ocazie a fost oprit de către organele de poliție.
VI. În drept, fapta inculpatului P. A. A. care, la data de 29 iunie 2014, în jurul orelor 03,30, a condus autoturismul, marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare_, în care se mai afla martora N. A. C., pe DC 135, pe raza loc. Livezeni, jud. M., având în momentul prelevării singurei probe de sânge (29.06.2014 - orele 04,45) o alcoolemie de 1,00 g 0/00 alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 al.1 Cod penal.
Sub aspect subiectiv, fapta comisă îmbracă forma intenției directe conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen., vinovăția inculpatului fiind dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul judecății.
Prin decizia Curții constituționale nr. 732/16.12.2014 s-a constatat că constată că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art.336 alin.(1) din Codul penal este neconstituțională, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art.1 alin.(5) referitor la principiul respectării legilor și ale art.20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art.7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sintagma menționată lipsește de previzibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.
Curtea constituțională reține că destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă și subiectivă, ale infracțiunii, astfel încât să poată să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate de art.336 alin.(1) din Codul penal se realizează prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Îmbibația alcoolică este procesul de pătrundere a alcoolului în sânge, consecința fiind provocarea unei stări de intoxicație (alcoolică). Sub aspectul urmării imediate este vorba de o infracțiune de pericol, acțiunea săvârșită punând în primejdie siguranța circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei și nu trebuie dovedită.
Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art.336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate.
Prin urmare fapta de conducere sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 al. 1 Cod penal nu a fost dezincriminată, fiind înlăturate doar dispozițiile care nu sunt în acord cu legea fundamentală. Fapta de a conduce sub influența alcoolului constituie în continuare infracțiune dacă făptuitorul, în momentul în care a pus în pericol valoarea socială ocrotită (respectiv în momentul conducerii pe drumurile publice a unui vehicul), avea în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală (0,8 g/l alcool pur în sânge).
În concret, în cazul de față instanța trebuie să stabilească, dacă din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și însușit de inculpat, există certitudinea că la momentul opririi în trafic de către organele de poliție, inculpatul avea în sânge o alcoolemie ce depășea limita legală de 0,8 g/l.
Instanța constată, din probatoriul administrat în cauză că la momentul consumării infracțiunii prev. de art. 336 al. 1 Cod penal (ora 03.30 – ora opririi de către organele de poliție) inculpatul P. A. avea o alcoolemie mai mare de 1 g/l, deci mai mare decât limita legală.
Pentru a reține această împrejurare instanța subliniază următoarele aspecte ce reies din probe:
-la momentul prelevării (ora 04.50) inculpatul avea o alcoolemie de 1.00 g/l (f 21 dosar urmărire penală);
-potrivit examenului clinic de la ora 04.50 inculpatul prezenta tulburări de echilibru static și dinamic (f 34 dosar urmărire penală);
-potrivit declarației sale date în calitate de inculpat (f 17 dosar urmărire penală) ar fi consumat două pahare de vin la o nuntă la care a participat cu o zi înainte, 28.06.2014 – orele 13.00, după care s-a simțit rău și nu a mai putul lua masa;
-potrivit declarației martorului N. A. C. (f 23- 25 dosar urmărire penală) este cert că inculpatul nu a mai consumat băuturi alcoolice după orele 23.00, în ziua de 28.06.2014 și până la momentul opririi în trafic.
Din toate aceste împrejurări certe ce reies din probele însușite de inculpat rezultă, cu indubitabil, că la o oră și 20 minute de la ora opririi de către organele de poliție acesta avea în sânge o alcoolemie de 1.00 g/l și se afla în faza de eliminare a alcoolului din organism și nu în faza de absorbție dată fiind distanța mare în timp de la momentul întreruperii consumului de alcool. D. fiind modul și durata metabolizării alcoolului de către organism (fapt notoriu și care nu trebuie dovedit) este cert că față de momentul opririi în trafic, inculpatul, avea o alcoolemie mai mare decât cea la momentul prelevării probelor biologice. Nu prezintă relevanță stabilirea cu exactitate a alcoolemiei la momentul consumării infracțiunii sub aspectul existenței acesteia. Important este că instanța poate afirma, dincolo de orice bănuială rezonabilă, că la momentul săvârșirii infracțiunii, alcoolemia era mai mare decât limita legală.
Sub aspectul individualizării pedepsei valoarea alcoolemiei este relevantă, dar, în acest sens, ca o aplicație particulară a principiului „in dubio pro reo” va avea în vedere valoarea măsurată a alcoolemiei (1.00 g/l) și nu o valoare sigur mai mare dar incertă ca și cantitate de alcool exprimată în grame la 1000 ml sânge., de la momentul consumării faptei.
Așadar, fapta penală există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
VII. La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea pentru care este judecat inculpatul, instanța urmează să țină cont cu prioritate de prevederile art. 396 al. 10 C.proc. pen. C. pr. pen., care instituie reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și respectiv, reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii.
Întrucât inculpatul a recunoscut în întregime învinuirea care i se aduce și a solicitat să i se facă aplicarea art. 375 C. pr. pen., instanța îi va aplica beneficiile care decurg din cauza de atenuare a răspunderii penale menționată mai sus.
Instanța va mai avea în vedere, la individualizarea judiciară a pedepsei, că acesta nu are antecedente penale și a avut o bună conduită în societate anterior săvârșirii infracțiunii.
De asemenea, la stabilirea în concret a pedepsei aplicabile inculpatului, instanța va avea în vedere și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., art. 53 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Văzând toate aceste împrejurări, instanța constată că o pedeapsă de 8 luni închisoare, situată așadar, spre nivelul minimului special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus cu o treime în baza art. 396 al. 10 C. pr. pen., este necesară și suficientă pentru a se îndeplini rolul represiv și educativ al pedepsei.
VIII. Apreciind că scopul pedepsei, ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare a condamnatului, poate fi atins fără a se executa pedeapsa în regim de detenție, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen. cu privire la amânarea aplicării pedepsei, în baza acestui articol, precum și în baza art. 84 C. pen., instanța urmează să dispună amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M..
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. instanța va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Nu se poate dispune achitarea inculpatului întemeiat pe dispozițiile art. 16 al. 1 lit. b sau c Cod de procedură penală, întrucât anterior s-a demonstrat atât că fapta există, constituie infracțiune și că a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege cât și că sunt suficiente probe din care să reiasă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii.
Avocatul inculpatului a mai solicitat, în subsidiar ca instanța să pronunțe o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei.
Nici această solicitare nu poate fi primită.
Potrivit prevederilor art. 396 al. 3 Cod de procedură penală „renunțarea la aplicarea pedepsei se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în condițiile art. 80 - 82 din Codul penal.
Condițiile cerute de art. 80 – 82 Cod penal, în mod cumulativ, sunt următoarele:
- infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit;
- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
- infractorul să nu mai fi suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) Cod penal sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
- față de același infractor să nu se mai fi dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat;
- infractorul să nu se fi sustras de la urmărire penală ori judecată sau să fi încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Instanța constată că primele două condiții nu sunt îndeplinite în speța de față. Fapta comisă nu este lipsită de pericol social întrucât inculpatul a condus un autoturism, pe un drum public, într-o localitate mare, într-un cartier aglomerat al orașului și cu încă o persoană în mașină. În acest mod, conștient fiind că se află sub influența alcoolului și-a dat seama că adoptă o conduită nepermisă de lege și că pune în pericol integritatea sa, a persoanei pe care o avea în mașină sau chiar a altor persoane care puteau, în orice moment apare în cale autoturismului său, chiar dacă a circulat la o oră când traficul nu este aglomerat. Date fiind existența tulburărilor de echilibru static și dinamic relevate de examenul clinic (f 34 dosar) instanța constată că inculpatul putea, în orice moment să producă un accident rutier care se putea solda chiar cu urmări mult mai grave decât cele produse.
Pentru faptul că, în mod conștient și voluntar a condus sub influența alcoolului, având o alcoolemie mai mare decât limita legală, în condițiile în care fizic nu se simțea bine și în condițiile în care a mai pus în pericol integritatea fizică, sănătatea sau chiar viața unei terțe persoane, instanța apreciază că fapta este suficient de gravă pentru a se stabili o pedeapsă penală și nu să se constate că aplicarea unei pedepse nu ar fi oportună.
Nici soluția de amânare a executării pedepsei nu este o soluție de condamnare, dar prin măsurile de supraveghere ce se stabilesc și prin instituirea unui termen de supraveghere, inculpatul este conștientizat asupra gravității faptelor sale precum și asupra urmărilor produse sau care ar fi putut să se producă.
X. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. instanța va obliga pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. stabilește pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului P. A. A. – fiul lui T. și D., născut la data de 12.03.1982 în mun. Tg. - M., jud. M., domiciliat în mun. Tg. M., Bld. 1 Decembrie 1918, nr. 200, ., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 14 clase, fără ocupație, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod de procedură penală.
În baza art. 83 alin. (1), (3) Cod penal amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de probațiune M..
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015
PREȘEDINTE GREFIER
B. I. C. V. A. P.
Red/tehn/B.
4 exem/06.02.2015
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 84/2015.... | Delapidarea. Art.295 NCP. Sentința nr. 81/2015. Judecătoria... → |
|---|
