Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 731/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 731/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 16-07-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 731
Ședința publică din 16 iulie 2015
P.: D. D.- P.
GREFIER: V. G.
Pe rol se afla judecarea cauzei penale privind pe inculpatul S. F. R., trimis în judecată pentru săvârșireainfracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1 lit. g,i, Cod penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit.a Cod penaldin 1969 si a art. 5 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 25.06.2015, prin care s-a stabilit termen de pronuntare la 10.07.2015, ulterior pronuntarea fiind amanata la 15.07.2015, cand pronuntarea a fost amanata pentru data de azi, 16.07.2015, incheieri ce fac parte integranta din prezenta.
INSTANȚA
I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria Targu-M. din data de 20.03.2015, emis in dosarul nr. 664/P/2014, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului S. F. R., sub aspectul savarsiriiinfracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin.1 lit. g,i, Cod penal din 1969, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit.a Cod penaldin 1969 si a art. 5 Cod penal, constând in aceea că în data de 22.01.2014, în intervalul orar 00,10 - 00,22, a pătruns prin spargerea geamului termopan, in magazinul Darina apartinand . din Tirgu-M., ..38-42, jud M., de unde a sustras in scopul insusirii pe nedrept 4 sticle de 0,7 l de whisky Jack Daniels, 2 sticle de 0,7 l de vodca Finlandia Lime, 2 sticle de 0,7 l de lichior Baylleys, 2 sticle de 0,7 l de whisky Chivas Regal si 4 sticle de 0,5 l de whisky Jack Daniels, in valoare totala de 1429,30 lei, cauzand astfel un prejudiciu total de 2629,30 lei.
In faza de urmarire penala, probele au fost administrate prin intermediul urmatoarelor mijloace: procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 22.01.2014, insotit de planșe foto, ocazie cu care au fost ridicate urme papilare si efectuate fotografii judiciare; declarațiile de suspect si inculpat; declarația persoanei vătămate . din Tirgu-M., care s-a constituit parte civila cu suma de 1598,96 lei reprezentand contravaloarea geamului spart; declaratia partii civile ., care s-a constituit parte civila pentru despagubirile acordate privind bunurile reclamate ca sustrase; procesul-verbal din 05.02.2014, de redare a inregistrarilor video ale imaginilor surprinse de camerele de luat vederi ale magazinului, insotit de planse foto; procesele-verbale din 13.02.2014 si 24.02.2014, constatand identificare faptuitorului de catre martorul-agent sef adjunct de politie Sfariac S. si respectiv recunoasterea acestuia de martorul S. I.; declaratiile martorilor Samartean E., D. C., M. C. I., S. S., S. I. si L. L.; inscrisuri, constand in dosarul de dauna intocmit de asigurator, documente contabile ale persoanei vatamate si facturi privind bunurile reclamate ca sustrase.
In faza de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara din cadrul acestei instante a dispus inceperea judecatii, constatand legalitatea sesizarii instantei, a efectuarii actelor de urmarire penala si a administrarii probelor, fara a inlatura vreo proba.
In faza de judecata, inculpatul a solicitat sa fie judecat numai in baza in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, sau/si a inscrisurilor, instanta admitand cererea formulata si continuand cercetarea judecatoreasca pe calea speciala prevazuta in cazul recunosterii invinuirii.
La acelasi termende judecata, instanta a invocat schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute prin rechizitoriu in sarcina ambilor inculpati, in infractiunea de furt calificat, prev de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b,d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal si a art. 5 Cod penal.
II. Analizand probele administrate din perspectiva continutului constitutiv al infractiunii sub aspectul careia a fost sesizata, instanta retine urmatoarele:
In fapt, din punct de vedere al laturii obiective, în intervalul orar 00,10 - 00,22, inculpatul S. F. R. a pătruns prin spargerea geamului termopan, in magazinul Darina apartinand . din Tirgu-M., ..38-42, jud M., in doua randuri, de unde a sustras in scopul insusirii pe nedrept un numar nedeterminat de sticle de bauturi alcoolice, estimate la suma totala de 1429,30 lei, cauzand astfel un prejudiciu total estimat la suma de 2629,30 lei.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanta deduce din circumstantele reale ale savarsirii, ca fapta a fost comisa de inculpat cu vinovatie sub forma intentiei, intrucat a prevazut si urmarit rezultatul, in scopul insusirii pe nedrept a bunurilor sustrase.
Pentru a retine starea de fapt obiectiva si subiectiva mai sus mentionata, instanta s-a intemeiat pe procesul-verbal de cercetare la fața locului, din care rezulta efractia, pe procesul-verbal de redare a inregistrarilor video ale faptei si de recunoastere a petentului ca autor al acesteia de catre agent sef de politie Sfaraiac S., din care rezulta modul de operare pe ansamblu si identitatea autorului, concordant cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului, pe care de asemenea l-a retinut.
In privinta bunurilor sustrase, sustinerile petentului potrivit carora nu a sustras mai mult de 2-3 sticle contrazic declaratiile persoanei vatamate si inscrisurile intocmite cu ocazia inventarului.
Nu rezulta din imagini numarul sticlelor sustrase, iar din declaratiile taximetristului, martorul D. C. cu care s-a deplasat la fost sa prietenta, martora L. si din declaratiile acestea, rezulta ca avea asupra sa 2-3 sticle de bautura, respectiv una de Jack Daniels.
F. a contesta sinceritatea persoanei vatamate, in conditiile in care lipsa din inventar a fost stabilita ulterior savarsirii in raport cu balanta de verificare din decembrie 2013, este aplicabil principiul in dubio pro reo si retinerea variantei inculpatului, in forma imprecisa in care a fost relatata.
Declaratiile M. C. I. si S. S., agenti de paza la . care s-au deplasat inurma declansarii sisetmului de alarma la locul faptei si au vazut o persoana in apropierea acestuia nu sunt relevante in solutionarea cauzei.
In drept, considerente teoretice preliminare privind stabilirea LPF ce vor fi urmarite in solutionarea cauzei
1) Cadru general
In cazul unui conflict in timp, legea penala mai favorabila (LPF) este acea lege de drept substantial, care conduce la ingerinta cea mai mica in drepturile legale ale subiectului raspunderii penale, asa cum rezulta din ansamblul reglementarii si a principiilor generale de drept penal substantial, in lipsa unei definitii legale.
Atunci cand conflictul priveste legi organizate in coduri, LPF se stabileste in concret, prin compararea ipotetica si globala a legilor succesive, in functie de conditiile incriminare, de conditiile de tragere la raspundere penala si de criteriul pedepsei, dupa care se aplica global, asa cum statueaza decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.
Asadar, in stabilirea LPF nu se compara direct, ci numai ipotetic si global: pe de o parte, inexistenta infractiunii in conditiile art. 181 Cod penal din 1969, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea veche, toate aplicate la o fapta calificata pe legea veche, cu renuntarea, amanarea executarii pedepsei, sau cu suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea noua, toate aplicate la o fapta calificata pe aceeasi lege, pe de alta parte.
Asadar, aspectele interdependente ale individualizarii pedepsei si aplicarii LPF presupun exclusivitatea aplicarii vechilor solutii de individualizare a pedepsei faptelor calificate pe Codul penal din 1969 cu excluderea solutiilor nou introduse de actualul Cod penal, respectiv exclusivitatea aplicarii noilor solutii de individualizare a pedepsei faptelor calificate potrivit actualului Cod penal, in ambele cazuri cu exceptiile prevazute de legea tranzitorie – nr. 187/2012.
Aceeasi si pentru aceleasi argumente este solutia si pentru legile speciale contemporane codurilor de drept penal substantial succesive, a caror aplicare atrage obligatoriu aplicarea codului contemporan lor, sub toate aspectele incidente - cauze de nepedepsire, retinerea de stari sau circumstante la individualizarea pedepsei, cu care se completeaza in mod natural si necesar.
Deoarece s-ar crea o lex tertia, nu se compara direct nici conceptele folosite in individualizarea pedepsei de codurile succesive, care au continut diferit: aplicarea, respectiv stabilirea si aplicarea pedepsei; supravegherea in caz de neexecutare; executarea - cel putin in cazul amenzii penale.
Referitele concepte se compara direct numai din perspectiva aceluiasi cod in procesul de individualizare, iar in stabilirea LPF se compara indirect, prin compararea globala a codurilor, in „pipairea” individualizarii pedepsei potrivit fiecaruia dintre acestea, care este necesara in stabilirea LPF.
Solutiile procesuale permit trecerea graduala de la cea mai putin severa forma de individualizare de drept substantial prevazuta, pana la executarea efectiva, in raport de criteriile prevazute de codul substantial in chestiune, fara sa permita insa ca acestea din urma sa poata transgresa dintr-un cod in celalalt - spre ex prin deturnarea functiei normei de trimitere pe care actualul cod de procedura penala o utilizeaza ca procedeu tehnic juridic pentru a-si completa dispozitiile, respectiv cu solutiile de individualizare de drept substantial.
2) Criterii de comparatie in stabilirea LPF
Din principiul legalitatii pedepsei, prevazut in Conventia EDO si in Constitutie, rezulta ca analiza comparativa, ipotetica si globala a codurilor succesive pentru stabilirea LPF se oprestela momentul aparitiei unor diferente obiective sub aspectul ingerintei in drepturile subiective recunoscute prin lege persoanei ce formeaza obiectul raportului juridic de drept penal substantial de conflict dedus judecatii.
Din acelasi motiv, antementionatele diferente trebuie sa apara in urma aplicarii criteriilor constitutionale prevazute de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale la probele din cauza, in ordine logica: incepand cu conditiile de existenta ale infractiunii, continuand cu cele de raspundere penala si sfarsind cu cele privind „ pipairea” indidividualizarii sanctiunii penale, respectiv conditiile, continutul si efectele ulterioare ale acesteia.
La nivelul alpipairii” indidividualizarii, codurile succesive opereaza in principiu cu notiuni si procede comune conceptual, preluate in mod firesc, dar care presupun si diferente.
Astfel, art. 72 si urm din Codul penal din 1969 prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, incluzand circumstantele si starile privind fapta sau faptuitorul, in timp ce art. 74 si urm din actualul Cod penal le prevede distinct de acestea, prevazand in plus 7 subcriterii de evaluare a lor: 3 privind fapta si 4 privind faptuitorul.
Ultimele 2 dintre cele 4 subcriterii privind periculozitatea faptuitorului se refera la conduita din cursul procesului penal, ce constituia circumstanta atenuanta din perspectiva Codului penal din 1969, respectiv conditia acestuia, insa nu si la conduita anterioara savarsirii, ce constituia circumstanta atenuanta, pe acelasi cod.
In cazul Codului penal din 1969, criteriile de individualizare privind fapta si faptuitorul produc efecte impreuna cu circumstantele atenuante sau agravante, efecte care sunt posibil de stabilit prin apreciere globala in procesul individualizarii, facuta in interiorul limitelor de pedeapsa speciale.
Acestea sunt intai micsorate in cazul retinerii cauzelor generale de reducere a pedepsei, precum minoritatea, a imprejurarilor cu acelasi efect, precum tentativa si a cauzelor speciale de reducere a pedepsei, prin aplicarea de fractii legale, iar apoi sunt majorate prin aplicarea aceluiasi procedeu in cazul retinerii recidivei postexecutorii.
Restul starilor privind fapta sau faptuitorul, precum infractiunea continuata, recidiva postcondamnatorie, pluralitatea intermediara si concursul, produc fiecare efecte in mod distinct asupra rezultatului stabilit anterior prin apreciere globala, ca regula prin sporuri adaugate prin apreciere si prin exceptie, in cazul recidivei sau pluralitatii intermediare speciale, prin cumul aritmetic.
Stabilirea efectelor prin procedeul aprecierii este de regula facultativa, cu exceptia circumstantelor atenuante ale caror efecte sunt obligatorii si totodata are caracter global, din cauza limitarii la suma componentelor impuse de procedeul cumulului juridic sau aritmetic, cf art. 76 Cod penal din 1969, art. 34 alin.2 Cod penal din 1969 si art. 80 alin.3 Cod penal din 1969.
In sensul de mai sus, in cazul starilor ce produc efecte distincte exista o globalitatea fortata a aprecierii ce modifica rezultatul acesteia.
De ex, retinerea de circumstante atenuante impiedica efectul de sporire a pedepsei spre maximul special atras de concurs, acesta producand efecte intre minimul stabilit potrivit art. 76 Cod penal din 1969 si pana la cel mai mare minim special.
In cazul retinerii concomitente a circumstantelor agravante, recidivei si concursului, rezultanta este aplicabila intre limite maxime stabilite legal, cu limitari alternative atrase in concret de procedeul cumulului juridic al limitarii rezultantei la suma componentelor si de sporurile succesive incidente.
In cazul actualului Cod penal, subcriteriile de evaluare a faptei si persoanei produc efecte global, prin apreciere, in interiorul limitelor speciale.
Acestea sunt intai micsorate in cazul retinerii tentativei, circumstantelor atenuante, a cauzelor speciale de reducere a pedepsei, iar apoi sunt marite in cazul retinerii circumstantelor agravante, a infractiunii continuate si a recidivei postexecutorii, prin aplicarea de fractii legale sau spor in cazul infractiunii continuate sau al circumstantelor agravante, in ultimul caz daca nu se aplica fractia.
Restul starilor privind fapta sau faptuitorul produc efecte distincte asupra rezultatului stabilit anterior prin apreciere globala: in cazul concursului si pluralitatii intermediare prin aplicarea de fractii legale, obligatorii, iar in cazul recidivei postcondamnatorii, prin cumul aritmetic.
Caracterul stabilirii efectelor prin procedeul aprecierii este de regula global, cu exceptia infractiunii continuate.
Sintetic, desi aprecierea, cumulul aritmetic si aplicarea de fractii legale sau sporuri sunt procedee comune conceptual ambelor coduri in individualizarea pedepsei, acestea se aplica la probe in mod diferit, in limite si cu efecte diferite pe fiecare dintre coduri, care trebuie stabilite in prealabil pentru a identifica posibilitatea, obiectul si sensul comparatiei
Astfel, in cazul Codului penal din 1969 aprecierea este globala si priveste toate imprejurarile, circumstantele sau starile, inclusiv care produc efecte distincte, chiar daca indirect si atenuat in acest din urma caz, deoarece criteriile propriu-zise privind fapta si faptuitorul sunt indivizibile cu toate acestea.
In cazul actualului Cod penal, aprecierea este globala numai in privinta subcriteriilor de individualizare, deoarece restul imprejurarilor, circumstantelor sau starilor privind fapta sau faptuitorul produc efecte distincte, majoritatea asupra limitelor in care se face aprecierea, iar in cazul efectului distinct al retinerii infractiunii continuate, aprecierea nu are caracter global si priveste modificarea limitelor speciale.
In cazul ambelor coduri, existenta limitelor de pedeapsa in care se face aprecierea globala in individualizare, rezultatul acesteia si modificarea sa distincta si ulterioara rezulta din criteriile si ordinea de individualizare stabilite de fiecare dintre ele – ordinea, cf art. 80 Cod penal din 1969, respectiv art. 78 din actualul Cod penal.
In sensul de mai sus, actualul Cod penal mentioneaza la art. 78 concursul anterior recidivei, fara distinctii dupa felul acesteia, numai pentru a explica prevalenta concursului asupra recidivei postcondamnatorii, fara insa a stabili prioritatea aplicarii concursului in raport cu recidiva postexecutorie, asa cum rezulta din folosirea conjunctiei disjunctive „sau”.
In acelasi sens, pluralitatea intermediara este subsumabila atat concursului cat si recidivei din perspectiva conditiilor de existenta si a procedeului de producere a efectelor, ceea ce explica si tacerea legiuitorului.
Aceste concepte si procedee comune si rezultatele obiective diferite sub aspectul comun al aplicarii acestora pe fiecare dintre coduri garanteaza posibilitatea comparatiei globale si da algoritmul acesteia.
3) Exceptii de la globalitate
Exceptiile de la globalitate sunt prevazute de legea tranzitorie de drept substantial, respectiv de art. 10, art. 16 alin.2, art. 17 - art. 22 din Legea nr. 187/2012 etc.
In privinta exceptiilor prev de art. 18 - art. 22 din Legea nr. 187/2012, LPF este stabilit direct prin lege, fara posibilitatea de apreciere a judecatorului, desigur daca se regaseste ipoteza acestora si nu este diseminata . careia ii este aplicabil art.5 pe institutii globale.
In ipoteza referitelor articole, dispozitiile de aplicare a LPF au caracter autonom si conduc . diversificare a solutiilor in raport de codurile succesive, care insa nu intra in contradictie cu decizia Curtii Constitutionale, deoarece nu rezulta jurisprudential.
In privinta exceptiilor prev de art. 10 art. 16 alin. 2 si art. 17 din Legea nr. 187/2012, sensul initial si continutul acestora s-a schimbat in urma publicarii deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale, devenind criterii de stabiliure/aplicare globala a LPF.
Astfel, in urma publicarii deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale a fost modificat continutul art. 5 Cod penal iar Legea nr.187/2012, care continea prin excelenta prevederi particulare cu caracter autonom, a ajuns sa le stabileasca ca si criterii in compararea globala a codurilor succesive.
In cazul art. 16 alin.2 si art. 17 din Legea nr. 187/2012, modificarea de continut a intervenit in urma modificarii continutului expres al ipotezei acestora, care face referire directa la art.5 Cod penal, respectiv la aplicarea „dispozitiilor referitoare la legea penala mai favorabila
In cazul art. 10 din Legea nr. 187/2012, a intervenit in urma modificarii universului de discurs al comparatiei, de la minim 2 componente rezultand din considerarea separata a faptei si incadrarii in raport de pluralitate sau si de alte institutii autonome, la un univers unitar specific aplicarii LPF pe institutii globale
Astfel, art. 10 din Legea nr. 187/2012, permite expres numai stabilirea regimului juridic aplicabil tratamentului sanctionator al pluralitatii definitivate sub legea noua, dupa o lege diferita de legea pedepselor deja stabilite pe Codul penal din 1969.
Aplicarea principiile de interpretare logica extensiva, de genul per a contrario sau analogiei, este fundamentata in esenta pe legea logica a tertului exclus, iar aplicarea LPF pe institutii autonome respectiv globale conduce la universuri de discurs diferite, cu mai multe elemente in primul caz, respectiv unitar in cel de-al doilea
In consecinta, art. 10 a devenit din principiu general explicativ al aplicarii LPF pe institutii autonome, o explicatie cu caracter de exceptie, a limitelor obiective si de facto ale aplicarii LPF pe institutii globale, rezultand din durata diferita a proceselor.
Altfel spus, aplicarea extensiva a art. 10 din Legea nr. 187/2012 nu se mai justifica in prezent decat in masura in care efectele interpretarii sale se subsumeaza principiului aplicarii globale, in caz contrar reprezentand o aplicare ilicita a principiilor de interpretare logica extensiva.
In analizarea exceptiilor de la globalitate, reale sau aparente, determinate de limitele obiective de facto ale aplicarii LPF pe institutii globale si care pot fi justificate de art. 10 din Legea nr. 187/2012, se retin urmatoarele.
In cazul definitivarii pluralitatii sub legea veche, legea faptei obiect al sesizarii si a tratamentului sanctionator al acesteia si al pluralitatii din care face parte este aceeasi si se poate intotdeauna stabili ipotetic si aplica global, potrivit art. 5 Cod penal.
Singura exceptie de la globalitate este reprezentata de pedepsele simple deja stabilite potrivit legii noi, cand posibilitatea combinarii legilor faptei si a tratamentului sanctionator al acesteia cu legea componentei rezulta din aplicarea per a contrario a art. 10 din Legea nr. 187/2012.
In cazul savarsirii inainte de 01.02.2014 a unei noi infractiuni, in raporturi juridice cu o subpluralitate autonoma, in sensul de termen al recidivei sau pluralitatii intermediare definite de Codul penal din 1969 si inclusiv in termenul de definitivare al liberarii conditionate acordate potrivit legii vechi, legea aplicabila subpluralitatii si regulile de revocare a liberarii vor fi aceleasi cu cele ale tratamentului sanctionator al pluralitatii, ca parte din acesta: legea veche, sau legea noua
Astfel, LPF in privinta acordarii liberarii conditionate este distinct de cel al tratamentului sanctionator al pluralitatii iar potrivit considerentelor HP 13/2015 a ICCJ nu este de acceptat revocarea suspendarii conditionate pe un temei si stabilirea pedepsei de executat in urma acesteia revocari pe un alt temei deoarece se incalca aplicabilitatea legii penale substantiale pe institutii globale.
De fapt, nici nu se pune problema distinctiei intre legea aplicabila tratamentului sanctionator al pluralitatii si cea aplicabila subpluralitatii sau dispozitiei de revocare, LPF fiind prin ipoteza unica, indiferent daca ar fi reprezentata de actualul Cod penal sau de cel din 1969 si stabilind regimul juridic al pluralitatii inclusiv din perspectiva celui al subpluralitatii, respectiv al conditiilor revocarii liberarii conditionate, prev de legile succesive
In cazul definitivarii pluralitatii sub legea noua, legea faptei obiect al sesizarii si a tratamentului sanctionator al pluralitatii din care face parte, inclusiv al subpluralitatilor, este identica si stabilita legal de art. 10 din Legea nr.187/2012 ca si caz particular al art.5 Cod penal.
Asadar, in cazul savarsirii dupa 01.02.2014 a unei noi infractiuni in raporturi juridice cu o subpluralitate autonoma, in sensul de termen al recidivei sau pluralitatii intermediare definite de Codul penal din 1969, inclusiv in termenul de definitivare al liberarii conditionate acordate potrivit legii vechi, legea aplicabila subpluralitatii si regulile de revocare in cazul savarsirii vor fi aceleasi cu cele ale tratamentului sanctionator al pluralitatii ca parte din acesta: legea noua.
Prima exceptie o reprezinta pedepsele simple deja stabilite pentru componentele pluralitatii potrivit legii vechi, cand posibilitatea combinarii legilor faptei si a tratamentului sanctionator al acesteia cu legea componentei rezulta din aplicarea directa a art. 10 din Legea nr. 187/2012.
A doua exceptie de la globalitate o reprezinta situatia in care legea noua, obligatorie pentru fapta si pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta, ar conduce la aplicarea retroactiva a legii penale in detrimentul subiectului raspunderii penale daca ar fi aplicata tratamentului sanctionator al subpluralitatii definitivate sub legea veche, fara stabilirea unei rezultante.
In aceasta situatie se impune extinderea prin analogie a aplicarii art. 10 din Legea nr.187/2012, care nu distinge intre pedepse simple sau rezultante, de la pedepse rezultantestabilite potrivit legii vechi, la pedepsele rezultante posibil a fi fost stabilite potrivit legii vechi sub imperiul acesteia.
In sensul de mai sus, legalitatea pedepsei exclude varianta in care LPF depinde de momentul stabilirii rezultantei, iar aplicarea art. 10 este necesara pentru a justifica limitele obiective de facto ale aplicarii LPF pe institutii globale, decurgand din durata diferita a proceselor .
Situatiile in care noua infractiune ulterioara datei de 01.02.2014 este incriminata ex novo de actualul Cod penal (precum violarea de sediu profesional) si totodata a fost savarsita in termenul de definitivare al liberarii conditionate din rezultanta pluralitatii stabilite sub legea veche, sau in care are ca antecedent penal o masura educativa prevazuta de Codul penal din 1969 si executata, reprezinta numai aparente exceptii de la globalitatea aplicarii LPF.
Astfel, starea de recidiva sau pluralitate intermediara, prevazuta obligatoriu de legea noua, respectiv de art. 10 din Legea nr. 187/2012, trimitere la art. 43 sau 44 Cod penal si acesta trimite la art. 104 alin.2 din actualul Cod penal, agravand raspunderea condamnatului in raport de cea previzibila la momentul acordarii beneficiului liberarii.
Asadar, interpretarea prin analogie a art. 10 din Legea nr. 187/2012 nu mai este posibila, deoarece nu s-ar putea separa in baza acestuia incadrarea de regimul sanctionator si nici nu este posibila optiunea in stabilirea LPF pentru fapta si incadrare.
Deasemenea, retinerea ca antecedente penale a masurilor educative prevazute si executate potrivit Codului penal din 1969, cu consecinte in stabilirea sanctiunii pentru noua fapta ar agrava raspunderea condamnatului in raport de cea previzibila la momentul savarsirii, fara suport legal in art. 5 Cod penal, care permite ultraactivitatea legii penale numai in favoarea subiectului raspunderii penale.
Singura solutie, . starii de recidiva sau pluralitate intermediara si respectiv a antecedentei penale constand in masuri educative prevazute si executate potrivit Codului penal din 1969, in baza diferentelor categoriale dintre conceptele folosite.
Astfel, pluralitatile juridice ca si masurile educative sunt stabilite si definite diferit potrivit codurilor successive, in ciuda continuitatii conceptelor si a similaritatilor, diferenta putand rezulta nu numai din prevederi positive ci si din aplicarea princiupiilor generale de drept .
` In cazul institutiei procesuale a modificarii de pedepse, in cazul cererii formulate pe cale princuipala sunt aplicabile din punct de vedere al dreptului substantial atat art. 6 cat si art.5 Cod penal, ultimul particularizat de art. 10 din Legea nr. 187/2012 si sub conditia ca rezultatul sa nu depinda de momentul modificarii, similar modificarii formand obiectul sesizarii prin rechizitoriu.
Astfel, daca modificarea ar fi fost facuta anterior datei de 01.02.2014, ar permite numai reducerea rezultantei la maximul posibil potrivit tratamentului sanctionator al legii noi, in conditiile art. 6 Cod penal, sub conditia posibilitatii reducerii componentelor.
In sensul de mai sus, in contextul interpretarii legii penale pe institutii globale componentele nu mai pot fi reduse efectiv independent de reducerea rezultantei sau a celorlate componente in sensul impus de considerentele HP nr. 1 ale ICCJ, care au devenit caduce in conditiile art. 4771 Cod de procedura penala.
In caz contrar, ar conduce la aplicarea acesteia pe institutii autonome, combinand prevederi ale legilor succesive pentru componente si rezultanta - oricum considerentele HP nr. 1 ale ICCJ adauga la dispozitiv, care prevede sintagmele „verifica….verifica…reduce”.
Asadar, nici daca modificarea ar urma sa fie facuta ulterior in conditiile art. 5 Cod penal, art. 10 nu ar trebui sa permita interpretarea extensiva constand in posibilitatea stabilirii legii tratamentului sanctionator al rezultantei independent de posibilitatea reducerii componentelor.
In concluzie, in afara dispozitiilor cu caracter autonom care exclud aprecierea in stabilirea LPF, restul dispozitiilor Legii nr. 187/2012 se subsumeaza interpretarii globale, iar exceptiile de la globalitate sunt de facto si decurg din durata diferita a proceselor penale, fiind justificate de art. 10 al acesteia, interpretat extensiv.
4) Concluzii privind metoda aplicarii LPF pe institutii globale
Asa cum a rezultat, aplicarea LPF pe institutii globale presupune compararea globala a codurilor succesive sau/si a legilor contemporane acestora, sub aspectul severitatii ingerintei in drepturile subiectului pasiv produse in concretizarea raportului juridic de drept substantial de raspundere penala, pentru a stabili care este mai favorabil.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, comparatia in stabilirea LPF vizeaza exclusiv pedepsele principale, nu si pedepsele complementare sau accesorii, care deriva din aceasta si se face dupa criterii prevazute constitutional, particularizate la dispozitiile codurilor succesive si completate de norme tranzitorii.
Din perspectiva ingerintei referite, metoda comparatiei consta in cercetarea ipotetica si globala a codurilor, prin aplicarea succesiva a dispozitiilor acestora ce particularizeaza criteriile constitutionale si a dispozitiilor tranzitorii la probele din dosar, sub aspectele posibilitatii de tragere la raspundere penala, sau/si a conditiilor de tragere la raspundere penala, sau/si a severitatii sanctiunii/pedepsei aplicabile, in aceasta ordine.
Asadar, la nivelul cerintelor privind pedeapsa aplicabila se impune „pipairea” individualizarii pedepselor de aceeasi natura, dupa cum obliga decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.
Se ajunge astfel la diferente obiective, in principiu succesive, privind existenta infractiunii sau a pedepsei, sub aspectele posibilitatii aplicarii acesteia, sau/si ale naturii, cuantumului, executarii si efectelor ulterioare in cazul celor aplicabile, cand diferentele pot rezulta si concomitent, necesitand a fi cercetate in acelasi mod pentru a putea aprecia in mod real severitatea ingerintei.
Comparatia judiciara si aplicarea LPF pe institutii globale este intotdeauna posibila, iar derogarile de la globalitate fie rezulta de facto in urma duratei diferite a proceselor si sunt justificate in baza dispozitiilor tranzitorii, fie sunt prevazute expres de aceleasi norme, in afara comparatiei globale.
5) Algoritm de aplicare a LPF pe institutii globale ce va fi folosit
Se cerceteaza daca starea de fapt retinuta este incriminata de codurile succesive, asemanarile si deosebirile relevante.
Se cerceteaza posibilitatea tragerii la raspundere penala sub aspecte prevazute de ambele coduri: prescriptia raspunderii penale samnistia, impacarea, medierea, existenta/retragerea plangerii prealabile, cauze de nepedepsire
Daca nu exista ab initio diferente clare de natura a pedepselor aplicabile, se identifica in raport de probe imprejurarile, circumstantele sau starile cu efecte in individualizarea pedepselor care sunt incidente in concret, dintre cele prevazute de codurile succesive.
In procesul de „pipaire” a individualizarii se stabileste efectul acestora potrivit fiecaruia dintre codurile succesive: prin apreciere globala in procesul de individualizare, respectiv distinct: asupra limitelor speciale, sau al unei pedepse deja stabilite prin apreciere globala.
Se stabilesc apoi limitele minime si maxime ale pedepsei simple sau rezultante in raport de care poate fi aplicat procedeul aprecierii globale in individualizarea pe scalele ambelor coduri.
In acest scop se porneste de la limitele speciale, se stabileste efectul imprejurarilor, circumstantelor sau starilor retinute produs direct asupra acestora si la rezultat se raporteaza apoi cele cu efecte distincte in individualizarea pedepsei, inclusiv in functie de existenta, configuratia sau regimul sanctionator al pluralitatii din care presupusa infractiune face parte
Daca nu rezulta diferente clare, se stabileste orientarea pedepselor simple sau rezultante intre limitele deja stabilite pe fiecare dintre coduri, apreciind global pedeapsa, potrivit art. 72 si urm Cod penal din 1969 si respectiv art. 74 Cod penal.
Se obtin astfel intervale orientative in care pedepsele, simple sau rezultante, pot lua valori absolute pe scalele de individualizare ale fiecarui cod.
In cazul pedepselor de aceeasi natura, se cerceteaza concomitent indididualizarea pedepsei si cea a executarii si efectele ulterioare ale acestora, din perspectiva severitatii obiective a ingerintei.
Daca pedepsele apar de aceeasi natura, cuantumuri diferite, dintre care cea mai severa este posibil neexecutabila si cealalta obligatoriu executabila, LPF este reprezentat de Codul sau legea contemporana care permite pedeapsa neexecutabila.
Daca pedepsele apar de aceeasi natura, in acelasi cuantum si obligatoriu executabile, apar diferente dupa natura pedepsei.
Astfel, daca pedeapsa este amenda, cand nici natura si nici efectele neexecutarii nu sunt identice potrivit codurile succesive, dupa cum rezulta si din art. 14 alin 1 lit.b din Legea nr. 187/2012, se compara „continutul executarii” si efectele acesteia.
In cazul inchisorii, pentru care natura si continutul executarii sunt aceleasi din punct de vedere al dreptului substantial, se compara doar efectele ulterioare: posibilitatea liberarii conditionate, termenele de reabilitare si interdictiile, decaderile sau incapacitatile prev de legi extrapenale, etc
Daca pedepsele apar de aceeasi natura, egale in cuantum si neexecutabile, se retin urmatoarele.
In cazul incidentei faptei care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni potrivit Codului penal din 1969, acesta este preferabil in raport cu actualul Cod penal, care prevede posibilitatea renuntarii la aplicarea pedepsei, presupunand in plus restrangeri actuale de drepturi.
In cazul incidentei suspendarii conditionate potrivit Codului penal din 1969, acesta este de regula preferabil in raport actualul Cod penal, in cazul ultimului amanarea aplicarii pedepsei presupunand in plus restrangeri actuale de drepturi si numai posibilitatea lipsei oricarei consecinte, cf art 90 Cod penal.
Prin exceptie, cand aplicarea Codului penal din 1969 ar putea atrage indirect, indiferent de modalitate, decaderi sau incompatibilitati prevazute de legi speciale - ex. incompatibilitatea de a ocupa functii publice sau pierderea dreptului de conducere autovehicule - ordinea codurilor este inversata, stingerea unor drepturi fiind mai severa decat restrangerea temporara a exercitiului acestora.
In cazul incidentei suspendarii executarii sub supraveghere, adica a necesitatii pedepsei fara executare, in conditii de supraveghere, este preferabil Codul penal din 1969, indiferent daca in concret s-ar impune mai multe masuri prevazute de actualul Cod penal sau nu, deoarece termenele mai scurte prev de actualul Cod penal nu conduc la reabilitare si presupun termene aditionale in acest scop.
In concret, starea de fapt retinuta prin rechizitoriu corespunde cu cea retinuta de instanta, deoarece diferenta de bunuri sustrase, oricum nedeterminata, in raport cu cea retinuta prin rechizitoriu, nu prezinta relevanta juridica sub aspectul incadrarii.
In rest, retinerea savarsirii pe timp de noapte si prin efractie este corecta, fiind incriminate de ambele coduri la forme calificate ale furtului, iar incadrarea retinuta prin rechizitoriu potrivit Codului penal din 1969 este corecta.
Conditiile de tragere la raspundere penala sunt similare, nefiind necesara indeplinirea unor conditii prealabile in acest scop si neintervenind la acest moment prescriptia raspunderii penale, potrivit niciunuia dintre coduri.
Pedepsele prevazute de lege pentru infractiunea de furt calificat sunt: de la 3 la 15 ani inchisoare - art. 208 alin.1, art. 209 lit.g, i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 4 Cod penal; de la 1 la 5 ani – art. 228 alin.1, art. 229 lit.b, d Cod penal.
In functie de probe, imprejurarile, circumstantele si starile cu efecte in individualizarea pedepsei inchisorii incidente potrivit codurilor ce pot fi in principiu retinute sunt, in cazul ambilor inculpati si potrivit ambelor coduri: cauza generala de reducere reprezentata de judecarea pe calea procedurii recunoasterii invinuirii; recidiva postcondamnatorie, presupusa infractiune fiind savarsita in termenul de definitivare a liberarii conditionate acordate din executarea pedepsei rezultante de 5 ani si 2 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 817/2010 a Judecatoriei Bistrita, la 28.11.2012, cu rest neexecutat de 704 zile inchisoare; concursul cu cele 3 infractiuni de furt calificat din data de 23/24.03.2014, pentru savarsirea carora i-a fost aplicata pedeapsa rezultanta de 2 ani, 9 luni si 9 zile inchisoare, prin sentinta penala nr. 91/2014 a Judecatoriei Medias
Nu se puoate retine circumstanta atenuanta a comportarii sincere pe parcursul procesului prev de art. 74 alin.1 lit.c cod penal din 1969, in conditiile in care identitatea sa a rezultat din alte probe.
Potrivit ambelor coduri, atat recidiva postcondamnatorie cat si concursul reprezinta stari de agravare ce produc efecte in principiu distincte asupra pedepsei posibil a fi stabilita prin apreciere: potrivit art. 80 Cod penal din 1969 recidiva speciala primeaza fata de concurs, iar potrivit art. 43 alin.2 Cod penal si art. 79 alin.2 Cod penal, concursul este prioritar fata de recidiva postcondamnatorie.
Potrivit Codului penal din 1969, recidiva presupune cumulul aritmetic al restului neexecutat la fiecare dintre pedepsele stabilite in urma revocarii liberarii conditionate, care este facultativa, iar concursul, contopirea juridica prin aplicarea pedepsei rezultante celei mai grele dintre cele stabilite, plus spor facultativ de pana la 5 ani la rezultanta finala, insa fara a depasi suma componentelor.
Potrivit actualului Cod penal, concursul presupune aplicarea pedepsei celei mai grele plus spor obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor, la pedeapsa rezultanta urmand a se executa restul neexecutat corespunzator starii de recidiva postcondamnatorie.
In privinta limitelor concrete ale pedepselor simple si rezultante in raport de care poate fi aplicat procedeul aprecierii, se retin urmatoarele.
Potrivit Codului penal din 1969, pedeapsa simpla este aplicabila intre 2 ani si 10 ani inchisoare si in special fata de antecedentele inculpatului se impune revocarea liberarii conditionate.
In aceste conditii, rezultanta minima este de 2 ani si 4 luni inchisoare, rezultand din contopirea jurica a minimului aplicabil in cauza, de 2 ani inchisoare cu restul neexecutat de 704 zile inchisoare si cu fiecare dintre cele 3 pedepse de cate 6 luni inchisoare stabilite potrivit legii noi, in baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 interpretat per a contrario, plus sporul de 4 luni inchisoare intrat in autoriutate de lucru judecat, ca stabilit potrivit legii noi.
Rezultanta maxima 11 ani, 10 luni si 704 zile inchisoare, rezultand din aceleasi operatiuni efectuate cu maximul aplicabil si limitata de suma componentelor celor 2 contopiri succesive, incluzand si sporul de 4 luni
Potrivit actualului Cod penal, pedeapsa simpla este aplicabila intre 8 luni, si 3 ani si 4 luni inchisoare.
Pedeapsa rezultanta minima este de 1 an, 2 luni si 704 zile inchisoare (aproximativ 2 ani si 1 luna inchisoare), in urma adaugarii la rezultanta minima a concursului, de 1 an si 2 luni inchisoare, obtinuta in urma descontopirii fostei rezultante incomplete si a eliminarii sporului, respectiv 8 luni plus 1/3 din de 3 ori cate 6 luni luni, a restului 704 zile corespunzator starii de recidiva.
Pedeapsa rezultanta maxima este de 3 ani, 10 luni si 704 zile inchisoare, in urma adaugarii la rezultanta maxima a concursului, de 3 ani si 10 luni inchisoare, obtinuta in urma descontopirii fostei rezultante incomplete si a eliminarii sporului, respectiv 3 ani si 4 luni plus 1/3 din de 3 ori cate 6 luni luni, a restului 704 zile corespunzator starii de recidiva.
Cercetand si modalitatea executarii, orice pedepse aplicabile inculpatilor sunt si executabile, din cauza recidivei ce se poate retine pe ambele coduri, potrivit art. 90 Cod penal si art. 861 Cod penal din 1969, ca fiind individualizarile cele mai favorabile inculpatului.
Diferentele fiind clare in conditiile in care atat minimul si maximul pedepselor simple si rezultante executabile sunt simetrice si mai favorabile potrivit actualului Cod penal, nu se mai impune stabilirea orientarii pedepselor simple si rezultante in stabilirea LPF, aceasta fiind reprezentata de actualul Cod penal.
In consecinta, schimbarea de incadrare invocata din oficiu este intemeiata
Fapta inculpatuluidin noaptea de 22.01.2014, cand aflandu-se pe raza mun Tirgu-M., a sustras prin efractie mai multe bunuri din posesia . din Tirgu-M., cauzand un prejudiciu total estimat la suma de 2629,30 lei, in scopul insusirii pe nedrept, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prev de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b,d Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
In privinta individualizarii pedepselor, sunt aplicabile criteriile prev de art. 74 Cod penal.
Potrivit art. 74 Cod penal criteriile de individualizare reprezentate de gravitatea faptei si periculozitatea inculpatului rezulta in principiu in functie de subcriteriile legale, astfel: imprejurarile savarsirii, pe timp de noapte, in oras; modul de savarsire, spontan, cu folosirea unei pietre; rezultatul produs, prejudicierea patrimoniala relativ nesemnificativa; mobilul, procurarea de bauturi alcoolice, respectiv scopul, satisfacerea pe cai nelegale a acestuia; inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, este adult, studii 9 clase, fara ocupatie, fara loc de munca si cu numeroase antecedente penale similare.
In concret, fata de modalitatea repentina de savarsire, natura faptei si atitudinea pozitiva, de recunoastere avuta pe parcursul procesului penal se apreciaza suficienta aplicarea pedepsei principale de 1 an inchisoare, pentru săvârșirea infracțiunii retinute.
Mentinand concluziile principiale trase cu ocazia stabilirii LPF, se impune revocarea liberarii conditionata a executarii pedepsei rezultante de 5 ani si 2 luni inchisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 817/2010 a Judecatoriei Bistrita, urmand ca inculpatul sa execute restul neexecutat din aceasta, in cuantum de 704 zile inchisoare, in temeiul art. 104 alin.2 Cod penal – infractiunea de furt calificat fiind preluata din incriminarea anterioara.
In acelasi sens, in sanctionarea starii de recidiva, concursul cu infractiunile pentru a caror savarsire a fost condamnat prin sentinta penala nr. 91/2014 a Judecatoriei Medias si prevalenta acestuia fata de recidiva impune repunerea in individualitatea lor a celor 3 pedepse de cate 6 luni inchisoare fiecare, eliminarea sporului de 4 luni si stabilirea noului al doilea termen complex: rezultanta partiala de 1 an si 6 luni inchisoare.
In fine, adaugarea restului devenit executabil, conduce la aplicarea pedeapsei principale rezultanta de 1 an 6 luni si 704 zile inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor tuturor celor 4 infractiuni concurente in stare de recidiva postcondamnatorie, pe care o va executa cu privare de libertate.
In privinta individualizarii executarii pedepsei principale aplicabile inculpatului, se mentin de asemenea concluziile principiale trase cu ocazia stabilirii LPF, respectiv obligativitatea executarii efective a acesteia.
In privinta pedepselor complementare, data fiind natura si gravitatea infractiunii si in special persoana inculpatului, cu multiple antecedente penale, se impune suplimentarea sanctiunii stabilite prin aplicarea pedepsei principale de 1 an inchisoare, cu pedepsele complementare prev de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, respectiv interzicerea exercitiului drepturilor de a fi alesi in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, incepand cu data executarii acesteia, a gratierii totale sau a restului de pedeapsa, ori a implinirii termenului de prescriptie a executarii acestora
Tinand cont de concurs si in privinta pedepselor complementare si nefiind aplicate astfel de pedepse prin sentinta penala nr. 91/2014 a Judecatoriei Medias decat direct pe langa rezultanta, care urmeaza a fi modificata, se impune interzicerea acelorasi drepturi, prev de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, si in raport de pedeapsa principala rezultanta, in temeiul art. 45 alin.1 Cod penal.
Prefigurand solutia procesuala in functie de individualizarea pedepselor principale deja efectuata, executarea pedepselor complementare simple si rezultante va incepe cu data executarii pedepselor principale corespunzatoare, a gratierii totale sau a restului de pedeapsa, ori a implinirii termenului de prescriptie a executarii acestora, tinand cont ca pedeapsa componenta se executa prin intermediul rezultantei stabilite si cu aceleasi consecinte.
In sensul de mai sus, o eventuala desfiintare a componentei principale atrage nu numai eliminarea acesteia din pluralitatea pedepselor principale pe calea contestatiei la executare, ci si eliminarea componentei complementare din rezultanta complementarelor, aplicata pe langa rezultanta principala, pe aceeasi cale.
In privinta pedepselor accesorii, se impune stabilirea acelorasi pedepse care au fost aplicate alaturi de pedeapsa principala de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii deduse judecatii si cu titlul de pedeapsa accesorie acesteia, in temeiul art. 65 Cod penal.
Tinand cont de concurs si in privinta pedepselor accesorii, se impune interzicerea acelorasi drepturi si in raport de pedeapsa principala rezultanta, in temeiul art. 45 alin.5 Cod penal.
Prefigurand solutia procesuala in functie de individualizarea pedepselor principale deja efectuata, executarea pedepselor accesorii va incepe de la ramanerea definitiva si pana la executarea pedepsei principale corespunzatoare de 1 an inchisoare ce se va aplica pentru infractiunea dedusa judecatii, sau considerarea ca executata a acesteia, in acelasi sens, tinand cont ca pedeapsa componenta se executa prin intermediul rezultantei stabilite si cu aceleasi consecinte.
Din punct de vedere al individualizarii procesuale a pedepselor principale, instanta a stabilit pe baza de probe, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta in urma savarsirii careia inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza exista dincolo de orice dubiu, constituie infractiunea retinuta, de furt calificat, prev de art. 228 alin.1 Cod penal din 1969, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal si a fost savarsita de acesta, asadar se impune condamnarea acestora in temeiul art. 396 alin.1, 2 si 10 Cod de procedura penala, la pedeapsa inchisorii cu executare efectiva
In privinta laturii civile, partea civila . s-a constituit ca atare cu suma de 1598,96 lei, reprezentand contravaloarea bunurilor distruse prin efractie iar partea civila ., cu suma de 1030,34 lei, reprezentand suma platita ., cu titlul de despagubire perntru marfurile sustrase, in temeiul subrogarii asiguratorului de bunuri in drepturile acesteia.
Pentru ca inculpatul sa raspunda civil in procesul penal, este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii prevazute in situatii tranzitorii de art. 1357 cod civil si art. 1381 Cod civil si urm, cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 71/2011, deoarece momentul epuizarii este ulterior datei de 01.10.2011, de intrare in vigoare a actualului Cod penal, precum si de art. 19 Cod de procedura penala.
Acestea sunt: existenta manifestarii de vointa a partii vatamate de a fi despagubita in cadrul procesului penal; existența faptei ilicite ale inculpatului, existenta prejudiciului suferit de persoana vatamata ca urmare a savarsirii de catre inculpat a faptei ilicite, existența unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei inculpatului care a cauzat prejudiciul, prejudiciul persoanei vatamate constituita parte civila sa fi fost cauzat prin savarsirea infractiunii pentru care inculpatul este cercetat in procesul penal.
Din punctul de vedere al dreptului substantial civil, infractiunea retinuta in cauza, de furt calificat, reprezinta o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, interzisa de art. 1357 Cod civil, cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 71/2011.
Raportul de cauzalitate rezulta din materialitatea savarsirii faptei ilicite de catre inculpat.
Vinovatia inculpatului sub aspect civil poate fi stabilita in contextul in care a avut reprezentarea actiunilor proprii ca si a consecintelor acestora, pe care le-a urmarit.
Prejudiciul este constituit de despagubirile materiale, constand in cele produse prin efractie si in contravaloarea bunurilor sustrase.
In privinta cuantumului, fiind audiat, inculpatul a recunoscut pretentiile financiare ale partilor civile, acestea fiind astfel dovedite, cf art. 23 Cod procedura penala.
In sensul de mai sus, notiunile de vatamare materiala in urma faptei si de prejudiciu suferit nu sunt echivalente, decat daca stabilirea pe latura penala a vatamarii atrage consecinte obligatorii in privinta prejudiciului, ceea ce nu este cazul in speta.
In concluzie, fiind indeplinite cumulativ elementele raspunderii civile delictuale, ambele actiuni civile exercitate in procesul penal sunt intemeiate
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
In temeiul art. 386 alin. 1 Cod de procedura penala, admite propunerea de schimbare a incadrarii juridice a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului S. F. R., fiul lui I. si L. R., nascut la 23.03.1978 in loc Tirgu-M., jud. M., CNP_, domiciliat in Tirgu-M., ., ., detinut in Penitenciarul Tirgu-M. formulata din oficiu.
Schimba incadrarea juridica a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului S. F. R. din infractiunea de furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. g,i Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969 si a art. 5 Cod penal in infractiunea de furt calificat, prev de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal si a art. 5 Cod penal.
In temeiul art. 396 alin. 1, 2, 10 Cod de procedura penala, raportat la art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal si a art. 5 Cod penal, condamna pe inculpatul S. F. R.la pedeapsa principala de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.
In temeiul art. 104 alin.2 Cod penal, revoca liberarea conditionata a executarii pedepsei rezultante de 5 ani si 2 luni inchisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 817/2010 a Judecatoriei Bistrita, urmand ca inculpatul sa execute restul neexecutat din aceasta, in cuantum de 704 zile inchisoare.
Descontopeste pedeapsa rezultanta de 2 ani, 9 luni si 9 zile inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 91/2014 a Judecatoriei Medias si repune in individualitatea lor urmatoarele componente: 3 pedepse de cate 6 luni inchisoare fiecare si restul neexecutat de 704 zile inchisoare, din pedeapsa rezultanta de 5 ani si 2 luni inchisoare, aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 817/2010 a Judecatoriei Bistrita.
In temeiul art. 43 alin.2 Cod penal, contopeste pedepsele de 1 an inchisoare cu cele 3 pedepse de cate 6 luni inchisoare fiecare, aplicate inculpatului prin sentinta penala nr. 91/2014 a Judecatoriei Medias, aplica pedeapsa cea mai grea, de 1 an inchisoare, la adauga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse si aplica acestuia pedeapsa rezultanta partiala de 1 an si 6 luni inchisoare.
Adauga pedeapsa rezultanta partiala de 1 an si 6 luni inchisoare la restul neexecutat de 704 zile inchisoare din pedeapsa rezultanta de 5 ani si 2 luni inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 817/2010 a Judecatoriei Bistrita si aplica inculpatului pedeapsa principala rezultanta de 1 an 6 luni si 704 zile inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor concurente in stare de recidiva postcondamnatorie, pe care o va executa cu privare de libertate.
In temeiul art. 40 alin.3 Cod penal, deduce din pedeapsa principala rezultanta de 1 an 6 luni si 704 zile inchisoare, durata pedepsei executate in baza sentintei penale nr. 91/2014 a Judecatoriei Medias, respectiv: o zi corespunzator retinerii din 24.03.2014 si din 03.04.2014, pana la zi inclusiv.
In temeiul art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplica inculpatului alaturi de pedeapsa principala de 1 an inchisoare, pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat pe o perioada de 3 ani, incepand cu data executarii acesteia, a gratierii totale sau a restului de pedeapsa, ori a implinirii termenului de prescriptie a executarii, sau a expirarii termenului de supraveghere a liberarii conditionate.
In temeiul art. 45 alin.1 Cod penal, aplica inculpatului alaturi de pedeapsa principala rezultanta de 1 an 6 luni si 704 zile inchisoare, pedeapsa complementara rezultanta a interzicerii drepturilor prev de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, pe o perioada de 3 ani, incepand cu data executarii acesteia, a gratierii totale sau a restului de pedeapsa, ori a implinirii termenului de prescriptie a executarii, sau a expirarii termenului de supraveghere a liberarii conditionate.
In temeiul art. 65 Cod penal, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplica inculpatului alaturi de pedeapsa principala de 1 an inchisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 66 alin.1 lit. a,b Cod penal, de la data ramanerii definitive, pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale de 1 an inchisoare
In temeiul art. 45 alin.5 Cod penal, aplica inculpatului alaturi de pedeapsa principala rezultanta de 1 an 6 luni si 704 zile inchisoare, pedeapsa accesorie rezultanta a interzicerii drepturilor prev de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, de la data ramanerii definitive, pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale rezultante.
Anuleaza mandatul de executare a pedepsei inchisorii, precum si celelalte forme de executare emise in baza sentintei penale nr. 91/2014 a Judecatoriei Medias si dispune emiterea unui mandat in baza prezentei, in ambele cazuri dupa ramanerea definitiva.
In temeiul art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art. 19 Cod de procedura penala, raportat la art. 1357 Cod civil, cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 71/2011, admite actiunea civila formulata de partea civila ., cu sediul in Bucuresti, ..45, sec.1.
Obliga pe inculpat la plata sumei de 1030,34 lei, reprezentand contravaloarea marfurilor sustrase, catre partea civila ..
In temeiul art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art. 19 Cod de procedura penala, raportat la art. 1357 Cod civil, cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 71/2011, admite actiunea civila formulata de partea civila ., cu sediul in Tirgu-M., ., jud. M.
Obliga pe inculpat la plata sumei de 1598,96 lei, reprezentand contravaloarea bunurilor distruse prin efractie, catre partea civila ..
In temeiul art. 274 alin.1 Cod de procedura penala, obliga inculpatul la plata sumei totale de 160 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei sunt aferenti fazei de urmarire penala.
Onorariile avocatilor din oficiu, in suma totala de 400 lei, din care 200 lei sunt aferenti fazei de urmarire penala, raman in sarcina statului si urmeaza a se avansa din fondurile Ministerului de Justitie, catre Baroul M..
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 16.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D.-P. V. G.
red/tehnored. D.D.P.
5 ex/01.09.2015
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 718/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
