Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 966/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 966/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 08-09-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 966
Ședința publică din 08 septembrie 2015
P.: D. D.- P.
GREFIER: V. G.
Pe rol se afla judecarea cauzei penale privind pe inculpatul R. A. B., trimis in judecata pentru savarsirea a 2 infractiunii de furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a,b Cod penal din 1969.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 03.09.2015, prin care s-a stabilit termen de pronuntare pentru data de azi, 08.09.2015, incheieri ce fac parte integranta din prezenta.
INSTANȚA
I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria Targu-M. din data de 05.07.2013, emis in dosarul nr. 1962/P/2013, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului R. A. B., sub aspectul savarsirii in stare de recidiva postexecutorie a 2 infractiuni de furt calificat, fiecare prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal din 1969, constand in aceea ca, în data de 08.04.2013, in jurul orelor 17,30, a sustras din magazinul apartinand ., din Targu-M., .. 64-68, jud. M., 2 flacoane cu sampon in valoare de 30,58 lei si în data de 15.04.2013, in jurul orelor 16,00, a sustras din magazinul apartinand . SRL, din Targu-M., .. 187, jud. M., 1 after shave marca Nivea, in valoare de 29,99 lei, fiind de fiecare data retinut de agentii de paza dupa ce trecuse de linia caselor de marcat, in incercarea de a parasi magazinele cu produsele sustrase, pe care le tinea ascunse in haine, fara a le achita.
In faza de urmarire penala, probele au fost administrate prin urmatoarelor mijloace: procesele-verbale de constatare a efectuarii actelor premergatoare, procese-verbale de constatare a presupuselor infractiuni flagrante din 08.04.2013 si 15.04.2013, insotite de fotografii judiciare, dovezile de ridicare – restituire a bunurilor sustrase, declaratiile persoanei vatamate . si ale martorilor - agenti de securitate P. T., I. V. G. si respectiv D. I., procesele-verbale de control preventiv al inculpatului incheiate de organe ale jandarmeriei in 08.04.2013 si 15.04.2013.
Prin incheierea judecatorului de camera preliminara, s-a constatat legalitatea sesizarii instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria Targu-M., emis in dosarul de urmarire penala privind pe inculpat si s-a dispus începerea judecatii, fara a fi inlaturata vreo proba pentru motive de nelegalitate.
La termenul de judecata din 06.11.2014 a fost depus Acordul de mediere inregistrat sub nr.4/07.10.2014 la Birou de mediator I. Zsuzsanna F. din Tirgu-M. incheiat de inculpat cu . SRL, prin care au stins litigiul sub toiate aspectele, penal si civil.
In faza de judecata, inculpatul a fost audiat si a solicitat sa fie judecat numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, sau/si inscrisuri noi, instanta admitand cererea formulata si continuand cercetarea judecatoreasca pe calea speciala prevazuta in cazul recunosterii invinuirii.
La termenul de judecata din 03.09.2015, instanta a invocat din oficiu schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului in 2 infractiuni de furt prev de art. 228 alin.1 Cod penal, fiecare in stare de recidiva postexecutorie prev de art. 41 alin.1 Cod penal si cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.
La acelasi termen de judecata Ministerul Public a invocat o alta schimbare de incadrare in 2 infractiuni de furt prev de art. 228 alin.1 Cod penal, fiecare in stare de recidiva postcondamnatorie prev de art. 41 alin.1 Cod penal si cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.
II. Analizand probele administrate din perspectiva continutului constitutiv al infractiunii sub aspectul careia a fost sesizata, instanta retine urmatoarele:
In fapt, în data de 08.04.2013, in jurul orelor 17,30, inculpatul a sustras din magazinul apartinand ., din Targu-M., .. 64-68, jud. M., 2 flacoane cu sampon in valoare de 30,58 lei si în data de 15.04.2013, in jurul orelor 16,00, a sustras din magazinul apartinand . SRL, din Targu-M., .. 187, jud. M., 1 after shave marca Nivea, in valoare de 29,99 lei, fiind de fiecare data retinut de agentii de paza dupa ce trecuse de linia caselor de marcat, in incercarea de a parasi magazinele cu produsele sustrase, pe care le tinea ascunse in haine, fara a le achita.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanta deduce din circumstantele reale ale savarsirii, ca faptele au fost comise de inculpat cu vinovatie sub forma intentiei, intrucat a prevazut si urmarit rezultatele.
Pentru a retine starea de fapt obiectiva si subiectiva mai sus mentionata, instanta s-a intemeiat pe toate probele administrate in faza de urmarire penala si in faza de judecata si nu a inlaturat niciuna.
Astfel, fapta si modalitatea de savarsire rezulta din declaratiile de recunoastere ale inculpatului, concordante cu procesele-verbale de flagrant si cu declaratiile de martorilor ale agentilor de securitate P. T., I. V. G. angajati la . si respectiv D. I., . SRL care l-au prins inflagrant
Care au fost bunurile sustrase rezulta din declaratiile de invinuit, concordante cu declaratiile persoanelor vatamate si cu dovezile de ridicare-predare bunuri reclamate ca sustrase.
In drept, considerente teoretice preliminare privind stabilirea LPF ce vor fi urmarite in solutionarea cauzei
1) In cazul unui conflict in timp, legea penala mai favorabila (LPF) este acea lege de drept substantial care conduce la ingerinta cea mai mica in drepturile legale ale subiectului raspunderii penale, asa cum rezulta din ansamblul reglementarii si principiile generale de drept penal substantial - in lipsa unei definitii legale.
Atunci cand conflictul priveste legi organizate in coduri, LPF se stabileste in concret, prin compararea ipotetica si globala a legilor succesive in functie de conditiile incriminare, de conditiile de tragere la raspundere penala si de criteriul pedepsei, dupa care se aplica global, asa cum statueaza decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, comparatia in stabilirea LPF vizeaza exclusiv posibilitatea stabilirii pedepselor principale, nu si a celor complementare sau accesorii, care deriva din aceasta.
Codurile succesive se compara dupa criteriile prevazute constitutional, tinand cont si de normele tranzitorii.
Din cerinta previzibilitatii legii penale si principiul legalitatii pedepsei, rezulta ca analiza in stabilirea LPF se oprestela momentul aparitiei unor diferente obiective sub aspectul ingerintei in drepturile subiective recunoscute persoanei prin aplicarea pedepsei.
Din acelasi motiv, antementionatele diferente trebuie sa apara in urma aplicarii criteriilor constitutionale prevazute de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale la probele din cauza, in ordine logica: incepand cu conditiile de existenta ale infractiunii, continuand cu cele de raspundere penala si sfarsind cu cele privind „ pipairea” indidividualizarii pedepsei, respectiv conditiile, continutul si efectele ulterioare ale acesteia.
In consecinta, desi conceptul de apreciere judiciara interfereaza cu cel al LPF, aceasta din urma este inerenta aplicarii legii rezultand din pipairea individualizarii si presupusa ca fiind corecta, fara ca astfel LPF aplicabila sau pedeapsa sa devina imprevizibile.
In lipsa unor prevederi legale care sa stabileasca mai concret decat decizia nr. 265/2014 a CCR modalitatea de aplicare a LPF pe institutii globale, respectarea imperativului previzibilitatii legii penale impune cel putin un demers judiciar metodologic explicativ integrat al modului de stabilire, pentru a inlatura aparenta arbitrariului si a identifica partea de apreciere in raport de care legea penala a fost obiectiv stabilita.
2) La nivelul individualizarii pedepsei si a raportului dintre acestea si solutiile procesuale este relevanta cerinta globalitatii in comparatia codurilor si aplicabilitatea exclusiva la dispozitii de drept substantial
Astfel, din perspectiva individualizarii executarii, in stabilirea LPF nu se compara direct, ci numai ipotetic si global: pe de o parte, inexistenta infractiunii in conditiile art. 181 Cod penal din 1969, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea veche, toate aplicate la o fapta calificata pe legea veche, cu renuntarea, amanarea executarii pedepsei, sau cu suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea noua, toate aplicate la o fapta calificata pe aceeasi lege, pe de alta parte.
Solutiile procesuale corespunzatoare nu permit ca individualizarea pedepsei sa poata transgresa dintr-un cod in celalalt, spre ex prin deturnarea functiei normei de trimitere pe care actualul cod de procedura penala o utilizeaza ca procedeu tehnic juridic pentru a-si completa dispozitiile, respectiv cu solutiile de individualizare de drept substantial.
3) Exceptii de la globalitate
Exceptiile de la globalitate sunt prevazute de legea tranzitorie de drept substantial, respectiv la Titlul I, dispozitii privind aplicarea in timp a legii penale din Legea nr. 187/2012: art. 10, art. 16 alin.2, art. 17 - art. 22 etc.
In privinta exceptiilor prev de art. 18 - art. 22 din Legea nr. 187/2012, LPF este stabilit direct prin lege, fara posibilitatea de apreciere a judecatorului, desigur daca se regaseste ipoteza acestora, fara a fi diseminata . careia ii este aplicabil art.5 Cod penal pe institutii globale.
In ipoteza referitelor articole, dispozitiile de aplicare a LPF au caracter autonom si conduc . diversificare a solutiilor in raport de codurile succesive, care insa nu intra in contradictie cu decizia Curtii Constitutionale, deoarece nu rezulta jurisprudential.
In privinta exceptiilor prev de art. 10, art. 16 alin. 2 si art. 17 19 si 21 din Legea nr. 187/2012, sensul initial si continutul acestora s-a schimbat in urma publicarii deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale, devenind criterii de stabilire/aplicare globala a LPF, in cazul ultimelor 2 cu exceptia situatiei in care se regaseste identic ipoteza
Astfel, in urma publicarii deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale a fost modificat continutul art. 5 Cod penal, iar Legea nr.187/2012, care continea prin excelenta prevederi cu caracter autonom in privinta institutiilor juridice, a ajuns sa le stabileasca ca si criterii in compararea globala a codurilor.
In sensul de mai sus, in considerentele HP nr.18/2014 se retine particularizat la situatia minorilor ca, vointa legiuitorului a fost de a reglementa in normele tranzitorii de la Titlul I din Legea nr. 187/2012 regimul sanctionator in situatii tranzitorii, cu caracter de exceptie de la aplicarea actualului Cod penal.
Asadar exceptiile sunt in raport de dreptul pozitiv aplicabil, insa privesc aplicarea in timp a legii penale, particularizand astfel art. 5 si 6 Cod penal.
In sensul de mai sus, in cazul art. 19 si 21 din Legea nr. 187/2012, masura educativa a internarii . reeducare si pedeapsa inchisorii executabila nu se mai inlocuiesc automat cu masuri educative prevazute de actualul Cod penal in caz de pluralitate de infractiuni savarsite in minoritate, dintre care o parte in curs de judecare, obligatia inlocuirii pentru pedepsele deja aplicate fiind subsidiara obligativitatii tratarii globale pluralitatii, in aplicarea art.5 Cod penal.
In plus, in cazul art. 16 alin.2 si art. 17 din Legea nr. 187/2012, modificarea de continut a intervenit in urma modificarii continutului expres al ipotezei acestora, care face referire directa la art.5 Cod penal, respectiv la aplicarea „dispozitiilor referitoare la legea penala mai favorabila.
Astfel, suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei prevazuta de Codurile succesive nu se mai poate compara direct ulterior publicarii deciziei nr. 265/2014 a CCR, ci numai global, cu retinerea criteriilor prev de art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012 in analiza globala.
In acelasi sens, in cazul art. 17 din Legea nr. 187/2012, prevalenta suspendarii executarii pedepsei inchisorii prev de Codul penal din 1969 in raport cu aplicarea masurii educative a internarii prev de actualul Cod penal nu mai este obligatorie, ci se aplica ca si criteriu in aplicarea globala a LPF.
Astfel, pe institutii autonome dispozitiile de stabilire obligatorie a LPF conduceau la solutii diferite in cazul infractiunilor savarsite in minoritate in functie de durata proceselor, obligand, desigur cu respectarea prevederilor legale incidente, la dispunerea de solutii diferite.
In cazul judecarii impreuna, era obligatorie suspendarea executarii inchisorii potrivit Codului penal din 1969; in cazul solutionarii pe parcursul executarii pedepsei inchisorii inlocuite cu masura internarii in conditiile art. 19 si 21 din Legea nr.187/2012, era obligatorie aplicarea unei masuri privative de liberate, prin prelungirea celei inlocuite; in cazul solutionarii ulterior executarii pedepsei inchisorii inlocuite cu masura internarii in conditiile art. 19 si 21 din Legea nr.187/2012 se revenea la obligativitatea suspendarii executarii inchisorii potrivit Codului penal din 1969
Aplicand LPF pe institutii globale si nemaifiind obligatorie inlocuirea automata a pedesei inchisorii executabile potrivit art. 19 si 21 antementionate, posibilitatea aplicarii unei masuri educative/pedepse se stabileste liber, in analiza globala a integii pluralitati, pastrand criteriul stabilit de art. 17 din Legea nr.187/2012: al prevalentei severitatii concrete si actuale a ingerintei, asupra gravitatii sanctiunii.
In cazul art. 10 din Legea nr. 187/2012 a intervenit modificarea universului de discurs al comparatiei in stabilirea LPF, de la minim 2 componente, rezultand din considerarea separata a faptei si incadrarii in raport de pluralitate sau si de alte institutii autonome, la un univers unitar specific aplicarii LPF pe institutii globale
Art. 10 din Legea nr. 187/2012 permite expres numai stabilirea regimului juridic aplicabil tratamentului sanctionator al pluralitatii definitivate sub legea noua, dupa o lege diferita de legea pedepselor deja stabilite pe Codul penal din 1969.
Aplicarea principiile de interpretare logica extensiva, de genul per a contrario sau analogiei, este fundamentata in esenta pe legea logica a tertului exclus, respectiv a similaritatii premiselor care este apta sa conduca la concluzii similare, atribuind astfel sens juridic tacerii legiuitorului, pe cale de interpretare.
Or, tacerea initiala a legiuitorului a fost resemnificata prin decizia nr. 265/2014 a CCR, aplicarea LPF pe institutii autonome, respectiv globale conducand la universuri de discurs diferite, cu mai multe elemente in primul caz, respectiv unitar in cel de-al doilea
In consecinta, art. 10 a devenit din exceptie in aplicarea LPF pe institutii autonome sub aspectul inexistentei libertatii de stabilire a tratamentului juridic sanctionator al pluralitatii in raport de cel al faptei numai in cazul savarsirii unui element dupa . legii noi, o exceptie in aplicarea LPF pe institutii globale, in care nu exista de plano libertate de stabilire a tratamentului juridic sanctionator al pluralitatii in raport de cel al faptei si nici institutii plurale cu regimuri juridice diferite.
Altfel spus, aplicarea extensiva a art. 10 din Legea nr. 187/2012 nu se mai justifica in prezent decat in masura in care efectele interpretarii sale se subsumeaza principiului aplicarii globale, in caz contrar reprezentand o aplicare ilicita a principiilor de interpretare logica extensiva.
In concluzie, singura functie actuala a art. 10 din Legea nr. 187/2012 in afara de stabilirea cu valoare de principiu a LPF in cazul definitivarii pluralitatii sub legea noua, este reprezentata de cea justificativa a limitelor obiective si de facto ale aplicarii LPF pe institutii globale rezultand din durata diferita a proceselor, ca exceptii de la globalitate.
Astfel, in cazul definitivarii pluralitatii sub legea veche, art. 10 din Legea nr. 187/2012 interpretat per a contrario permite 2 exceptii de la globalitate, privind pedepsele deja aplicate
Astfel, posibilitatea combinarii pedepselor deja stabilite potrivit legii noi, cu legea veche a faptei si a tratamentului sanctionator, stabilita in cauza in aplicarea art. 5 Cod penal, rezulta din aplicarea per a contrario a art. 10 din Legea nr. 187/2012.
Deasemenea, posibilitatea combinarii legii noi a faptei si a tratamentului sanctionator, stabilita in cauza in aplicarea art. 5 Cod penal, cu legea veche a pedepselor deja stabilite si carora nu le este aplicabil art.6 Cod penal, rezulta din aplicarea per a contrario a art. 10 din Legea nr. 187/2012.
Nu este posibila in acest caz stabilirea pedepsei si a tratamentului sau sanctionator dupa o lege diferita de legea tratamentului sanctionator al pluralitatii din care face, ca exceptie de la globalitate in temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012, interpretat per a contrario, deoarece s-ar incalca decizia nr. 265/2014 a CCR.
Asadar si pentru aceleasi motive, nici in cazul modificarii pedepselor deja aplicate in cadrul unei proceduri distincte nu este posibila aplicarea unei legi in privinta acestora, pe art.6 Cod penal si o alta in privinta tratamentului juridic al pluralitatii, in temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 interpretat per a contrario ca si particularizare a art.5 Cod penal, distinctia fiind artificiala si in contradictie cu decizia nr. 265/2014 a CCR.
Nu se pot aplica reguli diferite in cazul unei cereri de modificare in raport cu judecata pe fond a unei componente din pluralitate, cand art. 10 din Legea nr. 187/2012 interpretat per a contrario nu permite stabilirea pedepsei si a tratamentului sau sanctionator dupa o lege diferita de legea tratamentului sanctionator al pluralitatii din care face parte.
In sensul de mai sus, in contextul interpretarii legii penale pe institutii globale componentele nu mai pot fi reduse efectiv independent de reducerea rezultantei sau a celorlate componente in sensul impus de considerentele HP nr. 1 ale ICCJ, care a incetat sa produca efecte sub acest aspect in conditiile art. 4771 Cod de procedura penala.
Criteriul unei „judecati noi” nu poate functioneaza in cazul unei cereri de modificare, cand aplicarea art.5 Cod penal este conditionata de aplicarea art.6 Cod penal, deoarece spre deosebire de existenta unei judecati pe fond nu are practic un obiect propriu de aplicare: o infractiune nejudecata.
Diferentele de LPF aplicabil si de cuantum al rezultantei in situatia modificarii prev de art. 585 Cod de procedura penal spre deosebire de judecata in curs pe fond rezulta din existenta autoritatii de lucru judecat care in primul caz priveste toate componentele si este corectabila pe calea art.6 Cod penal, asadar mai limitat decat in cel de-al doilea cand exista o infractiune nejudecata si autoritatae de lucru judecat in prvinta pluralitatii este mai putin puternica..
Cu toate acestea, nu este normal ca legea aplicabila unei modificari de pedepse deja aplicate sa depinda de momentul modificarii, anterior sau ulterior intrarii in vigoare a actualului Cod penal, deoarece ar fi arbitrara.
In cazul savarsirii dupa 01.02.2014 a unei infractiuni, art. 10 din Legea nr. 187/2012 permite alte 2 exceptii de la globalitate, privind pedepsele deja aplicate, in aplicare directa si respectiv pe cele aplicabile, in privinta stabilirii rezultantei acestora, in aplicarea prin analogie, impusa de principiul neretroactivitatii legii penale mai severe
Astfel, posibilitatea combinarii legii noi obligatorii a faptei si a tratamentului sanctionator, cu legea componentei rezulta din aplicarea directa a art. 10 din Legea nr. 187/2012.
Posibilitatea combinarii legii noi a faptei si a tratamentului sanctionator, cu legea veche aplicabila unei subpluralitati definitivate sub legea veche, insa fara stabilirea rezultantei si pentru care aplicarea legii noi ar echivala cu aplicarea retroactiva a legii penale mai severe, rezulta din aplicarea prin analogie a art. 10 din Legea nr. 187/2012: de la rezultanta stabilita, la cea posibil a fi stabilita – rezultanta neputand diferi in functie de momentul stabilirii sale.
Aparente exceptii de la globalitate in cazul art. 10 din legea nr. 187/2012 apar atunci cand globalitatea aplicarii LPF intra in contradictie cu stabilirea obligatorie a acesteia in cazul definitivarii pluralitatii sub legea noua, din cauza incalcarii imposibil de evitat a principiului neaplicarii retroactive a legii penale in detrimentul subiectului raspunderii penale
Exemplificativ: cazul savarsirii noii infractiuni in termenul de definitivare al liberarii conditionate acordate pe legea veche, daca infractiunea este incriminata ex novo, precum violarea de sediu profesional, respectiv daca noua infractiune are ca antecedent penal o masura educativa prevazuta de legea veche care a fost executata.
In primul rand, potrivit considerentelor HP 13/2015 a ICCJ nu este de acceptat revocarea suspendarii conditionate pe un temei prevazut de Codul penal din 1969 si stabilirea pedepsei de executat in urma acesteia revocari pe un alt temei, prev de actualul Cod penal, deoarece s-ar incalca astfel aplicabilitatea legii penale substantiale pe institutii globale.
Or starea de recidiva sau pluralitate intermediara este reglementata obligatoriu de legea noua, respectiv de art. 10 din Legea nr. 187/2012, cu trimitere la art. 43 sau 44 Cod penal, care la randul lor trimit la revocarea prevazuta de art. 104 alin.2 din actualul Cod penal.
Tehnic juridic nu mai este posibila interpretarea prin analogie a art. 10 din Legea nr. 187/2012 ca anterior, de la rezultanta stabilita la cea posibil a fi stabilita, deoarece in acest caz particular nu s-ar putea separa regimul sanctionator al faptei de cel al primului termen, din cauza ca revocarea este parte a tratamentului sanctionator.
In plus, nici nu este posibila optiunea in stabilirea LPF pentru fapta si incadrare astfel incat sa fie aceeasi cu legea revocarii, fiind obligatoriu legea noua, potrivit art.3 Cod penal si globalitatii legii penale substantiale.
Or, aplicarea tratamentului sanctionator al pluralitatii prevazut de legea noua ar agrava raspunderea condamnatului in raport de cea previzibila la momentul acordarii beneficiului liberarii pe legea veche, ceea ce nu este posibil din perspectiva art.7 din Conventia EDO, art. 15 alin.2 din Constitutie si a art. 5 Cod penal.
Chiar daca noua infractiune a fost savarsita sub legea noua, beneficiarul liberarii conditionate avea, la acel moment, dreptul actual de a beneficia de efectele mai favorabile ale acesteia, respectiv pana la considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării, potrivit deciziei nr. 214/1997 a CCR si respectiv RIL nr.16/2007 a ICCJ.
Asadar, deoarece regimul sanctionator presupune inclusiv efecte retroactive, dreptul la aplicarea LPF este incalcat in mod obiectiv in cazul infractiunilor nou incriminate, in raport cu previzibilitatea de la momentul acordarii beneficiului liberarii.
Sub aspect subiectiv, nu se poate sustine ca revocarea era previzibila la momentul savarsirii noii infractiuni, in temeiul interdictiei de a nu savarsi infarctiuni, indiferent de momentul incriminarii daca la momentul savarsirii noi infractiuni acestea erau deja incriminate, fiind necesara promovarea unei hotarari prealabile sub acest aspect.
In acelasi sens, retinerea ca antecedente penale a masurilor educative prevazute si executate potrivit Codului penal din 1969, cu consecinte in stabilirea sanctiunii pentru noua fapta, ar agrava raspunderea condamnatului in raport de cea previzibila la momentul savarsirii noii infractiuni, cand nu putea sti cu siguranta daca acestea impiedica sau nu dispunerea unei masuri neprivative de libertate.
In ambele cazuri, retinerea antecedentelor penale din timpul legii vechi si potrivit legii noi ar conduce la o agravare a raspunderii penale fara suport legal in art. 5 Cod penal, care permite retroactivitatea legii penale numai in favoarea subiectului raspunderii penale.
Singura solutie globala in acest tip cazuri apare neretinerea starii de recidiva sau pluralitate intermediara si nici a antecedentei penale constand in masuri educative prevazute si executate potrivit Codului penal din 1969, nicio alta neaparand ca posibila.
Legitimarea acesteia rezulta in baza diferentelor categoriale dintre conceptele folosite de codurile succesive
Astfel, pluralitatile juridice ca si masurile educative sunt stabilite si definite diferit potrivit codurilor succesive, in ciuda continuitatii conceptelor si a similaritatilor, diferenta putand rezulta nu numai din prevederi pozitive, ci si din aplicarea principiilor generale de drept .
In concluzie, in afara dispozitiilor cu caracter autonom care exclud aprecierea in stabilirea LPF si in context global, restul dispozitiilor Legii nr. 187/2012 se subsumeaza interpretarii globale, iar exceptiile de la globalitate sunt de facto si decurg din durata diferita a proceselor penale, fiind justificate de art. 10 al acesteia, interpretat extensiv: per a contrario, respectiv prin analogie
Din alt punct de vedere, comparatia judiciara si aplicarea LPF pe institutii globale este intotdeauna posibila, iar derogarile de la globalitate fie rezulta de facto in urma duratei diferite a proceselor si sunt justificate in baza dispozitiilor tranzitorii, fie sunt prevazute expres de aceleasi norme, insa in afara comparatiei globale.
4) Algoritm de aplicare a LPF pe institutii globale ce va fi folosit
Se va cerceta daca starea de fapt retinuta este incriminata de codurile succesive, asemanarile si deosebirile relevante.
Se cerceta apoi posibilitatea tragerii la raspundere penala sub aspecte prevazute de ambele coduri: prescriptia raspunderii penale amnistia, impacarea, medierea, existenta/retragerea plangerii prealabile, cauze de nepedepsire, etc
Daca nu exista ab initio diferente clare de natura a pedepselor principale aplicabile, se vor identifica in raport de probe care sunt imprejurarile, circumstantele sau starile cu efecte in individualizarea pedepselor incidente in concret, dintre cele prevazute de codurile succesive.
In procesul de „pipaire” a individualizarii se va stabili efectul acestora potrivit fiecaruia dintre coduri, fie in alegerea pedepsei alternative, fie in posibilitatea de individualizare a pedepselor de aceeasi natura, potrivit fiecaruia dintre Coduri.
In ultimul caz, efectul se va stabili in functie de efectul concret al imprejurarilor, circumstantelor sau starilor retinute in procesul de individualizare: asupra limitelor speciale, sau asupra unei pedepse deja stabilite prin apreciere.
Se vor stabili apoi limitele minime si maxime ale pedepselor simple sau rezultante de aceeasi natura, in raport de care poate fi aplicat procedeul aprecierii globale in cercetarea posibilitatii individualizarii pedepsei pe scalele ambelor coduri.
In acest scop se va porni de la limitele speciale, se va stabili efectul produs direct asupra acestora de imprejurarile, circumstantele si starilor retinute avand acest efect, iar la rezultat se vor raporta apoi cele cu efecte distincte, inclusiv in functie de existenta, configuratia sau regimul sanctionator al pluralitatii din care face parte presupusa infractiune.
Daca nu rezulta diferente simetrice in privinta minimului si a maximului pedepsei simple sau rezultante posibil a fi stabilite, sau daca intervalele rezultate nu pot fi clar departajate, independent de motiv, se va stabili si orientarea pedepselor simple sau rezultante intre limitele deja stabilite pe fiecare dintre coduri, folosind procedeul aprecierii pedepsei, potrivit art. 72 si urm Cod penal din 1969 si respectiv art. 74 Cod penal.
Se vor obtine astfel intervale orientative in care pedepsele, simple sau rezultante de aceeasi natura, pot lua valori absolute pe scalele de individualizare ale fiecarui cod, care pot fi comparate, eventual tinand cont si de raportul dintre scalele de individualizare permise de fiecare dintre coduri.
In cazul acestora se va cerceta concomitent si individualizarea executarii pedepsei, ca si efectele ulterioare ale aplicarii pe fiecare dintre coduri, din perspectiva severitatii obiective a ingerintei.
Daca intervalele orientative pot fi departajate ca si cuantum, cel mai sever permitand si neexecutarea pedepselor, respectiv celalalt obligand la executare, LPF va fi considerat Codul sau legea contemporana care permite neexecutarea, chiar daca pedeapsa este mai grea.
Daca intervalele orientative nu pot fi departajate ca si cuantum si nu permit decat executarea pedepselor, apar diferente dupa natura pedepsei: in cazul amenzii se vor compara continutul si efectele neexecutarii, prevazute diferit de coduri; in cazul inchisorii, se vor compara efectele ulterioare, respectiv posibilitatea liberarii conditionate, termenele de reabilitare si interdictiile, decaderile sau incapacitatile prev de legi extrapenale, etc
Daca intervalele orientative nu pot fi departajate ca si cuantum si totodata permit neexecutarea pedepselor, diferentele apar in functie de forma de neexecutare permisa in concret de codurile succesive in procesul de individualizare a executarii.
In cazul incidentei faptei care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni potrivit Codului penal din 1969, acesta apare in principiu preferabil in raport cu actualul Cod penal, care prevede posibilitatea renuntarii la aplicarea pedepsei care presupune in plus restrangeri actuale de drepturi.
In cazul incidentei suspendarii conditionate a pedepsei inchisorii potrivit Codului penal din 1969, acesta apare in principiu preferabil in raport actualul Cod penal, in cazul ultimului amanarea aplicarii pedepsei presupunand in plus restrangeri actuale de drepturi si numai posibilitatea lipsei oricarei consecinte, cf art 90 Cod penal, fara intervenirea reabilitarii drept la expirarea masurii
Prin exceptie, cand aplicarea Codului penal din 1969 ar putea atrage indirect, indiferent de modalitate, decaderi sau incompatibilitati prevazute de legi speciale - ex. incompatibilitatea de a ocupa functii publice sau pierderea dreptului de conducere autovehicule - ordinea codurilor este inversata, stingerea actuala a unor drepturi fiind mai severa decat restrangerea temporara a exercitiului acestora si posibilitatea de a beneficia de reabilitareaq drept la expirarea masurii
In cazul incidentei suspendarii executarii sub supraveghere, adica a necesitatii pedepsei inchisorii fara executare, in conditii de supraveghere, este preferabil Codul penal din 1969, indiferent daca in concret s-ar impune mai multe masuri prevazute de actualul Cod penal sau nu, deoarece termenele mai scurte prev de actualul Cod penal nu conduc la reabilitare si presupun termene aditionale in acest scop.
In concret, considerente teoretice preliminare privind stabilirea LPF ce vor fi urmarite in solutionarea cauzei
Faptelor retinute in sarcina inculpatului sub aspect obiectiv si subiectiv, le corespunde 2 infractiuni de furt potrivit ambelor Coduri, in urma dezincriminarii savarsirii in public: prev de art. 208 alin.1 Cod penal din 1969 si pedepsita cu inchisoarea de la 1 an la 12 ani; prev de art. 228 alin.1 Cod penalsi pedepsita cu inchisoarea de la 1 an la 5 ani
Conditiile de tragere la raspundere penala sunt similare, nefiind necesara indeplinirea unor conditii prealabile in acest scop si neintervenind la acest moment prescriptia raspunderii penale, pe niciunul dintre codurile succesive.
Cu toate acestea, medierea reprezinta o cauza de impiedicare a exercitarii actiunii penale in privinta unei dintre presupusele infractiuni, cea indreptata impotriva ., prevazuta numai de actualu Cod penal.
Pedepsele prevazute de lege sunt cele antementionate.
In functie de probe, imprejurarile, circumstantele si starile cu efecte in individualizarea pedepsei inchisorii incidente potrivit codurilor ce pot fi in principiu retinute sunt, potrivit ambelor coduri: cauza generala de reducere reprezentata de judecarea pe calea procedurii abreviate; starea de agravare reprezentata de recidiva postcondamnatorie, in raport cu condamnarea de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 86/2012 a Judecatoriei Tirgu-M., din executarea careia s-a liberat la 13.03.2013, cu un neexecutat de 259 zile inchisoare; starea de agravare reprezentata de recidiva postexecutorie din pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare, aplicata acestuia prin sentinta penala nr. 1471/2010 a Judecatoriei Bistrita; concursul real.
Potrivit ambelor coduri, recidiva postexecutorie reprezinta o stare de agravare ce produce efecte distincte asupra limitei de pedeapsa: potrivit Codului penal din 1969 prin aplicarea sporului facultativ de pana la 10 ani .; potrivit actualului Cod penal, prin majorarea acestora cu jumatate.
Recidiva postcondamnatorie reprezinta potrivit ambelor coduri o stare de agravare ce produce efecte distincte asupra pedepsei deja stabilite: potrivit Codului penal din 1969 presupune cumulul juridic al restului neexecutat la fiecare dintre pedepsele stabilite in urma revocarii liberarii conditionate, care este facultativa; potrivit actualului Cod penal presupune revocarea obligatorie a liberarii conditionate si cumulul aritmetic cu restul neexecutat.
De asemenea, potrivit ambelor coduri concursul reprezinta o stare de agravare ce produce efecte distincte asupra pedepsei deja stabilita prin apreciere: potrivit Codului penal din 1969, prin cumul juridic constand in aplicarea pedepsei celei mai grele plus spor facultativ de 5 ani, dar nu mai mult de suma componentelor; potrivit actualului Cod penal, prin cumul juridic constand in aplicarea pedepsei celei mai grele, plus spor obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor.
Potrivit art. 43 alin. 2 din actualul Cod penal concursul este prioritar in raport cu recidiva postcondamnatorie, dar nu si in raport cu cea postexecutorie.
Revocarea liberarii conditionate se impune, din cauza gravitatii faptei si antecedentelor penale ale inculpatului, relevante fiind urmatoarele: pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 86/2012 a Judecatoriei Tirgu-M., prim termen al starii de recidiva postcondamnatorie; pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 152/2013 a Judecatoriei Tirgu-M. si pedeapsa de 1 an si 4 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr.1305/2014 a Judecatoriei Tirgu-M., aplicate pentru fapte concurente cu cele 2 din cauza.
Asadar, potrivit Codului penal din 1969 cele 2 pedepse aplicabile in cauza ar trebui fiecare contopite cu restul de 259 de zile, iar rezultantele contopite cu pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 152/2013 a Judecatoriei Tirgu-M. si cu pedeapsa de 1 an si 4 luni inchisoare, aplicand pedeapsa cea mai mare cu spor facultativ de 5 ani
Potrivit actualului Cod penal, singura pedeapsa aplicabila in cauza in urma intervenirii medierii ar trebui contopita cu pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 152/2013 a Judecatoriei Tirgu-M. si cu pedeapsa de 1 an si 4 luni inchisoare, aplicand pedeapsa cea mai mare cu spor obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor, rerzultanta urmand a fi cumulata cu restul de 259 de zile in urma revocarii obligatorii.
Potrivit Codului penal din 1969, pedepsele simple aplicabile sunt intre 8 luni si 8 ani, iar rezultanta intre 2 ani inchisoare si 30 ani inchisoare inchisoar.
Potrivit actualului Cod penal, pedepsele simple aplicabile sunt intre 8 luni si 3 ani si 4 luni inchisoare.
In privinta rezultantei, cea minima este de 2 ani 8 luni si 259 zile inchisoare, rezultand din majorarea minimului special cu jumatate corespunzator starii de recidiva postexecutorie la 1 an inchisoare, din aditionarea a 1/3 din suma acesteia cu cea de 1 an si 4 luni inchisoare, la pedeapsa de 2 ani inchisoare corespunzator concursului, respectiv 2 ani si 8 luni inchisoare, plus 259 zile corespunzator recidivei postcondamnatorii.
In mod corespunzator cea maxima este de 6 ani 1 luna si 259 zile inchisoare.
Nefiind simetrice, trebuie stabilita orioentarea perdepselor
Potrivit art. 74 Cod penal criteriile de individualizare reprezentate de gravitatea faptei si periculozitatea inculpatului rezulta in principiu in functie de subcriteriile legale, astfel: imprejurarile savarsirii, pe timp de zi, in magazine deschise publicului; modul de savarsire, rudimentar, fiind de fiecare data prins; urmarea produsa, deposedarea temporara, fara prejudicierea persoanelor vatamate; mobilul, dorinta de a dobandi bunuri cosmetice, respectiv scopul, satisfacerea pe cai nelegale a acestuia, prin sustragere; inculpatul a recunoscut savarsirea faptelor, este adult, studii 12 clase, fara ocupatie sau loc de munca si cu multiple antecedente penale similare.
Pe Codul penal penal din 1969: dincolo de pericolul rezultat din limitele de pedeapsa, care este stabilit de legiuitor, faptele sunt in principiu nepericuloase, in ciuda antecedentelor penale, inculpatul fiind prins de fiecare data.
In raport de conduita sa sincera si de lipsa altor consecinte, instanta apreciaza ca orientarea spre minim a pedepselor simple sau rezultante este adecvata.
Cercetand si modalitatea executarii, starea de recidiva exclude neexecutarea efectiva potrivit ambelor coduri.
In concluzie, Cod penal din 1969, care prevede o minima a rezultantei este mai favorabil pentru inculpat, iar schimbarea de incadrare invocata de Miniterul Public este intemeiata partial in sensul retionerii recidivei postcondamnatorii, cea din oficiu fiind in tot nefondata.
De asemenea, cererea inculpatului de a se lua act de mediere apare ca neintemeiata, fiindu-i mai favorabila legea veche in ansamblu, care nu prevedea impacarea sau medierea pentru furt.
In concluzie, fapta inculpatului din data de 08.04.2013, cand pe timp de zi si cat timp era deschis publicului a sustras din magazinul apartinand . din Targu-M., 2 flacoane cu sampon in valoare de 30,58 lei, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive a infractiunii de furt, prev de art. 208 alin.1 Cod penal, art. 209 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a, b Cod penal din 1969 si a art.4 si 5 Cod penal
Fapta inculpatului din data de 15.04.2013, cand pe timp de zi si cat timp era deschis publicului a sustras din magazinul apartinand . SRL din Targu-M. 1 after shave marca Nivea, in valoare de 29,99 lei, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive a infractiunii de furt, prev de art. 208 alin.1 Cod penal, art. 209 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a, b Cod penal din 1969 si a art.4 si 5 Cod penal
In privinta individualizarii pedepsei, art. 72 Cod penal din 1969 prevede ca si criterii de dispozitiile partii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa fixate pentru infractiunea in chestiune in partea speciala a acestuia, gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Apreciind in concret gradul de pericol social al faptei si mentinand cele prefigurate cu ocazia stabilirii LPF, in conditiile conditiile coborarii obligatorii sub minimul redus cu 1/3, in conditiile art. 396 alin.10 Cod de procedura penala, rezulta ca pedepsele de cate 1 an inchisoare, cu executare efectiva, sunt adecvate tuturor exigentelor legii penale, tinand cont de recidiva postexecutorie.
De asemenea, se impune revocarea restului neexecutat de 259 zile inchisoare din pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 86/2012 a Judecatoriei Tirgu-M. si contopirea fiecareia din pedepse cu restul neexecutat de 259 zile inchisoare, cu rezultatul aplicarii rezultantei de 1 an inchisoare corespunzator ambelor stari de recidiva.
In fine corespunzator concursului este necesara aplicarea pedeapsei celei mai grele de 2 ani inchisoare, cu spor de 1 an inchisoare, considerat adecvat in raport de numarul si cuantumul pedepselor care nu se executa, cu finalitatea aplicarii pedepsei rezultante de 3 ani inchisoare, cu executare efectiva.
In consecinta, potrivit art. 71 Cod penal din 1969 se impune interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data ramanerii definitive pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei, cu titlul de pedeapsa accesorie.
In privinta individualizarii solutiei procesuale, intrucat instanta a stabilit pe baza de probe ca faptele in urma savarsirii careia inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza exista dincolo de orice dubiu, constituie infractiunile antementionate, savarsite de acesta, tinand cont de individualizarea executarii pedepsei deja efectuate, se impune aplicarea solutiei procesuale prevazute de art. 396 alin.1,2 Cod de procedura penala: condamnarea inculpatului, cu executarea efectiva a pedepselor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
In temeiul art. 386 alin. 1 Cod de procedura penala, respinge ca nefondata schimbarile de incadrare juridica a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului R. A. B., fiul lui A. si M., nascut la 04.02.1978 in Tirgu-M., jud. M., CNP_, domiciliat in Tirgu-M., ., nr. 32/20, jud. M., cu antecedente penale, detinut in Penitenciarul Tirgu-M., formulate din oficiu
Admite in parte schimbarea incadrarii invocata de Ministerul Public, in sensul retinerii recidivei postcondamnatorii in raport cu condamnarea de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 86/2012 a Judecatoriei Tirgu-M., prevazuuta de art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969.
Respinge ca neintemeiata cererea formulata deinculpat de a se lua act de medierea incheiata cu persoana vatamata . SRL din Tirgu-M..
In temeiul art. 396 alin. 1, 2,10 Cod de procedura penala, raportat la art. 208 alin.1 Cod penal, art. 209 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a, b Cod penal din 1969 si a art.4 si 5 Cod penal, condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt in stare de recidiva postexecutorie impotriva persoanei vatamate . SRL.
In temeiul art.61 alin.1 Cod penal din 1969 revoca restul neexecutat de 259 zile inchisoare din pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 86/2012 a Judecatoriei Tirgu-M..
Contopeste pedeapsa de 1 an inchisoare, cu restul neexecutat de 259 zile inchisoare si aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare pentru savarsirea faptei in stare de recidiva postcondamnatorie si postexecutorie.
In temeiul art. 396 alin. 1, 2,10 Cod de procedura penala, raportat la art. 208 alin.1 Cod penal, art. 209 alin.1 lit.e Cod penal din 1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a, b Cod penal din 1969 si a art.4 si 5 Cod penal, condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt in stare de recidiva postexecutorie impotriva persoanei vatamate ..
Contopeste pedeapsa de 1 an inchisoare, cu restul neexecutat de 259 zile inchisoare si aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare pentru savarsirea faptei in stare de recidiva postcondamnatorie si postexecutorie.
Descontopeste pedeapsa rezultanta de 2 ani si 4 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 152/2013 a Judecatoriei Tirgu-M. si repune in individualitatea lor componentele: pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare; pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 86/2012 a Judecatoriei Tirgu-M.; sporul de 4 ani inchisoare.
In temeiul art.33 lit.a Cod penaldin 1969, raportat la art. 34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, elimina sporul de 4 luni si contopeste urmatoarele pedepse: pedeapsa rezultanta de 1 an inchisoare; pedeapsa rezultanta de 1 an inchisoare; pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 152/2013 a Judecatoriei Tirgu-M.; pedeapsa rezultanta de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 86/2012 a Judecatoriei Tirgu-M.; pedeapsa de 1 an si 4 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr.1305/2014 a Judecatoriei Tirgu-M..
Aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare, pe care o sporeste cu 1 an, aplicand inculpatului pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare, cu titlul de rezultanta a concursului.
In temeiul art. 71 Cod penal din 1969, interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data ramanerii definitive pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei, cu titlul de pedeapsa accesorie.
In temeiul art. 36 alin.3 Cod penal din 1969 deduce din pedeapsa rezultanta, perioada executata in baza condamnarilor anterioare: din 28.11.2011 pana la 13.03.2013 inclusiv, din 12.06.2013 pana la 19.07.2013 inclusiv si din 28.04.2015, pana la zi inclusiv
Anuleaza mandatul de executare al pedepsei inchisorii emis in baza sentintei penale nr.1305/2014 a Judecatoriei Tirgu-M. dupa ramanerea definitiva si dispune emiterea unui nou mandat de executare, in baza prezentei hotarari, cu mentinerea inculpatului in stare de arest.
In temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedura penala, obliga inculpatul la plata sumei totale de 610 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 40 lei este aferenta fazei de urmarire penala..
Onorariul avocatilor din oficiu, in cuantum total de 400 lei se va avansa din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul M., din care 200 lei este aferent fazei de urmarire penala.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D.-P. V. G.
red/tehnored. D.D.P.
8 ex/12.10.2015
ROMÂNIA Dosar nr._
JUDECĂTORIA TG. M. Emisă la 12.10.2015
Tg. M., ., jud. M.
Tel.0265-_
Fax. 0265-_
C ă t r e,
R. A. B., fiul lui A. si M., nascut la 04.02.1978 in Tirgu-M., jud. M., CNP_, domiciliat in Tirgu-M., ., nr. 32/20, jud. M., detinut in Penitenciarul Tirgu-M.
În baza art.407 alin. (1) C. proc. pen., vă comunicam sentința penală nr. 966/08.09.2015, pronunțată în dosarul sus-menționat.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D.-P. V. G.
ROMÂNIA Dosar nr._
JUDECĂTORIA TG. M. Emisă la 12.10.2015
Tg. M., ., jud. M.
Tel.0265-_
Fax. 0265-_
C ă t r e,
P. DE PE L. JUDECĂTORIA TG-M.
În baza art.407 alin. (1) C. proc. pen., vă comunicam sentința penală nr. 966/08.09.2015, pronunțată în dosarul sus-menționat.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D.-P. V. G.
ROMÂNIA Dosar nr._
JUDECĂTORIA TG. M. Emisă la 12.10.2015
Tg. M., ., jud. M.
Tel.0265-_
Fax. 0265-_
C ă t r e,
. SRL din Tirgu-M..
În baza art.407 alin. (1) C. proc. pen., vă comunicam sentința penală nr. 966/08.09.2015, pronunțată în dosarul sus-menționat.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D.-P. V. G.
ROMÂNIA Dosar nr._
JUDECĂTORIA TG. M. Emisă la 12.10.2015
Tg. M., ., jud. M.
Tel.0265-_
Fax. 0265-_
C ă t r e,
..
În baza art.407 alin. (1) C. proc. pen., vă comunicam sentința penală nr. 966/08.09.2015, pronunțată în dosarul sus-menționat.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D.-P. V. G.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 677/2015.... | Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... → |
|---|
