Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 307/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 307/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 20-04-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 307/2015
Ședința publică din data de 20 aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. P.
GREFIER: D. G.
Din partea Ministerului Public a participat procuror R. Ș. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu-M..
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe condamnatul G. B., având ca obiect liberare condiționată.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței din data de 17.04.2015, prin care s-a stabilit pronunțarea pentru data de astăzi, pentru când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată:
La data de 09.04.2015 condamnatul G. B. a formulat cerere de liberare condiționată prin care a solicitat punerea sa în libertate. La termenul din data de 17.04.2015 condamnatul a arătat că a fost stăruitor în muncă, are un copil minor care se află în grija mamei sale care nu o poate întreține în mod corespunzător întrucât nu are mijloace materiale.
Prin procesul-verbal din data de 02.04.2015 comisia prevăzută de art. 97 al. 2 din Legea nr. 254/2013 a dispus amânarea liberării condiționate a persoanei private de libertate G. B. învederând că nu acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 59 Cod Penal din 1969. S-a reținut că condamnatul este la prima analiză și a fost sancționat disciplinar de 2 ori, una dintre sancțiuni nefiind ridicată.
La dosarul cauzei au fost depuse procesul-verbal întocmit de comisia pentru liberarea condiționată și caracterizarea acestuia, precum și caracterizarea condamnatului.
Analizând sesizarea și înscrisurile depuse instanța constată că numitul G. B. a fost condamnat prin sentința penală nr. 921/2012 a Judecătoriei Târgu M. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni.
Având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită înainte de . noului cod penal, instanța constată că trebuie analizată vocația la liberare condiționată în raport de legea penală mai favorabilă.
În acest sens s-a pronunțat Curtea constituțională prin Decizia nr. 214 din 16 iunie 1997, publicată în M. Of. nr. 234 din 08.09.1997. instanța de contencios constituțional a statuat că „situația tranzitorie in succesiunea legilor penale se ivește, daca de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori pana la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabila este totdeauna legea cea mai favorabila. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii”.
Consecutiv, în mod similar, a statuat instanța supremă prin DRIL nr. XXV (25) din 16 aprilie 2007 cu privire la modul de calcul al fracțiunilor din pedepsele aplicate care trebuie executate pentru acordarea liberării condiționate in cazul unor infracțiuni săvârșite anterior intrării in vigoare a Legii nr. 140/1996, când a statuat că instituția liberării condiționate este o instituție de drept material (substanțial) supusă exigențelor art. 15 al. 2 din Constituția României privind legea penală mai favorabilă, în cazul situațiilor tranzitorii, luându-se în calcul succesiunea de legi începând cu data săvârșirii infracțiunii.
Astfel, analizând prevederile legale referitoare la liberarea condiționată începând cu data săvârșirii faptei de către condamnat, instanța constată că legea penală mai favorabilă este codul penal 1968. Astfel, sub aspectul fracțiilor de pedeapsă ce trebuie executate, legile succesive nu diferă
Legea nouă stabilește, în raport cu cea veche, condiții suplimentare de legalitate, respectiv executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și îndeplinirea integrala a obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În cazul în care restul neexecutat este mai mare de 2 ani, legea noua stabilește, suplimentar fata de legea veche, obligația respectării unor măsuri de supraveghere sau/si a unor obligații stabilite de instanță, in principiu pana la expirarea pedepsei, pe durata termenului de supraveghere.
Potrivit art. 59 alin. (1) și (2) Cod penal 1968 „după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani”.
În cauză se constată că persoana privată de libertate a executat 1096 zile astfel că este îndeplinită cerința referitoare la durata executată din pedeapsa închisorii.
De asemenea, din propunerea ce a fost înaintată instanței rezultă că deținutul C. A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 59 Cod Penal din 1969 pentru că este la prima analiză și a fost sancționat disciplinar de 2 ori, una dintre sancțiuni nefiind ridicată.
Din caracterizarea atașată procesului verbal, rezultă că condamnatul are 1 clasă, fără calificare. A participat la activități educative, dezbateri activități religioase, activități sportive, programe educaționale cu colaboratori externi. A înregistrat 2 sancțiuni și 4 recompense.
Totuși, instanța constată că petentul a fost condamnat prin sentința penală cu nr.921/07.09.2012 a Judecătoriei Târgu M. rămasă definitivă prin decizia penală mnr. 759/R/06.12.2012 a Curții de Apel Târgu M. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, iar din actele dosarului rezultă că persoana privată de libertate este recidivist, ceea ce face ca primul criteriu, respectiv antecedentele penale să nu-i fie favorabile inculpatului.
Ceea ce este însă mai important, este faptul că din studiul caracterizării depuse la dosar, rezultă că condamnatul, a înregistrat pe durata detenției un comportament mai mult pasiv, alegând să nu se implice în activități de pregătire profesională, deși acesta nu are nici o calificare. Mai mult, figurează ca adaptat parțial la mediul carceral, deși perioada executată este una considerabilă de 1096 zile, moment în care condamnatul ar fi trebuit să dea dovadă de un comportament exemplar, nu de adaptabilitate parțială.
Dreptul la liberare condiționată a condamnatului este unul relativ și vocația acestuia de a fi pus în libertate înainte de termen trebuie să aibă ca fundament un comportament în care acesta să se implice în programele derulate de către unitatea penitenciară. Din acest punct de vedere, instanța constată că, a fost recompensat de 4 ori, dar și sancționat de 2 ori, ultima dată în 25.11.2014, deci relativ recent.
Concluzia instanței este în sensul că condamnatul nu s-a remarcat în mod deosebit în cursul executării pedepsei manifestând un comportament caracterizat mai degrabă prin neimplicare în procesul de pregătire a reintegrării sale sociale decât să ofere convingerea că merită ca statul să-i ofere avantajul scurtării pedepsei prin executare în stare de detenție.
În concluzie, instanța va reține faptul că persoana condamnată nu merită în acest moment beneficiul liberării condiționate întrucât nu a dovedit interes deosebit în asimilarea de cunoștințe care să-i permită o mai ușoară integrare socială, deși nu deține nici o calificare și are doar o clasă ceea ce oricum face ca eforturile sale de reintegrare socială să fie foarte dificile. Motivele familiale nu pot fi avute în vedere, întrucât acestea sunt preexistente, iar inculpatul a mai beneficiat de liberare condiționată, deci putea să prevadă că săvârșirea, din nou, de fapte penale, va conduce la întreruperea temporară a legăturilor cu familia sau la condiționarea acestora.
Pentru considerentele expuse, instanța constată că cererea nu este întemeiată și urmează a dispune respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 587 C. proc. pen. respinge cererea de liberare condiționată ca nefondată formulată de condamnatul G. B., fiul lui L. și K., născut la data de 09.11.1990 în Târgu M., domiciliat în ., ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Târgu M..
Menține termenul de reînnoire a cererii de liberare condiționată sau de reanalizare a condamnatului stabilit de Comisie ( 01.05.2015).
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. cheltuielile judiciare de 100 lei vor fi suportate de petentul G. B..
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.04.2015.
Președinte Grefier
I. P. D. G.
| ← Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art.287 NCP.... | Şantajul. Art.207 NCP. Sentința nr. 302/2015. Judecătoria... → |
|---|
