Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Sentința nr. 1175/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1175/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 15-10-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 1175
Ședința publică din 15 octombrie 2015
P.: D. D.- P.
GREFIER: V. G.
Pe rol se afla judecarea cauzei penale privind pe inculpatul S. A., trimis in judecata pentru savarsirea a 2 infractiuni de complicitate la delapidare, fprev de art. 26 Cod penal din 1969, raportat la art. 2151 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 17.09.2015, prin care s-a stabilit termen de pronuntare la 02.10.2015, cand pronuntarea a fost amanata pentru data de azi, 15.10.2015, incheieri ce fac parte integranta din prezenta.
INSTANȚA
I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria Targu-M. din data de 29.05.2013, emis in dosarul nr. 6765/P/2008, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor N. G. S., N. S., S. A. si S. A., sub aspectul savarsirii, in calitate de autori de catre primii 2 si respectiv de complici de ceilalti 2 inculpati, a infractiunii de delapidare, prev de art. 2151 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 26 Cod penal din 1969 pentru inculpatii S. A. si S. A., constand in aceea ca, in perioada 09.06.2008 - septembrie 2008, in calitate de soferi angajati la persoana vatamata . 95 SRL din Galati, avand in gestiune combustibilul alimentat pe baza de card, inculpatii N. G. S. si N. S., actionand separat, au sustras in mod repetat combustil apartinand persoanei vatamate, in valoare de_ lei, respectiv de 4863,53 lei, direct de la pompa sau din rezervorul masinii pe care o conduceau, pe care l-au vandut ulterior altor persoane cu ajutorul coinculpatilor S. A. si S. A., angajati ca manipulanti la persoana vatamata, care le-au indicat cumparatorii si au participat la tranzactii, in schimbul unor sume din veniturile realizate, inculpatul S. cumparand si personal din combustibilul sustras, respectiv inculpatul S. in 2 ocazii, ambele pe raza loc T., jud. M. si privind pe cumparatorii V. V. si V., patroni ai AF V. V. din aceeasi localitate.
In faza de urmarire penala probele au fost administrate prin declaratiile date de inculpat, in calitate de faptuitor si invinuit, declaratiile de invinuiti ale fostilor coinculpati N. G. S., N. S. si S. A., declaratiile persoanei vatamate, prin reprezentant Keszeg A., seful parcului auto; declaratiile invinuitilor S. J., T. B. C., angajati ai persoanei vatamate; declaratiile invinuitilor V. V. si V. V., presupusi cumparatori de combustibil de la inculpat, precum si declaratiile martorului B. V., presupus cumparatori de la ceilalti fosti inculpati; procesele-verbale din 10.03.2011 de recunostere dupa fotografie a inculpatului S. A. de catre numitii V. V., V. V.; inregistrari pe DVD ale convorbirilor telefonice dintre administratorul persoanei vatamate, G. A. si inculpatul N. G. S. si respectiv dintre acesta din urma si numitul S. A., predate de persoana vatamata; inscrisuri, respectiv: contractele individuale de munca ale inculpatilor si ale fostilor coinculpati S. A. si S. A., ca si ale numitului S. J.; fisa postului inculpatului N. G. S., respectiv act aditional la contractul de munca al coinculpatului din 15.09.2008 si procedura de consum si combustibil pentru soferii distribuitori; lista cu alimentari, foile de parcurs si scrisorile de transport marfa, privind cursele inculpatilor din perioada vizata de acuza.
Cauza a fost trimisa judecatorului de camera preliminara, in conditiile art. 6 alin.1 din Legea nr.255/2013.
Judecatorul de camera preliminara a constatat legalitatea sesizarii instanței cu rechizitoriul Parchetului emis in dosarul de urmarire penala privind pe inculpati, a constatat legalitatea administrării probelor, fara a exclude vreuna si a efectuării actelor de urmărire penală si a dispus începerea judecatii.
In faza de judecata, ceilati fosti inculpati au fost audiati si au solicitat sa fie judecati numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, instanta dispunand disjungerea cauzei in privinta acestora.
Instanta a invocat din oficiu schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului: din 2 infractiuni de complicitate la delapidare, prevazute de art. 26 Cod penal din 1969, raportat la art. 2151 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, a art. 37 alin.1 lit.b Cod penal din 1969 si a art. 33 lit.a Cod penal din 1969, in 2 infractiuni de complicitate la delapidare, prevazute de art. 308 Cod penal, cu referire la art. 48 Cod penal, raportat la art. 295 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, a art. 41 alin.1 Cod penal si a art. 38 alin.1 Cod penal.
II. Analizand probele administrate din perspectiva continutului constitutiv al infractiunii sub aspectul careia a fost sesizata, instanta retine urmatoarele:
In fapt, in luna septembrie 2008, aflandu-se pe raza mun Tirgu-M., jud. M., inculpatul a ajutat pe numitul N. S., angajat ca manipulant cu atributii de sofer al persoanei vatamate . 95 SRL din Galati avand calitatea de gestionar al combustibilului alimentat la insusirea, in 10 ocazii diferite a unei cantitati de combustibil in valoare totala de 3538,5 lei, prin sustragere direct de la pompa cu furtunul in canistre si totodata a cumparat . de la acesta cantitatea de 70 litri de combustibil, cunoscand ca este sustras.
In perioada 09.06.2008 – 01.10.2008, aflandu-se pe raza jud. M., inculpatul a ajutat, singur sau impreuna cu alte persoane, pe numitul N. G. S., angajat ca sofer al persoanei vatamate . 95 SRL din Galati, in 6-7 ocazii, la insusirea unei parti neprecizate dintr-o cantitate de combustibil in valoare totala de_ lei, prin sustragere direct de la pompa cu furtunul in canistre iar ., aflandu-se pe raza loc Nazna, a ajutat aceeasi persoana sa isi insuseasca o cantitate de combustibil de 20 litri pentru a o vinde numitului B. V., intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive a infractiunii de complicitate la delapidare, prev de art. 26 Cod penal din 1969, raportat la art. 2151 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969 si a art.5 Cod penal.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanta deduce din circumstantele reale ale savarsirii, ca faptele au fost comise de inculpat cu intentie, prevazand si urmarind rezultatul acestora si in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale
Pentru a retine starea de fapt obiectiva si subiectiva mai sus mentionata, instanta s-a intemeiat partial pe declaratiile inculpatului, care a recunoscut ca a cumparat de la numitul N. S. 70 litri de combustibil, cunoscand ca este furat, inlaturand restul declaratiilor, deoarece nu rezulta din alte fapte probate in cauza
Deasemenea, pe declaratiile de invinuit ale numitului N. S., necontestate de inculpat in instanta, care a declarat ca la indemnul indulpatului, a sustras in 10 ocazii diferite direct de la pompa cu furtunul in canistre a unei cantitati de combustibil in valoare totala de 3538,5 lei, rezultata din coroborarrea inscrisurilor, declaratiilor persoanei vatamate si recunoasterile facute initial de numitul N. S., ca si din perioada in care reedusa corespunzator in raport de cea sustinuta de persoana vatamata, cand putea sustrage combustibilul, intrand in posesia cardului de alimentare abia in luna septemnbrie 2010.
Instanta a mai retinut si declaratiile de invinuit ale numitului N. G. S. din faza de urmarire penala, precum si cele date in calitate de martor, din care a rezultat ca a fost ajutat de inculpat in 6-7 ocazii, la insusirea unei parti neprecizate dintr-o cantitate de combustibil in valoare totala de_ lei, prin sustragere direct de la pompa cu furtunul in canistre, ca si in alte ocazii pe raza loc Nazna, cand a fost ajutat de inculpat sa isi insuseasca combustibil pentru a-l vinde vecinilor inculpatului, o data fiind vorba de 20 litri vanduta numitului B. V., in fata imobilului acestuia, scotand combustibilul cu furtunul in canistra.
In acelasi sens, a retinut si declaratiile martorului B. V., din care rezulta cantitatea, neputandu-se stabili dincolo de orice dubiu daca martorul a vazut sau nu cand a fost scos combustibilul din rezervorul masinii oprite in fata portii sale.
Instanta a inlaturat inregistrarile convorbirilor telefonice dintre numitul N. G. S. si administratorul G. A. si respectiv dintre inculpat si numitul N. S., ca si declaratiile de martor in privinta acestora: ale numitilor G. A. (retinandu-le insa pe cele date in calitatea de reprezentant al persoanei vatamate in faza de urmarire penala sub aspectul prejudiciului, partial) si Keszeg A., care sunt contradictorii sub aspectul modalitatii de realizare a acestora, inclusiv cu cele date in calitate de martor de numitul N. G. sandor.
Din antementionate mijloace de proba si adresa comunicata de persoana vatamata instantei in faza de judecata, rezulta in mod diferit intre cine au avut loc convorbirile telefonice, cine a facut inregistrarile, la initiativa cui si pe ce telefon, nerezultand nici unde se afla telefonul in prezent.
Restul probelor administrate privesc alte fapte sau persoane si sunt indiferente sub aspectul raspunderii penale a inculpatului din cauza.
In drept, considerente teoretice preliminare privind stabilirea LPF ce vor fi urmarite in solutionarea cauzei
In cazul unui conflict in timp, legea penala mai favorabila (LPF) este acea lege de drept substantial care conduce la ingerinta cea mai mica in drepturile legale ale subiectului raspunderii penale, asa cum, in lipsa unei definitii legale, rezulta din ansamblul reglementarii si principiile generale de drept penal substantial .
Atunci cand conflictul priveste legi organizate in coduri, LPF se stabileste in concret, prin compararea ipotetica si globala a legilor succesive in functie de conditiile incriminare, de conditiile de tragere la raspundere penala si de criteriul pedepsei, dupa care se aplica global, dupa criteriile prevazute de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale si tinand cont de normele tranzitorii.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, comparatia in stabilirea LPF vizeaza exclusiv posibilitatea stabilirii pedepselor principale, nu si a celor complementare sau accesorii, care deriva din aceasta.
Din cerinta previzibilitatii legii penale si principiul legalitatii pedepsei, rezulta ca analiza in stabilirea LPF se oprestela momentul aparitiei unor diferente obiective sub aspectul ingerintei in drepturile subiective recunoscute persoanei prin aplicarea pedepsei.
Din acelasi motiv, antementionatele diferente trebuie sa apara in urma aplicarii criteriilor constitutionale prevazute de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale la probele din cauza, in ordine logica: incepand cu conditiile de existenta ale infractiunii, continuand cu cele de raspundere penala si sfarsind cu cele privind „ pipairea” indidividualizarii pedepsei, respectiv conditiile, continutul si efectele ulterioare ale acesteia.
In consecinta, desi aprecierea judiciara interfereaza cu cstabilirea LPF, acestea sunt distincte, „pipairea” individualizarii fiind inerenta stabilirii LPF, fara a o reduce pe caesata din urma la prima
Din perspectiva individualizarii executarii, in stabilirea LPF nu se compara direct, ci numai ipotetic si global: pe de o parte, inexistenta infractiunii in conditiile art. 181 Cod penal din 1969, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea veche, toate aplicate la o fapta calificata pe legea veche, cu renuntarea, amanarea executarii pedepsei, sau cu suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea noua, toate aplicate la o fapta calificata pe aceeasi lege, pe de alta parte.
Solutiile procesuale corespunzatoare nu trebuie sa permita ca individualizarea pedepsei sa poata transgresa dintr-un cod in celalalt, spre ex prin deturnarea functiei normei de trimitere pe care actualul cod de procedura penala o utilizeaza ca procedeu tehnic juridic pentru a-si completa dispozitiile, respectiv cu solutiile de individualizare de drept substantial.
Comparatia judiciara si aplicarea LPF pe institutii globale este intotdeauna posibila, iar derogarile de la globalitate fie rezulta de facto in urma duratei diferite a proceselor si sunt justificate in baza dispozitiilor tranzitorii, fie sunt prevazute expres de aceleasi norme, insa in afara comparatiei globale.
Astfel, continutul art. 10, art. 16 alin. 2 si art. 17 19 si 21 din Legea nr. 187/2012 etc s-a schimbat in urma publicarii deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale, acestea devenind criterii de stabilire/aplicare globala a LPF.
Dintre acestea, art. 10 din Legea nr. 187/2012, ca atare sau interpretat per a contrario, permite stabilirea pedepsei si a tratamentului sau sanctionator dupa o lege diferita de legea tratamentului sanctionator al pluralitatii din care face parte, insa numai in cazul in care parte din componente au fost deja stabilite, indiferent dupa ce lege.
Deasemenea, daca definitivarea pluralitatii sub legea noua ar conduce la aplicarea retroactiva a LPF potrivit art.5 Cod penal in detrimentul subiectului raspunderii penale, art. 10 din Legea nr. 187/2012 interpretat prin analogie, trebuie sa permita aplicarea legii vechi la stabilirea rezultantei componentelor definitivate anterior datei de 01.02.2014.
O alta concluzie, care sa permita pe cale de interpretare extensiva a art. 10 din Legea nr. 187/2012 si a altor dispozitii tranzitorii care se preteaza la interpretare si in alte cazuri decat cele strict iemnvitabile, ar reprezenta o aplicare ilicita a principiilor de interpretare logica extensiva, . discurs modificat: de la cel plural specific institutiilor autonome, la cel unitar specific institutiilor globale.
Ipotezele savarsirii noii infractiuni in termenul de definitivare al liberarii conditionate acordate pe legea veche, daca infractiunea este incriminata ex novo, precum violarea de sediu profesional, respectiv daca noua infractiune are ca antecedent penal o masura educativa prevazuta de legea veche care a fost executata, reprezinta numai aparente exceptii de la globalitate, care nu sunt
In aceste cazuri nu s-ar putea separa regimul sanctionator al faptei si pluralitatii de cel al primului termen, contradictoriu cu primul, care ar deveni inevitabil parte din tratamentului sanctionator al pluralitatii si faptei, motiv pentru care nu ar fi justificabile in baza art. 10 din legea nr. 187/2012 sau a altor dispozitii tranzitorii.
Chiar daca noua infractiune a fost savarsita sub legea noua, beneficiarul liberarii conditionate avea, la acel moment, dreptul actual de a beneficia de efectele mai favorabile ale liberarii, respectiv pana la considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării, potrivit deciziei nr. 214/1997 a CCR si respectiv RIL nr.16/2007 a ICCJ.
In acelasi sens, retinerea ca antecedente penale a masurilor educative prevazute si executate potrivit Codului penal din 1969, cu consecinte in stabilirea sanctiunii pentru noua fapta, ar agrava raspunderea condamnatului in raport de cea previzibila la momentul savarsirii noii infractiuni, cand nu putea sti cu siguranta daca acestea impiedica sau nu dispunerea unei masuri neprivative de libertate.
In consecinta, cel putin in cazurile de exceptie antementionate, retinerea pluralitatii ar conduce la consecinta aplicarii retroactive a legii penale in detrimentul subiectului raspunderii penale.
In aceste, cand art. 10 din legea nr. 187/2012 nu este util, fiind chiar parte din problema si HP 13/2015 a ICCJ conduce la cconsecinte inacceptabile, singura solutie pentru a nu se incalca principii generale de drept pare a fi neretinerea pluralitatii, respectiv a antecedentei penale, cu legitimarea existentei de diferente categoriale intre conceptele folosite de codurile successive.
Astfel, pluralitatile juridice ca si masurile educative sunt stabilite si definite diferit potrivit codurilor succesive, in ciuda continuitatii conceptelor si a similaritatilor, diferenta putand rezulta nu numai din prevederi pozitive, ci si din aplicarea principiilor generale de drept .
Algoritm de aplicare a LPF pe institutii globale ce va fi folosit
Se va cerceta daca starea de fapt retinuta este incriminata de codurile succesive, asemanarile si deosebirile relevante.
Se cerceta apoi posibilitatea tragerii la raspundere penala sub aspecte prevazute de ambele coduri: prescriptia raspunderii penale, amnistia, impacarea, medierea, existenta/retragerea plangerii prealabile, cauze de nepedepsire, etc
Daca nu exista ab initio diferente clare de natura a pedepselor principale aplicabile, se vor identifica in raport de probe care sunt imprejurarile, circumstantele sau starile cu efecte in individualizarea pedepselor incidente in concret, dintre cele prevazute de codurile succesive.
In procesul de „pipaire” a individualizarii se va stabili efectul acestora potrivit fiecaruia dintre coduri, fie in alegerea pedepsei alternative, fie in posibilitatea de individualizare a pedepselor de aceeasi natura, potrivit fiecaruia dintre Coduri.
In ultimul caz, efectul se va stabili in functie de efectul concret al imprejurarilor, circumstantelor sau starilor retinute in procesul de individualizare: asupra limitelor speciale, sau asupra unei pedepse deja stabilite prin apreciere.
Se vor stabili apoi limitele minime si maxime ale pedepselor simple sau rezultante de aceeasi natura, in raport de care poate fi aplicat procedeul aprecierii globale in cercetarea posibilitatii individualizarii pedepsei pe scalele ambelor coduri.
In acest scop se va porni de la limitele speciale, se va stabili efectul produs direct asupra acestora de imprejurarile, circumstantele si starilor retinute avand acest efect, iar la rezultat se vor raporta apoi cele cu efecte distincte, inclusiv in functie de existenta, configuratia sau regimul sanctionator al pluralitatii din care face parte presupusa infractiune.
Daca nu rezulta diferente simetrice in privinta minimului si a maximului pedepsei simple sau rezultante posibil a fi stabilite, sau daca intervalele rezultate nu pot fi clar departajate, indiferent de motiv, se va stabili si orientarea pedepselor simple sau rezultante intre limitele deja stabilite pe fiecare dintre coduri, folosind procedeul aprecierii pedepsei, potrivit art. 72 si urm Cod penal din 1969 si respectiv art. 74 Cod penal.
Se vor obtine astfel intervale orientative in care pedepsele, simple sau rezultante de aceeasi natura, pot lua valori absolute pe scalele de individualizare ale fiecarui cod, care pot fi comparate, eventual tinand cont si de raportul dintre scalele de individualizare permise de fiecare dintre coduri.
In cazul acestora se va cerceta concomitent si individualizarea executarii pedepsei, ca si efectele ulterioare ale aplicarii pe fiecare dintre coduri, din perspectiva severitatii obiective a ingerintei.
Daca intervalele orientative pot fi departajate ca si cuantum, cel mai sever permitand si neexecutarea pedepselor, respectiv celalalt obligand la executare, LPF va fi considerat Codul sau legea contemporana care permite neexecutarea, chiar daca pedeapsa este mai grea.
Daca intervalele orientative nu pot fi departajate ca si cuantum si nu permit decat executarea pedepselor, apar diferente dupa natura pedepsei: in cazul amenzii se vor compara continutul si efectele neexecutarii, prevazute diferit de coduri; in cazul inchisorii, se vor compara efectele ulterioare, respectiv posibilitatea liberarii conditionate, termenele de reabilitare si interdictiile, decaderile sau incapacitatile prev de legi extrapenale, etc
Daca intervalele orientative nu pot fi departajate ca si cuantum si totodata permit neexecutarea pedepselor, diferentele apar in functie de forma de neexecutare permisa in concret de codurile succesive in procesul de individualizare a executarii.
In cazul incidentei faptei care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni potrivit Codului penal din 1969, acesta apare in principiu preferabil in raport cu actualul Cod penal, care prevede posibilitatea renuntarii la aplicarea pedepsei care presupune in plus restrangeri actuale de drepturi.
In cazul incidentei suspendarii conditionate a pedepsei inchisorii potrivit Codului penal din 1969, acesta apare in principiu preferabil in raport actualul Cod penal, in cazul ultimului amanarea aplicarii pedepsei presupunand in plus restrangeri actuale de drepturi si numai posibilitatea lipsei oricarei consecinte, cf art 90 Cod penal, fara intervenirea reabilitarii drept la expirarea masurii
Prin exceptie, cand aplicarea Codului penal din 1969 ar putea atrage indirect, indiferent de modalitate, decaderi sau incompatibilitati prevazute de legi speciale - ex. incompatibilitatea de a ocupa functii publice sau pierderea dreptului de conducere autovehicule - ordinea codurilor este inversata, stingerea actuala a unor drepturi fiind mai severa decat restrangerea temporara a exercitiului acestora si posibilitatea de a beneficia de reabilitareaq drept la expirarea masurii
In cazul incidentei suspendarii executarii sub supraveghere, adica a necesitatii pedepsei inchisorii fara executare, in conditii de supraveghere, este preferabil Codul penal din 1969, indiferent daca in concret s-ar impune mai multe masuri prevazute de actualul Cod penal sau nu, deoarece termenele mai scurte prev de actualul Cod penal nu conduc la reabilitare si presupun termene aditionale in acest scop.
In concret
In privinta incadrarii juridice a faptelor imputate inculpatului si a legii penale mai favorabile
Pentru stabilirea legii penale mai favorabile nu trebuie cercetata si incadrarea juridica a faptelor imputate inculpatului, decat in raport cu sanctionarea faptei de delapidare de codurile penale succesive, deoarece, in principiu, acestea nu sunt gresit incadrate.
Conditiile de tragere la raspundere penala sunt similare in concret, pagubirea persoanei vatamate fiind, in principiu, reala si raspunderea penaal nu s-a prescris potrivit niciunuia dintrea acestea.
Pedepsele principale prevazute de lege sunt aceleasi, pedeapsa a inchisorii, insa intre limite diferite: de la 1 la 15 ani, inchisoare potrivit art. 2151 alin.1 Cod penal din 1969; de la 1 an si 4 luni inchisoare pana la 4 ani si 8 luni inchisoare pentru varianta atenuata a infractiunii de delapidare savarsita de persoane care nu sunt functionari publici, prev de art. 308 Cod penal cu referire la art. 295 Cod penal - in urma reducerii cu 1/3 a limitelor speciale de la 2 ani pana al 7 ani inchisoare,
De asemenea, actualul Cod penal prevede obligativitatea aplicarii de pedepse complementare, care insa nu este un criteriu in stabilirea LPF, potrivit art. 12 din Legea nr.187/2012.
Imprejurarea complicitatii, posibil a fi retinuta potrivit ambelor coduri, este pedepsita cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor, potrivit ambelor coduri
Starea de agravare reprezentata de recidiva postexecutorie, poate fi de asemenea retinuta potrivit ambelor Coduri.
Astfel, inculpatul a fost liberat conditionat la 21.05.2005, cu un rest de 154 zile, din executarea pedepsei rezultante de 1 an si 4 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr.1907/2004 a Judecatoriei Tirgu-M. prin care au fost modificate mai multe pedepse - inclusiv una mai mare de 1 an, pentru savarsirea de infractiuni intentionate, conform sentintei penale nr. 1884/2002 a Judecatoriei Oradea; asadar, pedepsa aplicata prin sentinta penala nr.1907/2004 a Judecatoriei Tirgu-M. i s-a considerat executata la data de 21.10.2004.
Termenul de reabilitare de 4 ani, potrivit art. 166 alin.1 lit.a Cod penal, s-ar fi implinit la 20.10.2008, respectiv termenul de reabilitare de 4 ani si 6 luni, potrivit art. 135 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, s-ar fi implinit la 20.04.2009.
Cum activitatea presupus infractionala a inceput anterior datei de 20.10.2008, rezulta ca termenul de reabilitare nu s-a implinit potrivit niciunuia dintre codurile successive, cu consecinta posibilitatii retinerii starii de recidiva pe fiecare dintre acestea.
In fine, potrivit ambelor Coduri poate fi retinut concursul real a 2 infractiuni.
In consecinta, potrivit Codului penal din 1969, pedepsele simple sunt aplicabile intre 1 si 15 ani inchisoare, iar pedeapsa rezultanta este aplicabila intre 1 an si 30 de ani inchisoare, in urma aplicarii de spor facultativ de 10 ani . starii de recidiva, rezultand intre 1 an si 25 de ani inchisoare, plus spor facuultativ de 5 ani concurs aplicabil la pedepasa anterior stabilita.
Potrivit actualului Cod penal, pedepsele simple sunt aplicabile intre pedepse simple intre intre 1 an si 4 luni inchisoare si 4 ani si 8 luni, iar pedeapsa rezultanta este aplicabila intre 2 ani si 8 luni inchisoare si 9 ani si 4 luni inchisoare, in urma maririi acestora cu ½ corespunzator starii de recidiva postexecutorie, cu posibilitatea aplicarii de rezultante intre 2 ani inchisoare si 7 ani inchisoare si ulterior, a aplicarii sporului obligatoriu prev de concurs de 1/3.
Asadar, la pedepse simple mai mici de 2 ani, respectiv rezultante mai mici de 2 ani si 8 luni, Codul penal din 1969, care permite si pedepse simple si rezultante cu astfel de cuantumuri, este mai favorabil.
La pedepse simple mai mari de 2 ani si mai mici de 7 ani inchisoare si respectiv de la 2 ani si 8 luni si pana la 9 ani si 4 luni inchisoare pentru pedepse rezultante, interval comun ambelor coduri, rezultanta corespunzatoare acelorasi pedepse simple este mai mica pe Codul penal din 1969 decat pe actualul Cod penal, sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa, de minim 10 luni inchisoare, fiind mai mare decat cel facultativ posibil a fi aplicat in aceeasi situatie.
La pedepse simple mai mari de 7 ani, este aplicabil numai Codul penal din 1969.
Asadar, Codul penal din 1969 este mai favorabil in zona pedepselor mici si medii, in valori absolute, fiind defavorabil in zona pedepselor mari.
Din cauza starii de recidiva, posibil a fi retinuta potrivit ambelor coduri, altfel spus presupunand antecedente penale mai mari de 1 an inchisoare, individualizarea executarii pedepselor exclude orice forma de neexecutare, atat potrivit art 861 cod penal din 1969, cat si potrivit art. 91 Cod penal, impunandu-se executarea efectiva indiferent de codul aplicabil.
Stabilind orientarea pedepselor, in raport de criteriile de individualizare propriu-zise, privind fapta persoana si persoana inculpatului prevazute de actualul Cod penal, se retin, la nivel de principiu, in privinta ambelor fapte: imprejurarile savarsirii, prin folosirea de mijloace provenind din sfera normalei exercitari a activitatii de serviciu si impreuna cu alte persoane; modul de savarsire, presupunand mai multe acte materiale; consecintele privind presupusele infractiuni, periclitarea relatiilor de serviciu din cadrul persoanei vatamate si prejudicierea acesteia cu contravaloarea combustibilului insusit; motivul avut si mobil urmarit de inculpat, obtinerea de castiguri facile, in mod ilicit, profitand de situatia de angajati; inculpatul este adult, casnic, casatorit cu 1 copil, studii generale si cu antecedente penale, condamnat in mai multe randuri epntru savarsirea de infractiuni de furt, fals, la legea circulatiei etc
Din perspectiva Codului penal din 1969, fapta apare ca relativ nepericuloasa, modalitatea de savarsire fiind accesibila si rudimentara, insa consecintele sunt suficient de grave si inculpatul prezinta pericol din perspectiva antecedentelor penale, inclusiv pentru savarsirea de infractiuni similare si fara o buna conduita procesuala.
Asadar in concret se impune aplicarea de pedepse relativ mici, dar nu spre minim, potrivit ambelor Coduri, rezultand ca pentru inculpat este in concret mai favorabil Codul penal din 1969, care este defavorabil numai in zona pedepselor mari si pe care le permite exclusiv.
Deasemenea, rezulta ca propunerea de schimbare a incadrarii facuta din oficiu de instanta, in sensul retinerii legii noi, este neintemeiata.
In concluzie, fapta inculpatului din luna septembrie 2008, cand aflandu-se pe raza jud. M., intentionat a ajutat pe un functionar al persoanei vatamate . 95 SRL din Galati avand calitatea de gestionar si care actiona in baza aceleiasi rezolutii infractionale, la insusirea in 10 ocazii diferite a unei cantitati de combustibil in valoare totala de 3538,5 lei, prin sustragere direct de la pompa cu furtunul in canistre si ., la valorificarea a 70 litri de combustibil, cunoscand ca era sustras, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive a infractiunii de complicitate la delapidare, prev de art. 26 Cod penal din 1969, raportat la art. 2151 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969 si a art.5 Cod penal.
Fapta inculpatului din perioada 09.06.2008 – 01.10.2008, cand, aflandu-se pe raza jud. M. a ajutat pe un functionar al persoanei vatamate . 95 SRL din Galati, avand calitatea de gestionar si care actiona in baza aceleiasi rezolutii infractionale, la insusirea in 6-7 ocazii, a unei parti neprecizate dintr-o cantitate de combustibil in valoare totala de_ lei, prin sustragere direct de la pompa cu furtunul in canistre si . sa isi insuseasca o cantitate de combustibil de 20 litri pentru a o vinde unei alte persoane, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive a infractiunii de complicitate la delapidare, prev de art. 26 Cod penal din 1969, raportat la art. 2151 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969 si a art.5 Cod penal.
In sensul de mai sus, fata de cerinta unui subiect activ calificat de gestionar, este nesemnificativ daca inculpatul au sustras sau au ajutat la sustragere, semnificativ fiind ca in ambele cazuri a ajutat la insusire.
In privinta individualizarii pedepsei, sunt aplicabile criteriile prev de art. 72 Cod penal din 1969.
Tinand cont de gravitatea infractiunilor si periculozitatea inculpatului, mentinand celor prefigurate cu ocazia stabilirii LPF, se mentin si concluziile: aplicarea de pedepse cu inchisoarea relativ mici, dar nu spre minim.
In concret, in particularizarea acelorasi criterii prev de art. 72 Cod penal din 1969, tinand cont de numarul actelor materiale al faptei savarsite in autorat, de 11, respectiv 6-7 de prejudiciul relativ substantial, cel putin cel care a fost stabilit cert de 3538,5 lei se impune aplicarea urmatoarelor pedepse: 2 ani si 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de complicitate la delapidare, savarsita in autorat de numitul N. G. S.; 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de complicitate la delapidare, savarsita in autorat de numitul N. S..
In privinta individualizarii executarii pedepselor principale, mentinand cele prefigurate cu ocazia cercetarii LPF, avand in vedere existenta de condamnari anterioare inclusiv mai mari de 1 an inchisoare, pentru care nu s-a imp-linit termenul de reabilitare, rezulta ca acestea se vor executa efectiv, atat cele simple cat si rezultanta concursului, cu privare de libertate.
In privinta pedepselor accesorii, se impune aplicarea in sarcina inculpatului, de drept, in temeiul art. 71 Cod penal din 1969.
In concret, data fiind natura infractiunilor, in aplicarea art. 12 din Legea nr. 178/2012, este adecvata interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal din 1969, de la data ramanerii definitive pana la terminarea executarii pedepsei principale rezultante, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepselor principale.
Din punct de vedere al individualizarii solutiei procesuale, intrucat instanta a stabilit pe baza de probe ca faptele in urma savarsirii carora inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza exista dincolo de orice dubiu, constituie infractiunile antementionate, savarsita de acesta, se impune aplicarea uneia dintre solutiile procesuale prevazute de art. 396 alin. 1-4 Cod de procedura penala, pentru pedepsele simple si rezultante.
Tinand cont de individualizarea executarii deja facuta solutia procesuala nu poate fi decat condamnarea, prev de art. 396 alin. 1,2 Cod de procedura penala, cu executare efectiva a pedepselor.
In ce priveste latura civila a procesului penal,
Persoana vatamata . 95 SRL din Galati s-a constituit parte civila in procesul penal in faza de urmarire penala, precizand-o in instanta astfel: exclusiv impotriva fostilor inculpati, respectiv pentru sumele de_ lei, impotriva inculpatului N. G. S., respectiv de 4863,53 lei, impotriva inculpatului N. S., reprezentand contravaloarea combustibilului delapidat de fiecare – cf fila 297 dosar_ .
Pentru ca inculpatul sa raspunda civil in procesul penal, este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii prevazute in situatii tranzitorii de art. 5 din Legea nr. 71/2011, cu trimitere la art. 998 cod civil din 1864, deoarece momentul epuizarii este anterior datei de 01.10.2011, de intrare in vigoare a actualului Cod penal si respectiv de 19 Cod de procedura penala, respectiv: existența unei fapte ilicite a inculpatului, existenta prejudiciului suferit de persoana vatamata ca urmare a savarsirii de catre inculpat a faptei ilicite, existența unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei inculpatului care a cauzat prejudiciul, prejudiciul persoanei vatamate constituita parte civila sa fi fost cauzat prin savarsirea infractiunii pentru care inculpatul este cercetat in procesul penal, existenta manifestarii de vointa a partii vatamate de a fi despagubita in cadrul procesului penal.
Astfel, in speta, lipsind constituirea de parte civila impotriva inculpatului, asadar insasi exercitarea actiunii civile si impotriva acestuia se impune constatarea acestui aspect, fara cercetarea indeplinirii conditiilor raspunderii civile in persoana inculpatului, impiedicata de lipsa manifestarii de vointa a partii civile in caest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
In temeiul art. 386 Cod de procedura penala, respinge ca neintemeiata propunerea de schimbare a incadrarii juridice a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului S. A., fiul lui M. si F., nascut la 09.01.1979 in Tirgu-M., jud. M., CNP_, domiciliat in ., sat Nazna, ., jud. M., cu antecedente penale, formulata din oficiu: din 2 infractiuni de complicitate la delapidare, prevazute de art. 26 Cod penal din 1969, raportat la art. 2151 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, a art. 37 alin.1 lit.b Cod penal din 1969 si a art. 33 lit.a Cod penal din 1969, in 2 infractiuni de complicitate la delapidare, prevazute de art. 308 Cod penal, cu referire la art. 48 Cod penal, raportat la art. 295 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, a art. 41 alin.1 Cod penal si a art. 38 alin.1 Cod penal.
In temeiul art. 396 alin. 1,2 Cod de procedura penala, raportat la art. 26 Cod penal din 1969, raportat la art. 2151 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969 si a art. 37 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, condamna pe inculpatul S. A. la pedeapsa principala de 2 ani si 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de complicitate la delapidare – autorat, numitul N. G. S..
In temeiul art. 396 alin. 1,2 Cod de procedura penala, raportat la art. 26 Cod penal din 1969, raportat la art. 2151 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969m si a art. 37 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, condamna pe inculpatul S. A. la pedeapsa principala de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de complicitate la delapidare –autorat, numitul N. S..
In temeiul art. 33 lit.a Cod penal din 1969, raportat la art. 34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani si 3 luni inchisoare, pe care o sporeste cu 3 luni inchisoare.
Aplica inculpatului pedeapsa principala de 2 ani si 6 luni inchisoare pentru concurs, pe care acesta o va executa cu privare de libertate.
In temeiul art. 71 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 178/2012, interzice inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal din 1969, de la data ramanerii definitive, pana la terminarea executarii pedepsei principale rezultante, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei rezultante principale, cu titlul de pedeapsa accesorie acesteia
In temeiul art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art. 19 Cod de procedura penala, constata ca partea civila . 95 SRL din Galati, cu sediul in Galati, ./33 .-M., b-ul 1 Decembrie 1918, nr. 35/1, jud. M., nu s-a constituit parte civila impotriva inculpatului.
In temeiul art. 274 alin.1 Cod de procedura penala, obliga inculpatul la plata sumei totale de 500 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei este aferenta fazei de urmarire penala.
Suma totala de 300 lei, reprezentand onorariu avocatial, se va avansa din conturile Ministerului de Justitie catre Baroul M.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D.-P. V. G.
red/tehnored. D.D.P.
4 ex/16.11.2015
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1177/2015.... → |
|---|
