Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Sentința nr. 1499/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1499/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 11-12-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 1499
Ședința publică din 11 decembrie 2015
PREȘEDINTE: D. D.- P.
GREFIER: V. G.
Pe rol se afla judecarea cauzei penale privind pe inculpatul D. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al prelevării de mostre biologice, prev. și ped. de art. 337 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 12.11.2015, prin care s-a stabilit termen de pronunțare pentru 27.11.2015, când pronunțarea a fost amânată pentru data de azi, 11.12.2015, încheieri ce fac parte integrantă din prezența.
INSTANȚA
I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tirgu-M. din data de 09.09.2015, emis în dosarul nr. 2723/P/2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz de prelevarea de mostre biologice, prev de art. 337 Cod penal, constând în aceea că, în data de 01.05.2015, în jurul orelor 19,00, a condus autoturismul marca Volkswaggen, înmatriculat sub nr._, pe drumurile publice de pe raza con Panet, jud. M. și, fiind oprit în trafic la intersecția DJ 152A cu DC 125, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o concentrație de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care, fiind condus la SMURD Tirgu-M., a refuzat prelevarea de mostre biologice.
În faza de urmărire penală, probele au fost administrate prin următoarele mijloace: proces-verbal de constatare a presupusei infracțiuni flagrante din 01.05.2015, înscrisurile reprezentate de testul ARSĂ 0080, nr. test 3005 de redare a testării cu aparatul etilotest, fișa de examinare a persoanei în caz de refuz prelevare, copia după cazierul judiciar și rutier ale inculpatului, declarațiile de suspect și inculpat, declarațiile martorului V. D. I.
În faza de camera preliminară, judecătorul delegat din cadrul acestei instante a dispus începerea judecății, constatând legalitatea sesizării instanței, a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor, fără a înlătura vreo probă.
În faza de judecată, inculpatul a fost audiat și a solicitat să fie judecat numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanță admițând cererea formulată și continuând cercetarea judecătorească pe calea procedurii abreviate, prevăzute în cazul recunosterii învinuirii.
În faza de urmărire penală inculpatul a depus înscrisuri în circumstanțiere, solicitate ca atare în cadrul procedurii abreviate, respectiv: contractul de muncă și fișa postului avut la . din Tirgu-M., din care rezultă că este șofer profesionist, transport marfa agabaritic, precum și o caracterizare din partea angajatorului, din care rezultă că a dat dovadă de profesionalism și că societatea are nevoie de serviciile sale
ÎI. Analizând probele administrate din perspectiva conținutului constitutiv al infracțiunii sub aspectul căreia a fost sesizată, instanță reține următoarele:
În fapt,din punct de vedere al laturii obiective, în data de 01.05.2015, în jurul orelor 19,00, inculpatului D. C. a condus autoturismul marca Volkswaggen, înmatriculat sub nr._, pe drumurile publice de pe raza con Panet, jud. M. și, fiind oprit în trafic la intersecția DJ 152A cu DC 125, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o concentrație de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care, fiind condus la SMURD Tirgu-M., a refuzat prelevarea de mostre biologice.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanță deduce din circumstanțele reale ale săvârșirii, ca fapta a fost comisă de inculpat cu vinovăție sub forma intenției, întrucât a prevăzut și urmărit imposibilitatea recoltării dacă își trage mâna.
Pentru a reține starea de fapt obiectivă și subiectivă mai sus menționată, instanță s-a întemeiat pe toate probele administrate în faza de urmărire penală, fără a înlătura niciuna.
Astfel, din declarația de recunoaștere a inculpatului, concordanță cu proces-verbal de constatare a presupusei infracțiuni flagrante și cu declarațiile martorului ocular V. D. I., pasager în mașină condusă de inculpat, rezulta acțiunea inculpatului de conducere auto pe drumurile publice.
Din declarația de recunoaștere a inculpatului, concordanță cu procesul-verbal de refuz de prelevare de mostre biologice, rezulta refuzul de prelevare probe biologice al inculpatului
În drept, fapta inculpatuluidin data de 01.05.2015, când după ce a condus pe drumurile publice pe raza con Panet, jud. M. un vehicul pentru care legea prevede obligativitaea permisului de conducere și după ce a fost testat cu etilotest și condus la SMURD Tirgu-M., a refuzat prelevarea de mostre biologice, la solicitarea organului competent întrunește atât pe latura obiectivă cât și pe latura subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de prelevarea de mostre biologice, prev de art. 337 Cod penal.
În ce privește individualizarea pedepsei, ținând cont de gravitatea presupusei infracțiuni și periculozitatea inculpatului după criteriile prev de art. 74 Cod penal se rețin următoarele
Din perspectiva art. 74 Cod penal, gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului rezulta în principiu în funcție de: împrejurările săvârșirii – pe timp de zi, după ce a condus pe un drum comunal; modul de săvârșire, din temerea pierderii locului de muncă, încercând să evite un alt tip de răspundere penală; starea de pericol creată, periclitarea siguranței circulației pe drumurile publice, rezultată din nerespectarea normelor care fac posibil controlul respectării de reguli de circulație; mobilul avut dorința, deplasarea cu mașina și scopul urmărit de inculpat, cu nerespectarea regulilor de circulație; inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, este adult în vârstă de 41 de ani, studii profesionale, șofer profesionist, apreciat la locul de muncă și fără antecedente penale.
Ținând cont de aspectele mai sus menționate, rezultă că pedeapsa principală de 1 an închisoare este adecvată în scopul prevenției speciale în cazul inculpatului, agravarea față de minim fiind atrasă de calitatea sa de profesionist.
În privința individualizării executării pedepsei, maximul special al incriminării este mai mic de 7 ani închisoare, natura pedepsei principale stabilite este închisoarea mai mică de 2 ani, inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la judecată și nu a încercat zădărnicirea adevărului, conduita sa anterioară ca și cea ulterioară infracțiunii, inclusiv procesuala sunt pro-sociale, iar posibilitățile sale de îndreptare sunt reale, cu atât mai mult în condițiile supravegherii și în final, și-a exprimat acordul de a presta o muncă neremunerata în folosul comunității.
În scopul realizării prevenției speciale este suficient ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prev de art.85 alin.2 Cod penal, privind domiciliul, deplasările și în special obligația de a se prezenta respectiv primi vizilele reprezentanților Serviciului de Probațiune, deoarece aceste restrângeri ale exercitării unor drepturi sunt de natură să îi mențină în atenție imperativul respectării legii penale.
În același scop al realizării prevenției speciale, nu apare oportună stabilirea în sarcina sa a vreuneia dintre obligațiile prev de art.85 alin.2 Cod penal.
În consecință, fiind întrunite cumulativ antementionatele condiții, de legalitate și oportunitate, rezultă că nu este necesară aplicarea pedepsei principale stabilite și cu atât mai puțin executarea acesteia, impunându-se amânarea aplicării pedepsei principale de 1 an închisoare, în condițiile art. 83 și urm. Cod penal, în special ținând cont că inculpatul nu a mai fost avertizat astfel și că, afirmativ, este solicitat în același post de angajator, chiar cunoscând cele întâmplate.
În temeiul art. 88 alin.1,3 Cod penal, se va atrage atenția inculpatului ca săvârșirea din nou a unei infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, sau nerespectarea cu rea-credința a măsurilor de supraveghere, pot atrage revocarea amânării aplicării pedepsei principale stabilite și aplicarea și executarea acesteia, în condițiile legii.
În privința individualizării soluției procesuale, întrucât instanță a stabilit pe bază de probe că fapta în urma săvârșirii căreia inculpatul a fost trimis în judecată în prezența cauza exista dincolo de orice dubiu, constituie infracțiunea reținută, care a fost săvârșită de acesta, se impune aplicarea uneia dintre soluțiile procesuale prevăzute de art. 396 alin. 1-4 Cod de procedura penală, pentru pedepsele simple și rezultante.
Ținând cont de individualizarea executării deja făcută, soluția procesuală nu poate fi decât amânarea aplicării pedepsei închisorii, potrivit de art. 396 alin. 4 Cod de procedura penală .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 396 alin. 1,4,10 Cod de procedura penală, stabilește în sarcina inculpatului D. C., fiul lui I. și R., născut la 01.04.197 în Tirgu-M., jud. M., CNP_, domiciliat în Tirgu-M., ., nr. 32, ., jud. M., studii profesionale, conducător auto, căsătorit, fără antecedente penale pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de prelevare de mostre biologice, prev. de art. 337 Cod penal.
În temeiul art. 83 Cod penal, amâna aplicarea pedepsei principale stabilite, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive, stabilit conform art. 84 Cod penal.
În temeiul art. 85 alin.1 Cod penal, obliga inculpatul pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 582 Cod de procedura penală, raportat la art. 88 alin.1,3 Cod penal, atrage atenția inculpatului ca săvârșirea din nou a unei infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, sau nerespectarea cu rea-credința a măsurilor de supraveghere, pot atrage revocarea amânării aplicării pedepsei stabilite, condamnarea și aplicarea și executarea acesteia, în condițiile legii.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedura penală, obliga inculpatul la plata sumei totale de 260 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei sunt aferenți fazei de urmărire penală
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. P. V. G.
red/tehnored. D.D.P.
4 ex/19.01.2016
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 1516/2015.... | Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Sentința nr. 1175/2015. Judecătoria... → |
|---|
