Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 14-01-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 21
Ședința publică din 14 ianuarie 2015
P.: D. D.- P.
GREFIER: V. G.
Pe rol se afla judecarea cauzei penale privind pe inculpatul G. M. C., trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de vatamare corporala, prev de art. 181 alin.1 Cod penal din 1969 si infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, prev de art. 189 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal din 1969.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 11.12.2014, prin care s-a stabilit termen de pronuntare la 18.12.2014, ulterior pronuntarea fiind amanata succesiv la 30.12.2014 si 08.01.2015, cand pronuntarea a fost amanata pentru data de azi, 14.01.2015, incheieri ce fac parte integranta din prezenta.
INSTANTA
I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Tirgu-M. din 28.06.2012, emis in dosarul nr. 7550/P/2012, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului G. M. C., sub invinuirea savarsirii infractiunilor de vatamare corporala, prev de art. 181 alin.1 Cod penal din 1969 si infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, prev de art. 189 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal din 1969, constand in aceea ca, in dimineata zilei de 10.10.2012, aflandu-se in clubul Tantra din Tirgu-M. a lovit-o pe persoana vatamata I. D. Sabrina, lovind-o cu palmele peste fata, apoi cu capul de peretele barului, acesta din urma cazand in stare de inconstienta pe podea, dupa care l-a obligat pe barmanul Nadasan S., singura persoana ramasa in bar, sa urineze peste persoana vatamata, impidicand-o totodata cel putin . acesta sa plece din bar, urmarind-o si lovind-o.
In perioada actelor premergatoare probele au fost administrate prin procesul-verbal de constatare a efectuarii acestora din 08.11.2010, respectiv: declaratii de faptuitor si persoana vatamata; declaratiile numitilor: Nadasan S.; M. C. M., supraveghetor al activitatilor din club; S. (actuala K.) A. M., femeia de serviciu care facea curatenie in club - prin intermediul unui interpret autorizat al limbajului mimico-gestual, fiind surdo-muta; M. A. R., administratorul firmei care presta servicii de curatenie in club; M. T. E. asociatul acesteia; G. Baubec Sevim, prietena a persoanei vatamate; G. T., S. B., si G. J., bodyguarzi angajati ai firmei de paza BSG care presta activitati specifice in beneficiul clubului, precum si B. G., dispecerul care i-a trimis la fata locului la telefonul numitului M. T. E.; T. C. N.; Z. (actual M.) A., cunoscuti ai inculpatului si persoanei vatamate; O. M. si M. E. C., proprietarii afacerii; Hamath Bernadette Szidonia, ospatar in club; I. G., mama persoanei vatamate; B. A. si C. L. P.; procesul verbal de recunoastere a inculpatului, cu participarea numitei M. A. R., insotit de fotografii judiciare; inscrisuri, reprezentate de procesele verbale incheiate de angajatii BSG si respectiv de politie, la momentul sosirii la fata locului si certificatul medico-legal nr. 3437/12.10.2010 eliberat persoanei vatamate si scrisoarea medicala din 19.10.2010 eliberata de un medic neurolog; fotografii realizate in bar anterior incidentelor si de mama persoanei vatamate, ulterior, la revenirea acasa.
In faza de urmarire penala, probele au fost administrate prin urmatoarele mijloace: declaratii de invinuit si de parte vatamata; declaratiile martorilor: Nadasan S., M. C. M., S. A. M., M. A. R., M. T. E., G. Baubec Sevim, G. T., S. B., G. J., B. G., T. C. N., Z. (fost M.) A., O. M., M. E. C., Hamath Bernadette Szidonia, I. G., B. A. si C. L. P..
De asemenea, prin procesul verbal de recunoastere a inculpatului, cu participarea numitului O. M., insotit de fotografii judiciare; procesul verbal de recunoastere a numitului O. M., cu participarea inculpatului, insotit de fotografii judiciare; raportul de expertiza medico-legala pe baza de acte nr. 3408/09.11.2011 al IML Tirgu-M.
In faza de judecata, care nu a fost precedata de faza de camera preliminara, au fost administrate prin urmatoarele mijloace: declaratii de inculpat, care initial s-a prevalat de dreptul la tacere, fiind reaudiat ulterior; declaratii de parte vatamata/civila; declaratiile martorilor: Nadasan S., K. (fosta S.) A. M., M. C. M., M. (fost Z.) A., I. G., M. T. E., T. C. N., G. Baubec, S. B., Sucutirdean L. A.; raportul de experiza medicolegala psihiatrica nr. 1705/19.05.2014 al IML Tirgu-M., privindu-l pe inculpat si suplimentul la acesta din 23.10.2014.
In privinta incadrarii juridice Ministerul Public si inculpatul au discutat de recalificare, inculpatul invocand scuza provocarii, dar nu pe calea schimbarii de incadrare, instanta din oficiu si persoana vatamata invocand si precizand schimbari de incadrare.
Partea civila a invocat schimbarea incadrarii: din infractiunea de lipsire de libertate, prev de art. 189 alin. 1 Cod penal din 1969, in infractiunea de lipsire de libertate, prev de art. 189 alin.1,2 Cod penal 1969, (filele 579, 580) precizata in infractiunea de vatamare corporala, prev de art. 193 alin.2 Cod penal din 1969 si infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, prev de art. 205 alin.1, 3 lit. c Cod penal, ambele cu aplicarea art. 77 lit. b si f Cod penal (fila 704) si reprecizata, in sesul retinerii si a concursului ideal, nu numai a celui real de infractiuni, resp art. 38 alin.1,2 Cod penal, deoarece izbind-o cu capul de perete a lipsit-o si de libertate, prin micsorarea energiei fizice –fila 755.
Instanta din oficiu a invocat schimbarea incadrarii in infractiunea de vatamare corporala, prev de art. 193 alin.2 Cod penal si infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, prev de art. 205 alin.1, 3 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal din 1969 si a art.5 Cod penal (fila 579), precizata apoi in infractiunea de vatamare corporala, prev de art. 181 alin.1 Cod penal din 1969 si infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, prev de art. 189 alin.1,2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal din 1969, a art. 3 Cod penal si a art.5 Cod penal - fila 751.
Inculpatul a discutat incadrarea jurica a faptelor imputate inculpatului, sustinand ca nu este necesara, urmand a se face pe calea discutarea schimbarii incadrarii in functie de starea de fapt pe Codul penal din 1969, dupa care cu ocazia deliberarii schimbarea acesteia potrivit aceleiasi legi, urmata . etapa, de recalificarea acesteia potrivit dispozitiilor actualului Cod, intrucat schimbarea incadrarii in situatii tranzitorii de conflict de legi in timp ar echivala cu o antepronuntare in privinta individualizarii pedepsei.
Deasemenea, ca retinerea cirrcumstantelor agravante solicitate a fi retinute de persoana vatamata si partial de instanta sunt o problema de individualizare a pedepsei si nu de incadrare.
Pe fond, a sustinut ca se impune retinerea prevederilor actulului Cod penal, care prevede limite de pedeapsa mai mici, fara retinerea formei agravate reprezentate de punerea in pericol a vietii sau sanatatii posibila numai sub forma praeterintentiei, in cazul intentiei suferintele fiind specifice vatamarii corporale si nu lipsirii de libertate, respectiv in privinta art. 77 lit. b Cod penal, nu se pot retine, deoarece a fost introdus de Codul penal, deci e aplicabil art. 3 Cod penal.
II. Analizand probele administrate din perspectiva continutului constitutiv al infractiunilor sub aspectul carora a fost sesizata, instanta retine urmatoarele:
In fapt,din punct de vedere al laturii obiective, in dimineata zilei de 10.10.2012, aflandu-se in clubul Tantra din Tirgu-M., dupa parasirea acestuia de toti clientii, ultima plecand in jurul orelor 7-8 dimineata martora M. C. M. cu atributii in supraveghere, la incercarea persoanei vatamate I. D. Sabrina de a parasi localul pentru a scapa de avansurile sale, care incerca sa o sarute cu forta si de la un moment dat sa o oblige sa bea bauturii alcoolice, inculpatul, aflat . de ebrietate, a impiedicat-o sa paraseasca localul, tinand-o fortat in scaunul din fata barului.
Dupa aceea, a inceput sa o loveasca cu palmele peste fata, a aruncat-o peste un birou din apropiere, lovindu-l pe barmanul Nadasan S., singura persoana din incapere si care a incercat sa intervina, a tras-o pe persoana vatamata . a retinut-o putin timp, fara insa a iesi imediat, dupa care a prins-o din urma pe cand incerca sa se indrepte spre iesire, trantind-o la podea.
A lovit-o cu capul de perete, persoana vatamata ramanand cazuta la podea, dupa care l-a lovit din nou pe martorul Nadasan S. si, . nu se poate stabili, a lovit-o si cu un scaun, cu pumnii si cu picioarele pe tot corpul in timp ce se afla la podea, obligandu-l pe martor sa urineze pe aceasta, dupa care a continuat sa consume bauturi alcoolice, persoana vatamata aflandu-se . inconstienta sau lipsa de reactivitate.
Dupa un timp, a sosit si martora K. (fosta S.) A. M., sa faca curatenie, precum si martora M. A. R., in jurul orelor 08,00-09,00, pentru a controla activitatea de curatenie de care se ocupa impreuna cu martorul M. T. E., ambii angajatori ai martorei K. (fosta S.) A. M..
Martora M. A. R. a auzit din . si alertata, a intrat in bar unde l-a vazut pe inculpat, in stare de ebrietate si persoana vatamata, pe jos, inculpatul lovind-o cu piciorul in sold si cerandu-i sa urineze pe persoana vatamata.
Martora M. A. R. a parasit localul, dupa care l-a apelat pe asociatul acesteia, asteptandu-l in fata acestuia.
Martorul M. T. E. a sosit, a intrat in bar si a vazut cum inculpatul statea langa persoana vatamata, care era intinsa pe jos, avand unul sau doua scaune puse pe ea si ii inculpatului spunea sa o lase in pace.
Dupa aproximativ 2 ore, in care au ramas in apropierea barului, martorii M. A. R. si M. T. E. au alertat firma de paza BS, care presta servicii de paza in local, in jurul orelor 12-13 sosind bodiguarzii G. T. si S. B., apoi G. J..
Primii 2 l-au gasit pe inculpat dormind, pe persoana vatamata nereactiva, in stare de semiconstienta si parand in stare de ebrietate, precum si pe barman, care spunea ca nu e nicio problema.
Reprezentantii BSG au chemat politia, care a sosit la orele 13,22.
In tot acest timp barmanul s-a aflat in bar, aparent in stare de soc provocata de . suferita, usa barului a fost neasigurata, cheia aflandu-se la barman, iar sistemul de inregistrare video nu a functionat.
In urma agresiunii persoana vatamata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de ingrijiri medicale.
Din punct de vedere al laturii subiective, inculpatul a savarsit faptele cu intentie directa, deoarece a prevazut si urmarit consecintele faptelor sale, lovirea persoanei vatamate si impiedicarea de a parasi localul.
Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanta s-a intemeiat pe declaratiile persoanei vatamate, concordante cu ale martorilor oculari Nadasan S., K. (fosta S.) A. M., M. A. R., M. T. E., G. T., S. B. si G. J., care au relatat evenimentele asa cum au fost retinute anterior.
Deasemenea, s-a intemeiat pe inscrisuri reprezentate de procesele verbale de interventie si pe certificatul medico-legal, inlaturand concluziile raportului de expertiza medico-legala pe baza de acte, care a retinut in plus numai scrisoarea medicala ulterioara cu 7 zile certificatului, fara a justifica de ce concluziile sunt diferite in raport de aceasta, sau de alte imprejurarii – cf in dubio pro reo in materie de probatiune, dupa cum a justificat instanta respingerea expertizarii din nou a persoanei vatamate.
In privinta celorlalte probe nu sunt relevante, fiind vorba fie despre persoane care s-au aflat in bar insa l-au parasit inaintea evenimentelor, precum Hamath Bernadette Szidonia, C. M. G. Baubec Sevim, T. C. N., Z. (fost M.) A., fie privind administrarea localului, O. M., M. E. C., sau alte fapte care nu au format obiectul sesizarii (B. A., O. M.) fie sunt relevante asupra starii imediat ulterioare a persoanei vatamate, relevante mai degraba sub aspectul laturii civile, atata timp cat exista acte medico-legale.
In privinta declaratiei martorei K. (fosta S.) A. M., aceasta este legala atata timp cat este posibila readministrarea sa in calea de atac daca se va solicita justificat, fiind administrata in fata judecatorului de permanenta, in conditiile care publicarea in MO a cauzei Bearu vs Romania a survenit in perioada amanarii pronuntarii.
In drept, considerente teoretice preliminare cu caracter general privind solutionarea cauzei
1) Raportul dintre individualizarea pedepsei, legea penala mai favorabila si solutia procesuala:
In privinta legii penale de drept substantial aplicabile, fiind vorba despre un conflict de legi organizate in coduri in timp, legea penala mai favorabila se stabileste in concret, prin compararea ipotetica si globala a legilor succesive, in functie de conditiile incriminare, de conditiile de tragere la raspundere penala si, in sfarsit, de criteriul pedepsei, dupa care LPF se aplica global, asa cum statueaza decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.
Asadar in stabilirea LPF nu se compara direct, ci numai ipotetic si global: pe de o parte, inexistenta infractiunii in conditiile art. 181 Cod penal din 1969, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea veche, toate aplicate la o fapta calificata pe legea veche, cu renuntarea, amanarea executarii pedepsei, sau cu suspendarea sub supraveghere a executarii a pedepsei din legea noua, toate aplicate la o fapta calificata pe aceeasi lege, pe de alta parte.
Ulterior stabilirii LPF, facuta inclusiv prin „pipairea” posibilitatilor de individualizare a pedepsei, se procedeaza la individualizarea pedepsei daca este cazul, dupa care se pronunta solutia procesuala adecvata, prev de art. 396 Cod de procedura penala.
Distinctia dintre individualizarea executarii pedepsei si solutia procesuala, ca si prioritatea metodologica a celei dintai in raport cu cea de-a doua, garanteaza ca aplicarea LPF nu poate conduce la o aplicare autonoma a codurilor penale succesive.
Astfel, solutiile procesuale permit trecerea graduala de la cea mai putin severa forma de individualizare de drept substantial prevazuta, pana la executarea efectiva, in raport de criteriile prevazute de codul substantial in chestiune, fara a insa ca acestea din urma sa poata transgresa in celalalt cod prin intermediul solutiei procesuale, care pe actualul cod este completata cu solutiile de individualizare de drept substantial
Asadar, dincolo de nelegalitatea compararii solutiilor de drept procesual care sunt de imediata aplicare, din cauza tehnicii legislative s-ar ajunge astfel si la crearea unei lex tertia in mod indirect, pe cale jurisprudentiala, ceea ce este interzis de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.
Sintetizand, Codul penal din 1969 fie se aplica global, sub aspectele interdependente ale individualizarii si aplicarii LPF, presupunand exclusivitatea aplicarii vechilor solutii de drept substantial in individualizarea pedepsei la faptele calificate pe Codul penal din 1969 si totodata excluderea solutiilor de individualizare a pedepsei nou introduse de legea substantiala in vigoare, cu exceptiile prevazute de lege, fie nu se aplica, deschizand posibilitatea aplicarii globale a noului Cod penal, care presupune exclusivitatea aplicarii noilor solutii de drept substantial in individualizarea pedepsei, faptelor calificate pe Codul penal actual, cu exceptiile prevazute de lege.
Deoarece s-ar crea o lex tertia, nu se compara direct nici criteriile de individualizare a pedepsei prevazute de codurile succesive, respectiv aplicarea pedepsei in conditii de supraveghere sau nu si executarea, prev de Codul penal din 1969, cu stabilirea, aplicarea pedepsei, ambele in conditii de supraveghere (cu continut diferit) si executarea prev de actualul Cod penal, acestea fiind comparabile numai din perspectiva aceluiasi cod, in procesul de individualizare, sau in stabilirea LPF, in urma „pipairii” individualizarii pedepsei facute insa global.
In acelasi sens, insasi necesitatea supravegherii nu poate functiona ca si criteriu in stabilirea LPF, avand functii diferite in cazul solutiilor de individualizare fara executare prev de codurile succesive: pentru actualul Cod penal, supravegherea nu reprezinta un criteriu de individualizare, fiind obligatorie in toate cazurile, spre deosebire de Codul penal din 1969, pentru care reprezenta, fiind facultativa.
Aceeasi si pentru aceleasi argumente este solutia si pentru legile speciale contemporane codurilor de drept penal substantial succesive.
Aplicarea acestora atrage obligatoriu aplicarea codului contemporan lor, sub toate aspectele incidente, cauze de nepedepsire, retinerea de stari sau circumstante la individualizarea pedepsei, etc, fie numai pentru ca regula este ca legile speciale nu prevad criterii de individualizare a pedepsei, asadar se completeaza in mod natural si necesar cu dispozitiile codului contemporan.
2) Exceptii de la globalitate
Exceptiile de la globalitate sunt prevazute de legea tranzitorie de drept substantial, respectiv de art. 10, art. 16 alin.2, art. 17 - art. 22 din Legea nr. 187/2012 etc, care au caracter autonom si conduc . diversificare a solutiilor in raport de codurile succesive, care insa nu intra in contradictie cu decizia Curtii Constitutionale, deoarece nu rezulta jurisprudential.
In privinta exceptiilor prev de art. 10 si art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012, sensul initial si continutul acestora s-a schimbat in urma publicarii deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.
Initial, nici obligativitatea compararii directe a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei din legea veche cu cea din legea noua, prev de art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012 si nici posibilitatea stabilirii de legi diferite pentru conditiile de incriminare ale faptei obiect al sesizarii si pentru tratamentul sanctionator al pluralitatii din care face parte, dedusa per a contrario din art. 10 din Legea nr. 187/2012 ca si caz particular al art. 5 Cod penal in ipoteza in care pluralitatea s-a definitivat sub legea veche, nu contraveneau in vreun fel cu aplicarea legii pe institutii autonome
Ulterior, ambele prevederi au devenit exceptii de la principiul globalitatii aplicarii legii penale de drept substantial, asadar de stricta interpretare si aplicare.
Astfel, in privinta art. 16 din Legea nr. 187/2012, conformitatea compararii directe in aplicarea art.5 Cod penal s-a schimbat, deoarece s-a schimbat insusi sensul art. 5 Cod penal, caracterul global al acestuia din urma impunand pastrarea criteriilor prev de art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012, insa cu folosirea lor in analiza globala.
In privinta art. 10 din Legea nr. 187/2012, acesta permite expres stabilirea regimului juridic aplicabil tratamentului sanctionator al pluralitatii dupa o lege diferita de legea pedepselor deja stabilite pe Codul penal din 1969.
Argumentul de interpretare logica per a contrario, care se justifica prin ipoteza presupusa a tertium non datur, perfect aplicabil in contextul regulei aplicarii pe institutii autonome, nu se mai justifica in principiu in acest moment, decat in masura in care efectele interpretarii se subsumeaza principiului aplicarii globale.
Exceptiile rezultand din interpretarea extensiva la care argumentul per a contrario conduce ar putea fi justificata numai de situatiile in care aplicarea globala a LPF nu ar fi posibila in mod obiectiv, indiferent de motiv, insa cu conditia de a nu se face in defavoarea inculpatului.
Astfel, in cazul definitivarii pluralitatii sub legea veche, legea faptei obiect al sesizarii si a tratamentului sanctionator al pluralitatii din care face parte, inclusiv al subpluralitatilor, se poate intotdeauna stabili ipotetic si aplica global, potrivit art. 5 Cod penal, cu exceptia pedepselor deja stabilite, indiferent daca au fost stabilite pe legea veche sau noua si sub toate aspectele implicate de stabilire: cuantum si respectiv individualizare a executarii, atat antesententiam, sub forma suspendarii executarii, conditionate sau sub supraveghere, cat si postsentiam, sub forma liberarii conditionate.
In sensul de mai sus, in lipsa unor dispozitii tranzitorii, care nu trebuie sa conduca la solutii in defavoarea inculpatului,efectele individualizarii executari se circumscriu integral regimului juridic stabilit la acel moment.
In caz contrar, daca regulile ar fi cele prev de legea noua, in cazul revocarii legea penala noua s-ar retroactiv si in detrimentul inculpatului in ipoteza incriminarilor noi, precum violarea de sediu profesional; or, dpdv logic, contraexemplul falsifica rationamentul pentru toate cazurile.
In sensul de mai sus, pentru pedepsele stabilite potrivit legii vechi, sub toate aspectele implicate, situatia este prevazuta expres de art. 10 din Legea nr.187/2012.
Acesta permite pe cale de exceptie ca inaplicabilitatea art. 6 Cod penal la toate componentele, sa nu atraga imposibilitatea aplicarii tratamentului sanctionator al legii noi la pluralitatea definitivata sub legea veche, asa cum se intampla in cazul modificarii de pedepse, posibil a fi cercetata exclusiv in aplicarea art.6 Cod penal.
Pentru pedepsele stabilite potrivit legii noi pentru fapte savarsite sub imperiul legii vechi, in aplicarea art. 5 Cod penal, exceptarea rezulta din interpretarea art.10 per a contrario, inevitabila in acest caz, daca se face in favoarea inculpatului.
In cazul definitivarii pluralitatii sub legea noua, legea faptei obiect al sesizarii si a tratamentului sanctionator al pluralitatii din care face parte, inclusiv al subpluralitatilor, este identica si stabilita legal de art. 10 din Legea nr.187/2012 ca si caz particular al art.5 Cod penal, cu exceptia legii tratamentului sanctionator al subpluralitatilor pentru care aplicarea legii noi ar conduce la aplicarea retroactiva a legii penale in detrimentul subiectului raspunderii penale .
Astfel, deoarece art. 10 din Legea nr.187/2012 prevede expres legea faptei ca fiind legea noua si deoarece nu deroga expres de la art.5 Cod penal in privinta tratamentului sanctionator al pluralitatii, rezulta ca legea aplicabila acestora, respectiv faptei obiect al sesizarii si pluratitatii din care face parte, este aceeasi.
3) Criterii de comparatie in stabilirea LPF
Analiza comparativa, ipotetica si globala a codurilor succesive se oprestela momentul aparitiei unor diferente obiective in privinta raportului juridic de drept penal substantial de conflict dedus judecatii.
Aceastea apar in urma aplicarii criteriilor constitutionale prevazute de decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale la probele din cauza, in ordine logica: incepand cu conditiile de existenta, continuand cu cele de raspundere si sfarsind cu cele de sanctionare ale presupusei infractiuni deduse judecatii, cu exceptia diferentelor de cuantum si a continutului, conditiilor si efectelor executarii sau neexecutarii pedepselor, care in principiu trebuie analizate simultan
In sensul de mai sus, o pedeapsa mai grea dar fara executare, este preferabila in mod obiectiv uneia mai usoare cu executare efectiva, cum stabileste cu valoare de principiu art. 17 din Legea nr. 187/2012.
In acelasi sens, art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012, prevede in materia compararii suspendarii sub supraveghere prev de codurile succesive principiul general ca in compararea formelor neexecutarii se compara restrangerile de drepturi si efectele suspendarii, cu prioritate fata de durata termenelor pe care sunt impuse ca si conditii pentru neexecutare.
Stabilirea ca avand valoare de principiu a prevederilor initial autonome antementionate este necesara in lipsa altor criterii obiective in compararea globala codurilor la ultimul nivel, respectiv al „pipairii” individualizarii pedepselor, in urmatoarele situatii paradigmatice: pedepse de aceeasi natura, in cuantum diferit, cea mai severa posibil executabila si cealalta obligatoriu executabila; pedepse de aceeasi natura, in acelasi cuantum, ambele obligatoriu executabile; pedepse de aceeasi natura, in acelasi cuantum, ambele posibil neexecutabile.
La referitul ultim nivel, rezulta in primul rand diferente intre criteriile de individualizare a pedepsei prevazute de codurile succesive, semnificative in stabilirea LPF.
Astfel, art. 72 si urm din Codul penal din 1969 prevede lato sensu criteriile generale de individualizare a pedepsei, incluzand circumstantele si starile privind fapta sau faptuitorul, in timp ce art. 74 si urm din actualul Cod penal le prevede stricto-sensu, distinct de circumstante si stari, prevazand in plus 7 subcriterii de evaluare a lor: 3 privind fapta si 4 privind faptuitorul, in aceasta ordine, ultimele vizand exclusiv periculozitatea faptuitorului.
Ultimele 2 dintre cele 4 subcriterii privind periculozitatea faptuitorului se refera la conduita din cursul procesului penal, ce constituia circumstanta atenuanta din perspectiva Codului penal din 1969, respectiv conditia acestuia, insa nu si la conduita anterioara savarsirii, ce constituia circumstanta atenuanta, pe acelasi cod.
In cazul Codului penal din 1969, criteriile de individualizare privind fapta si faptuitorul produc efecte impreuna cu circumstantele privind fapta si faptuitorul, posibil a fi stabilite prin apreciere globala, in interiorul limitelor de pedeapsa speciale, majorate cu fractia legala in cazul retinerii recidivei postexecutorii.
Restul imprejurarilor, precum tentativa, sau al starilor privind fapta sau faptuitorul, precum concursul, recidiva postcondamnatorie, recidiva postcondamnatorie, sau infractiunea continuata, produc fiecare efecte in mod distinct asupra rezultatului stabilit anterior prin apreciere globala: de regula prin sporuri adaugate prin apreciere, fara caracter global si prin exceptie, in cazul recidivei sau pluralitatii intermediare speciale, prin cumul aritmetic cu acesta, respectiv in cazul tentativei prin aplicarea de fractii legale.
Caracterul stabilirii efectelor prin procedeul aprecierii este de regula facultativ, cu exceptia circumstantelor atenuante ale caror efecte sunt obligatorii, cand globalitatea fortata a aprecierii modifica si rezultatul efectelor distincte, stabilindu-le limite obligatorii.
In cazul actualului Cod penal, subcriteriile de evaluare a faptei si persoanei produc efecte global, prin apreciere, in interiorul limitelor speciale, modificate in cazul retinerii tentativei, circumstantelor atenuante, a cauzelor speciale de reducere a pedepsei, a circumstantelor agravante, a recidivei postexecutorii sau infractiunii continuate, prin aplicarea de fractii legale si/sau sporuri in cazul infractiunii continuate, distinct si in aceasta ordine.
Restul imprejurarilor, circumstantelor si starilor privind fapta sau faptuitorul produc efecte distincte asupra rezultatului stabilit anterior prin apreciere globala: in cazul concursului si pluralitatii intermediare, prin aplicarea de fractii legale, respectiv in cazul recidivei postcondamnatorii, prin cumul aritmetic.
Asadar, desi aprecierea, cumulul aritmetic si aplicarea de fractii legale sau sporuri sunt procedee comune conceptual ambelor coduri in individualizarea pedepsei, acestea se aplica la probe in mod diferit, in limite si cu efecte diferite, pe fiecare dintre coduri.
Astfel, in cazul Codului penal din 1969, aprecierea este globala si priveste toate imprejurarile, circumstantele sau starile care nu produc efecte distinct, deoarece criteriile propriu-zise privind fapta si faptuitorul sunt indivizibile cu acestea; in cazul efectelor produse distinct, desi nu are caracter global propriu-zis, poate fi circumscrisa globalitatii, daca se retin circumstante atenuante.
In cazul actualului Cod penal, aprecierea este globala numai in privinta subcriteriilor de individualizare, deoarece criteriile propriu-zise produc efecte distinct de orice alte imprejurari, circumstante sau stari privind fapta sau faptuitorul situate la acelasi nivel; in cazulinfractiunii continuate, aprecierea nu are caracter global si priveste modificarea limitelor speciale.
4) In concluzie, comparatia in stabilirea LPF din perspectiva codurilor succesive urmareste stabilirea codului, sau/si a legilor contemporane a caror aplicare globala este mai favorabila sub aspectul severitatii ingerintei in drepturile subiectului pasiv, in concretizarea raportului juridic de drept substantial de raspundere penala, dupa criterii prevazute constitutional.
Asadar, comparatia se face sub aspectul posibilitatii, sau/si conditiilor de tragere la raspundere penala, sau/si a severitatii actuale sau potentiale a ingerintei referite, in aceasta ordine.
Metoda comparatiei consta in cercetarea ipotetica si globala a codurilor, facuta prin aplicarea succesiva la probele din dosar a criteriilor prevazute de acestea, privind conditiile de incriminare, de raspundere penala, sau privind pedeapsa si conduce la diferente in principiu sucesive, privind existenta, natura, cuantumul si posibilitatea de neexecutare a sanctiunii, ultima ca si: continut si efecte ale executarii, respectiv continut, efecte si termene de incercare in cazul neexecutarii.
Subnivelul „pipairii” individualizarii pedepselor de aceeasi natura ca si cuantumul, presupune initial identificarea in functie de probe a imprejurarilor, circumstantelor sau starilor cu efecte in individualizarea pedepselor incidente in concret, dintre cele prevazute de codurile succesive.
Dintre acestea, se identifica cele care produc efecte indivizibil, asadar prin apreciere globala si care in mod distinct, ultimele diferentiat in functie de efectul produs: asupra limitelor speciale ale pedepselor prevazute de codurile succesive, respectiv asupra cuantumului unei pedepse stabilite prin apreciere globala.
Se stabilesc apoi limitele de pedeapsa in raport de care poate fi aplicat procedeul aprecierii globale pe ambele coduri, pornind de la cele speciale, modificate sau nu in raport de imprejurarile, circumstantele sau starile cu efecte in acest sens prevazute de codurile succesive.
In caz de modificare a limitelor speciale, la stabilirea limitelor de pedeapsa se tine cont de ordinea aplicarii criteriilor de individualizare stricto-sensu si lato-sensu prevazuta de fiecare dintre coduri, la art.80 Cod penal din 1969, respectiv art. 79 Cod penal, ca si de procedeul concret de producere a efectelor: prin coborarea obligatorie sau facultativa sub minimul special in raport de un minim prevazut de lege, prin aplicarea de fractii legale la limitele speciale, sau prin aplicarea de sporuri la limitele speciale.
Se stabileste astfel orientarea pedepselor pe fiecare dintre coduri, folosind procedeul aprecierii globale, asa cum acesta este reglementat de codurile succesive, prin prevederea subcriteriilor sau criteriilor de individualizare stricto-sensu sau lato-sensu.
La rezultatele orientative obtinute pe fiecare cod se raporteaza restul imprejurarilor, circumstantelor sau starilor cu posibile efecte in concret in individualizarea pedepsei, indiferent de procedeu: fractii legale, sporuri, sau cumul aritmetic - prin ipoteza cu referire numai la rezultatul stabilit anterior prin apreciere si fara referire la limite de pedeapsa.
In ipoteza criteriilor de individualizare a pedepsei specifice pluralitatii de infractiuni, LPF aplicabil faptei obiect al sesizarii in caz de pluralitate de infractiuni se stabileste si in functie de configuratia si regimul sanctionator al pluralitatii, pe institutii globale, in aplicarea art. 5 Cod penal, cu exceptiile prevazute de lege sau rezultand din aplicarea principiilor generale de drept.
Se obtin astfel intervale orientative in care pedepsele, simple sau rezultante, pot lua valori absolute pe scalele de individualizare ale fiecarui cod.
Concomitent cu stabilireaintervalelor orientative referite, trebuie cercetate si posibilitatea executarii sau neexecutarii pedepselor de aceeasi natura.
Daca pedepsele apar de aceeasi natura, cuantumuri diferite, dintre care cea mai severa este posibil neexecutabila si cealalta obligatoriu executabila, LPF este reprezentat de Codul sau legea contemporana care permite pedeapsa neexecutabila
Daca pedepsele apar de aceeasi natura, in acelasi cuantum si obligatoriu executabile, apar diferente dupa natura pedepsei.
Astfel, daca pedeapsa este amenda, se compara „continutul executarii”, identitatea de natura nefiind totala in cazul amenzii, ca si efectele constand in sanctiunea neexecutarii, diferite pe codurile succesive.
In sensul de mai sus, stabilirea amenzii se face potrivit dispozitiilor legii penale mai favorabile din aceeasi lege, fara a se putea combina dispozitii din legi diferite, fiind . ca natura pe codurile succesive, asa cum rezulta implicit si din art. 14 alin 1 lit.b din Legea nr. 187/2012.
In cazul inchisorii, pentru care continutul si continutul executarii sunt aceleasi din punct de vedere al dreptului substantial, se compara doar efectele: posibilitatea liberarii conditionate, termenele de reabilitare, interdictiile, decaderile sau incapacitatile prev de legi extrapenale etc
Daca pedepsele apar de aceeasi natura, egale in cuantum si neexecutabile, se compara sfera obligatiilor impuse si efectele neexecutarii, cu prioritate fata de durata termenelor pe care sunt impuse conditiile pentru neexecutare.
In sensul de mai sus, in stabilirea LPF nu se compara pedepsele complementare sau accesorii deoarece potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, stabilirea judiciara a legii penale mai favorabila se refera la pedeapsa principala, si nu la pedepsele complementare sau accesorii, care deriva din aceasta.
5) In privinta infractiunilor concrete din cauza, infractiunea de vatamare corporala, prev de art. 181 alin.1 Cod penal din 1969, era pedepsita cu inchisoarea de la 6 luni, pana la 5 ani, fiind preluata sub aceeasi denumire marginala de actualul Cod penal, la art. 193 alin.2 Cod penal, fiind pedepsita cu inchisoarea de la 6 luni, pana la 5 ani inchisoare, alternativ cu amenda.
Infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, prev de art. 189 alin.1 Cod penal din 1969, era pedepsita cu inchisoarea de la 3 ani, pana la 10 ani, sub aceeasi denumire marginala de actualul Cod penal, la art. 205 alin.1 Cod penal, fiind pedepsita cu inchisoarea de la 1 an, pana la 7 ani.
Forma agravata reprezentata de supunerea la suferinte prev de art. 189 alin.1 Cod penal din 1969 a fost dezincriminata, deoarece actualul Cod penal nu a mai preluat-o.
Forma agravata reprezentata de supunerea la suferinte, respectiv bataia si urinatul, prevazuta de prev de art. 189 alin.2 Cod penal din 1969 si preluata la art. 205 alin.2 Cod penal, e . sub forma praeterintentiei, asa cum rezulta din redactare; vatamarea intentionata a sanatatii, cu intentie directa sau indirecta, exclude periclitarea acesteia, ceruta de textul de lege.
Circumstanta agravanta a supunerii victimei la tratamente degradante prev de art. 77 lit. b Cod penal a fost introdusa de Codul penal.
Asadar, in raport cu fapte anterioare datei de 01.02.2014, din perspectiva actualului Cod penal nu se poate retine, fiind aplicabil principiul activitatii legii penale prev de art. 3 Cod penal, si nici din perspectiva art. 75 alin.2 Cod penal din 1969, deoarece circumstantele agravante judiciare sunt neconventionale, cu incalcarea art. 7 din Conventia EDO.
In concret, privind stabilirea LPF si incadrarea faptelor
Starea de fapt retinuta prin rechizitoriu corespunde cu cea retinuta prin Rechizitoriu
In concluzie, faptele imputate inculpatului sunt incadrabile in sensul de mai sus pe codurile succesive, in aplicarea art.5 Cod penal, la infractiunile concurente de vatamare corporala si lipsire de libertate in mod ilegal in forma tipica, deoarece: sanatatea persoanei vatamate a fost vatamata intentionat, si nu periclitata praeterintentionat; supunerea victimei la tratamente degradante nu era incriminata; betia preordinata, nu rezulta din probe, inculpatul venind in stare de ebrietate si intalnindu-se intamplator cu persoana vatamata.
Faptele se pliaza in rest din perspectiva art. 5 Cod penal in aceeasi masura pe incadrarile corespunzatoare din codurile succesive, conditiile de incriminare fiind identice.
Conditiile de tragere la raspundere penala sunt similare, nefiind necesara indeplinirea unor conditii prealabile in acest scop si neintervenind la acest moment prescriptia raspunderii penale, pe niciunul dintre coduri.
Pedepsele prevazute de lege pentru infractiunile in chestiune sunt cele antementionate
„Pipaind” individualizarea pedepsei inchisorii pe codurile sucesive, avand aceeasi natura, se retin, in principiu aspectele ce vor fi mentionate in continuare.
Identificand imprejurarile, circumstantele sau starile cu efecte in individualizarea pedepselor incidente in concret, dintre cele prevazute de codurile succesive, se pot retine, in principiu: concursul real de infractiuni, actiunile de lovire si lipsire de libertate fiind distincte, in masura in care presupun rezolutii distincte - sens in care au si fost retinute – si cu infractiunea la legea circulatiei din 04.12.2010, care a atras condamnarea inculpatului la 1 an inchisoare, prin sentinta penala nr. 562/2011 a Judecatoriei T.
Deasemenea, potrivit Codului penal din 1969 s-ar putea retine in beneficiul inculpatului circumstanta atenuanta a bunei comportari anterior savarsirii, potrivit raportului de evaluare realizat rezultand ca inculpatul provine dintr-o familie legal constituita, este licentiat in drept, avand si masterul, a lucrat in cadru societatii comerciale administrate de mama sa, in care este jurist si asociat, fiind orientat prosocial si regretand savarsirea faptei, existand risc de recidiva in caz de consum de bauturi alcoolice
In ciuda violentei extreme a faptelor si a modului degradant de comportament, aceste imprejurari personale ii pot beneficia in conditiile in care inculpatul suferea de tulburare de personalitate, respectiv personalitate organica de tip impulsiv, agravata de consumul de alcool, care ar putea fi retinuta ca si criteriu sau subcriteriu de individualizare pe codurile succesive, similar betiei voluntare incomplete.
Asadar, fara a reprezenta o scuza, aceste imprejurari concordante pot justifica in ansamblu coborarea unor eventuale pedepse sub minimul special prevazut de Codul penal din 1969, atata timp cat nu a rezultat ca acest diagnostic era cunoscut de inculpat anterior expertizarii sale, sau ca simptomele au aparut anterior datei faptei si erau previzibile
Nu rezulta ca alte imprejurari, stari sau circumstante ar putea fi retinute pe codurile succesive.
Pe Codul penal din 1969, concurs reprezinta o cauza de agravare facultativa a pedepsei reprezentata de aplicarea de pana la maxim 5 ani in plus fata de maximul special, adaugat la pedeapsa cea mai grea, insa limitat la suma componentelor in conditiile art. 34 alin.2 Cod penal din 1969.
Pe actualul Cod penal, concursul reprezinta o cauza de agravare obligatorie, prin adaugarea a 1/3 din pedeapsa care nu se executa, la cea mai grea, fara apreciere.
In concluzie, pe Codul penal din 1969, procedeul aprecierii globale se circumscrie stabilirii pedepsei pentru infractiunile presupus savarsite, in functie de criteriile si intre limitele legale, efectele concursului fiind distincte si ulterioare, asupra pedepsei stabilite si presupune aprecierea fara caracter global.
Pe actualul Cod penal, procedeul aprecierii globale se circumscrie stabilirii pedepselor pentru infractiunile presupus savarsite in functie de criteriile si subcriteriile si intre limitele legale, efectele concursului fiind distincte, ulterioare si obligatorii si purtand asupra pedepsei stabilite, fara a presupune aprecierea.
Pe Codul penal din 1969, aplicarea in ordinea circumstante atenuante, apoi concurs, ceea ce explica si globalitate, rezultanta ar putea fi stabilita intre minim 6 luni si pana la 4 ani si 6 luni inchisoare - suma maxima a minimelor si a pedepsei de 6 luni
Pe actualul Cod penal, amenda fiind exclusa datorita gravitatii concrete, ar conduce la pedepse rezultante posibile intre 1 an si 4 luni inchisoare si 8 ani 10 luni inchisoare.
Stabilind orientarea pedepselor unice si rezultante nu mai este necesara, intrucat apar diferente de cuantum ale acestora atat in partea inferioara, cat si in cea superioara a scalelor de individualizare, Codul penal din 1969 reprezentand LPF in ciuda pedepselor mai mari, datorita efectului obligatoriu al retinerii circumstantelor atenuante.
In acelasi sens, cercetand posibilitatile de neexecutare, acestea exista pe ambele coduri succesive in aceleasi conditii: pana la maxim 3 ani, atat in conditiile art. 861 alin.2 cod penal diin 1969, cat si potrivit art. 91 alin.1 lit.a Cod penal, inculpatul exprimandu-si acordul de a presta munca neremunerata in folosul comunitatii, nesustragandu-se procesului penal si neurmarind zadarnicirea aflarii adevarului – conditii suplimentare prevazute de legea noua.
Asadar, mentinand consideratiile anterioare de la stabilirea LPF, schimbarile de incadrare sunt justificate numai in privinta celor facute de instanta, in sensul retinerii art. 3 si 5 Cod penal – care nici nu erau obligatorii.
Explicatia, . indreptare a erorilor materiale, rezulta ca incadrarea retinuta ca si solutia privind schimbarile de incadrare, desi sunt erori rezultate din tehnoredactare tip copy-paste, combinandu-se, s-au tranformat . a fi indreptata numai inb calea de atac.
Astfel, s-a lucrat pe un draft de minuta in sensul retinerii agravantei prev de alin.2 al art. 189 Cod penal din 1969, asupra careia instanta a revenit, fara insa qa respinge toate cererile de schimbare a incadrarii, inclusiv din oficiu, cum ar fi fost jutificat.
In sensul de mai sus, in minuta s-a retinut corect art. 76 alin.1 lit. c Cod penal din 1969, in raport de incadrarea retinuta in mod real, in caz contrar ar fi trebuit retinut art. 76 alin.1 lit. c Cod penal din 1969.
Daca insa ar fi fost justificate din perspectiva starii de fapt, schimbarea incadrarii era obligatorie si totodata posibila prin „pipairea” individualizarii, dupa cum anterior se proceda similar in privinta starii de fapt atunci cand se schimba incadrarea anterior deliberarii, fara ca aceasta sa fie si stabilita - recalificarea fiind exclusiv opera legiuitorului atunci cand preia o incriminare in exact aceleasi conditii, ..
In caz contrar, schimbarea in 2 etape a incadrarii, intai pe legea veche si apoi pe cea noua, ar conduce la o schimbare initiala a incadrarii . nu mai e in vigoare si nu este aplicabila, urmata de o transpunere in legea noua, intregul procedeu nefiind prevazut de vreun text de drept pozitiv si facut in alte conditii decat permite art. 5 Cod penal.
Fapta inculpatului din data de 10.10.2012, cand, aflandu-se in clubul Tantra din Tirgu-M., jud M., intentionat a lovit-o pe persoana vatamata I. D. Sabrina, cauzandu-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de ingrijiri medicale, intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala, prev de art. 181 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal.
Fapta inculpatului din data de 10.10.2012, cand, aflandu-se in clubul Tantra din Tirgu-M., jud M., a impiedicat-o in mod repetat pe persoana vatamata I. D. Sabrina sa il paraseasca, folosind forta fizica intruneste atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive ale infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prev de art. 189 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 4 Cod penal si a art.5 Cod penal art. 3 putand fi retinut numai pe actualul Cod penal.
In privinta individualizarii pedepselor principale, sunt aplicabile criteriile prev de art. 72 Cod penal din 1969
In sensul de mai sus,mentinand considerentele de principiu facute cu ocazia stabilirii LPF, instanta apreciaza ca se impune aplicarea pedepselor principale de 4 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala retinuta si respectiv 2 ani si 9 luni inchisoare, pentru cea de lipsire de liberatate
Deasemenea, retinerea concursului impune anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 4 luni, savarsita la 2 luni dupa cele din cauza si contopirea tuturor, cu stabilirea rezultantei pentru concurs de 3 ani inchisoare, incluzand un spor de 3 luni.
In privinta individualizarii executarii pedepsei rezultante principale aplicabile inculpatului, instanta apreciaza ca, pentru realizarea preventiei speciale este suficienta aplicarea, fara a fi necesara executarea acesteia, insa in conditii de supraveghere prevazute de art. 861 si urm Cod penal din 1969.
Aceasta masura de individualizare a executarii pedepsei principale este posibila in raport de pedeapsa rezultanta, mai mica de 3 ani si de persoana inculpatului fara antecedente penale mai mari de 1 an inchisoare si posibil a fi avertizat pe aceasta cale pentru a nu mai savarsi infractiuni, in conditiile in care nu a mai fost avertizat astfel.
De asemenea, este si justificata, inculpatul avand posibilitati de indreptare in conditii de supraveghere si sub sanctiunea revocarii beneficiului acordat in caz de perseverenta infractionala, aswa cumrezulta din raportul de evaluare
Masurile de supraveghere, prin continutul concret al acestora, sunt apte sa permita supravegherea conduitei, mentinand in atentia acestuia consecintele incalcarii dreptuluii penal.
In acelasi sens, obligarea acestuia in baza art. 863 alin.3 lit.d Cod penal din 1969 sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant ori de calificare stabilit de organul judiciar desemnat cu supravegherea sa va facilita atingerea scopurilor preventive ale pedepsei.
In privinta problemei starii de sanatate a inculpatului si a posibilitatii controlarii consumului de alcool, nefiind o boala nu se pune problema unor masuri de siguranta.
Din punct de vedere al individualizarii procesuale a pedepselor principale, intrucat instanta a stabilit pe baza de probe ca faptele in urma savarsirii carora inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza exista dincolo de orice dubiu, constituie infractiunea retinuta, tinand cont de individualizarea executarii pedepsei rezultante principale si implicit a componentelor deja efectuata, se impune aplicarea solutiei procesuale prevazute de art. 396 alin. 1, 2 Cod de procedura penala, respectiv condamnarea, cu suspendarea executarii sub supraveghere a acestora prevazuta de Codul penal din 1969.
In privinta laturii civile, partea civila s-au constituit ca atare in procesul penal in termen legale, in faza de urmarire penala si a precizat in instanta ca solicita de l;a inculpat suma de 30.000 Euro, cu titlul de daune morale
Pentru ca inculpatul sa raspunda civil in procesul penal, este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii prevazute in situatii tranzitorii de art. 5 din Legea nr. 71/2011, cu trimitere la art. 998 cod civil din 1864 si respectiv de 19 Cod de procedura penala, respectiv: existența unei fapte ilicite a inculpatului, existenta prejudiciului suferit de persoana vatamata ca urmare a savarsirii de catre inculpat a faptei ilicite, existența unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei inculpatului care a cauzat prejudiciul, prejudiciul persoanei vatamate constituita parte civila sa fi fost cauzat prin savarsirea infractiunii pentru care inculpatul este cercetat in procesul penal, existenta manifestarii de vointa a partii vatamate de a fi despagubita in cadrul procesului penal.
Din punctul de vedere al dreptului substantial civil, infractiunile retinute in cauza reprezinta fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, interzise de art. 998 Cod civil din 1864, cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 71/2011.
Raportul de cauzalitate rezulta din materialitatea savarsirii faptelor ilicite.
Vinovatia inculpatului sub aspect civil poate fi stabilita in contextul in care a avut reprezentarea actiunilor sale, ca si a consecintelor acestora, pe care le-a urmarit.
Prejudiciul consta in daunele morale menite sa repare patrimonial suferinta produsa persoanei vatamate, prin durerea fizica si psihica si trauma majora suferita, care i-a afectat modul de viata, relatiile sociale si de familie
In privinta cuantumului, in raport cu suma solicitata, de faptele retinute si de modalitatea de savarsire a acestora, tinand ca infractiunea nu trebuie sa cconstituie izvor de imbogatire fara just temei, instanta apreciaza ca suma de 50.000 lei reprezentand daune morale constituie o reparatie adecvata pentru prejudiciul suferit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
In temeiul art. 386 Cod de procedura penala, admite in parte propunerile si cererile de schimbare a incadrarii juridice a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului G. M. C., fiul lui N. si M., nascut la 10.09.1978 in Targu-M., jud. M., CNP_, domiciliat in Targu-M., .. 144, jud. M., formulate si precizate din oficiu, respectiv de persoana vatamata I. D. Sabrina, prin avocat.
Schimba incadrarea juridica a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului G. M. C. din infractiunea de vatamare corporala, prev de art. 181 alin.1 Cod penal din 1969 si infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, prev de art. 189 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal din 1969, in infractiunea de vatamare corporala, prev de art. 181 alin.1 Cod penal din 1969 si infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal, prev de art. 189 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 4 Cod penal, a art. 33 lit.a Cod penal din 1969 si a art.5 Cod penal.
In temeiul art. 396 alin.1, 2 Cod de procedura penala, raportat la art. 181 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, a art. 76 alin.1 lit.e Cod penal din 1969 si cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamna pe inculpatul G. M. C., la pedeapsa de 4 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala.
In temeiul art. 396 alin.1 Cod de procedura penala, raportat la art. 189 alin.1,2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, a art. 76 alin.1 lit.c Cod penal din 1969 si cu aplicarea art. 4 Cod penal si a art.5 Cod penal, condamna pe inculpatul G. M. C., la pedeapsa de 2 ani si 9 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal.
In temeiul art. 85 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.15 alin.2 din Legea penala nr.187/2012, anuleaza suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 562/2011 a Judecatoriei T..
In temeiul art. 33 lit.a Cod penal din 1969, raportat la art. 34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 contopeste pedepsele aplicate, de 4 luni inchisoare, 2 ani si 9 luni inchisoare si pedeapsa de 1 an inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 562/2011 a Judecatoriei T. si aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani si 9 luni inchisoare, pe care o sporeste cu 3 luni.
Aplica inculpatului pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare pentru concurs.
In temeiul art. 71 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal din 1969, de la data ramanerii definitive pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei, cu titlul de pedeapsa accesorie.
In temeiul art. 86¹ alin. 2 Cod penal din 1969 si art. 71 alin.5 Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 16 alin.2 din Legea penala nr.187/2012, suspenda sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpatului, respectiv pedeapsa principala rezultanta de 3 ani inchisoare si pedeapsa accesorie acesteia, pe durata termenului de incercare de 5 ani de la ramanerea definitiva, stabilit conform art. 86² Cod penal din 1969.
In temeiul art 863 alin.1, alin.3 lit.a Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 16 alin.2 din Legea penala nr.187/2012, obliga inculpatul ca, pe durata termenului de incercare stabilit de instanta, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere si sa respecte urmatoarele obligatii: sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune M., pe care il desemneaza cu supravegherea sa; sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si intoarcerea, organului judiciar desemnat cu supravegherea sa; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca organului judiciar desemnat cu supravegherea sa; sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta ale inculpatului organului judiciar desemnat cu supravegherea sa; sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant ori de calificare stabilit de organul judiciar desemnat cu supravegherea sa.
In temeiul art. 864 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 16 alin.2 din Legea penala nr.187/2012, atrage atentia inculpatului ca savarsirea din nou a unei infractiuni in cursul termenului de incercare, sau nerespectarea masurilor de supraveghere, sau nerespectarea obligatiilor impuse, pot atrage revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, in conditiile legii.
In temeiul art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art. 998 Cod civil, cu aplicarea art.5 din Legea nr. 71/2011, admite in parte actiunea civila formulata de partea civila I. D. Sabrina, domiciliata in Targu-M., ./2, jud. M. si obliga pe inculpat la plata catre aceasta a sumei de 50.000 lei, reprezentand daune morale.
In temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, se vor preleva probe biologice de la inculpat, dupa ramanerea definitiva.
In temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedura penala, obliga inculpatul la plata sumei totale de 797 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 121 lei sunt aferenti fazei de urmarire penala, iar din restul de 676 lei, aferent fazei de judecata, 126 lei reprezinta costul suplimentului de expertiza medico legala de natura psihiatrica.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. P. V. G.
red/tehnored. D.D.P.
4 ex/29.06.2015.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 671/2015.... | Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... → |
|---|
