Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 134/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 134/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 23-02-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 134
Ședința publică din data de 23 februarie 2015
PREȘEDINTE: S. O. B.
GREFIER: S. L. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul O. F., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prev. de disp. art. 181 alin. 1 C.pen. din 1969.
Potrivit prevederilor art. 358 Cod procedură penală, președintele completului de judecată dispune strigarea cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în sedinta publică din 27 ianuarie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedintă din acea zi, iar instanta, în vederea deliberării și pronunțării hotărârii a stabilit termenul pentru data de 09 februarie 2015, potrivit prev. art. 391 al. 1 Cod procedură penală, iar apoi a dispus amânarea pronunțării pentru data de 23 februarie 2015, prin încheieri de ședință care fac parte integrantă din prezenta sentință, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:
• Prin rechizitoriul emis la data de 14.10.2013 în dosarul penal nr. 4082/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-M., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 16.10.2013 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului O. F., sub aspectul sãvârșirii infracțiunii de vãtãmare corporalã, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal 1969.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, cã, la data de 01.10.2011, în jurul orelor 18,30, aflându-se în extravilanul comunei Pogăceaua în locul numit “F. B.”, inculpatul a exercitat violențe asupra persoanei vătămate M. V., provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 25-30 zile de îngrijiri medicale.
• Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea urmãtoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarație parte vătămată/parte civilă M. V. (f. 19-23), certificat medico-legal nr. 3090/03.10.2011 (f. 24), înscrisuri întocmite odată cu acordarea îngrijirilor medicale părții vătămate M. V. (f. 25-34), declarațiile inculpatului O. F. (f. 36-38), declarațiile martorului B. T. (f. 41-43), declarațiile martorului M. V. (f. 44,45), declarațiile martorului Ș. A. (f. 46,47), declarațiile martorului Șimon F. (f. 48,49), declarațiile martorului Domniț V. (f. 50), declarațiile martorului A. M. (f. 51).
• In cursul urmãririi penale inculpatul O. I. nu a recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Persoana vãtãmatã M. V. s-a constituit parte civilã cu suma de 60.000 lei, aceasta fiind menținutã și precizatã în cursul judecãții (f. 86 d.i.), în sensul cã 10.000 lei reprezintã despãgubiri materiale, iar 50.000 lei daune morale pentru suferințele fizice și psihice cauzate de . la care a fost supus din partea inculpatului.
• Prin încheierea din data de 04.02.2014, cauza a fost transpusã în procedura camerei preliminare, prin încheierea din 07.04.2014 a fost respinsã cererea inculpatului de restituire a cauzei la procuror, sub aspectul nelegalitãții administrãrii probelor în cursul urmãririi penale, iar prin încheierea din camera de consiliu emisã la data de 30.04.2014, judecãtorul de camerã preliminarã a dispus începerea judecãții fațã de inculpatul O. F., sub aspectul sãvârșirii infracțiunii de vãtãmare corporalã, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal 1969.
• In cursul judecãții, inculpatul O. F. și-a menținut poziția procesualã în sensul nerecunoașterii acuzației reținute în sarcina sa, astfel încât la termenul din data de 24.06.2014 s-a dispus începerea cercetãrii judecãtorești, în cadrul cãreia s-a procedat la reaudierea inculpatului (f. 149 d.i.), a persoanei vãtãmate/parte civilã (f. 151) și a martorilor B. T. (f. 157), M. V. (f. 159), T. V. (f. 166) și S. F. (f. 180). De asemenea, a fost depusã fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 144), din care rezultã cã acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Din analiza coroboratã a materialului probator administrat în cursul procesului penal, instanța reține urmãtoarea situație de fapt:
Persoana vãtãmatã M. V. deține o suprafațã de teren cultivatã cu porumb, învecinatã cu locul unde este amplasatã stâna deținutã de cãtre inculpatul O. F., în zona denumitã „F. B.”, pe raza comunei Pogãceaua din jud. M.. De asemenea, în cursul anului 2011, între inculpat și persoana vãtãmatã exista o stare conflictualã, confirmatã de cãtre ambele pãrți, generatã aparent de o anumitã sumã de bani pe care inculpatul i-ar fi datorat-o persoanei vãtãmate, de nereguli privind suprafețele de teren deținute, dar și de anumite suspiciuni ale inculpatului cu privire la faptul cã persoana vãtãmatã M. V. ar avea o legãturã extraconjugalã cu soția fratelui inculpatului.
La data de, 01.10.2011, în jurul orei 18:30, inculpatul se afla la stânã și a vãzut-o pe persoana vãtãmatã M. V. la aproximativ 200 metri, unde cel din urmã dusese o turmã de oi la pãșunat. S-a deplasat la aceasta cu un autoturism de teren și au purtat o . discuții, dupã care persoana vãtãmatã a intenționat sã plece, întorcându-se cu spatele spre inculpat. În acel moment, inculpatul a luat din autotursim o bâtã, aproximativ de dimensiunile unei cozi de mãturã, și a lovit-o pe persoana vãtãmatã în zona capului, loviturã în urma cãreia aceasta a cãzut la pãmânt. Inculpatul a exercitat agresiuni asupra persoanei vãtãmate și ulterior acestui moment, continuând sã o loveascã peste tot corpul, pânã ce respectiva bâtã s-a rupt.
Potrivit certificatului-medicol legal nr. 3090/03.10.2011 emis de IML Tg. M., în urma agresiunilor suferite, persoana vãtãmatã a suferit o . leziuni – traumatism cranio-cerebral, contuzie forte antebraț bilateral, contuzie forte coapsã bilateral, fracturã subcapitalã metacarp I drept, contuzie forte antepicior drept, traumatism toracic, fãrã leziuni costale. Totodatã, în urma examinãrii, s-a constatat existența unei plãgi de 5 cm. pe regiunea parietalã stângã, o zonã tumefiatã a țesuturilor moi din regiunea temporalã dreaptã, o echimozã în zona preauricularã dreaptã, douã hematoame pe coapsa stângã și unul pe coapsa dreaptã, conjunctiva bulbarã ochi drept infiltratã sanguin. Astfel, s-a concluzionat cã persoana vãtãmatã M. V. prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 01.10.2011 prin loviri directe repetate cu corp dur, contondent și care pentru vindecare au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale.
In cursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei imputate, arãtând cã, deși se afla pe raza comunei Pogãceaua, nici la data de 01.10.2011 și nici în perioada imediat anterioarã sau urmãtoare nu s-a întâlnit cu persoana vãtãmatã în apropierea locului unde acesta deținea terenul cultivat cu porumb, considerând cã plângerea formulatã împotriva sa se datoreazã conflictelor apãrute între familiile lor. De asemenea, a arãtat cã în cursul lunii octombrie 2011, persoana vãtãmatã ar fi fost lovitã cu un lanț de cãtre douã persoane de etnie rromã. Totodatã, în cursul judecãții, inculpatul a reiterat cele relatate în cursul urmãririi penale, precizând în plus cã nu a avut niciodatã vreun conflict cu persoana vãtãmatã, cã este prieten cu aceasta, iar în cursul lunii octombrie 2011, persona vãtãmatã ar fi avut un accident, fiind prins sub cãruțã și târât de cal, aceasta fiind o posibilã explicație a leziunilor suferite.
Instanța constatã însã cã declarația inculpatului este contrazisã de restul probatoriului administrat.
Astfel, audiatã fiind, persoana vãtãmatã a arãtat cã la data de 01.10.2011, a aflat de la mai multe persoane cã inculpatul, care se afla în stare de ebrietate, a pãtruns cu autoturismul pe terenul sãu și cã îl cautã și profereazã injurii și amenințãri cu moartea la adresa sa, aceștia sfãtuindu-l, totodatã, sã evite o eventualã întâlnire cu inculpatul.
La scurt timp, persoana vãtãmatã s-a deplasat la teren pentru a vedea ce se întâmplã, context în care s-a întâlnit cu inculpatul și au avut o discuție, dupã care persoana vãtãmatã a intenționat sã plece. În acel moment, inculpatul a început sã-i aplice mai multe lovituri cu o bâtã pe care a luat-o din autotusim, în urma cãrora aceasta și-a pierdut cunoștința. Ulterior s-a ridicat, a mers la o fântânã sã se spele, iar apoi s-a deplasat spre acasã; în cursul nopții de 01/02.10.2011, în jurul orei 02:00, a fost nevoit sã solicite intervenția unui echipaj SMURD din cauza durerilor la nivelul capului și al membrelor.
Acest fapt este confirmat prin înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei (f. 25-34 d.u.p.), din care rezultã cã la data de 02.10.2011 persoana vãtãmatã s-a prezentat la UPU-SMURD din cadrul Spitalului C. Județean M., prezentând policontuzii prin agresiune, ce au necesitat investigații de specialitate.
De asemenea, persoana vãtãmatã a negat faptul cã ar fi fost bãtutã de cineva în perioada imediat anteriorã incidentului; în schimb, a confirmat faptul cã a avut un accident cu cãruța, astfel cum a precizat inculpatul, dar a arãtat cã acesta a avut loc cu aprox. trei sãptãmâni înainte de incident și cã nu a suferit leziuni sau fracturi și nici nu s-a prezentat la spital.
Ipoteza avansatã de cãtre inculpat cu privire la originea leziunilor suferite de persoana vãtãmatã va fi înlãturatã, având în vedere înscrisurile medicale, precum și concluziile certificatului medico-legal la care am fãcut referire mai sus, care atestã fãrã dubiu cã leziunile s-au putut produce la data de 01.10.2011, mecanismul de producere fiind lovirea repetatã cu corp dur, contondent, deci un mecanism de lovire activã, nu pasivã, precum în cazul unui accident.
Agresiunile exercitate de cãtre inculpat asupra persoanei vãtãmate M. V. au fost confirmate și de cãtre martorul ocular B. T., angajat la stâna inculpatului în perioada 01.09._11 și rudã mai îndepãrtatã cu acesta, care se afla la aprox. 200 m. de locul agresiunii. Martorul a declarat în mod constant pe tot parcursul procesului penal cã înainte de incident l-a auzit de mai multe ori pe inculpat spunând cã îl va bate pe numitul M. V..
De asemenea, martorul a relatat cã la data de 01.10.2011, în jurul orei 18:30, inculpatul a observat-o pe persoana vãtãmatã în apropierea stânei din zona „F. B.”, s-a deplasat pânã la aceasta cu autoturismul și au stat de vorbã o perioadã, însã din cauza distanței, martorul nu a putut auzi despre ce discutau cei doi, observând doar cã nu pãreau a se certa. La un moment dat, persoana vãtãmatã s-a întors cu spatele la inculpat, intenționând sã plece, moment în care inculpatul a luat din autoturism o bâtã de aprox. 1.5 m, de grosimea unei cozi de mãturã, și i-a aplicat o loviturã în zona capului, persoana vãtãmatã cãzând la pãmânt. A continuat apoi agresiunile, lovind-o pe persoana vãtãmatã peste tot corpul, pânã ce bâta respectivã s-a rupt. Ulterior, inculpatul a plecat de la locul faptei, iar persoana vãtãmatã s-a ridicat singurã, a mers la fântânã sã se spele, dupã care a mers acasã. Totodatã, martorul a arãtat cã ulterior incidentului, când inculpatul s-a întors la stânã, s-a lãudat cã a câștigat pariul fãcut cu frații S., constând în aceea cã îl va bate pe M. V..
Declarația matorului nu va fi înlãturatã de instanțã, astfel cum a solicitat inculpatul, care a arãtat cã aceasta s-ar datora relației de dușmãnie existentã între el și martor, ca urmare a faptului cã, în timp ce martorul lucra pentru el la stânã, l-ar fi acuzat de lipsa unor animale, motiv pentru care martorul a plecat la data de 05.10.2011. Aceasta deoarece, deși martorul a confirmat aceastã întâmplare, declarația sa se coroboreazã în detaliu cu declarația persoanei vãtãmate, precum și cu concluziile certificatului medico-legal la care am fãcut referire mai sus, neexistând niciun indiciu care sã susținã concluzia cã acesta a depus mãrturie mincinoasã împotriva inculpatului.
Dimpotrivã, declarațiile contradictorii ale inculpatului sub anumite aspecte, relevã indicii serioase de nesinceritate în ceea ce îl privește. In acest sens reținem cã, în cursul urmãririi penale, inculpatul a confirmat existența stãrii conflictuale dintre el și persoana vãtãmatã, precum și faptul cã martorul B. T. a lucrat pentru el pânã la data de 05.10.2011; în schimb, în cursul, cercetãrii judecãtorești, inculpatul a arãtat cã nu a avut niciodatã vreun conflict cu persoana vãtãmatã M. V., cã sunt în continuare prieteni și continuã sã se întâlneascã, aspect infirmat de persoana vãtãmatã, precum și faptul cã niciodatã numitul B. T. nu a lucrat pentru el.
De asemenea, martorul indirect M. V., fratele persoanei vãtãmate, a arãtat cã la data respectivã inculpatul se afla în stare de ebritate și a venit cu mașina pe deal, întrebându-l de fratele sãu M. V.. Când cel din urmã s-a întors acasã, în seara aceleiași date, i-a spus cã a fost bãtut de inculpat cu o bâtã. Martorul a constatat cu acea ocazie cã fratele sãu era lovit la cap și spunea cã îl doare capul și mâna, confirmând și faptul cã a fost nevoit sã meargã la UPU-SMURD.
• Starea de fapt reținutã mai sus rezultã din analiza coroboratã a mijloacelor de probã administrate în cursul procesului penal, respectiv proces verbal de constatare a efectuãrii actelor premergãtoare, declarații persoanã vãtãmatã, declarații inculpat, declarații martori, înscrisuri medicale și certificat medico-legal.
Astfel, este dovedit dincolo de orice îndoialã rezonabilã cã fapta reținutã în sarcina inculpatului O. F. existã, constituie infracțiunea de vãtãmare corporalã și a fost comisã de inculpat, motiv pentru care acesta urmeazã a fi condamnat.
• In drept, raportat la starea de fapt reținutã prin prisma probelor administrate în cursul procesului penal, instanța constatã cã:
Fapta inculpatului O. F., care, pe fondul unor stãri confictuale anterioare, la data de 01.10.2011, în jurul orei 18:30, în timp ce se afla în apropierea locului denumit „F. B.” din ., cu intenție, a aplicat mai multe lovituri cu o bâtã, peste cap și corp, persoanei vãtãmate M. V., cu consecința producerii unor leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un numãr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vãtãmare corporalã, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
In ceea ce privește legea penalã mai favorabilã, instanța constatã cã fapta comisã de inculpat se circumscrie infracțiunii de lovire și alte violențe, prev de art. 193 alin. 2 Cod penal actual, pedepsitã cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendã. Astfel, sub aspectul tratamentului sancționator, instanța constatã cã dispozițiile legii noi sunt mai favorabile, în condițiile în care prevãd pedeapsa alternativã a amenzii penale. Cu toate acestea, datã fiind gravitatea faptei comise, instanța nu se va orienta cãtre pedeapsa amenzii penale și nici cãtre amânarea aplicãrii pedepsei, ci cãtre pedeapsa închisorii. În acest context, dispozițiile Codului penal 1969 sunt mai favorabile inculpatului sub aspectul individualizãrii executãrii pedepsei, astfel încât va respinge cererea de schimbare a încadrãrii juridice și va reține încadrarea juridicã din actul de sesizare, respectiv art. 181 alin. Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Judecând în aceste limite, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevãzute de disp. art. 72 Cod penal 1969, gravitatea faptei și împrejurãrile în care a fost comisã, urmãrile pe care le-a avut, atitudinea ulterioarã a inculpatului fațã de persoana vãtãmatã, dar și raportat la întregul proces penal, acesta neprezentându-se la termenele de judecatã, precum și circumstanțele personale ale inculpatului și împrejuarera cã, potrivit fișei de cazier, fapta dedusã prezentei judecãti este singura faptã penalã comisã, instanța apreciazã cã aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vãtãmare corporalã, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, ar fi suficientã pentru a contribui la realizarea scopului reeducativ și coercitiv al legii penale, prev. de art. 52 Cod penal.
Conform dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal 1969, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal, astfel încât, având în vedere și cele statuate de Curtea de la Strasbourg (ex. Cauza S. și P. vs. România - Hotărârea din 28 septembrie 2004, petiția numărul_/99), potrivit cãreia Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu permite interzicerea ab initio a tuturor drepturilor prevazute de art. 64 Cod penal ca și pedeapsă accesorie, ci doar a acelor drepturi care se impun vis-a-vis de natura, felul și gravitatea infracțiunii săvârșitã de inculpat. Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul cã inculpatul nu s-a folosit pentru comiterea infracțiunii de vreo funcție, profesie ori activitate, instanța va interzice acestuia doar exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II a și lit. b Cod Penal 1969, pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsã accesorie.
De asemenea, în considerarea acelorași aspecte, precum și a perioadei de timp scurse de la comiterea faptei, în care inculpatul nu a mai sãvârșit nicio faptã penalã, instanța apreciazã cã derularea unui proces penal finalizat cu condamnarea la o pedeapsã privativã de libertate este suficientã pentru ca inculpatul sã-și revizuiascã atitudinea fațã de normele sociale și, la acest moment, nu se impune executarea efectivã a pedepsei aplicate. Astfel, sunt întrunite în cauzã condițiile prev. de art. 81 Cod penal 1969, astfel încât va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 alin. 1 C. pen. 1969, și consecutiv, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. 1969, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal 1969, va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal 1969 pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 (vãzând și Anexa nr. 1 pct. 5) va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul O. F., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. In conformitate cu art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, se aduce la cunoștința inculpatului cã probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
• Sub aspectul laturii civile, instanța reține cã, potrivit disp. art. 1357 și 1386 Cod civil, cel care cauzeazã altuia un prejudiciu printr-o faptã ilicitã, sãvârșitã cu vinovãție, este obligat sã-l repare integral, prin restabilirea situației anterioare sau prin plata unei despãgubiri.
Instanța constatã cã persoana vãtãmatã s-a constituit parte civilã în procesul penal împotriva inculpatului cu suma totalã de 60.000 lei, din care suma de 10.000 reprezintã despãgubiri materiale, iar suma de 50.000 reprezintã daune morale.
In ceea ce privește despãgubirile materiale, instanța constatã cã acestea nu sunt dovedite sub aspectul întregului cuantum pretins.
Astfel, instanța reține cã, potrivit chitanțelor depuse la dosarul de urmãrire penalã (f. 25, 26), persoana vãtãmatã a achitat suma de 64 lei pentru emiterea certificatului medico-legal și în urma investigațiilor medicale efectuate la S. C. de Urgențã Tg. M.. De asemenea, potrivit declarațiilor martorei T. V., dupã incident, persoana vãtãmatã a fost nevoitã sã aducã 5-6 persoane pentru culesul recoltei de porumb, dat fiind cã aproximativ o lunã de zile nu a putut lucra, plãtind pentru fiecare dintre acestea suma de 50 lei/zi. Coroborând aceste date cu cele 25-30 de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie persoana vãtãmatã pentru vindecarea leziunilor suferite, constatãm cã acesta s-a aflat în imposibilitate de a participa el însuși la strângerea recoltei în perioada respectivã, fiind nevoit sã angajeze o altã persoanã în locul sãu, pentru care a plãtit suma de 50 lei/zi. În acest context, nu putem reține cã în lipsa leziunilor suferite, persoana vãtãmatã ar fi strâns singurã recolta de porumb, astfel încât sã fie acordate despãgubiri materiale pentru toate cele 5-6 persoane angajate, ci numai pentru una dintre acestea. In ceea ce privește animalele pe care persoana vãtãmatã le-a pierdut în perioada respectivã, constatãm cã acest fapt nu se aflã în legãturã directã cu acțiunile inculpatului, motiv pentru care aceastã parte din prejudiciul total nu îi poate fi imputatã.
In ceea ce privește daunele morale solicitate, datã fiind valoarea socialã lezatã prin comiterea infracțiunii, dar și obiectul material al acesteia, vãtãmãrile fiind concretizare în durerea fizicã încercatã de partea civilã, cererea este admisibilã.
Referitor la suma solicitată cu titlu de daunele morale, instanța reține că acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferinței părții civile. Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele, măsura în care partea civilă a fost afectată emoțional.
Cu toate aceastea, raportat la gravitatea leziunilor și, implicit, la numãrul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, instanța apreciazã cã suma solicitatã de partea civilã este mult prea mare. Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, în raport cu împrejurările concrete ale comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu și statuând în echitate, instanța va aprecia că suma de 25.000 de lei constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă.
In concluzie, instanța va admite în parte acțiunea civilã formulatã și, în consecințã, va obliga pe inculpat la plata cãtre persoana vãtãmatã a sumei de 1.500 lei, cu titlu de despãgubiri materiale și a sumei de 25.000 lei, cu titlu de daune morale. Va respinge în rest acțiunea civilã formulatã ca nefondatã.
Având în vedere înscrisurile justificative depuse la dosar, în baza art. 397 alin. 1 Cod procedurã penalã, rap. la art. 1357 cod civil și la art. 313 din Legea nr. 95/2006, va admite acțiunea civilã formulatã de cãtre partea civilã S. C. Județean de Urgențã Târgu-M. și, în consecințã, va obliga pe inculpat la plata cãtre aceasta a sumei de 302,32 lei, cu dobânda legalã aferentã calculatã începând cu data externãrii și pânã la achitarea în întregime a prejudiciului, cu titlu de despãgubiri materiale – cheltuieli de spitalizare cu persoana vãtãtamatã M. V..
• In fine, datã fiind culpa procesualã a inculpatului, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedurã penalã, va obliga inculpatul la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (150 lei pentru faza de urmărire penală).
In baza art. 274 alin.1 teza a II-a Cod procedurã penalã, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru faza de urmãrire penalã și pentru faza de judecatã, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Având în vedere înscrisul justificativ depus de persoana vãtãmatã, precum șî soluția datã pe fondul cauzei, în baza art. 276 alin. 1 și 2 Cod procedurã penalã, va obliga pe inculpat la plata cãtre persoana vãtãmatã M. V. a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare- onorariu apãrãtor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de schimbare a încadrãrii juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de vãtãmare corporalã, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal 1969 în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
• In baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, condamnã pe inculpatul O. F. [fiul lui V. și E., născut la data de 21.07.1960 în ., de cetățenie română, domiciliat în ., jud. M., studii școala profesionalã, ocupație agricultor, CNP:_, fãrã antecedete penale] la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru sãvârșirea infracțiunii de vãtãmare corporalã, prev. și ped. de disp. art. 181alin. 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 71 Cod Penal 1969, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal 1969, pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsã accesorie.
În baza art. 81 Cod penal 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal 1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal 1969 pe durata suspendării executării pedepsei principale.
In baza art 84 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, dacã în cursul termenului de încercare sãvârșește din nou o infracțiune.
• În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 (vãzând și Anexa nr. 1 pct. 5) dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul O. F., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. In conformitate cu art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, se aduce la cunoștința inculpatului cã probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
• In baza art. 397 alin. 1 Cod procedurã penalã rap. la art. 1357 și urm. și 1391 alin. 1 Cod civil, admite în parte acțiunea civilã formulatã de partea civilã M. V. și, în consecințã, obligã pe inculpat la plata cãtre acesta a sumei de 1500 lei, cu titlu de despãgubiri materiale și a sumei de 25.000 lei, cu titlu de daune morale. Respinge în rest acțiunea civilã formulatã ca nefondatã.
În baza art. 397 alin. 1 Cod procedurã penalã, rap. la art. 1357 Cod civil și la art. 313 din Legea nr. 95/2006, admite acțiunea civilã formulatã de cãtre partea civilã S. C. Județean de Urgențã Târgu-M. și, în consecințã, obligã pe inculpat la plata cãtre aceasta a sumei de 302,32 lei, cu dobânda legalã aferentã calculatã începând cu data externãrii și pânã la achitarea în întregime a prejudiciului, cu titlu de despãgubiri materiale – cheltuieli de spitalizare cu persoana vãtãtamatã M. V..
• In baza art. 274 alin. 1 Cod procedurã penalã, obligă inculpatul la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (150 lei pentru faza de urmărire penală).
In temeiul art. 274 alin. 1 teza a II-a C.p.p., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru faza de urmãrire penalã și pentru faza de judecatã, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
In baza art. 276 alin. 1 și 2 Cod procedurã penalã, obligã pe inculpat la plata cãtre persoana vãtãmatã M. V. a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare- onorariu apãrãtor.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, la data de 23.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. O. B. S. L. M.
Red. S.B./Dact. S.B.
4 ex./06.05.2015
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 8/2015.... → |
|---|
