Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 714/2015. Judecătoria VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 714/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 10-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA V.
JUDVS
Sentința penală Nr. 714/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. S.
Grefier E. M. B.
Ministerul Public a fost reprezentant prin domnul procuror S. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria V.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul S. N., domiciliat în .. V., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 al. 2 din Noul Cod penal, parte vătămată fiind C. V., domiciliat în .. V., iar părți civile S. de Ambulanță Județean V., S. Județean de Urgență V., având ca obiect lovirea sau alte violențe (art. 193 alin. 2 Cod penal).
La apelul nominal făcut la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 12 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea apărătorului ales al părții civile să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 27 mai 2015, dată la care, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 10 iunie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.3155/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V., înregistrat pe rolul acestei instanțe la nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. N. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 al.2 N.C.pen. (vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. 1 Vechea reglementare)
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că, în ziua de 20.06.2013, inculpatul S. N. a lovit persoana vătămată C. V., cauzându-i leziuni care au necesitat un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prin încheierea dată în camera de Consiliu din 31.03.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.3155/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. privind pe inculpatul S. N. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 al.2 N.C.pen, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei (f. 25).
În ședința publică din 21.04.2015, instanța a adus la cunoștința inculpatului S. N. dispozițiile art.374 alin.4 Cod procedură penală și art. 396 alin.1 Cod procedură penală, potrivit cărora poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.
Inculpatul S. N. a declarat că dorește ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii în condițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală, declarația acestuia luată în condițiile art. 375 Cod procedură penală fiind atașată la dosarul cauzei(f.36), și a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere (f.49-55).
Persoana vătămată C. V. a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei-daune morale și cu suma de 3.000 lei-despăgubiri materiale (f.35) și a solicitat proba cu martorul V. V. (f.48), probă admisă și administrată de instanță.
Inculpatul a solicitat de asemenea, în latura civilă audierea martorului M. N. (f.47), cerere admisă de instanță.
S-au constituit părți civile în cauză și S. Județean de Ambulanță V. cu suma de și S. Județean de Urgență V. cu sumele indicate în deconturile anexate, reprezentând despăgubiri materiale, respectiv cheltuielile efectuate cu transportul și spitalizarea persoanei vătămate C. V..
S-a atașat la dosar și fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În seara de 20.06.2013, persoana vătămată C. V. a plecat de la locuința sa din .-și aduce vaca de la cireadă. În dreptul locuinței inculpatului S. N. s-a întâlnit cu acesta, care venea de la cărat nutreț cu o căruță. Între cei doi a avut loc o ceartă, împrejurare în care inculpatul S. N. a lovit cu pumnii persoana vătămată C. V., după care l-a împins pe acesta în șanțul de pe marginea drumului.
Fiindcă persoana vătămată se văita de durere, mama inculpatului –S. E. a ajutat-o pe aceasta să se ridice și să meargă acasă.
Ulterior, fiica persoanei vătămate a chemat ambulanța și vătămatul a fost transportat la Spital unde a rămas internat în perioada 21-22.06.2013.
În urma loviturilor aplicate de către inculpat, părții vătămate C. V. i-au fost cauzate leziuni traumatice de tipul fracturii 1/3 medie claviculă dreapta, tumefacției și echimozei, care au necesitat un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 325/26.06.2013 eliberat de S.M.L. V. (fila 14 – ds. U. P.).
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, declarațiile sale fiind confirmate de ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei.
Situația de fapt reținută este confirmată de mijloacele de probă aflate la dosar: plângerea și declarația persoanei vătămate, certificat medico-legal nr.325/2013, declarații inculpat, declarații martori.
Întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța constată că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea acestuia prin dispozițiile art.99 și art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.
ÎN D.
Fapta inculpatului S. N. de a aplica lovituri părții vătămate C. V., cauzându-i astfel leziuni care au necesitat un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 193 al. 2 din Noul Cod penal (art.181 al.1 Codul pen. anterior), instanța constatând că, sub aspectul pedepsei principale (închisoare de la 6 luni la 5 ani - în vechea reglementare și de la 6 luni la 5 ani sau amenda în noua reglementare), limitele închisorii sunt aceleași, doar că legea nouă prevede alternativ și amenda, însă față de posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, apreciază că legea veche este mai favorabilă.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedite, instanța va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator, reduse cu o treime ca urmare a aplicării în cauză a dispozițiilor art.396 al.10 C.pr.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată, conform dispozițiilor Codului penal, se vor avea în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, împrejurările și modalitatea în care a fost comisă fapta și urmările produse, persoana inculpatului și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.
Un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru educarea inculpatului.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei, care are unele afecțiuni fizice și psihice, dar care nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii pentru fapte similare, față de care însă s-a împlinit termenul de reabilitare, precum și împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, precum și urmările destul de grave produse, urmând a se avea în vedere astfel, aptitudinea sa de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are – pe lângă scopul său represiv – și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Conform dispozițiilor art. 12 al. 1 din Lg. nr. 187/2012 raportat la art. 5 Noul Cod penal, va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective, precum și a dreptului prevăzut la litera b acela de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, față de soluția de condamnare instanța considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.
Astfel, din motivarea deciziei nr. 2/06.10.2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord ) rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Convenției, nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie.
Această marjă de apreciere nu este însă nelimitată, restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuind apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte.
Din decizia instanței europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat și nediferențiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.
Art. 71 alin. 1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, b, c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Art. 64 alin. 1 lit. a Cod penal, se referă la dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice și în funcțiile elective publice. Această pedeapsă se aplică de drept odată cu pronunțarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracțiuni.
Acest procedeu este nerezonabil, interdicția drepturilor electorale fiind aplicată fără respectarea principiului proporționalității în fiecare caz în parte.
Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale, și să asigure în același timp și o finalitate de exemplaritate.
Având în vedere acest aspect, față și de persoana inculpatului și fiind îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal raportat la art. 5 Noul Cod penal, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare fixat conform art. 82 Cod penal.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Față de dispozițiile art. 71 al. 5 Cod penal, va fi suspendată și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Raportat tuturor celor expuse, instanța, analizând global infracțiunea reținută, constată că este mai favorabilă inculpatului legea penală veche.
Latura civilă
În latura civilă a cauzei, persoana vătămată C. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei-daune morale și cu suma de 3.000 lei-despăgubiri materiale (f.35) și a solicitat proba cu martorul V. V..
A fost de asemenea, audiat și martorul M. N., propus de inculpat în latură civilă.
Referitor la daunele morale solicitate, instanța reține că prejudiciul moral, consecința negativă, nesusceptibilă de evaluare pecuniară care rezultă din lezarea unui drept este măsurat cu oarecare relativitate, ce ține de persoana victimei, de consecințele negative suferite de aceasta în plan fizic și psihic, de importanța valorilor morale lezate și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către victimă.
Dacă în cazul stabilirii răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciul este relativ ușoară, întrucât aceasta este material evaluabil în bani, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daune morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt nepatrimoniale.
În privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale este necesară o analiză in concreto și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului, precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă.
Atingerea de orice fel adusă integrității fizice, psihice sau sănătății unei persoane se concretizează într-o suită de rezultate negative, între care se pot identifica aproape întotdeauna consecințe de natură morală.
În acest sens, vătămarea integrității corporale a unei persoane, atingerea dreptului la integritatea fizică și psihică- ca drept nepatrimonial-are ca rezultat producerea unui prejudiciu nepatrimonial constând în suferințele fizice și psihice încercate prin săvârșirea faptelor culpabile, tratamentul medical aplicat, perioada necesară pentru vindecare, suferințele psihice pe care aceasta le-a încercat ca urmare a modificării cursului firesc al vieții pe care o ducea anterior ca urmare a leziunilor suferite.
Din analiza probatoriului administrat în cauză instanța reține că părții vătămate i-au fost cauzate leziuni traumatice care au necesitat un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale.
Astfel, sub aspectul daunelor morale, ținând cont și de Recomandarea Consiliului Europei din 1959 de la Londra care sublinia între altele că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei, instanța va avea în vedere că în prezenta cauză au existat prejudicii morale decurgând din suferințele fizice și psihice suferite.
Întinderea daunelor morale va fi stabilită astfel, în raport cu gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate, pentru ca suma acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru acesta o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Raportat considerentelor mai sus-expuse, instanța va obliga pe inculpatul S. N. să achite părții civile C. V. această sumă cu titlu de daune morale, sumă pe care instanța o apreciază ca o reparare rezonabilă pentru suferințele și consecințele negative pe care le-a resimțit pe plan fizic și psihic ca urmare a atingerii aduse integrității sale.
În privința despăgubirilor materiale solicitate, instanța constatî că persoana vătămată a făcut dovada doar parțial a sumei solicitate, respectiv doar a sumei de 320 lei- plătită celor trei persoane care l-au ajutat la strânsul recoltei, așa cum rezultă din declarațiile martorului V. V. (200 lei-martorului și 120 lei celorlalte persoane pentru două zile de muncă). Pe cale de consecință, va respinge ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate cu acest titlu.
Prin înscrisurile înaintate la dosarul cauzei în cursul urmăririi penale, s-au constituit părți civile S. Județean de Urgență V. cu suma de 243,19 lei și S. Județean de Ambulanță V. cu suma de 430,8 lei, reprezentând c/val cheltuieli pentru spitalizarea persoanei vătămate în perioada internării acesteia și respectiv pentru transportul și asistența medicală acordată acesteia, conform deconturilor anexate, cereri pe care instanța le consideră întemeiate și le va admite.
Pentru considerentele mai sus-expuse, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și față de deconturile înaintate la dosar, instanța va obliga pe inculpatul S. N. să achite părților civile S. Județean de Urgență V. și S. Județean de Ambulanță V. sumele solicitate cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 274 alin.1, art.276 al.1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul S. N. la plata către stat a sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății, și către partea civilă C. V. a sumei de 400 lei-cheltuieli de judecată-onorariu avocat,conf. chitanței depuse la dosar, având în vedere admiterea în parte a pretențiilor solicitate de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 al. 1, 2 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul S. N., fiul lui D. și E., născut la 18.09.1973 în ., cetățean român, studii-10 clase, divorțat, domiciliat în .. V., cu antecedente penale, C.N.P.-_, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 181 al. 1 Vechiul Cod penal (art. 193 al. 2 Noul Cod penal) cu aplicarea art. 396 al. 10 Noul Cod procedură penală și a art. 5 Noul Cod penal (fapta din 20.06.2013).
Conform art. 12 al. 1 din Lg. nr. 187/2012 raportat la art. 5 Noul Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b Vechiul Cod penal în condițiile prev. de art. 71 al. 1, 2 Vechiul Cod penal.
În baza art. 81 Vechiul Cod penal raportat la art. 5 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și fixează termen de încercare de 2 ani și 6 luni, conf. art. 82 Vechiul Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Vechiul Cod penal privind condițiile revocării suspendării executării pedepsei.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Analizând global, constată că legea penală veche este mai favorabilă.
În baza art. 19, art. 25 și art. 397 al. 1 Cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată, constituită parte civilă, C. V., domiciliată în .. V., și obligă pe inculpatul S. N. la plata către aceasta a sumei de 3.000 lei-daune morale și a sumei de 320 lei-despăgubiri materiale, respingând restul pretențiilor solicitate de aceasta ca neîntemeiate.
În baza art. 19, art. 25 și art. 397 al. 1 Cod procedură penală admite acțiunea civilă formulată de părțile civile S. de Ambulanță Județean V. și S. Județean de Urgență V., și obligă pe inculpatul S. N. la plata către partea civilă S. de Ambulanță Județean V. a sumei de 430,8 lei cu titlu de despăgubiri materiale și către partea civilă S. Județean de Urgență V. a sumei de 243,19 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul S. N. la plata către stat a sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.
În baza art. 276 al. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul S. N. la plata către partea civilă C. V. a sumei de 400 lei-onorariu avocat.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2015.
Președinte,
L. C.
S. Grefier,
E. M.
B.
Red. S.C.L.
Th-red. B.E.M.
Ex. 7/03.07.2015
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 637/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 719/2015.... → |
|---|
