Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 637/2015. Judecătoria VASLUI

Judecătoria VASLUI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 637/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 22-05-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA V.

JUDEȚUL V.

SENTINȚA PENALĂ Nr. 637/2015

Ședința publică de la 22 Mai 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE L. M.

Grefier C. S.

Ministerul Public este reprezentat prin doamna procuror B. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria V.

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpații C. G. A. și Ș. V. C., domiciliați în ., județul V., persoanele vătămate C. C., C. N., domiciliate în ., județul V., partea civilă S. JUDEȚEAN DE AMBULANȚĂ V., având ca obiect lovirea sau alte violențe (art.193 NCP) alin.2-

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 15 mai 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru azi 22 mai 2015.

Deliberând;

INSTANȚA

Asupra cauzei penale de față ;

Prin rechizitoriul nr. 4505/P/2014 din 05.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. înregistrat pe rolul acestei instanțe sub dosar numărul_ au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații C. G. A. și Ș. V. C. pentru comiterea de către fiecare a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin.1 lit. a Cod penal, art. 193 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În esență, în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în sarcina inculpaților C. G. A. și Ș. V. C. că, în data de 28.09.2014 au lovit cu pumnii și picioarele pe persoanele vătămate C. C. și C. N. cauzându-le leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 714/30.09.2014, respectiv un număr de 3-4 zile îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 713/30.09.2014.

În susținerea actului de sesizare au fost indicate următoarele mijloace de probă:

- declarație persoane vătămate C. C. ( fila 15), C. N. ( fila 19);

- declarații inculpați: C. G. A. ( filele 23-31); Ș. V. C. ( filele 33-41);

- declarații martori: C. C. ( fila 42), G. E. ( fila 45), P. G. ( fila 48);

- CD cu înregistrări video aparținând . 55);

- Certificate medico-legale ( filele 17, 21).

Judecătorul de cameră preliminară prin încheierea dată la 17.04.2015 a constatat că rechizitoriul cuprindedatele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, actele de urmărire penală efectuate, probele și mijloacele de probă, numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces, și locul unde urmează a fi citate, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 si 331, dispoziția de trimitere în judecată.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către părți cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală și nici din oficiu nu se impun a fi invocate.

În raport cu cele mai sus menționate, în temeiul art. 346 alin. (2) Cod procedură penală a constatat legalitatea Rechizitoriului nr. rechizitoriul nr. 4505/P/2014 din 05.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V., fiind respectate dispozițiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același cod, precum și actelor de urmărire penală, motiv pentru care în baza art. 346 alin. 2 a dispus începerea judecății în cauză privind pe:

1. inculpatul C. G. A. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal ( parte vătămată C. C.) și de art. 193 alin. 2 Cod penal ( parte vătămată C. N. ) ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;

2. inculpatul Ș. V. C. pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal ( parte vătămată C. C.)

Procedura în fața instanței de judecată

În ședința publică din 15.05.2015, instanța a adus la cunoștința inculpaților C. G. A. și Ș. V. C. dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală și art. 396 alin. l Cod procedură penală, potrivit cărora pot solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.

Inculpații C. G. A. și Ș. V. C. au declarat că doresc ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii în condițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, declarațiile acestora luate în condițiile art. 375 Cod procedură penală fiind atașate la dosarul cauzei.( filele 43-44)

Fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, instanța a admis cererea inculpaților C. G. A. și Ș. V. C. de a fi judecați în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii.

Acțiunea civilă

1. În ședința publică din 15.05.2015 persoana vătămată C. C. s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpaților C. G. A. și Ș. V. C. la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de daune morale.

2. Persoana vătămată C. N. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de daune morale.

3. Spitalul Județean de Urgență V. prin adresa nr._ din 16.12.2014 a comunicat că nu se constituie parte civilă (filele 50-51 dosar urmărire penală).

4. S. de Ambulanță Județean V. prin adresa nr. 4463 din 03.12.2014 a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 493,80 lei cu titlu de despăgubiri civile, sumă ce reprezintă cv .transportului și asistenței medicale acordate persoanei vătămate C. C. ( fila 52 dosar urmărire penală)

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept, următoarele:

În fapt

În seara zilei de 28.09.2014 inculpații C. G. A. și Ș. V. C. au mers la magazinul .. situat în centrul satului Buhăiești pentru a consuma băuturi alcoolice. Acolo, cei doi inculpați s-au așezat în fața magazinului, pe marginea părții carosabile și împreună cu mai mulți tineri au servit bere. În acest timp, persoana vătămată C. C. se deplasa cu căruța și când s-a apropiat de grupul de tineri a strigat la ei, reproșându-le că stau în stradă. În urma acestui incident, s-a iscat o altercație, fapt ce l-a determinat pe vătămatul C. C. să oprească și să coboare din căruță. Persoana vătămată C. C. s-a apropiat de inculpatul C. G. A. și i-a aplicat o lovitură în zona umărului, împrejurare în care acesta a scos un spray iritant lacrimogen cu care a pulverizat spre vătămatul C. C.. Persoana vătămată C. C. a dus mâna la față, a făcut câțiva pași înapoi apoi a revenit, a luat un pahar pe care l-a aruncat spre cei doi inculpați lovindu-l în zona piciorului pe inculpatul Ș. V. C.. Atunci, inculpatul C. G. A. l-a lovit pe vătămatul C. C. cu pumnul în zona feței și i-a pulverizat cu spray iritant lacrimogen. Persoana vătămată C. C. a căzut și în timp ce se afla jos, cei doi inculpați au continuat să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele.

Martora C. C. a strigat la cei doi inculpați să-i lase fiul în pace, însă aceștia au continuat să-l agreseze pe vătămat. Imediat, a intervenit persoana vătămată C. N. care a fost împinsă de inculpatul Ș. V. C., acțiune în urma căreia aceasta a căzut și atunci inculpatul C. G. A. i-a aplicat vătămatului C. N. o lovitură cu piciorul.

La scurt timp după agresiune, persoanele vătămate C. N. și C. C. au fost transportate cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență V., unde li s-au acordat îngrijiri medicale.

Potrivit certificatului medico-legal nr. 714 din 30.09.2014, persoana vătămată C. C. a prezentat leziuni traumatice de timpul hemoragiei subconjunctivale, arsurii corneo-conjunctivale, hematomului epicranian, tumefacției, echimozei și excoriației, leziuni care au necesitat pentru vindecare 7 – 8 zile îngrijiri medicale.

Din certificatul medico-legal nr. 713 din 30.09.2014 persoana vătămată C. N. a prezentat leziuni traumatice de tipul tumefacției și echimozei, leziuni care au necesitat pentru vindecare 3 – 4 zile de îngrijiri medicale.

Inculpații C. G. A. și Ș. V. C. au recunoscut că au agresat persoanele vătămate C. N. și C. C., motivând că au fost loviți de vătămatul C. C..

Situația de fapt expusă mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- declarațiile persoanelor vătămate C. C. ( fila 15), C. N. ( fila 19);

- declarațiile inculpaților: C. G. A. ( filele 23-31); Ș. V. C. ( filele 33-41);

- declarațiile martorilor: C. C. ( fila 42), G. E. ( fila 45), P. G. ( fila 48);

- CD cu înregistrări video aparținând . 55);

- certificate medico-legale nr. 713 și 714 din 30.09.2014 ( filele 17, 21).

Întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța constată că săvârșirea faptelor și vinovăția inculpaților C. G. A. și Ș. V. C. au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpaților prin dispozițiile art. 99 și art. 4 Cod de procedură penală, art. 23 alin.11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În drept

1. Fapta inculpatului C. G. A. care, în condițiile stării de provocare, în ziua de 28.09.2014 a pulverizat spray iritant lacrimogen după care a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele cauzându-i persoanei vătămate C. C. leziuni traumatice de tipul hemoragiei subconjunctivale, arsurii corneo-conjunctivale, hematomului epicranian, tumefacției, echimozei și excotiației, lezuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.

2. Fapta inculpatului C. G. A. care în ziua de 28.09.2014 a aplicat o lovitură cu piciorul persoanei vătămate C. N. cauzându-i leziuni traumatice de tipul tumefacției și echimozei ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.

Faptele au fost comise de inculpatul C. G. A. în concurs real prevăzut de art. 38 alin. 1 Cod penal.

3. Fapta inculpatului Ș. V. C. care, în condițiile stării de provocare, a împins-o pe persoana vătămată C. N., acțiune în urma căreia aceasta a căzut la pământ întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe este realizat prin acțiunea inculpaților C. G. A. și Ș. V. C. care au exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate C. C. și C. N. cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile, respectiv 3-4 zile îngrijiri medicale.

Infracțiunea s-a consumat în momentul producerii vătămării, moment în care s-a produs și încălcarea relațiilor sociale ce vizează integritatea corporală și sănătatea persoanei fizice.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit fapta cu intenție directă - art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal - întrucât au voit realizarea acțiunii violente dându-și seama de caracterul nejustificat și de faptul că prin comiterea ei, vor produce victimelor o vătămare, rezultat pe care l-au urmărit, aspect rezultat din motivarea acțiunilor lor.

Instanța va reține circumstanța atenuantă legală și anume săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe îndreptată împotriva persoanei vătămate C. N. în stare de provocare prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a Cod procedură penală datorită emoției și tulburării determinată de conduita persoanei vătămate care prin atitudinea sa de lovire a inculpatului C. G. în zona umărului și a inculpatului Ș. V. C. în zona piciorului cu un pahar.

În cauză, raportat probatoriilor administrate, persoana vătămată C. N. prin acțiunile sale a fost cel care a declanșat conflictul.

Constatând că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni sub aspectul laturii obiective și subiective și au fost săvârșită de către inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestora pentru comiterea infracțiunilor astfel cum au fost acestea reținute în sarcina lor.

Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate.

Individualizarea pedepsei desemnează operațiunea juridică prin care pedeapsa este adaptată la situația concretă, prin folosirea unor criterii generale și obligatorii, instanța fiind cea care stabilește, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze ( reflectate atât în gradul de pericol social concret al infracțiunii cât și în persoana și comportamentul infractorului) dacă este necesară aplicarea unei pedepse și dacă această pedeapsă trebuie executată în mod efectiv.

Art. 74 Cod penal prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Referitor la persoana și conduita inculpaților anterior săvârșirii infracțiunilor raportat datelor din fișa de cazier judiciar instanța constată că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind persoane fără un trecut infracțional, integrate socială, care au cooperat la aflarea adevărului manifestând o conduită sinceră de recunoaștere și regret a faptelor manifestată atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată.

Toate acestea evidențiază faptul că inculpații C. G. A. și Ș. V. C. au săvârșit acțiunea ilicită datorită unui complex de împrejurări care au contribuit să se abată de la conduita lor obișnuită, care este una conformă normelor de conviețuire socială.

D. o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpaților C. G. A. și Ș. V. C. de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care i-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal - de la 1 ani la 5 ani închisoare sau cu amenda - reduse cu 1/3 ca urmare a judecării cauzei în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii (de la 8 luni închisoare la 3 ani și 4 luni ), efectul circumstanțelor atenuante legale prevăzute de art. 76 alin. 1 Cod penal ca efect al reținerii comiterii faptei în stare de provocare - art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal (reducerea cu 1/3 a limitelor speciale ale pedepsei pentru infracțiunea săvârșită de la 6 luni la 2 ani și 3 luni închisoare), atitudinea inculpaților care pe parcursul urmăririi penale și la instanța de judecată au manifestat o conduită sinceră de recunoaștere și regret, lipsa antecedentelor penale, instanța va stabili în sarcina,

1. inculpatului C. G. A. o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal ( parte vătămată C. C.) și o pedeapsă de 3 (trei ) luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal ( parte vătămată C. N.), pedepse pe care le apreciază ca fiind proporționale cu gravitatea faptelor deduse judecății și suficiente pentru a atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, constatând existența concursului real de infracțiuni, va aplica pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, urmând ca inculpatul C. G. A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) luni închisoare.

2. inculpatului Ș. V. C. o pedeapsă de 4 ( patru) luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal ( parte vătămată C. C.), pedeapsă pe care o apreciază ca fiind proporțională cu gravitatea faptei deduse judecății și suficientă pentru a atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei.

Codul penal prevede că inculpatului i se aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor care i-au fost interzise de instanță ca pedeapsă complementară (art. 65 alin. 1). Instanța apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare, motiv pentru care nu va stabili nicio pedeapsă accesorie. De altfel, art. 90 alin. 1 din Noul Cod penal prevede că persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute și efectele unei eventuale condamnări, instanța apreciază că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție și fără ca pedepsele să le fie aplicate în mod efectiv.

În opinia instanței, stabilirea unei pedepse cu închisoarea în sarcina inculpaților este de natură să atragă atenția asupra importanței respectării legii penale.

Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 88 Cod penal în sensul revocării beneficiului amânării aplicării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția amânării aplicării pedepsei asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Amânarea aplicării pedepsei prevăzută de art. 83 Cod penal este o nouă modalitate de individualizare a pedepsei și poate fi aplicată de instanța de judecată, atunci când scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Condițiile amânării aplicării pedepsei sunt reglementate în dispozițiile art. 83 alin. 1 și 2 Cod penal, din analiza cărora rezultă că amânarea aplicării pedepsei poate fi dispusă dacă:

- pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, iar când limita maximă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este inferioară limitei de 7 ani;

- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 42 lit. a și b din Noul Cod penal;

- infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

- infractorul nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau participanților;

- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpaților C. G. A. și Ș. V. C. pentru o perioadă determinată.

În consecință, în baza art. 83 alin. 1 lit. a, b, c și d Cod penal, instanța va dispune amânarea aplicării pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 alin. 1 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 84 alin. 2 Cod penal coroborat cu art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpații C. G. A. și Ș. V. C. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.

În temeiul art. 83 alin. 4 Cod penal atenționează inculpații asupra conduitei lor viitoare și a consecințelor la care se expun dacă vor mai comite infracțiuni sau nu vor respecta măsurile de supraveghere ori nu vor executa obligațiile ce le revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, se va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei închisorii precum și ale art. 89 Cod penal privitoare la anularea amânării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 90 alin. 1 Cod penal, persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Acțiunea civilă

2. Persoana vătămată C. N. s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de daune morale.

3. Spitalul Județean de Urgență V. prin adresa nr._ din 16.12.2014 a comunicat că nu se constituie parte civilă (filele 50-51 dosar urmărire penală).

4. S. de Ambulanță Județean V. prin adresa nr. 4463 din 03.12.2014 a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 493,80 lei cu titlu de despăgubiri civile, sumă ce reprezintă cv. transportului și asistenței medicale acordate persoanei vătămate C. C. ( fila 52 dosar urmărire penală).

Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile C. C. și C. N., inculpații C. G. A. și Ș. V. C. au fost de acord să achite fiecăreia câte 1.000 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 Cod procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art. 1349, art. 1357-1358, art. 1381, art. 1386 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acțiunii civile, acțiunii penale fiind expres reglementate în Codul de procedură penală.

Rezultă deci, că temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 1357 Cod civil, care prevede că „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, și în art. 1381 din același cod prevede că „omul este responsabil nu numai de prejudiciu ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența și prin imprudența sa”.

Aceste dispozițiile legale reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie care angajează răspunderea autorului faptei ori de câte ori sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile acesteia și anume:

- existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții care în prezenta cauză sunt îndeplinite cumulativ.

Dovada existenței prejudiciului și a întinderii acestuia revine victimei faptei ilicite, care are calitatea de o persoană care face o afirmație în fața judecătorului, în accepțiunea acestui text de lege - art. 99 alin. 1 Cod procedură penală.

Daunele morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui drept nepatrimonial sau interes personal nepatrimonial, acestea nefiind susceptibile de evaluare bănească. Deși nu există o reglementare legală privind evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, instanța trebuie să raporteze această evaluare la o . criterii desprinse din jurisprudență cum ar fi: consecințele negative suferite de partea vătămată pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori sau intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către cel prejudiciat.

Instanța va aprecia cuantumul prejudiciului moral, în funcție de circumstanțele concrete ale cazului pendinte, întrucât acesta nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte, din moment ce ele diferă de la persoană la persoană.

De aceea, nici Curtea Europeană ( Hotărârea din 29 martie 2000, R. contra României – Hotărârea din 29 aprilie 2002, Prety c. Regatul Unit; - Hotărârea din 9 noiembrie 2010, în cauzele conexate C-92/09, Volker und Markus Schecke GbR ( C-92/09)c/Land Hessen), atunci când acordă despăgubiri morale nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ei judecă în echitate.

În ceea ce privește existența prejudiciului moral, instanța apreciază că acordarea sumei de 2.500 lei cu titlu de daune morale părții civile C. C. și 1.000 lei părții civile C. N., este în măsură să diminueze suferința afectivă, atingerile aduse sentimentelor intime, vătămarea onoarei părților vătămate, produse prin fapta inculpaților, precum și disconfortul creat de dizarmonia fizică, concretizate în afecțiunile evidențiate în certificatul medico-legal, situație care a afectat în mod negativ participarea acestuia la viața socială și de familie.

Este de necontestat că prin natura sa nepecuniară, acest prejudiciu nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este oportună o altă modalitate de reparare. Așa fiind, fără a face abuz de aplicarea unor reguli rigide ori arbitrare, instanța consideră că, prin admiterea în parte a cererilor privind daunele morale, pentru sumele mai sus indicate, se asigură o reparație bazată pe un raport echitabil între faptă și prejudiciul suferit pe plan psihic, în contextul factual al cauzei.

Mai mult, instanța apreciază că deși persoanele vătămate au suferit, într-adevăr, un prejudiciu moral de pe urma infracțiunii, aceasta nu se cuvine a se transforma într-o nejustă cauză de îmbogățire și de obligare la plata inechitabilă unor alte sume pecuniare decât cea acordată. În alte cuvinte, apreciind că suma evidențiată este suficientă, în raport de circumstanțele speței, instanța consideră că fapta săvârșită nu trebuie să se constituie într-un mijloc de constrângere legală de a acorda părții vătămate reparații pecuniare care nu i se cuvin, și nici o ocazie - nefericită - a acesteia din urmă de a obține sume de bani, în mod nejustificat.

Având în vedere că în cauză, instanța a reținut că infracțiunea a fost săvârșită în stare de provocare, aceasta urmează să determine și proporția dintre culpa inculpaților și cea a victimei, iar în raport de acestea să-i oblige pe inculpați la despăgubiri pentru daunele morale.

Așa cum s-a arătat în practica judiciară, în caz de provocare, la stabilirea proporției dintre culpele acelor părți de care urmează a se ține seama la soluționarea acțiunii civile, trebuie să se aibă în vedere gravitatea actului de provocare raportat la urmările activității infracționale, făptuitorul datorând despăgubiri pentru daunele morale pe care le-a cauzat în raport cu propria lui culpă, situație în care cuantumul acestora urmează a fi redus în mod proporțional cu culpa victimei care l-a provocat ( decizia nr. 2554/18.05.2001 a C.S.J.).

În speță, instanța reținând culpa comună a persoanei vătămate C. C. și a inculpaților C. G. A. și Ș. V. C. respectiv în proporție de 15% a părții vătămate și de câte 30% în sarcina fiecăruia dintre inculpați, urmează ca în raport de aceste proporții, aceștia să fie obligați la plata despăgubirilor civile.

Raportat considerentelor mai sus expuse, va admite, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de persoanele vătămate C. C. și C. N., constituite părți civile fiecare cu suma de 2.500 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 19, 25 și art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1349, 1357, 1381 și 1382 Cod civil, va obliga pe inculpații C. G. A. și Ș. V. C. - în solidar - să achite părții civile C. C. suma de 1.750 lei cu titlu de daune morale ( 60% din 2.500 lei).

În baza art. 19, 25 și art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1349, 1357, 1381 cod civil obligă pe inculpatul C. G. A. să achite părții civile C. N. cu titlu de daune morale suma de 1.000 lei.

Va respinge cererea persoanei vătămate C. N. de obligare a inculpatului Ș. V. C. la plata daunelor morale, având în vedere faptul că în baza art. 327 alin. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. e Cod procedură penală s-a dispus clasarea cauzei pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal - lipsește plângerea prealabilă.

Cu privire la acțiunea civilă exercitată de S. de Ambulanță Județean V., instanța reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Instanța obligând pe inculpat la plata despăgubirilor civile către unitățile spitalicești având în vedere și practica judiciară în materie ( decizia 195/2010 a C.S.J.) potrivit căreia despăgubirile ocazionate de cheltuielile făcute de instituțiile sanitare cu asistența medicală acordată victimei infracțiunii trebuie stabilite în caz de provocare tot în raport cu culpa inculpatului la producerea prejudiciului, în baza art. 19, 25 și 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 1357 alin. 1, art. 1381, art. 1382 Cod civil și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, va obliga pe inculpații C. G. A. și Ș. V. C. - în solidar - să achite părții civile S. de Ambulanță Județean V. cu titlu de despăgubiri civile suma 296,28 lei ( 60% din 493,80 lei), sumă ce reprezintă c/val. cheltuielilor efectuate cu transportul și asistența medicală acordată persoanei vătămate C. C..

În baza art. 25 și 397 alin. 1 Cod procedură penală, ia act că Spitalul Județean de Urgență V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 272 alin. 1 și 274 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpații C. G. A. și Ș. V. C. să achite fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat câte 380 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

1. În baza art. 396 alin. 1, 4, 10 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal stabilește pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare în sarcina inculpatului C. G. A., fiul lui E. V. și E., născut la data de 28.04.1996 în oraș Negrești, județul V., domiciliat în ., județul V., studii 8 clase, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal ( parte vătămată C. C.).

În baza art. 396 alin. 1, 4, 10 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal stabilește pedeapsa de 3 (trei ) luni închisoare în sarcina inculpatului C. G. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal (parte vătămată C. N.).

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, constatând existența concursului real de infracțiuni, aplică pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, urmând ca inculpatul C. G. A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 83 alin. 1 lit. a, b, c și d și alin. 4 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii stabilind un termen de supraveghere conform art. 84 alin. 1 Cod penal, de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 84 alin. 2 Cod penal coroborat cu art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. G. A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.

În temeiul art. 83 alin. 4 Cod penal atenționează inculpatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei închisorii precum și ale art. 89 Cod penal privitoare la anularea amânării pedepsei închisorii.

2. În baza art. 396 alin. 1, 4, 10 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal stabilește pedeapsa de 4 ( patru) luni închisoare în sarcina inculpatului Ș. V. C., fiul lui V. și R., născut la data de 15.03.1989 în mun. V., județul V., domiciliat în ., județul V., studii 10 clase, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, CNP_ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal ( parte vătămată C. C.).

În baza art. 84 alin. 2 Cod penal coroborat cu art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul Ș. V. C. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.

Acțiunea civilă

Admite, în parte, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de persoanele vătămate C. C. și C. N., ambele domiciliate în ., jud. V., constituite părți civile fiecare cu suma de 2.500 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 19, 25 și art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1349, 1357, 1381 și 1382 Cod civil, obligă pe inculpații C. G. A. și Ș. V. C. - în solidar - să achite părții civile C. C. suma de 1.750 lei cu titlu de daune morale ( 60% din 2.500 lei).

În baza art. 19 ,25 și art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1349, 1357, 1381 Cod civil obligă pe inculpatul C. G. A. să achite părții civile C. N. cu titlu de daune morale suma de 1.000 lei.

Respinge cererea persoanei vătămate C. N. de obligare a inculpatului Ș. V. C. la plata daunelor morale.

Admite acțiunea civilă promovată de partea civilă S. Județean de Ambulanță V. cu sediul în V., ., județul V..

În baza art. 19, 25 și 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 1357 alin.1, art. 1381, art. 1382 Cod civil și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, obligă pe inculpații C. G. A. și Ș. V. C. - în solidar - să achite părții civile S. de Ambulanță Județean V. cu titlu de despăgubiri civile suma 296,28 lei ( 60% din 493,80 lei), sumă ce reprezintă c/val. cheltuielilor efectuate cu transportul și asistența medicală acordată persoanei vătămate C. C..

În baza art. 25 și 397 alin. 1 Cod procedură penală, ia act că Spitalul Județean de Urgență V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 272 alin. 1 și 274 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpații C. G. A. și Ș. V. C. să achite fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat câte 380 lei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22 mai 2015.

Președinte,

L. M.

Grefier,

C. S.

Red. M.L. 02.06.2015

Teh.red. Ș.C. 8 ex./ 02.06.2015

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 636/2015....		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 714/2015.... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 637/2015. Judecătoria VASLUI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 637/2015. Judecătoria VASLUI