Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 375/2015. Judecătoria VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 375/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 18-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA V.
JUDVS
Sentința penală nr. 375/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. G.
Grefier: C.-ANI P.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei penale privind pe petentul-condamnat G. V. A. și pe intimat P. V., având ca obiect plângere conform art. 104 din Legea 254/2013.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 04.03.2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea în cauză pentru azi, 18.03.2015, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 12 februarie 2015, sub nr._, a fost înaintată spre competentă soluționare contestația persoanei private de libertate G. V. A., în contradictoriu cu P. V., împotriva Încheierii nr. 47/03.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. V..
În motivarea contestației formulate a arătat că a fost sancționat pe nedrept, întrucât la data de 02.01.2015 a avut o discuție în contradictoriu cu fratele acestuia G. M., pe care l-a împins, dar pe care nu l-a lovit, acționând în acest sens cu intenția de a aplana conflictul existent.
A fost atașat dosarul nr. 47/2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Încheierea nr. 47/03.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. V., a fost respinsă plângerea formulată de condamnatul G. V. A. împotriva Hotărârii Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului V. nr. 2/23.01.2015.
S-a reținut că, la data de 02.01.2015, în jurul orei 14.30 în camera E6-25 între condamnatul G. V. A. și persoana privată de libertate Gălbeniță M. a avut loc un conflict.
Situația de fapt rezultă din ansamblul probelor administrate: Hotărârea Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului V. nr. 2/23.01.2015 a Penitenciarului V., Referatul întocmit de ASP B. D., Raportul de incident nr. 2/02.01.2015 întocmit de către ASP B. D., notă raport întocmită de către agentul M. P., notă raport întocmită de către C. A., declarație ppl T. C., declarație ppl A. P., declarație ppl Gălbeniță M., declarație petent G. V. A..
Cu titlu preliminar, instanța reține aplicabilitatea în prezenta cauză a art. 6 parag. 2 CEDO referitor la prezumția de nevinovăție care trebuie recunoscută oricărei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație penală.
Pentru a aprecia astfel, instanța are în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia noțiunea de ,, materie penală,, are un caracter autonom care nu se confundă cu sensul atribuit materiei penale din dreptul intern.
În acest sens, Curtea de la Strasbourg a stabilit în cauza Ozturk contra Germaniei trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind penală, criterii ce nu trebuie întrunite în mod cumulativ respectiv: calificarea faptei din dreptul intern, natura faptei incriminate (gradul de aplicabilitate al normei ) și natura și gravitatea sancțiunii aplicabile.
Având în vedere acest ultim criteriu și faptul că sancțiunea aplicată petentului are un caracter de prevenire și sancționare a persoanei vinovate de săvârșirea ei, instanța apreciază că presupusa fapta săvârșită de către petent pentru care acesta a fost sancționat se încadrează în sfera ,,materiei penale” și prin urmare se impune respectarea tuturor exigențelor art. 6 din Convenție, iar administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale articolului menționat care consacră principiul prezumției de nevinovăție.
Însă, în prezenta cauză, prin raportare la declarația dată de către petent la termenul de judecată din data de 4 martie 2015 coroborată cu mijloacele de probă administrate pe parcursul cercetării disciplinare, instanța reține că prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea petentului a fost răsturnată.
Cu privire la poziția procesuală exprimată de către petent se reține că acesta nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.
Astfel, audiat în fața instanței, petentul a arătat că, în data de 02.01.2015, a avut o discuție în contradictoriu cu fratele acestuia, persoana privată de libertate G. M., însă nu l-a lovit. A mai arătat că a pus mâna pe umărul acestuia, precizându-i că nu dorește să provoace scandal și există posibilitatea ca acesta să-l fi împins pe G. M., însă intenția acestuia a fost de a aplana conflictul existent. De asemenea, a mai susținut că nu l-a lovit la urechea stângă pe fratele său, acesta fiind lovit de către o altă persoană la data de 01.01.2015.
Aspectele învederate în fața instanței de judecată sunt similare cu cele reținute în cuprinsul declarației petentului, fila 12, dată în fața judecătorului de supraveghere a privării de libertate.
Față de aspectele învederate de către petent în fața instanței de judecată, dar și cu ocazia audierii sale în fața judecătorului de supraveghere a privării de libertate, se reține că acesta a recunoscut elementul material al abaterii disciplinare ce a fost reținută în sarcina sa.
Astfel, din coroborarea mijloacelor de probă menționate se reține că petentul condamnat G. V. A. și G. M. au fost surprinși în momentul în care se împingeau reciproc.
În ceea ce privește latura subiectivă, respectiv intenția cu care a fost săvârșită fapta, instanța va reține că petentul a acționat cu intenția de a exercita acte de violență asupra persoanei private de libertate G. M..
Chiar dacă acest aspect nu a fost recunoscut de către petentul condamnat cu ocazia audierii sale în fața instanței de judecată, din declarația dată de către acesta cu ocazia audierii acestuia la data de 02.01.2015, ora 14.30, fila 9, se reține că petentul a recunoscut că s-a certat cu fratele său și l-a împins, lovindu-l și la urechea stângă, iar pentru aplanarea conflictului existent a fost necesar să intervină supraveghetorii.
Luând în considerare poziția exprimată de către petent cu ocazia audierii acestuia la data de 02.01.2015, ora 14.30, fila 9, cele susținute de către persoana privată de libertate Gălbeniță M., precum și aspectele ce au rezultat din raportul de incident întocmit la data de 06.01.2015, fila 4, din referatul întocmit de către A.Ș.P B. D., fila 5, din notele raport întocmite de către A.G. M. P., fila 10 dar și din declarațiile persoanelor privative de libertate Gălbeniță M., fila 6 și T. C., fila 7, se reține că petentul condamnat G. V. A. și G. M. au fost surprinși în momentul în care se împingeau reciproc, iar petentul a acționat intenția de a exercita acte de violențe asupra persoanei private de libertate Gălbeniță M..
Având în vedere cele precizate, declarațiile date în fața instanței de judecată și probele administrate în cursul cercetării disciplinare, instanța apreciază că a fost răsturnată prezumția de nevinovăție și că petentul a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 82 lit. a din Legea nr. 254/2013.
În drept, potrivit art. 82 lit. a din Legea nr. 254/2013 persoanelor condamnate le sunt interzise: a) exercitarea sau încercarea de exercitare de acte de violență asupra personalului, persoanelor care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită, asupra celorlalte persoane condamnate, precum și asupra oricăror altor persoane.
De asemenea, se reține că sancțiunea s-a aplicat în limitele prevăzute de actul normativ și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale petentului.
În concluzie, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi.
În consecință, în baza art. 104 alin. 9 și urm. din Legea nr. 254/2013, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de condamnatul G. V. A. fiul lui V. și E., născut la data de 15.03.1987, în prezent deținut în P. V., în contradictoriu cu P. V., împotriva Încheierii nr. 47/03.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. V..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, condamnatul va fi obligat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 104 alin. 9 și urm. din Legea nr. 254/2013 respinge ca neîntemeiată contestația formulată de condamnatul G. V. A., fiul lui V. și E., născut la data de 01.08.1984, în prezent deținut în P. V., în contradictoriu cu P. V., împotriva Încheierii nr. 47/03.02.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. V..
Menține soluția atacată.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă condamnatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. C.-Ani P.
Red-tehnored. - G.I. 23 .03.2015
P.C.A. - 23 .03.2015/4 ex.
| ← Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 368/2015.... → |
|---|
