Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 98/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 98/2010
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și liberarea inculpatului sub control judiciar. Arată că inculpatul nu s-a sustras de la cercetare, că toate probele au fost administrate și că măsura liberării sub control judiciar poate fi revocată în orice moment.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală, apreciind că în mod corect instanța de fond a considerat neîntemeiată cererea formulată de inculpat. Apreciază că nu se poate reține că fapta nu prezintă pericol social ridicat, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei, pe care o apreciază ca fiind gravă (încercarea de a sustrage o filă din dosar). Mai mult, arată că față de inculpat s-a pronunțat o hotărâre de condamnare cu executarea pedepsei în regim de detenție.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că a fost învățat de cineva să sustragă declarația martorului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara în dosar nr- inculpatul a solicitat, să se dispună liberarea sa provizorie sub control judiciar până la soluționarea dosarului nr- al Tribunalului Hunedoara.
Inculpatul a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 1602Cod proc.pen. în sensul că pedeapsa maximă prevăzută de lege este sub limita de 18 ani, că în cauză nu există date din care să rezulte că el ar săvârși alte fapte penale sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Prin încheierea din21 ianuarie 2010 Tribunalul Hunedoara, n baza art. 1608aalin.6 Cod proc.pen. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de numita, în numele și pentru inculpatul și însușită de acesta
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.750/2009 Judecătoria Petroșania dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prev. și ped. de art.242 al.l Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal.
In baza art.350 Cod proc.pen. s- menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 28 octombrie 2009, împreună cu alți doi inculpați, a intrat în arhiva Judecătoriei Petroșani și inculpatul a rupt din dosarul penal nr- o filă - conținând declarația martorului, pe care apoi a introdus-o sub haina cu care era îmbrăcat și că anterior, cu trei-patru luni, a sustras o altă filă - conținând declarația martorului dintr-un alt dosar, care a fost conexat la dosarul având ca obiect cererea de revizuire formulată de inculpatul.
Împotriva sentinței penale susmenționate, inculpatul a declarat apel, fiind fixat prim termen de judecată la data de 15.02.2010.
Având în vedere că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat prezintă un grad ridicat de pericol social și având în vedere împrejurările în care se susține că a fost comisă fapta, instanța a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate a acestui inculpat, nefiind oportun ca acesta să fie judecat în stare de libertate provizorie.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând casarea încheierii atacate și în rejudecare admiterea cererii. În motivare inculpatul, prin apărător a susținut că judecarea sa în libertate este oportună deoarece nu s-a sustras de la cercetare, toate probele au fost administrate și în caz de nerespectare a obligațiilor impuse măsura liberării sub control judiciar poate fi revocată în orice moment.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 6 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală:
"Art. 160indice 2 - Condițiile liberării
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
"
Admisibilitatea cererii de liberarea provizorie sub control judiciar este apreciată de instanță nu numai din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de alin 1 al art. 160 indice 2 ci și din cel ale alineatului 2 al aceluiași articol.
În speță în mod corect instanța de fond a apreciat că, față de natura învinuirilor aduse inculpatului - săvârșirea unei infracțiuni prin care a urmărit să distrugă mijloace de probă - precum și de conduita acestuia - relevată de antecedentele penale, nu există suficiente garații că plasarea inculpatului în libertate, chiar în condițiile supravegherii acestuia nu ar avea consecințe negative asupra derulării procedurilor judiciare.
Față de cele ce preced, Curtea în temeiul art. 385 indice 15 ain.1 pct.1 lit.b din codul d e procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
În temei9ul art. 192 alin.2 din codul d e procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 180 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Concediu odihnă - semnează
președintele de complet
judecător - - -
Grefier,
Red. / Tehnored.
2 ex./29.01.2010
jud. fond
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu, Leontin
