Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 27
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel
Judecător - -
Judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea recursului penal promovat de inculpatul "" - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva Încheierii de ședință de la 11 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat (în stare de arest), asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât inculpatul recurent a avut o contribuție mai mică la săvârșirea infracțiunilor, neexercitând acte de violență fizică și numai injurii și amenințări la adresa șefului de post, nu a pus în pericol viața părții vătămate și nu are antecedente penale.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului inculpatului ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se mențin, existând probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile formulate de apărătorul ales.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin Încheierea de la data de 11 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Dolj - Secția Penală a dispus, în baza art. 3002Cod Procedură penală rap. la art. 160 Cod Procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților: - ""(fiul lui și;- "" și - "" - fiul lui și, născut la 19.04.1977 în C, Jud. D, domiciliat în com., Jud. D, fără antecedente penale, cetățenie română, studii 8, clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, posesor al CI, seria -, nr.-, CNP -, în prezent deținut în C, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 84 in data de 28 iulie 2009 emis în dosarul nr- al Judecătoriei Craiova - toți inculpații fiind deținuți în Penitenciarul d e Maximă Siguranță
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Dolj - ca instanță de apel - a reținut că rin p. sentința penală nr. 3042/04.12.2009 pronunțată în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpaților de mai sus, inculpatul recurent din cauza de față fiind condamnat în baza art. 239 alin. 1, 5 Cp, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1 (unu) ani închisoare, iar în baza art.321 alin.1,2 p cu aplic.art.75 lit.a p, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare în regim de detenție.
În sarcina inculpatului recurent s-a reținut săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus, constând în amenințarea la data de 27 iulie 2009 agentului principal de poliție, precum și în proferarea de cuvinte și expresii jignitoare și săvârșirea de gesturi și acte prin care s-a adus atingere bunelor moravuri cu consecința producerii unui am,plu scandal public.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, pentru ca instanța ( Tribunalul Dolj ) să stabilească dacă mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, s-au avut în vedere următoarele aspecte referitoare atât la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, cât și caracterul rezonabil al detenției preventive.
Astfel, tribunalul a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, ținând cont de împrejurările în care a fost comisă fapta, natura infracțiunii, atitudinea acestuia, apreciindu-se de asemenea că astfel poate fi realizat și scopul măsurii preventive, respectiv pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal.
S-a apreciat totodată că, în speță, există un interes public care impune privarea de libertate în continuare a inculpaților "", "" și "", iar durata detenției preventive - începând cu data de 09 februarie 2009 - nedepășind până în prezent termenul rezonabil prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul ", criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât inculpatul recurent a avut o contribuție mai mică la săvârșirea infracțiunilor, neexercitând acte de violență fizică și numai injurii și amenințări la adresa șefului de post, nu a pus în pericol viața părții vătămate și nu are antecedente penale.
Recursul inculpatului este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor invocate, și din oficiu, în limitele prev.de art.3856p, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar și dispozițiile legale care reglementează măsura arestului preventiv în cursul judecății.
Astfel recurentul inculpat a fost trimis în judecată alături de alți inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev.de art.321 alin.1 și 2 p și respectiv infracțiunea de ultraj prev.de art.239 alin.1 și 5 p, constând în aceea că la data de 27 iulie 2009 adresat amenințări la adresa agentului principal de poliție și a proferat cuvinte și expresii jignitoare la adresa acestuia, săvârșind gesturi și acte prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, cu consecința producerii unui amplu scandal public.
În mod legal, instanța de fond a apreciat că în cauză subzistă temeiurile care au fost avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive, din dispoz.art.143 p și 148 p, fiind adevărat că numai gravitatea faptelor pentru care un inculpat este cercetat penal nu poate fi avute în vedere la stabilirea gradului de pericol social, dar nici nu se poate face abstracție de faptul că acesta este bănuit a fi comis, împreună cu alți inculpați fapte deosebit de grave cu mare rezonanță în zona în care s-au produs.
Susținerile recurentului inculpat referitor la modalitatea de săvîrșire a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și respectiv contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunii, cu consecința stabilirii vinovăției sau nevinovăției cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, nu pot fi examinate de instanța de recurs în acest moment procesual, fiind atributul instanței de fond să stabilească pe baza probelor administrate, vinovăția sau nevinovăția fiecărui inculpat în parte.
Este nefondat și motivul de recurs invocat de recurent privitor la lipsa antecedentelor penale, din care ar rezulta faptul că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deoarece la stabilirea gradului de pericol nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptele pentru care acesta este cercetat, respectiv gravitatea acestora dată de împrejurările și modalitatea în care se presupune că au fost săvârșite, acestea fiind de natură de cele mai multe ori, să creeze un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, generata de o eventuală cercetare și judecare în stare de libertate a persoanelor bănuite că ar fi săvârșit fapte grave.
Se constată de asemenea legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, cu referire la jurisprudența CEDO, în raport de care a constatat că există un interes public care impune privarea în continuare în stare de arest preventiv a recurentului inculpat, cu precizarea că aceeași instanță europeană a apreciat că o persoană condamnată în primă instanță, fie că a fost sau nu în stare de detenție pînă în acest moment, se găsește în situația precizată de art.5 paragraf 1 lit.a din CEDO, care autorizează privarea de libertate a persoanei pe baza condamnării chiar și nedefinitivă caz ce presupune atât o constatare a vinovăției, cât și aplicarea unei pedepse.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, astfel încât în baza art.38515pct.1 lit.b p, va fi respins.
În baza art.192 alin.2 p, recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul penal promovat de inculpatul "" - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva Încheierii de ședință de la 11 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.:
Jud. Tb. Dj.:
-
AT/IS
15 ianuarie 2010
- nr. 2 C, va urmări și încasa de la recurentul - inculpat "" suma de 30 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Mircea Mugurel
