Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - OUG nr.195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.22
Ședința publică de la 15 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel
- - judecător
judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr.266 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privindu-l pe inculpatul intimat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei, majorarea pedepsei, existând cazul de casare prev.de art.3859pct.14 Cod pr.penală, deoarece pedepsele au fost greșit individualizate, inculpatul a săvârșit două infracțiuni și în mod nejustificat s-au reținut circumstanțe atenuante în condițiile în care inculpatul, potrivit declarațiilor martorilor a făcut un adevărat "circ" când a fost oprit de organele de poliție, a încercat să acrediteze ideea că nu s-a aflat el la volan, a refuzat să se supună probelor biologice și a plecat de la fața locului.
Avocat pentru inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece pedepsele au fost corect individualizate, există o anchetă socială, are doi minori, este singurul întreținător al familiei, fiind de profesie șofer.
Inculpatul arată că-și însușește concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.47/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la 7.04.1975, în, jud.I, cetățean român, studii 12 clase, fără antecedente penale, cu domiciliul în com. jud.D, CNP - la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33-34 pen., s-au contopit cele două pedepse, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-au aplicat dispozițiile art.82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 (1) Cod penal.
În baza art.71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art.64 lit. teza a II- și lit.b Cod penal, pe durata suspendării pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești din 09.10. 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.2 și art.87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicată.
S-a reținut că la data de 12.10.2007 în jurul orei 18,15 inculpatul a condus pe drumurile publice respectiv pe DJ 552 pe raza com. autoturismul marca cu nr. de înmatriculare B-57- avînd permisul de conducere suspendat, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
S-a învederat că potrivit procesului verbal de constatare a infracțiunii la data de 12.10. 2007 fost oprit pentru control autoturismul identificat anterior, la volanul căruia se afla o persoană de sex masculin, care a declarat că nu are nici un act asupra sa și că este posesor de permis de conducere din 1999, persoană ce a fost identificată ca fiind inculpatul.
Întrucât acesta emana miros de alcool în aerul expirat organele de poliție i-au solicitat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă acesta a refuzat, motivând că nu el a condus autoturismul, ci numita.
In urma verificărilor efectuate s-a constatat că numitului i-a fost suspendat dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice o perioadă de 120 de zile, începând cu data de 18.09.2007, potrivit procesului verbal întocmit de B - Rutieră, seria -, nr.- din 2.09.2007 și adresei nr.184/4427 din 13.09.2007, aspect care nu a fost contestat de inculpat.
Inculpatul nu a recunoscut însă faptul că a condus autoturismul, iar declarația sa a fost susținută de declarația martorei, potrivit căreia ea este persoana ce a condus acest autoturism.
Pe de altă parte, s-a reținut că la fața locului s-au aflat și martorii și G, care au declarat că la volanul autoturismului se afla un care a fost identificat ca fiind numitul, care coborînd din autoturism le-a declarat polițiștilor că nu a condus și a refuzat recoltarea probelor biologice.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că la data de 12.10.2007 în jurul orei 18,15 inculpatul a fost surprins de un echipaj de poliție conducând pe drumurile publice respectiv pe DJ 552 pe raza com. autoturismul marca cu nr. de înmatriculare B-57- având permisul de conducere suspendat, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Întrucât acesta emana miros de alcool în aerul expirat organele de poliție i-au solicitat inițial să fie verificat cu aparatul etilotest și întrucât inculpatul a refuzat, a fost invitat să meargă la o unitate spitalicească, unde să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Probele administrate au confirmat faptul că numitului i-a fost suspendat dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice o perioadă de 120 de zile, începând cu data de 18.09.2007, potrivit procesului verbal întocmit de B - Rutieră, seria -, nr.- din 2.09.2007 și adresei nr.184/4427 din 13.09.2007, aspect care nu a fost contestat de inculpat.
Instanța a reținut de asemenea, faptul că inculpatul a avut o atitudine ireverențioasă față de agenții constatatori, cărora le-a adresat insulte și de asemenea că martora a plecat la un moment dat cu autoturismul, deși acest lucru nu fusese încuviințat de către organele de poliție.
Starea de fapt, astfel cum a fost reținută, este demonstrată de ansamblul probator administrat în cauză, respectiv depozițiile martorilor G, și, audiați atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, precum și de actele menționate anterior referitoare la suspendarea permisului de conducere al inculpatului.
Față de situația de fapt reținută, instanța a constatat că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 și art.87 alin.5 din OUG 195/2002.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunii comise, împrejurările concrete în care s-a produs fapta, lipsa antecedentelor penale, poziția nesinceră a inculpatului în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești
În acest context, din ancheta socială depusă la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul a avut anterior săvârșirii faptei o bună conduită în familie și societate și cum din certificatul de cazier judiciar rezultă că inculpatul se află la primul contact cu legea penală.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea sa, respectiv pentru prima infracțiune aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a în C.P.P. primă teză, iar în teză subsidiară, art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.b din C.P.P. iar pentru a doua infracțiune reținută în sarcina sa, aceea de conducere a unui autovehicul de către o persoană care permisul de conducere suspendat, achitarea art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod pr.penală, învederând că situația de fapt reală nu este cea reținută în rechizitoriu, ci aceea că nu inculpatul conducea autoturismul, ci soția sa acea dată, depoziția acesteia fiind însă înlăturată de prima instanță.
Prin decizia penală nr.266 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, s-a admis apelul inculpatului, s-a desființat în parte sentința și s-au descontopit pedepsele.
S-au reținut în favoarea inculpatului disp. art. 74 al. 1 lit.a, 76 al. 1 lit. d și e Cod penal și s-au redus pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 și art. 87 al. 5 din OUG 195/2002, la 3 luni închisoare, respectiv 6 luni închisoare
S-au recontopit pedepsele astfel reduse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.
S-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În motivare, tribunalul a arătat că instanța de fond a stabilit în mod cert atât starea de fapt și încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, cât și vinovăția acestuia din urmă.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepselor, s-a constatat că prima instanță aplicat pedepse într-un cuantum mult prea mare.
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, acest aspect nu poate constitui un motiv de agravare a sancțiunilor în condițiile în care inculpatul a avut conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunilor, iar în localitatea de domiciliu este cunoscut ca o persoană responsabilă, un bun gospodar, administrator al unei societăți comerciale și tatăl a doi copii minori, o persoană care se bucură de respect din partea celorlalți cetățeni ai comunei.
Față de cele mai sus expuse, tribunalul a apreciat că în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțe atenuante, iar pedepsele trebuie reduse corespunzător.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, arătând că în mod greșit s-au reținut circumstanțe atenuante, în condițiile în care inculpatul a avut o atitudine nesinceră, iar în momentul când a fost oprit de lucrătorii de poliție i-a jignit.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că este fondat numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, existând cazul de casare prev.de art.3859alin.1 pct.14 Cod pr.penală.
Astfel, la individualizarea judiciară a pedepselor, tribunalul în mod corect a reținut circumstanțe atenuante având în vedere conduita bună a inculpatului până la data săvârșirii infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze, din fișa de cazier rezultând că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar din punct de vedere social este bine integrat având o familie, doi minori.
În schimb, pedepsele stabilite de instanța de apel sunt prea mici, ținând cont de comportamentul inculpatului în momentul în care a fost oprit de lucrătorul de poliție, având o atitudine necorespunzătoare în asemenea situații, refuzând să coopereze în vederea recoltării probelor biologice, plecând de la fața locului cu autoturismul condus de soția sa, context în care Curtea apreciază că se impune majorarea pedepsei aplicată pentru infracțiunea prev.de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, la 5 luni închisoare și majorarea pedepsei aplicată pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, la 1 an închisoare.
Pe de altă parte, modalitatea de executare stabilită de instanța de fond și menținută de tribunal este justă, având în vedere persoana inculpatului, care este la primul contact cu legea penală, fiind justificată ideea că și fără privarea de libertate a acestuia, scopul prevăzut de art.52 Cod penal va fi atins.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, se va admite recursul, se va casa în parte decizia.
Se vor repune în individualitatea lor pedepsele.
Se va majora pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 la 5 luni închisoare și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 la 1 an închisoare.
Se vor recontopi pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva deciziei penale nr.266 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privindu-l pe inculpatul intimat.
Casează în parte decizia.
Repune în individualitatea lor pedepsele.
Majorează pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, la 5 luni închisoare și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, la 1 an închisoare.
Recontopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 15 ianuarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.
A,
PS/21.01.2010
Judecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Mircea Mugurel
