Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 24
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel
Judecător - -
Judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea recursului penal promovat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 157 de la 17 iunie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală, privind pe intimatul - inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - parte civilă și avocat ales reprezentând pe intimatul - inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra dezbaterilor.
Având cuvântul, recurentul - parte civilă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, cu consecința obligării inculpatului la plata acesteia, arătând că expertul care a efectuat expertiza contabilă în faza de urmărire penală a luat în calcul numai suma care rezulta din hotărârea judecătorească pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială și care se referă la sumele cuvenite conform contractelor încheiate în anul 2002, fără a calcula pentru perioada 2002-2009, dobândă și inflație la sumele facturate; s-a invocat, de asemenea, o hotărâre pronunțată de judecătorul sindic în dosarul de faliment referitoare la o sumă de 2.099.000 lei care figurează în tabelul creditorilor de care nu s-a ținut cont la stabilirea prejudiciului, criticându-se decizia întrucât s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel, care inițial a fost încuviințată, însă ulterior s-a revenit; recurenta a arătat de asemenea, că s-a constituit parte civilă cu suma de 1.100.000 lei în cursul urmăririi penale, iar ulterior la instanța de judecată 968.512 lei, sumă apreciată ca datorată de inculpat reprezentând prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii, întrucât au fost pierdute numeroase contracte comerciale cu mai multe societăți din țară și străinătate; s-a criticat și pedeapsa aplicată inculpatului pentru faptele săvârșite, apreciată ca fiind prea mică în raport cu gravitatea acestora.
Avocat ales, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, solicită respingerea recursului părții civile ca nefondat, întrucât în mod legal s-a stabilit prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor, iar sumele datorate de inculpat s-au restituit cu precizarea că nu se poate stabili beneficiul nerealizat, așa cum a solicitat recurenta parte civilă, fiind un prejudiciu probabil, cu atât mai mult cu cât sumele de bani de care se face vorbire nu au fost rulate din culpa părții civile și nu a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât latura civilă a fost corect soluționată de către instanță.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 618/29.03.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr- în baza art. 215 alin. 1, 2 și 3, cu aplicarea art. 74-76, a fost condamnat inculpatul - fiul lui G și, născut la data de 15.06.1957, în comuna, jud. G, domiciliat în oraș,-, jud. M, - - la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a constatat concurentă infracțiunea cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 6 luni închisoare, respectiv 2 ani închisoare, cu suspendarea executării prin 713/2003 a Judecătoriei Strehaia, respectiv 22/2005 a Curții de APEL CRAIOVA, definitive.
În baza art.85, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepselor menționate și le contopește cu pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b", pe durata stabilită de art. 71 alin. 2
În baza art.81 rap. la art. 85 alin. 3, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata prev. de art. 82 și s-au pus în vedere în vedere inculpatului dispozițiilor art. 83
În baza art.71 alin. 5, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii și s-a constatat reparată paguba produsă prin infracțiune și s-a respins cererea părții civile, formulată prin administrator.
A fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 3555/P/2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. J s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, cercetat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1, 2 si 3 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că acesta a fost administratorul - SRL, cu sediul în, jud. M și în această calitate a încheiat mai multe contracte cu alte societăți, între care și - SA Întrucât - SRL nu și-a onorat angajamentele contractuale, - SA A, a solicitat deschiderea procedurii de faliment a debitoarei.
Prin nr. 76/F/14.12.2001 a Tribunalului Mehedinți, în baza art. 37.3 din 64/1995, s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară privind debitoarea - SRL, fiind numit lichidator - Expert SA Tg.
S-a reținut că la pronunțarea sentinței, inculpatul a lipsit, însă prevederile sentinței menționate i-au fost aduse la cunoștință în data de 1.02.2002, când a fost audiat de instanță. Potrivit declarației date în fața judecătorului, după ce a primit un exemplar al nr. 76/F/2001, inculpatul a luat cunoștință de faptul că nu mai este administratorul - SRL și că la data de 7.02.2002 trebuie să predea noului administrator - Expert SA Tg-J, toate înscrisurile societății.
Cu toate acestea, în data de 4.02.2003 inculpatul s-a prezentat în comuna, jud. G, la sediul - SRL - administrată de, manifestându-și intenția de a achiziționa materiale de construcții.
Pentru a-i crea convingerea acestuia că este de bună credință, i-a relatat că este administratorul - SRL, prezentându-i certificatul de înmatriculare, certificatul de cod fiscal, ștampila societății și acte care atestau existența contului bancar, deși așa cum s-a arătat inculpatul nu mai avea această calitate.
Între părți s-au încheiat - în zile de 5.02.2002 și 6.02.2002 - două contracte de vânzare-cumpărare pe care inculpatul a aplicat ștampila societății, ridicând conform facturilor fiscale materiale de construcție în valoare totală de 432.054.453 lei. Din analiza conținutului celor două contracte, a rezultat că datele de identificare ale - SRL i-au fost prezentate administratorului - SRL de către inculpat, fiind menționat numărul contului curent.
Din adresa nr. 265/2007 a Bank Romania, a rezultat că persoana care a depus decontul - SRL a fost, iar contul a fost închis la data de 31.12.2002 întrucât, în perioada 15.02.2002 - 31.12.2002 a fost inactiv.
Mai mult, pentru a-i crea administratorului - SRL, convingerea că este de bună credință, inculpatul i-a lăsat drept garanție două bilete la ordin care au fost semnate de acesta, care a aplicat și ștampila - SRL, bilete care, conform contractelor, urmau să fie completate de către și introduse la plată în zilele de 15.02.2002, respectiv 19.12.2002.
Potrivit înțelegerii, administratorul - SRL a introdus spre decontare biletele, însă s-a refuzat plata din lipsă totală de disponibil.
Din raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale, a reieșit că la data când inculpatul a oferit cele două bilete la ordin pentru achitarea mărfurilor ridicate la furnizor, nu mai avea calitatea de administrator și nu a achitat nici ulterior datoria.
S-a mai reținut că prin nr. 8F/2003 a Tribunalului Mehedinția fost admisă acțiunea intentată de reclamanta - Expert SA Tg-J, în calitate de lichidator al - SRL împotriva pârâtei - SRL, fiind anulate cele două contracte de vânzare cumpărare cu motivarea că la data încheierii acestora inculpatul nu ai avea calitate de administrator al - SRL și în consecință nu mai putea angaja societatea în raporturi juridice, fiind totodată înșelată buna credință a administratorului - SRL.
Instanța de fond a constat astfel că sunt întrunite în speță condițiile prev de art. 345 al. 2.C.P.P. dispunând condamnarea inculpatului la o pedeapsă coborâtă sub minim prevăzut de lege, în urma reținerii dispozițiilor art. 74-76.Cod Penal, apreciind aceasta va fi de natură să asigure atingerea scopului sancțiunii penale prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit acestuia, instanța de fond a ținut seama de limitele prevăzute de lege, pericolul social concret (apreciat prin prisma modalității de comitere, cuantumul pagubei) împrejurarea reparării acesteia și atitudinea inculpatului.
S-a constatat de asemenea că infracțiunea dedusă judecății în cauza de față, este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 6 luni închisoare, respectiv 2 ani închisoare, cu suspendarea executării prin 713/2003a Judecătoriei Strehaia, respectiv 22/2005 a Curții de APEL CRAIOVA, rămasă definitivă, și potrivit art. 85.Cod Penal, a fost anulată suspendarea condiționată executării pedepselor menționate, pedepse ce au fost contopite cu cea stabilită prin prezenta sentință, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
Apreciind întrunite cerințele art. 81.p și art. 85 alin.3 Cod Penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva sentinței, a declarat apel atât inculpatul, cât și partea vătămată.
În apelul declarat de către inculpat, a fost criticată sentința pentru nelegalitate, susținându-se că nu a avut intenția să înșele pe partea vătămată și că a lăsat acele bilete la ordin cu titlu de garanție și nu ca instrumente de plată.
În apelul părții vătămate s-a solicitat majorarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului de instanța de fond, precum și obligarea inculpatului la plata beneficiului nerealizat, ca urmare a pierderii unor contracte interne și internaționale.
Prin decizia penală nr. 157 de la 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul - Secția Penală, s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpatul și partea vătămată și au fost obligați apelanții la plata a câte 30 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că motivele invocate de inculpat în apel nu sunt întemeiate întrucât, din probele administrate în cauză a rezultat faptul că imediat ce a luat la cunoștință despre faptul că nu mai este administratorul firmei comerciale - SRL - care intrase în procedura de lichidare - acesta s-a prezentat la domiciliul părții vătămate și, înșelând buna-credință a acesteia din urmă, a achiziționat marfă, pentru care a lăsat două bilete la ordin pe care le-a semnat și ștampilat,deși știa că nu mai are acest drept.
Împrejurarea susținută de inculpat - de altfel, nedovedită în cauză - în sensul că este analfabet, s-a apreciat că nu are nici o relevanță juridică, având însă relevanță faptul că acesta a mai fost condamnat, pentru același gen de infracțiuni, comise în aceeași perioadă, prin hotărâri judecătorești definitive.
Apelul declarat d către partea civilă s-a apreciat a fi, de asemenea, neîntemeiat, prima instanță stabilind pedeapsa aplicată inculpatului în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 cod penal, având în vedere și poziția relativ sinceră a acestuia, precum și faptul că a acoperit - chiar și cu întârziere - prejudiciul cauzat.
Instanța de apel a constatat că susținerea părții vătămate - constituită parte civilă - în sensul că, prin plata cu întârziere a sumei datorate de inculpat, ar fi pierdut alte contracte și a încercat astfel un prejudiciu, nu a fost probată nici cu acte și nici cu alte mijloace de probă și, în plus, prin actul intitulat "proces-verbal" datat 01 noiembrie 2008, partea vătămată a recunoscut faptul că inculpatul a achitat în întregime datoria pe care o avea față de societatea comercială pe care o administra acesta și nu mai are nici o altă pretenție.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs - în termen legal - partea civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii, cu consecința obligării inculpatului la plata acesteia, arătând că expertul care a efectuat expertiza contabilă în faza de urmărire penală a luat în calcul numai suma care rezulta din hotărârea judecătorească pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială și care se referă la sumele cuvenite conform contractelor încheiate în anul 2002, fără a calcula pentru perioada 2002-2009, dobândă și inflație la sumele facturate; s-a invocat, de asemenea, o hotărâre pronunțată de judecătorul sindic în dosarul de faliment referitoare la o sumă de 2.099.000 lei care figurează în tabelul creditorilor de care nu s-a ținut cont la stabilirea prejudiciului, criticându-se decizia întrucât s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel, care inițial a fost încuviințată, însă ulterior s-a revenit; recurenta a arătat de asemenea, că s-a constituit parte civilă cu suma de 1.100.000 lei în cursul urmăririi penale, iar ulterior la instanța de judecată 968.512 lei, sumă apreciată ca datorată de inculpat reprezentând prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii, întrucât au fost pierdute numeroase contracte comerciale cu mai multe societăți din țară și străinătate; s-a criticat și pedeapsa aplicată inculpatului pentru faptele săvârșite, apreciată ca fiind prea mică în raport cu gravitatea acestora.
Recursul este fondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazurilor de casare prev.de art.3859alin.1 pct.9, 10 și 14 Cod pr.penală și din oficiu în limitele prevăzute de art.3856Cod pr.penală, se constată că recursul părții civile este fondat pentru următoarele considerente:
Intimatul inculpat a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prev.de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Motivul de recurs invocat de partea civilă privind netemeinicia hotărârilor sub aspectul laturii penale este nefondat, întrucât s-au avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei în totalitate criteriile prev.de art.72 Cod penal, care se referă la pericolul social concret al faptelor săvârșite dat de împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptelor, cât și la circumstanțele personale ale inculpatului care, deși a mai săvârșit anterior infracțiuni pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu se afla în stare de recidivă la data săvârșirii infracțiunilor din cauza de față, infracțiunile fiind concurente, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și a acoperit o parte din prejudiciul cauzat.
A majora pedeapsa aplicată în cauză de față, așa cum s-a solicitat de recurenta parte civilă ar însemna ca aceasta să nu-și atingă finalitatea înscrisă în dispozițiile art.52 Cod penal, deoarece o pedeapsă nu trebuie să fie percepută de inculpat ca o răzbunare din partea societății și trebuie să țină seama de natura morală a omului și de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății pe viitor.
Este fondată însă critica părții civile referitoare la modul de soluționare a laturii civile, în cauza de față, întrucât conform art.378 alin.3 Cod pr.penală, instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate în cauză, ori în cauza de față, deși partea civilă a formulat numeroase critici cu privire la modul de soluționare a laturii civile, cu referire la hotărâri pronunțate de instanțele civile și alte acte care ar dovedi un eventual prejudiciu în cauză, instanța de apel s-a limitat numai la o apreciere generală cu privire la multiplele aspecte de nelegalitate și netemeinicie invocate în concret de partea civilă, în sensul că prejudiciul nu ar fi fost probat, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii și demonstrează că instanța de control judiciar nu a efectuat în concret o analiză a hotărârii de fond, în raport de probele administrate și criticile formulate prin motivele de apel.
În raport de aceste considerente, se apreciază că se impune casarea deciziei recurate sub aspectul laturii civile, urmând ca instanța să se pronunțe motivat cu privire la cererile de probatorii formulate de partea civilă, indiferent de soluția care se va adopta, motivele de apel formulate urmând a fi examinate nu doar în sine, prin raportare în mod exclusiv la dispozitivul și considerentele sentinței atacate, ci și la motivele de apel formulate în cauză și susținerile făcute în combaterea acestora de cealaltă parte.
Ca urmare, întrucât hotărârea instanței de apel nu satisface cerințele impuse de dispozițiile art.383 Cod pr.penală, se impune admiterea recursului declarat de partea civilă, casarea deciziei sub aspectul laturii civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, care va proceda în raport de motivele de apel invocate la verificarea modului în care instanța de fond a apreciat probele cauzei sub aspectul laturii civile, ceea ce constituie o condiție sine qua non, pentru ca această instanță să ajungă la concluzii corecte asupra problemei invocate, respectiv că în cauză a fost sau nu stabilit cu exactitate prejudiciul cauzat părții civile prin faptele săvârșite de către inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 157 de la 17 iunie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală, privind pe intimatul - inculpat.
Casează decizia recurată, sub aspectul laturii civile și trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel - TRIBUNALUL GORJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.:
Jud. apel:.
Dact. 3 ex./ 28 Ianuarie 2010
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Mircea Mugurel
