Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 571/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.571/R/2009
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Livia Mango
JUDECĂTORI: Livia Mango, Săndel Macavei Ana Covrig
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale fără număr din data de 21 septembrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev.și ped.de art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.a,g,i penal cu aplic.art.41 alin 2.penal și art.37 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, apreciază că, dacă la momentul luării măsurii arestării preventive temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri au subzistat, la acest moment ele nu mai subzistă iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut. Din datele dosarului rezultă că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală, a recunoscut, a fost sincer și are copii de întreținut. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză, este incident temeiul de arestare, cel prev.de art.148 lit.f pr.pen. acesta menținându-se în continuare. Inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, infracțiune pentru care a și fost condamnat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat, nu el este autorul faptei iar prejudiciul care s-a reținut este exagerat.
CURTEA
Prin încheierea penală din 21 septembrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, în baza art.300/2 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 02.03.1974, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr. 2/10.04.2009, Judecătoria Huedina dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a,g i pen. cu art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. a pen. acesta fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin iar prin sentința penală nr.124/2009 a Judecătoriei Huedin acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Având în vedere actele dosarului, tribunalul a apreciat că există indicii și chiar probe în sensul că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul acesteia, fiind îndeplinite astfel, cerințele art. 143.pen.Cod Penal care motivează arestarea preventivă a unei persoane, în ciuda declarațiilor prezente ale inculpatului, care în apel a precizat că nu ar fi autorul unuia dintre actele materiale reținute în sarcina sa, invocând faptul că ar fi luat această faptă asupra sa, sugestionat fiind de către organele de poliție.
Pe de altă parte, subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive și anume cel prev. de art.148 lit.f pr.pen. întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, împrejurare ce rezultă din natura și gravitatea concretă a infracțiunii săvârșite, circumstanțele concrete ale comiterii sale, locul și modalitatea de săvârșire a faptei și nu în ultimul rând perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, care a comis prezenta infracțiune la scurt timp de la liberarea sa din penitenciar, fiind condamnat anterior de nenumărate ori pentru infracțiuni similare.
Tribunalul, având în vedere că față de inculpat nu a intervenit niciun fel de modificare a temeiurilor care au determinat arestarea și, apoi menținerea acesteia, iar temeiurile avute în vedere la data arestării subzistă și în prezent, a reținut că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, sunt îndeplinite în continuare dispozițiile art.143 pen Cod Penal și art.148 lit. f pen.Cod Penal, respectiv există probe din care rezultă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva hotărârii de munținere a stării de arest, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat. S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, apreciază că, dacă la momentul luării măsurii arestării preventive temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri au subzistat, la acest moment ele nu mai subzistă iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut. Din datele dosarului rezultă că a colaborat cu organele de cercetare penală, a recunoscut, a fost sincer și are copii de întreținut. Apreciază că lăsarea în libertate nu ar impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Prin încheierea penală nr. 2/10.04.2009, Judecătoria Huedina dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a,g i pen. cu art. 41 al. 2.pen. și art. 37 lit. a pen. acesta fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin iar prin sentința penală nr.124/2009 a Judecătoriei Huedin acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Având în vedere actele dosarului, tribunalul a apreciat corect că există indicii și chiar probe în sensul că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul acesteia, fiind îndeplinite astfel, cerințele art. 143.pen.Cod Penal care motivează arestarea preventivă a unei persoane.
Pe de altă parte, subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive și anume cel prev. de art.148 lit.f pr.pen. întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, împrejurare ce rezultă din natura și gravitatea concretă a infracțiunii săvârșite, circumstanțele concrete ale comiterii sale, locul și modalitatea de săvârșire a faptei și nu în ultimul rând perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, care a comis prezenta infracțiune la scurt timp de la liberarea sa din penitenciar, fiind condamnat anterior de nenumărate ori pentru infracțiuni similare.
Așa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge recursul formulat ca nefundat.
Văzând și disp. art. 192 al.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 21 septembrie 2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.SM/MB
09.10.09/4 EX.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Ana Covrig
